De.

ş i in momentul inform ării no,astre, din cele 345 de persoane ta
care se efectuase transpInnt eardiac trăiau doar 79, metoda este
promilătoore. Să nu uităm că transplantul de cord s-a efectunt 1n ,cazuri
intr-adevăr disperate, Recordui. de durată este detinut de francezu1
Emmanuel care trăieşte peste 9 ani cu o inimă străină.
Transpiantul de organe a .depaşit etapa de experiment .clinic, .deve-
nind în prezent o metodă tera.peutică .cu in,dicaţii ,pre.cise. R.ealizareă
unor procedee de imu-nosupresie specifică (comp.brabile cu cele din sta-
re,a de gravirlitate) va fi unul din momentelti crucia1e ale progesului
transplantăr
actul de naş tere al celei mai comune forme, ,a,gamaglobudinemia,
dateaz .din 1952. in -uhimele donS decenii insă, progresele tehni'ce in
ă
invest.igarea diferitelor compartimente ale aparatului irnun au dus la
icle,ntificarea unei serii intregi de 'sindroam.e imunodeficitare. Ca şi in
alte 'd,ornenii unde s-au ,a,curnulat in timp scurt o muItitudine de d.ate,
s-a f ărtut simIită i aici o oarceare confuzie de terminologie si mai ales
de sistematizare.
a. CLASf FICARE

Pentri1 st<xbilirsa unui limb,aj comun, în 1971, C, omitetul

BIBLIOGRAFIE
inflinIst 1n a, cest scop, oferă un. model de sist.e.rnatizare care, după
B.21-e,e,a,-nu (25) in mono,grafia ,cărlaia este. :reprodus „M.1 reprezint
ă
1, BARNARD C. N. — The openation :
report of a successful operation
nan cardiac transpl.ant an i.nterim
d at Groole Sehur Hospi ţal, Cape clasific,sre iinuncpatogenică, ci c ar.anjarc mai mult după frecvenţa .1cr
Town, S. Afr. med. J., 1967, 41, 1 271. în pstologie".
2, BARNES fi, B. The 11-th report of the „Human Transplant Registry",
Amer. med. Ass., 1973, 226, 1 197.
Autorii 'mai noi au int.n.dus unele modificări 1n oceastă listă, pe
3, BIEBER C, P., STINSON E. B., SHUMWAY N, E, şi colao. — Cardiac trans- care le .considerăm justificate. Prezentărn în tabelui III varianta naai
plantation in man. ViI. Cardlae allograft pathclogy, Circulation, 1970, 41, 753, nouă, propusă de SooLhiil (1976) (30), cu - unele modificari introduse.
4. BROCKIVIAN S. K. — 2n „Heart Disease". Macmillan Publ, Co. N. Y., 1976, de noi.
p. 1 369-1 370.
DIMITRIU C. CH,, ZEANA C., KARASSI A., .MANU P. — Achizitit şi perspee-
tive imunologiee 2n eardiologie, Med. interna (Buc.), 1974, 5, 515. Tabelill IIT
6. FOLSH E. — Knochenmarktransplantation, Dtsch. med. Wschn.,. 1972, 97/37,
1 394.
7. GOLDIVIAN B. S. Heart transplantation : clinical and experimental pro-
gress, Canad. J. Surg., 1973, 16, 351.
8. GRAHAM A. F,, SCHROEDER J. S., G-RIEPP R. B. şi .colab. — DOes cardiac Tipul
transplantation sifnificantly proiong life and improve its quality ? Cireulation,
Suppl. III, 47-48, 111, 1973. Umosală I Celulară
9. GRIEPP STINSON E. B., DONG E. şi colab. — Acute rejection of the
allograftad hu.man heart, Azzn. Thorac. Surg., 1971, 12, 113.
10. KIRPATOVSKY I. D., KEMODANOV V. I. — Aspecte ciinice de transplantări 1. Agamaglobulinemia infantdă. „X.1inked"
testiculare, Chirurgia (1VIoseova), 1973, 49, 22. 2, Agarnaglobulinemla primară nclegată de sex
11. LANCE H. — Transplantation conference, Rappont. M.arburg, R,E.G. 8 nov, 1975. 3, D scicctive de I munoglobulină
12. ROTTEMBOURG J., GANDJBAKH CH. I., VERNEJOUL P. ş i -colab. — Cri- 4. Hipoga maglobalinemia tranzitorie. a copilului
teres de detection et traitement des ,ccises de rejet apres transplantation car- 5. Disimunogiobulinennia
diaqu.e hurnaine, Arch. Mal. Coeur., 1975, 68, 801, 6. Limfopenia periodică eu Ilmfoeltotoxine
1.3. SACHS J. A., OLIVER R. T, C., PARIS A. M. T„ FESTENSTEIN A col- 7. Aplazia tindcă (sindrom Di George)
laborative scheme for tissue ty-ping and ,matching 1n renal transplantation, Agamaglobulinenda de tip elveţ ian (cu limfopenia)
VII, Transplant. Proc., 1974, 7, 65. Disgenezia retieulara
14. SHIEL A. G., STEWART J. II., TILLER D. J., MAY 1. 10. r) isgenezia reticulară cu enzinopenle.
ABO group incom- 11. SIndromul Ltmk
patibility in renal transplantation, Transplantation, 1969, 8, 219.
12, SIndromu1 Nezeloff
15. SPE1SER P. — Transplantations.serologie, Wien. 4,1in. Wschr., 1973, 85/12, 181. 13, Nanismul eu membre scurtc
16. STOLP BACHNER V., MOELER SCHNKID
ER 11, — Ilat das Histo- ; 14. Sindromul Wiscott-Aldrieh
kompatibilittssystem einc Bedeutung die weibliche Sterilit5t. ? Fortscit. j 15. Sindromul alw....ie-teleangieetazle
Med., 1973, 91, 1 066. 16. Imunodeheite variabile (necIasificablle)
17. URSEA N., URSEA C. — lmunologia transplantutui, Medicina internd (Buc.),
1972, 24, 803,

List.a des,criptivă ,orezentată va glaida descrierea diferitelor sindroame

SINDROAMELE 1MUNODEFICITARE
Reeuno,aşterea sliadroamelor iimuncydelleitar s--a făcut ,destul de tir-
ziu în raport .cu , de.zvoharea cunoştinţelor fundamentale de imunologie,
70
ila expuneren .care urrnează. ,Credem insă că pentru clinician este mult
mai utilă incadrarea unui caz dat intr-uria din categoriile ta, belului IV
care .este mai sintetic, interpretativ ş i mai complet prin adaugore-
deficientelor imunitare nespecifice , complernent şi lagocitoză.
71
 Tabelul IV b. DEFICITE ALE IMUNITAŢII UMORALE
Sfările fiamoodeficitare prboare
AGAMAGLOBULINEMIA CONGENITALĂ LEGATĂ DE SEX

Tipol hnonceleficienţei Localizarea defeetolui Freczeoţa %
Umorală . . . Limfoci L" B 50 — 75
Celolară Limf ocit T 5-10
Mixtă Limfocit T + B 10-25
Fa gocitară Polimorf anucl ear e I 1 3
Complementară Sistemul complement. 1
(după Goldberg, Ann. Iut. Med., 1914, 81, 372)
Varietatea sindroarrelor imu.node.ficitare este mare, .deo,arece este
de presupus ca pentru fiecare verigă a reactlei imunitare să existe un
corespondent în domeniul imunodeficienţei, plus un număr impresionant
de combinaţh pos1bile.
Sindroamele imunodeficitare pot fi con.genitale sau dobîndite. Chiar
in cazul unor afectiuni congenitale însă, ma.nifestările bolii pot apărea
relativ firziu în cursul dezvoltării individului, aşa cum se intimplă şi
in alte boli gcnetice cum ar fi porfiriile. Sub aspect cantitativ, sindroa-
mele imunodeficitare pot fi practic totale (a-) sau doar parţiale (hipo-),
scăderi cantitative .importante Intx-un anumit sector.
Zn această situatie nu numai identificarea este mai dificilă, dar
chiar şi trasare,a de,marcatiel Intre. normal Şi patologic într-un domeniu
în eare variabilitatea individuală este fearte mare. Ilustrăm această
idee cu experienta lui Biozzi şi colab. (1971) care, măsurînd eapacitatea
imunoform,atoare a unei serii de şoareci şi IncrucişInd repetat şi succesiv
1ntre ei numai indivizii la care sinteza de anticorpi era eea maî slabă,
obtin o 1i.nie de şoareci imunocleficitari.
La om, variabilitatea sub aspect cantitativ a reactivitătii imune este
foarte mare. Una şi aceeaşi doză de vaccin produce titruri diferibe de
anticorpi. de la individ la individ. Ace,astă variabilitate de răspuns este
în primul rind determinată genetic şi ne expl.ic i diferenţele de sensi-
bllltate faţă de un agent infectios, existente Intre diferiti indivizi, pre-
cum şi predispozithle cu irnplic,alii genetice faţă de bo1ile autoimune.
În urma vaccinărilor ,celor mai perfecte rămîn totuşi ,citiva
susocptibili de a face boala.
Reactille vaccinale, 1n cazul b,analei vaccinări antivarlolice ilus-
trează bine variabilitatea răspemsului individual fată -de una. şi aceeaşi
tulpină de virus cu patogenitate redusă. Deficite mari ale imunitătii
celulare pot 'dete,rraina vaccine ge,n,eraliz,ate grav,e., uneori mortale.
Defkitele imunitare cmgenitale, legate de anumite aberatii cromo-
somiale asociază adesea. şi alte anomalii organice, realizInd sindr,oame
nlai complexe. Aeest 1€.nomen este caracteristic 1.n patologia genetică.
Un exemplet ar fi sindromul Down (mongolismul) în care pe lingă rnul-
tiple• asp,e, cte .morfolunctionale, ,cara,cteristice, , cum ar fi confolatatia
cranio-facială, există şi un deficit moderat al imunităţii eelulare.
In 1952 Bruton ,d,escrie c,azul unui copil de 4 ani. 'de, osebit de val-
nerabil la infectii microbiene la care lipseau garnaglobulinele din sînge,
iar limfo-plasmecitare din gangliont erau profund deficitare.
Este remarcabil cît de corapletă este această descriene princeps a
u.nei boh denumită de multi autori în prezent agarnaglobulinemie .conge-
nitală tip Bruton,
Această arectiune, întîlnită numai la băieţi, este legată de o ano-
malte a cromosomului X (X-linked). Asemenea hemofiliet, femeile sînt
trans.mitătoare, lără a rnanifesta boala. Nu avem incă cun, oştintă de
metode prin care să se poată deptsta defeetul unui eromosom X la o
femeie, deci să se identifiee femeile transmitătoare. Este posibil însă
ca, în analogie cu hemofilia, ferneile transmitătoare să aibă un nivel mai
scilzut de gamaglobuline. Literatura consultată nu ne-a oferit informatii
sub acest aspect, dar d.escoperirea unei hip,ogarnaglobulin,ernit la o per-
soană de sex feminni, rudă de sînge a u,nui b, olnav agamaglobulinemic,
ar ,putea sernnala prezenţa genei tansmifatoare. La aoeste femei, iden-
tificarea precoce a sexului produsu-
lui de conceptie şi intrerupern sar-
cinit dacă fătul are sex masculin,
ar putea realiza o profilaxie a bolii.
Oferim în fig. 3 un model de
arbore genealogic în care se poate
urmări. modul de transmisie. Toti
descendentii băieţi ai unui bărbat
agamaglobulinemic sînt indemni de
această manifestare, iar 50[Vo din
fiicele bolnavului vorn fi transmită-
toare aparent sănătoase. Băr.bat indemn
In cazul unei femei transmită- .8drbat cu againa,g/obutbzeinie
toare, şansele sînt ca jumătate din
descendenti să moşten.ească gena C) Femel'e ir7c/efrină
patologică astfel încît descendenta
de sex masculin .are • 50070 şanse să
(I) fernele transinliăloare
manifeste boala, iar descendenta fe- Fig. 3. — Arborele genealogic ai
minină va fi transmitătoare ocultă familii cu agamaglobulinemie._
in 500/o din cazuri.
L,a. ,a,c,eşti bolnavi răspunsul unnoral la vaccinările cu pro,duse b,actee
riene este practic
Bolnavii de agamaglobulinernie manifest ă o susceptibilitate neobiş-
nuită faţă de infectiiie microbiene, în special cu piogeni. In primul
an de viată însă, această manifestare lipseş te, gratie protectiet oferită
de gamaglobulinele de origine maternă care au traversat p1ac, enta. Bol.-
navii fa.c în special infectii cutanate (furuncule etc.) şi infectii respi-
ratorii (sinuzite, pneurnonii, bronşite cu -tenclintă la cronieizare şi la
formare ,de bronşiectazii). Ceneralizările infectioase de tip septicemic
sînt de asemenea frecvenbe. Infepţiile sint de regulă controlate de tra-

72 73
tamentul antibiotic. Comportamentul acestor copii faţă de bohle vărale,
rnicotice sau parazitare este normal. Bolile virale ale copilăriei, de tipul
varicelei sau rujeolei, evoluează fără particularităti deosebite la aceşti
copii, iar reacţia la vaccinarea antivariolică este normală. Pe electro-
foreză, banda • de migrare caracteristică gamaglobuIinelor lipseş te. In
formele complete de boală deficitul este total (neselectiv).
Nu toatc cazurile de agamagloloulinemie congenital ă prezintă un
deficit total al tuturor tipurilor de imunoglobuline. Prin metode imuno-
logice în ser pot fi detectate cantităţi rnici din anurnite tipuri de imuno-
globuline iar în unele cazuri, nivelul seric al unor tipuri ăzolate de Ig
poate fi chiar nornsial.
Păstrarea capacităţii de sinteză pentru anumite linii de imunoglo-
buline explică posibilitatea apariţiei unor maniiestări anaiilactioe sau
autoalergice precum şi existenţa unei protecţii imunologice umorale
parţiale.
Durata de viaţă a imunoglobulinelor este ceva mai prelungită la
aceşti bolnavi, perioada de Injumătăţire fiind în relaţie inversă cu nive-
lul lor seric.
Persistenţa indelungată a Ig marcate în serul bolnavilor 1ndepăr-
tea.ză . posibilitatea unor pierderi sau distrugeri exagerate şi plasează
defectul fundamental la nivelul producţiel.
Evidenţa anatomică a insuficienţei aparatului ărnunosecretor este
oferită de hipotrolia formaţiunilor limfatieia deţinătoare de limfocite B
a,migctale etc.), centrii germinativi fiind foarte săraci iar plas-
mocitele din măduva hematogenă sau alte organe aproape dispărute.
Timusul este 1n schimb normal dezvoltat iar reactivitabea imunologică
de tip Intirziat este normală (testul la litohemaglutinină, re.acţiile de şen-
sibilizare intărziată.). Numărul de linriocite în sînge este normal sau
aproape normal, dar pe suprafaţa acestor celule nu pot fi demonstrate
imu:noglobuline.
DEFICITE IMUNITARE UMORALE PRIMARE NELEGATE DE SEX
(AGAMAGLOBULINEMII PRIMARE NELEGATE DE SEX)
Sub această denumire sint grupate defiaitele majore primare ale
imunităţii umorale care apar 1 i ambele sexe. Aceşti bolnavi nu au plas-
mocite, dar prin imunolluoresoenţă, pe suprafaţa unora din lirnfocite
pot fi detectate imunoglobuline (Cooper şi co1ab., 1971). Deficitul de
producţie a imunoglobulinelor nu este complet, existînd numeroase ,parti-
cularităţi individuale. Nu intotdeauna boala se manifest ă în prima
copilărie, existînd cazuri cu apariţie mai tardivă. Prin variabilitatea lor
de la caz la caz, deficitele imunitare primare nelegate de sex repre-
zintă mai degrabă un grup de sindroame strîns înrudite decît o boală
bine definită, aşa cum este agamaglobulinemia tip Bruton.
DEFICITE SELECTIVE DE IMUNOGLOBULINE
Deşi specializarea unui plasmocit merge Pină 1a producerea unui
singur anticorp, în cursul procesului de diferenţiere se definesc grupe
de plaSmocite care operează un anumit tip chimic de imunoglobulină. --
IgG, IgA etc. Dacă o astfel de ramură nu se mai diferenţiază, indi-
74
vidul respectiv va fi incapabil să producă un anumit tip de imunoglo-
budină. Vom avea astfel un deficit selectiv. Deficitele selective pot fi
izolate sau combinate. In practică, individualizarea lor se face cu aju-
torul imunoelectroforezei .al dozărilor imunedifuzirnetrice a diferi-
telot tipuri de imunoglobuline.
Deficitul de IgG se exprimă clinic printr-o freeventă neobişnuită
a infecţiălor bacteriene, această clasă fiind suportul major al anticorpo-
genezei antimicrobiene. Studiul ţesutului limfatic nu ne arată ănodificări
morfologice deosebite.
Deficitul de IgA. Deficitul izolat de IgA este imunodeficienţa cel
mai frecvent intilnită, apărînd 1a 0,1-0,2% din indivizi.
Deficitul seric este dublat de abseriţ a secretiei de IgA la nivelul
muceaselor. Bolnavii manifestă o predispoziţie pentru infecţii respira-
torăi şi afecţiuni febrile de origine neelară (probabil tot infecţioasă).
Totuş i, o parte din irdivizii cu deficit de IgA se comp, ortă norm,a1 faţă
de fapt ce exprixnă o bună compensare a cleficitului prin restul
sectoarelor aparatului im-un. La supralaţa mucoaselor, în diferite secreţii
se poate constata prezariţa de IgM.
Uneord, bolnavii cu deficit ,de IgA, dar mai frecvent oei cu agama-
globuLnemie prezintă un sindroin frust sau manifest de malabsorbţie.
Deficitul de IgM este rar. 1n aceste cazuri s-a semnalat o frecven.ţă
crescută a rrieningitelor, uneori recurente (Hobbs, 1967).
Deficitul de IgD este relativ frecvent întîlnit, f ără ca indivizii res-
pectivi să prezinte tulburări.
Nu dispunem de date privind deficitul de IgE. Deoarece nivelul
seric al IgE şi IgD este foarte scăzut, iar .cercetarea acestor imunoglo-
buline nu se practică în mod obişnuăt, informaţii1e de care dispunem
privitor la deficitul acestor Ig sint extrem de sărace.
Deficitele asociate, interesînd două serii majore de imunoglobuline
pot fi privite şi ,ca forme incomplete de agamaglobulinemie. Se intilnese
astfel : absenţa imunoglobulinelor G şi A sau absenţ.a asociată a imuno-
globulinelor M şi A, ambele forme exprimindu-se clinic prin uşurinţa
cu ,care aceşti indivizi .contractează .dife:rite infecţii care au o evoluţie
trenantă, cu vindeeare dificilă.
in toate formele de ,deficit imunologic urnoral, care cuprincl un defi-
cit , de. IgM, izohemaglutininele naturale sint absente sau foarte scăzute,
Deficite fiziologice ale imunitătii umorale. Este binecunoseută imatu-
ritatea aparatului irnunitar la nou-n.ăScut. Această stare este compensată
irx bună parte de transferui ma.terno-fetal de imunoglobuline. Intirzierea
intrărăi funcţie la p.arametri normali a producţiei de imunoglobuline
1a, nou-născut în condiţăile unei degradări normale sau aocelerate a imuno-
globulinelor de origine maternă poate ,determina un deficit :imunologic
urnoral tranzitoriu, exprimat clinic printr-o susceptihnitate exagerată
faţă de infecţii la copiii de 3a-6 luni.
Deoarece transferul materno-fetal de imunoglobuline se p.etrece 1n
special 1n ultima parte a sarcinii, prematuritatea reprezintă şi ea o stare
tranzitorie precoce de deficit imun:
Dirt eauza acestor deficite tranzitorii, diagnosticul de aga,maglabiăli-
nende mt trebuie pus cru certitudine inainte de 6 luni.
75
 DISIMUNOGLOBULINEMIA
Deşi în plasma aoestor bolnavi există concentratii normale sau
aproape normale de gamaglobuline, ei sînt incapabili de a produoe anti-
corpi decelabili pentru toate sau numai pentru unele antigene.
Faptula , că in unele ,cazuri intilnim şi deficite izolate ale unui tip
dc imunnglobuline sau/şi deficite ale imunităţii celulare, nu modifică
dateie generale ale problemei : spectrul anticorpilor pe care aoeşti bol-
navi pot sintetiza este foarte îngust. In consecintă, comportamentul.
lor fată de infecţii este asemănător cu oel al agamaglobulinemicilor.
Cu timpul se .poate instala şi la aoeşti bolnavi un ,deficit cantitativ, In
unele cazuri irnunoglobulinele acestor bolnavi sînt incapabile de a fixa
complementul (Piekering, 1967), .sugerind un defect genetic în structura
imunoglobulin,elor, probabil la nivelul Fc.
Disimunoglobulinemia primară are drept corespondent dobîndit rnie-
lomul multiplu, boală în care proteina patologică ajunge să formeze
aproape toată masa gamaglobulinelor ; este monospecifică sub aspectul
calitătilor sale de anticorp şi antrenează un deficit profund la nivelul
imunoglobulinelor normale.
c. DEFICITE ALE IMUNITAŢII CELULARE
SINDROMUL D1 GEORGE
(APLAZIA TIMICA CONGENITALA)
Este un sindrom de deficit imunologic pur, interesînd exclusiv imu-
ni.t,ate.a Anatomic, pe lîngă absenta timusului, organul central
al siste.mului .d,en.umit ş i timodependent (T), intllnim ş i alte a.nornalii mai
complexe leg.ate de disgenezia -buzunarelor faringiene III şi IV : malfor-
matii cardiace, aortice şi Laciale, precum şi o hipoplaile paratiroldiană
cu tetanie. Plas,moeitele sînt bine reprezentate, ganglionii limfatici au
centri germinativi, dar celuiele limfoide din ariile paracorticale lipsesc.
Reamintim faptul că 1n ganglion sînt reprezentate atît seriile limfoci-
tare B cit şi T, dar în zone anatomic .distincte, Limfocitele B form, ează
centrii germinativi iar limfocitele T populează paraoorticale. Gra-
yie recunoaşterli acestei distributii putem fac,e apreoieri privind. starea
seriilor limfocitare respective prin ,exarn, enul simplu al secţiunii gan.glio-
nare, fără a fi nevoiti să recurge-m la tehnici mai sofisticate de dife-
rentiere a oelor două tipuri de limfocite, cum ar fi markerii imunologici
de suprafaţă etc.
Bolnavii ,cu sindrom Di George prezintă o re.activitate imunologică
umorală normală, reflectată printr-un titru normal de antioorpi circu-
răs.puns bun la vaccinările microbiene, raactivitate norm,ală la infeca
tiile microbiene. In schimb, aceş ti loolnavi oad pra.dă uşor infectiilor
virale şi fungice. Bolnavii nu dezvoltă reactii imunitare de tip întîrziat,
fiind negativi la testările. de •tipul reactiei la tuberculină sau candidină
şi tolerează bine grefele de piele sau organe Răspunsul limfo, citelor la
fitohemaglutinină lipseşte.
Există ş i forme incomplete, mai benigne, in care copiii supravietuiesc
un tin-tp mai indelungat şi mor de regulă prin complicaţ ii• ale cardio-
patiel congenitale.
76
d. DEFICITE IMUNITARE MIXTE
Deficitele imunitare care afeetwză atit imunitatea umorală elt
cea celulară sînt mai frecvent întîinite decît eele pure. Si
AGAMAGLOBULINEMIA DE TIP ELVEŢIAN
(Atimfooitoza sau agamaglobulinemia limfopenică sau imunotieficien(a combinată
severă).
Prima descriere a ,acestei boli a fost făcută ln 1950 de elveţienii
Glanzmann şi Rinieker (12), de unde şi .de-nu.rnirea..de „agarnaglobulinernie
elveţiană".
Caracterul ereditar al acestei bo.li este sigur dar mecanismul de
transmitere apare uneori a.utoso.mal, alteori .legat ,de X. Deo.areee boala
apare de trei , ori mai frecvent la sexul .masculin se poate presupune eă
ambele varietăti sînt posibile.
Susceptibilitatea mare la infectii microbiene trăclează deficitul, imu-
umorale care are aspectul de agarnaglobulinemie„ cu lipsa plas-
mocitelor.
Deficitul imunitătii celulare explică frecventa mare şi caracterul
sever al infecţiilor virale şi fungioe. Vaccinarea BCG evoluează spre o
infecţie generalizată. In singe se constată o lirnfocitopenie cu valori sub
2 000/mmc (normal, la nou-născuti limfocibele depăşese 3 000/mme). In
plus, limfocitele circulante prezintă anomalii morfologice ,care sug,erează
o maturizare insuficientă (Kretschrner, 1969), iar reactia la fitohernaglu-
tinină este deficitară. Tesutul lim.foid din ganglioni, splină, intestin,
amigd.ale este slab reprez‹..ntat şi foarte sărac în limfocite şi plasmocite.
Timus:u1 nu este c.oborlt în mediastin şi are un aspect atrofic. Prognos-
ticul acestei boli este foarte grav.
DISGENEZIA RETICULARA
Este o afectiune rară dar severă, bolnavii murind în primele luni de
viată prin infectii incontrol,abile.
Pe lingă lipsa plasmocitelor şi limfocitelor există şi o neutropenie
severă, oeea ee indică un defect de dezvoltare la nivelul unei ealule
reticulare, pre.eursor al ,acestor trei serii.
Disgenezia reticulară este considerată o variantă mai complexă de
agamaglobulinemie limfopenică..
Au fost descrise cazuri de disgenezie relicu.lară care asociază in plu,s
şi o enzinopenie (Good şi Varco, 1955) sau cazuri in care alături de
seriile limfoplasmocitare sînt afectate şi oele eritro- şi mieloide ca
sindromul descris de 1975, interesind deci o ce.lulă retieulară
şi mai primitivă.
O altă variantă de imunodeficientă combinată este sindromul Neze-
loff cara,cterizat prin Iirnfocitopenie cu deficit profund al irnunitătii celu-
lare, nivel ,cantitativ normal de Imunoglobuline dar cu răspuns provocat
calitativ umoral la diferiti stimuli antigeniei foarte redus sau -ab,sent.-
Imunodeficdenta din nanismul cu meinbre scurte are la bază' de
asetxrenea o disgenezie reticulară c, omplexă, asociind tulburări al,e oase-
lor
77

SINDROMUL WISKOTT-ALDRICH
Prezintă o asociatie bizară de eezernă, trombocitopenie şi deficit de
irmmoglobuline M, celelalte imunoglobuline fiind de regulă normale.
Bolnavii fac cu uşurintă diverse infectii şi nu poseda izohemaglutinine
(răspunsul la antigenele polizaharidice se face prin IgM), Transmiterea
acestei boli este legată de cromosomul X.
ATAXIA-TELEANGIECTAZIA EREDITARA
Este o boală cu transmitere autosomal recesivă. • reactivitate imunologică.
La debut se recunoaşte prin ataxie şi mişcări coreoatetozice după
care apar teleangieotaziile.
Susceptibilitatea , mare la infectii respinatoriă este probabil legată
de deficitul de imunoglobuline A.
Variatele ;sindroame amintite mai sus au .un caracter familial, ano-
rnalia genetică transmiţindu-se 1n mod stabil din generaţie în generatie.
Există însă .şi cazuri la. -,care evidenta caracterului familial lipseşte, cauza
fiănd prc>babil o mutaţie genetică indusă în timpul dezvoltării embrio-
nare. În sprijinul acestei aserţiuni vin obscrvaţiile făcute după rnarea
pandemie de rubeolă din 1964, elnd la copiii năseuti din mame cu
rubeolă au fost observate între altele • şi un număr mare de variate boli
imunologice (Cooper, 1967).
LIMFOPENIA EPISODICA CU LIMFOCITOTOXINE
Se datoreş te unui factor cu caracter de anticorp limfocitotoxic de
apariţia eărula sint legate epăsoadele de limfocitopenie. Boala mai este
denumită şi amnezie imunologică, deoarece repetarea administrării unui
antigen nu produce un răspuns de tip secundar ci intotdeauna un răs-
puns slab, de tip primar.
Administrarea serului antilimfocitar la indivizi normali imunologic
reproduce o stare comparabilă aoestei boli naturale.
LIMFANGIECTAZIA INTESTINALA
Produce prin sechestrare o lirnfoultopenie cu depresia. imunităţii
oelulare, stare analogă oelei in.duse prin drenajul canalului toracic.
e. IMUNODEFICIENTE SECUNDARE
Deficienţele imune secundare apar ca o consecinţă a unei stări pato-
logice de mai mare anvergură. Ele inte,resea.ză atît imunitatea umorală
cît şi pe cea mediată celular. Pentru Intelegerea acestor aspecte trebuie
pornit de la faptul că anticorpil aint nişte proteine eireulante al căror
nivel serIc global este surprinzător de . constant la un individ dat. După
Hobbs (1971) variaţille individuale pe perioade de ani de zi1e rămîn in
interiorul a .e'r• 200/0. Există deci o homeostazie destul de strinsă
cînd un echilibru controlat între productia şi degradarea imuno-
globuline.lor,
78
Scăderea ilm.unoglobulinelor poate fi ounsecinta unei sinteze
a unei degradări exagerate sau a unor pierderi anormale. Vom
analiza pe scurt cele trei situaţii.
PRODUCŢIA DEFICITARA DE IMUNOGLOBULINE
In cadrul unui aport proteic mult deficitar (malabsorbţii severe etc.),
carenţa de aminoacizi antrenează o hipoproteinemie .care implică şi scă-
derea imunoglobulinelor. Reactivitatett imuitologica celulară este de ase-
rnenea reclusă.
Tratamentele imunosupre.soare deprimă şi ele ambele modalităţi de
Anumite infecţii induc stări imunodepresive prin mocanisme în bună
parte obscure.
general, este cunoscută freeventa mare a diferitelor afecţiuni
microbiene ee apar în convaleso&ata boiălor virotice, deseoră banale,
eum ar fi gripa.
Rujeola provoacă, între altele, şi o anergie pasageră la tuberculină,
recunoscută Incă. de Von Pirquet. Bolnavii de lepră leprornatoasă au o
imunita.te eelulară defieitară exprimată. prin ,persistenta antigenului Aus-
tralia si prin negativitatea reacţiilor intradermice de tip Infirziat.
Sarcina se însoţeşte de o stare de deficit imun cu aspectul favo-
rabil al toleranţei imunologice faţă de produsul de conceptie, dar antre-
nind şi o vulnerabilitate mai mare la infecţii. În timpul sarcinii, sinteza
de imunoglobuline este scăzută, determinănd o reducere a nivelului plas-
matic (McGregor, 1970 ; Maddison, 1976).
Bolile maligne generalizate, îndeosebi cele care interesea.ză sisternul
limlo-reticulo-endotelial, se însoţesc de un comportarnent de tip imuno-
,
def icitar.
CATABOLISMUL EXAGERAT AL IMUNOGLOBULINELOR
Este o eventualitate mai rară. In limfoamele maligne, pe fingă pro-
ducţia deficitară de imunoglobuline, există şi o degradare accelerata a
acestora.. In. distrofia aniotonică există un hipercatabolism izolat al IgG
antrenInd scăderea 1or sînge, 1n contrast cu metabolismul normal al
celorlalte categorii de ,imunoglobuline. Woohner (1966) Consideră această
anomalle ,ca pe o eroare ereditară interesînd catabolisraul irnun.oglobu-
Waldmann şi colab. (1968) descriu o boală cu caracter familial
comportînd un hipercatabolism asociat al IgG şi albuminei.
PIERDER1 EXAGERATE (NECOMPENSATE) DE IMUNOGLOBULINE
Pierderile excesive de proteine se pot produce la nivelul rinichiu-
lui, tubului digestiv sau pielii. 3n sindromul nefrotic, pierderile pro-
teice la nivel glomerular sînt selective, depinzînd în primul rînd de
mărimea moleculară.
Molecule1e de IgG apar în urină în cantitate mare, pe' cind oele
de IgM, mult mai mari, rămln în plasmă.
Yn tubulopatiile cu pierderi de proteine, eum este sindromul Fan-
coni, în urină se elimină mai degrabă lanţuri de imunoglobuline decît
79
molecule intregi. Greutatea moleculară a acestor_ proteine pierdute este
pină la 40 000, explielnd trecerea lor printr-un filtru glornerular integru.
Proteinuria a.pare aici ca o consecintă a incapacităţii tubulare de a
retine şi degrada malecule.le proteice de mici dimensiuni filtrate la
nivel glomerular.
Afecţiuni digestive • foarte variate. şi numeroase (Waldmann enu-
meră 70) pot antrena pierderi masive de proteine. Pe listă figurează
chiar şi afectiuni uşoare, cum este oiardioza.
Dintre afecţiunile digestive, cea mai interesantă fn raportul ei cu
imunitatea este limfangiectazia intestinală, care antrenează atît pierderi
de proteine cu hipogarnaglobulinemie clt şi o lirrgocitopenie pronuntată.
Defielenta irnunitară este atît de pronuntată, 'Inoît aoeşti bolnavi pri-
mesc cu uşurintă grefele de piele etc., provenite de la indivizi neselec-
tati. Deaarece manifestările diareice sînt freevente şi în agamaglobuline-
mia primitivă, di.agnosticul diferential dintre aceasta şi enteropatia cu
pierdere ,de proteine, poate Intimpina greutăti.
In favoarea pierderilor dăgestive exagerate de proteine pledează
hipoalbuminernia, şi nivelul normal al IgIVI. Pierderi proteice mari la
nivelul pielii pot apare in arsurile Intinse.
f. DEFICITE IN SISTEMUL COMPLEMENTULUI
Potrivit definitiei O.M.S. complementul este un sistern de factori
prezenţi 1n serul normal, care se activează în urma reactiei antigen-
anticorp şi mediază fn consecintă o serie de. procese biologice impor-
tante. Sistemul complerne.ntului. este folinat din 9 factori oe 1-m(410-
nează In lant după modelul proenzimă-enzimă, fenomen comparabil eu
cascada de activări din coagularea
Deficitele globale ale sistemului cornplementului pot surveni ca
urmare a unui consum excesiv printr-o activare de mari proportii, con-
secutivă declanşării unei reactiă antigen-anticorp. O scădere apreciabilă
a litrului complementului se produce nurnai în condiţăile unei reacţii
antigen-anticorp de mare anvergură, aşa cum Intilnim In boala serului
sau in boala lupică în puseu.
Deficitele rnonofactoriale ale sistemului complementului sînt afec-
tiuni familiale cu transmitcrc genetică. Ele au fost observate atît 1a
om cit şi la unele animale.
Identificarea deficitelor monofactoriale de complement se face astăzi
foarte simplu cu ajutorul imunoserurilor monospecifice. Deficitul poate
fi complet sau, mai rar, în plasmă pot fi identificate mici cantităti din
factorul respectiv.
Pînă în prezent au fost descrise deficite de C1q, C1r, CIS, C2, C3,
C4, C5, C6 şi C7. Deficitul de C5 s-a dovedit a fi un deficit functional,
legat de un defect molecular, deoarece cantitatea de C5 determinată
irnunochimic, ca şi complementul total hemolitic sînt normale. Defectul
se recunoaşte prin incapacitatea de opsonizare a serului, ceea ce atrage
după sine un aparent defect de fagocitoză. Anomalia este corectată prin
adaos de C5 normal. Este vorba deci de un .defect molecular de natură
genetică.
Nu avem cunoştintă de descrierea unor cazuri de deficit de Cs şi C3.
80
Cazurile de deficit de complement apar .pină , In prezent ca nişte
rarităti, dar numărul lor va creşte cu sigurantă în urma determinărilor
pe scară mai largă a componentelor complementului.
In _general, deficitele monofactoriale de complement nu sînt grave,
probabil prin posibilitatea activării restului sistemului pe căi secu.ndare.
1n unele situaţil cum este deficătul de C3, Cs, CT q (?) şi (?),
boinavii prezintă o susceptibilitate crescută la iniectii. Alteori, ca in
deficitele de C2, C4, C6, C7, CIS (?) pacienţii sint asimptornatici.
Deficitele de complement apar unice, cu exceptia deficitului de Cig
care este uneori asociat cu agamaglobulinemia elvetiană.
DEFICITELE INHIBITORILOR COMPLEMENTULUI
Deficitul inhibitorului Ci stă la baza angio-edemului ereditar,
boală eu mecanism de transmitere autosomal dominant, manifestată prin
atacuri de edem cu diferite localizări — tractul respirator, tub digestiv,
tesutul subcutanat etc. Crizele respiratorii sînt adesea dramatice, mergînd
pînă la asfixie, aşa cum am observat la unul din cazurile noastre care
a necesitat traheostomie, iar cele digestive sînt frecvent interpretate ca
abdomen acut. Lipsa inhibitiei lui Ci determină epuizarea lui C4 şi C2
in timpul accesului. Tratamentul acceselor constă. In administrare de
plasmă proaspătă prin care realizăm un aport de inhibitor, precum
prin acid epsilon-aminoecaproic, agent care se comportă ca un inhibi-
tor enzimatic nespecific. Această substantă poate fi utilizată şi în mod
profilactic. •
Deficitul de inactivator a fost descris de Alper (1971) la un
pacient cu infectii repetate legate probabil de deficitul de opsonizare.
In această afecţiune C3 seric este foarte redus sau dispărut în urma
activării sale excesive prin sistemul feed-back pozitiv promovat de C3b.
Deficitul inactivatorului C3b antrenează deci un deficit de C3.
g. DEFICITE DE FAGOCITOZA
Neutropenia poate fi consecinta unor stări extrem de variate care
implică o productie medulară deficitară, o distrugere exagerată sau o
sechestrare. Marea majoritate a neutropeniilor survin Intr-un cadru pato-
logic mai larg, dar există şî neutropenii izolate, familiale, eu transmisie
genetică autosomal recesivă.
Defecte funeţionale ale neutrofilelor
(a) boala leueocitelor „leneşe" se caracterizează printr-o mobilitate
leucocitară foarte slabă cu lipsă de răspuns la stimulii chemotactici ;
(b) defecte de fagocitoză, asociate uneori cu reducerea capacităţii
de distrugere a bacteriilor fagocitate.
Boala cronică granulont,,atoasă este o afectiune ereditară de tip ,rece-
siv caracterizată prin iricapacitatea leueocitelor de a lichida după fago-
citoză anumite tipuri de microorga -nistne stafilocaci, Escherichia coli ş.a.
dar nu şi streptococi sau Haernophilus influenzae. Fagocitarea tuturor
germc.nilor se produce insă normal. Histopatologic boala se caracteri-
zează prin existenta unor multiple formatiuni granulomatoa_se.
81
 Neutropenia şi defectele funeţionale ale fagocitelor se exprimă cli-
nic printr-o sensIbilitate crescută 1a infecţii bacteriene, eu deosebire rese
pira.torii şi cutanate. Fenomenele inflarnatorii din focarele infecţioase
sînt foarte reduse. Frecvent apar şi ulceraţii buca1e.
h. PROFILAXIA ŞI TRATAMENTUL STĂRILOR IMUNODEFICITARE PRIMARE
PROFILAXIA
Avind în vedere caracterul ereditar al stăriior imunodeficitare
initive, singura posibiLitate . de prevenţie actuală este cea eugenică. Intre-
ruperea sareinii 1n primul trirnestru, dacă în aoeastă perioadă mama
a suferit de rubeolă, este de asemenea o rnăsură preventivă, 1n situaţia
bolnav, profilaxia constă în instituirea unui regim foarte
riguros de igienă , corporală, vestimentară şi de mediu. Sc recomandă
folosirea unor săpunuri bactericide cum este cel cu elorhexidină, dezin-
fecţia băii etc. Prin. aoeasta se reduoe sensibil populaţia microbiană cu
care bolnavul vine in contact. Individul tratat va evita nu numai con-
tactul cu cei din focare de boli tTansmisibile, dar chiar şi ,contactul cu
un număr mare de persoane aparent sănătoase.
Antibioprofdaxia o .conaiderăm cu rezervă. Ea poate fi anlicată pen-
tru a acoperi ,anumite perioade de mare ,sensibilitate la infecţii. Ca şi
1n, alte boli genetice, curn ar fi hemofilia sau porfiri.a, în deeursul exis-
tenţei bolnavilor sînt perioade 1n care manifestările bolii sînt mai evi-
dente şi perioade, uneori destu1 de lungi, de sănătate aparentă. Aoci-
dentele specific legate de def.icitul. genetic apar în serie fără ca Incepu-
tul sau sfirşitul .aceatei perioade vulnerabile să fie previzibil.
Profilaxia infecţiilor prin administrarea substitutivă de gainaglobu-
line are o valoare remaroabilă prin eficienţă, disponibilitate şi ...relativă
comoditate de administrare o injecţie pe lună ,intramuscular. Este reco-
mandabil. totuşi această limunoprofilaxie substitutivă să fie rezervată
pe.rioadelor in eare manifestăride bolii sînt evidente.
Injectare.a intr.avenoasă ,de garnaglobuline este prost tolerată. Admi-
nisn-area. intramusculară trebuie făcută în cOndiţii de sup-raveghere me-
dicală, deoarece se insoţeşte freevent de reacţii 1oca1 -. e şi chiar generale..
Se pare că ac.este reacţii sint legate de formarea agregatelor de ganta-
glo-buline care pot fixa în mod nespecific şi complementul. Este posibilă
şi apariţia unor accidenbe anafilactioe grave, uneori mortale.
Titru1 minim eficient profilactic al garnaglobulinelor în plasmă este
de 100 mg la 100 xrd, , care ese obţine injectind 0,4 milkilocorp din soluţia
de 160/0 gamaglobulină..
Bolnavii cu deficienţe imune vor fi excluşi din programele de vac-
cinare din cauza pericolului apariţiei unor accid.ente severe.
TRATAMENT
Infecţille...apărute la irnunodeficitari vor fi tratate eu rnaxirnum de
acurateţe, 1n servicii specializate.
Izolarea agentutui patogen şi stabilirea sensibilităYii sale 1a agenţi
antimicrobieni este un act esenţial. Antibloticele bactericide sInt de
preferat. Unii autori (E. A. Popescu, 1971) recomandă evitarea clerama
82
fenicolului. din cauza. acţiunilor sale imunosupresoare (39). Asocierea
ămunoglebulinelor este obligatorie. Ele vor fi administrate In doze mai
mari (rninimum 1 ml/kilocorp din soluţia 160/0 şi la intervale mai scurte
de .7-10 zile)..,
Trataxnentui asociat (antiblotic -+ gamaglobu1ine) infecţiilor res-
piratorii are efect preventiv faţă de bronşiectazia care se instalează cu
tirnpul 1a agamaglo.bulinemii. Deşi reactivitatea faţă de boli virotice este
satislăcătoare la agarnaglobulinemii, este recomandabllă folosirea gama-
globulinelor atît profilactic (1a contacţi) eIt şi curativ, pentru obţinerea
unei forme mai uşoare de boală.
tn acest scop avem 1a dispoziţie atît preparatele de garnagIobulină
polivalente, obţinute din plasrna unui număr mare de indivizi, cît şi
gamabloguline „specifice" obţinute din plasmă de cenvalescent.
Există astfel lm-unoglobuline umane speollice antivariolă, antiru-
jeolă, antioreion ş.a., preparate de Centrul de hematologie Bucureşti. Ace-
laşi Centru furnizează şi imunogiebuline spccifice antipertusis, pentru
restul bolilor cu etiologie bacteriană folosindu-se imunoglobulinele stan-
dard, polivalente.
Tratamentul imunodeficienţelor primare se face 1n funcţie de tipul
respectiv : u.moral, celular sau combinat, Imunoglobulinele s-au dovedit
foarte valoroase 1n agamaglobulinemii, dar utilitatea lor in deficitele
imunităţii celulare sau.in fermele combinate severe este redusă, neputind
suplini deficitul , celular.
Yn sindromul Di George s-a obţinut 1n cîteva cazuri vindeearea prin
transplant de timus (August, 1968), dar această metodă trebuie consi-
derată Incă stadiul experimental. În unele cazuri au fost observate
remisiuni spontane.
in imtmodeficienţele combinate severe (agamaglobulinemie lirnfope-
nică, disgenezie reticulară) bentativele de restaurare a potenţialului imu-
nologic prin grefe de noăduvă sau de timus au fost urmate de reacţii
severe. tip grefă contragazdă.
Transfuzia de singe 1a bolnavil cu deficite grave ale ixnunităţii oalu-
lare este formal contraindicată, deoarece ca urmare a toleranţei lor imu-
nologice pot deveni victime ale sindrornului grefă contragazdă. La nevoie
se poate acirninistra sînge iradiat 1n. preala.bil pentru distrugerea
limfocitelor.
TRATAMENTUL DEFICIENTELOR COMPLEMENTULUI
Deficitele de C3 sau C5 în perioadelc exprimate clinic prin
frecvente pot fi tratate prin administrare de ,p1asmă proaspătă. Acela.şi
tratarnent se indică fn situaţiile deosebit de grave uneori care survin
la bolnavii cu cleficite ale ca, de exemplu, o criza de edem
glotic 1n ,cadrul unui angioedem.
Viaţa scurtă a granulocitelor este principalul impediment 1n utili-
zarea transfuziei de leucocite în tratamentut deficienţe/or granu/ocitare.
ln ,cazul unor infecţii grave se va administra masă leucocitară, obţinută
prin comandă specială ,de 1a Centrul .de hematologie Bucureşti. Peritru
a asigura un aport leucocitar corespunzător, transfuzia 1e-ucociteler tre-
buie efectuată în primele ore după recoltarea singelui.
83
 In administrarea masei leucocitare" se va. ţine cont atît de grupul
sanguin eritrocitar (sistemul. ABO) cît şi de cornpatibilitatea antigenelor
leueocitare. In unele cazuri a fost uttlizat şi sIngele -bolhavilor de leuce-
mie mielaidă cronică, foarte bogat în granulocite (> 100 000/mme) care
păstrează relativ bine capacitatea. fagocitară.
Integritatea imunologică globală a bolnavi1or transfuzaţi in acest
caz împiedică atît reactia grefă contragazdă cît ş i perpetuarea unei linii
leueemice la primitor. Prin ,administrarea leucocite la aceşti defici-
tari cu infecţii severe, afebrilitatea se obţine în idecurs de 12-36 ore
(Kondi, 1972).
i. AUTOIMUNITATEA Ş1 STĂRILE DE DEFICIT iMUN
Bolile autoimune au fost considerate ca rezultînd dintr-o activi-
tate imunologică exa.gerată, astfel incit aparitia lor la bolnavii cu defi-
eite inumologice poate surprinde şi contraria la prima vedere.
Evidenta- faptelor aeurnulate în prezent arată însă că bolile auto-
imune apar cu preddectie la irrdivizii cu deficite imunologice.
Limfoamele maligne se însoţesc de o hiporeactivitate imunologică
celulară, negativitatea reactiilor la tuberculină fiind regula. În aceste
situatii apar Inşă freevent aspecte autoimu:nitare realizate pe linie umo-
rală, cum ar fi anemiile hemolitice autoimune ş.a.
cazul stări.lor imunodeficitare primare intlinim aceeaşi tenclintă
spre manifestări autoimune.
In aga.ma.globulinemia de tip Bruton se pot observa frecvent cazuri .
de poliartrită reumatoidă seronegativă, iar uneori apar derm.atorrnozite
ş i anemii hemolitice autoimune. Un bolnav-cu agamaglobulinemie obser-
vat 1n chnica noastra .a decedat în şoc anafilactic după administrarea de
gamaglobulină în scop substitutiv (KOppich, 1971), sugerind o puternică
reactivitate pe linia IgE.
La agarnaglobulinernici sint de asemenea Intlinite afecţiuni hemato-
logice autoimune de tipul leueopeniei sau ,anemiei hemolitice cu test
Coombs pozitiv, anticorph apartinînd tipului IgM, adesea conservat. In
aceste cazuri există de regulă un deficit combinat de IgG şi IgA cu
hiper-IgM.
Deficitul seleetiv pe linie ,de IgA antrenează cu freevenţă crescută
apariţ ia de factori reumatoizi, autoanticorpi evidenţiabili prin imuno-
fluoreseenţă, anticorpi anti-IgA, antilapte, ereşterea de IgG si IgIVI în
ser şi alte anornalii imun,ologice.
Un sfert din indivizii ,cu deficit selectiv de IgA prezintă boli auto-
imune de tipul ,colagenoze1or (boala lupică, poliartrita reurnatoid'ă, şin-
drom SjOgre.n, dermatomiozită, wasculite) sau hep.atită de tip
tiroidită, boala Addison, anemie hemolitică autoimună, purpură trombo-
citopenică, ,colită ulccroasă, enterită regională sau .eczemă. -Hong,
Amman şi colab. (1972) studitn,d v familie ,cu trei .cazuri de deficit
selectiv de IgA descoperă la toţi aceştia factor reumatoid pozitiv, anti-
corpi antitiroidieni şi precipitanţi antilapte, rezultatele fiind negative 1a
toate rudele cu iniunoglobuline -normale.
Fenomenele autoimune segregau alăturj de defieitul de şi -
seau la indivizi care trăiau în ace1asi mediu. Aşa cum era di
84
aşteptat, bolnavii ,care prezintă un deficit seric de IgA au şi deficit de
IgA seeretat la nivelul mucoaselor.
Se presupune că absenţa IgA de pe suprafaţa mucoaselor permite
pătrunderea în organism a unor antigene externe în eantităţi mari, sti-
mulind reacţiile imune. Astfel, 500/0 din bolnavii. :cu defieit de IgA .pre-
zinta anticorpi preeipitanţi antiproteine dirt, lapte.
In cazul agamaglobuline.miei freevenţa cu eare apar sindroame auto-
imune se rldică pînă La 50'0 /0 duz cazuri, Diversitatea bolilor autoimune
asociate agarnaglobulinemiei este destul de mare : gastrită cronică şi
,anemie pernicioasă, rectocolită uleero-hemoragică, enterită region.ală,
anemii hemolitice autoimune, leuco- şi trombocitopenit autoimune, boala
lupică, poliartrită reumatoidă, dcr,matomiozită, eczerna infantilă. ş.a.
1n imunodeficitele celalare prim.are ,au fost .observate anemii hemo-
litice de tip autoim.un. Este cunoscută de asemenea -apariţia la o treime
din cazurile , de micoze severe cutaneomucoa,se .a unei pohendocrinopatii
autoimune cu auto.anticorpi.
Fapt aparent paradoxal, chiar în ,deficitele grave combinate, inte-
resInd ambele tipuri de reactivitate imună, se 1nt1Inese afecţ iuni auto-
imune de tipul anemiei hemolitice Coombs pozitive.
In sindromul Wiskott-Aldrich au fost semn.a.late manifestări aler-
gice şi niveluri anormal ridicate de IgE şi IgA.
Deficite imunitare nespecifice pot antren,a şi ele o predispoziţie spre
boli autoimune.
În deficitul de C2 de pildă s-au semna1at vasculite, bo.a1ă lupică,
dermatomiozită, polimiozită şi purpură reumatoidă (Friend
co1ab., 1975).
Un deficit de fagocitoză a polimorfonuclearelor a fost observat 1n
reumatismul articular acu-t (Urseanu şi colab., 1.976).
Toate aceste exemple ne arată că o ,deficienţă. în cadrul sistemu-
lui imun antr,enează dereglări mai cornplexe ale Intregului sistem, cu
hiperreactivitate în .celelalte sectoare şi eu apariţia frecventă .a fenome-
nelor de hipersensibilizare faţă de antigeni externi sau proprii.
I\Jlecanlarnui intim responsabil de apariţia multiplelor shadroa.me
autoimune la imunodeficienţi este incă incornplet lămurit. Se discută
astfel penetrarea excesivă, nestăvilită de exoantigene în organism, aşa
cum se întirntrlă în deficitele de IgA, aparatui imun fiind astfel. supr.a-
solicitat. Este probabilă de asemenca exi,stenţa unor perturbări în self-
controlul ansarnbluIui imunitar, anumite, , clone celulare .care iniţiază abe-
r.artt activităţi autoagresive nernaifiind reprimate.
j. DEFICIENŢELE 1MUNE S1 TUMORILE
La boln.avii cu deficienţe. imun,e s-a constatat aparitia cu incidenţă
crescută a tumorilor, observaţie care a fost privită şi ca un argument
în favoarea etiologiei infecţioase, virale a neoplasmelor.
Mai corectă pare Insa .interpretarea potrivit căreia bolnavii imuno-
deficitari prezintă o toleranţă sporită faţă de linii.le celu1are mutante'
ţă
care pot aştfel să prolifereze. Nooplaziile apar astfel. ,ca o consecin
scăderii supravegherii imunologice. Acest punct de vedere este sprHinit
a unor
de .ecreetările irim.nologice recente .care au demonstrat existenţ
diferenţe antigenice între eelulele maligne ş i cele normale. Antigenele
85
 Myeloid, erythroid and
22. LINSK J. A., KHOORY M, S., MEYERS K. R.
turnoralc „non-self" permit recunoasterea promptă a clortei maligne immune system defects in a family, A new stemcell disorder ? Ann. intern.
(mutante) şi dist-rugerea ei de către celulele imunocompetente. Cresterea Med., 1975, 82, 659,
Normatives values of serum immuno-
frecvenţel tumordor rnaliwie a lost observată atit în .stările imunodefi- 23. MADDISON S. E. REIMER C. B.
globulins by single radial immunodiffusion, Rev. Clin. Chem., 1976, 22, 594,
citare naturale, elt şi in cele induse iatrogen, prin tratamentele irrruno- 24. MCGREGOR I., ROWE D. S. WILSON M. E.
Plasma irnmunoglobulin
supresaare energiee. concentrations in a Africa community in relation to season, inections and
pregnancy, Clin. Exp. Immunol., 1970, 7, 51.
25. MESROBEANTJ I., BERCEANU ŞT, Sindroame imunochimice prin deficit
BIBLIOGRAFIE • imunologie. Imunologie şi imunoputologie, Ed. medicală, 1968, 551.
26. MITRICA NATALIA, DINCULESCU M., VOICULESCU C, — Activitatea anti-
1. ALPER C. A., ROSEN F. S. virală., antiba,cteriana şi antitoxică a garnaglobulinelor umane normaie, prep,a-
Adv. Immunol., 1971, 14, 252.
Genetic aspects of the complement system, rate la Centrul de hematologie şi transfuzie Bucureşti, Stud. cercet. tnfra-
2. AUGUST C. S., ROSEN F. S., FILLER R. M. şi colab. inicrobiol., 1969, 1, 11.
L'hypeplasie
Implantation of 27. NEZELOFF C., JAMMET L. L., LARTHOLARY P. şi oolab.
a foetal thymus, restoring immunological competence in a patient with thimic hereditaire du thymus. Sa place et sa responsabilite dans une observation
aplasia (Di George's syndrome), Lancet, 1968, 11, 1 210, d'aplasie lymphocytaire, normoplasmocytaire et normoglobulinernie du nour-
3. BERCEANU ST. — Sindroame şi boli prin deficit de răspuns imun. in imuno-
risson, Arch. franc. Pediat., 1964, 21, 897. , Bucu-
biologie, irnunochimie, imunopatologie, Ed. Academiei R.S.R., 1975, 249. 28. POPESCU E. A. — Patologie şi terapeutică imunitară, Ed. medicală
4, BERONIADE V, Agarnablogulinemille. Med. internă (Buc.), 1958, 10, 1, 457.
5. BIOZZI G., r ASAFSKY R., LIEBERMAN R. şi colab. — Serum concentrations reşti, 1971.
29. PREDOVICIU MARIA-FELICIA — Agammaglobulinemia, Via(,a tnied., 1959,
and allotypes of immunoglobulines in two lines of mice genetically selected 2, 101,
îor „high" or „low" antibody synthesis, J. exp. Med., 1971, 132, 752, Clinical aspects of immunology, Ed. Blackwelk, Oxfoad,
6. BRADLEY J. — Immunogliabulins, J. Med. Genet., 1974, 11, 60. 30. SOOTHILL J. F.
7. COOPER L, Z., CHANDOR S. B., OCKERSE A. B. şi colab, — Immunologie 1976, 657.
31. SPIESS H. Hepatitis Prophylaxie mit Irnmunoglobulin, Med. Kinderh,eil-
consequences of congenital rubella, Pediat. Res., 1967, 1, 217.
8. CRUCHAUD A., LAPERROUZA C., DUMITHAN S. A., FERRTER P. F. — kunde, 1968, 4, 158,
Agammagiobulinemia in one of two identical twins, Amer. J. IVIed., 1966, 32. STIEH1VI E. R. FULGINITI V. A. — Immunodefieiency disorders, Ed. Saun-
40, 127. ders, 1973, p. 238.
ţii pri-
9. DE KONIG J., VAN BEKKUM D. W., DICKE K. A. şi colab. 33. URSEANU I., MA.CARIE C., ZEANA C., PARASCHIV A. — Considera
Transplantation vind rolul polimorfonuelearului 1n imunopatogenia reumatismului, acut.
of bone rnorrow cells and foetal thymus in one infant with lymphopenic II Congressus Latinus de Reumatologie, 1976, 34).
immunological deficiency, Lancet, 1969, 1, 1 223. Protein-losing enteropathy, Gastroenterot„ 1966,
10. FRIEND P,, REPINE J. E., KIM Y. 34. WALDMANN T. A.
Deficiency of the Second Component 50, 422.
of Complement (C2) with Cronic Vasculitis, Ann. intern. Med., 1975, 83, 813.
11. FUDENBERG H. H., GOOD R. A., GOODMAN H. C. şi colab. 35. WALDMANN T. A., MILLER E. J., TERRY W. D. — Hypereatabolism of
Primary IgG and alLumin a new familial disorder, Clin. Res., 1968, 16, 45.
Immunodeliciencies. Report of a WHO Committee, Pediatrics, 1971, 47, 927. Accelerated breakdown of
12 a. GOOD R. A., VARCO R. L. — A 36. WOCHNER R. D., DREWA G., STROBER W.
and experimental study of immunoglobulin G in myotonic distrophy : a hereditary error of immuno-
agamm,aglobulinemia, Lancet, 1955, 75, 245,
12 b. GLANZ1VIANN E., RINICKER P. — Essentielle Lymphocytophtisie, Ein neues globulin catabolism, J. Clin. Invest„ 1966, 45, 321.
37. WOLLHEIM F. A. Inherited „required" hypoganamaglobulineinia, Lancet,
Krankheitsbild aus der Săuglingspathologie, Ann: Pediat. (Basel), 1950, 175, 2.
13. IIATHAWAY W. E., GITHENS J. H., BLACKBURN W. R. şi colab. — Aplas- 1961, 1, 316. Prirnary
38. WOLLHEIM F. A., BELFRAGE S.,clinical COSTER C., LINDHOLM H.
and genetic aspects of nine eases,
tic ancmia, histiocytosis and erythrodermia in immunologically deficient acquired hypogammaginbulinemia,
children — probably human runt disease, New Engl. J. Med., 1965, 273, 953. Acta med. Scand., 1964, 176, 1.
14. IIERMANNS P. E., HUIZENGA K. A., HOFFMANN H. N. — Disgamma-
globulinemia associated withi modular lymphoid. hyperplasia of small intea- 39. ZEANA C. — Teză de doetorat, I.M.F., Bucureşti, 1972.
tine, Amer. J. Med„ 1966, 40, 78.
15. HOBBS J. R. — Immunoglobulins in clinical chemistry, Adv. clin. Chem.,
1971, 14, 291. BOALA SERULUI Ş I ALERGIA LA MEDICAMENTE
16. HONG R., AMIVIAN A J. — Selective absence of IgA ; ..autoimmune pheno-
mena and auLoimmune disease, Amer. J. Path., 1972, 69, 491. a. BOALA SERULUI
17. KADOWAKI J., THOMPSON R. I., ZUELZER C. W. şi colab. XXJXY
lymphold syndrome with thymic alymphoplasia, Lancet, 1965, 2, 1 152. In anui 1905 von Pirquet şi Schick descriu în mod magistral tabloul
18. KOPPICH FR., MITY AVRAM, GEORGETA ANDRIEŞ, SCHACHTER A. unei afecţiuni care apărea la -anii indivizi in urma injectării de ser
Consideraţii in legătură cu un caz de agamaglobulinemie cu şoc grav după heterolog ş i pe. care o denumesc „Serum-Krankheit" — boala serului.
terapia cu gamaglobulinemie, Viaţa med, 1971, 18, 1 035.
19. KONDI V., MITRICĂ NATALIA, BALAN ST. — Produse farmaceutice rornă- În ur.rnă cu cîteva decenii, ,cind serurile hiperimune de cal erau
neşti derivate de sînge folosite în terapeutică, Ed. medicală, Bucureşti, larg folosite, 13,04a serului reprezenta o problernă practică importanta.
ii rare
1972, 178. Astăzi, utilizarea serurilor de arnmale este limitată la citeva situaţ
20. KOVACS F., ZAKARIAS — Consideratii asupra agarnaglobulinemiel în legă- (difterie, tetanos, botulism, gangrenă gazoasă, muscăturî de şerpi veni-
tură cu două cazuri observate, Med. interna (Tg. Mureş), 1963, 4, 401. nosi, irnunosupresie prin ser antilimfocitar). Desi în prezent boala seru-
21. KRETSCHMER K., KRETSCHMER W. K., ROSEN F. S. — Eleetron micro- lui este rară, eareprezintă un model pur de boal ă hrrunologică a cărei,
scopie study of lymphocytes from infants with hereditary and congenital
thymic disorders,Pediat. Rev., 1969, 3, 370. cunoastere este fundamenta1ă pentru inţelegerea imunologici clinice.
87
86