ÎNCOVOIEREA PURĂ

În general, la o grindă în care există momente încovoietoare apar şi forţe tăietoare,

deci în secţiunea ei se produc simultan tensiuni (eforturi unitare) de încovoiere şi forfecare.
Există însă anumite cazuri când forţa tăietoare este nulă, deci solicitarea este de
încovoiere pură.
De exemplu grinda dreaptă din figura 8.1, încărcată simetric cu două forţe F, este
solicitată la încovoiere simplă şi la încovoiere pură, astfel:
- pe tronsoanele (A - 1) şi (B - 2) grinda este solicitată la încovoiere simplă ( forţa
tăietoare T ≠ 0 şi momentul încovoietor M ≠ 0);
- pe tronsonul (1 – 2) grinda este solicitată la încovoiere pură (forţa tăietoare este
nulă (T = 0), respectiv momentul încovoietor este constant şi are valoarea M = F ⋅ l .
La încovoierea pură în oricare secţiune normală a grinzii, momentul încovoietor
este constant şi produce tensiuni normale σ , a căror mărime variază pe secţiune de la un
punct la altul.

Fig. 8.1

Grinda din figura 8.2 este încastrată în capătul 1 şi acţionată de un cuplu la capătul
liber 2 este solicitată la încovoiere pură pe toată lungimea ei.

Fig. 8.2

În cazul încărcării cu un cuplu la capătul liber forţa tăietoare va fi nulă şi momentul

încovoietor constant, egal cu cel aplicat în capătul liber.
M 1 = M 2 = M max = cons tan t

1
 x-x - AXA NEUTRĂ

AC = MN = BD

A1C1 ˂ AC (scurtare)

M1N1 = MN

B1D1 ˃ BD (lungire)

Fig. 8.3

Fie o bară din cauciuc de secţiune dreptunghiulară. Se trasează pe feţele ei laterale

un caroiaj de linii paralele şi echidistante (figura 8.3a). Dacă se solicită grinda la încovoiere
pură cu două cupluri M aplicate la capete (figura 8.3b) se constată că urmele secţiunilor
transversale prin grindă, reprezentate prin liniile verticale ale caroiajului, se rotesc astfel
încât rămân tot perpendiculare pe liniile longitudinale ale caroiajului care se deformează.
Deci la încovoierea pură bara se deformează astfel încât se verifică ipoteza secţiunilor
plane a lui Bernoulli conform căreia o secţiune plană şi normală înainte de deformare
rămâne plană şi normală şi după deformare.
În urma solicitării fibrele superioare ale barei (cele de pe partea concavă) se
scurtează iar fibrele inferioare (cele de pe partea convexă) se lungesc. Trecerea de la
fibrele care se scurtează la fibrele care se lungesc este continuă. Aceasta înseamnă că
există o serie de fibre care nici nu se scurtează şi nici nu se lungesc. Ele se deformează
fără să-şi modifice dimensiunile. Ansamblul acestor fibre constituie ceea ce se numeşte
suprafaţa neutră (uneori planul neutru). Intersecţia acestui plan (suprafaţa neutră) cu
planul secţiunii normale pe axa grinzii se face după o dreaptă numită axa neutră.

Aplicație
Să se traseze diagramele de eforturi pentru grinda din figura 8.4, dacă:
F1 = 800 daN, F2 = 500 daN, F3 = 100 daN, l = 1m .

Fig. 8.4

2
 Se calculează reacţiunile din reazeme:

V A ⋅ 6 − 800 ⋅ 4 − 500 ⋅ 3 − 100 ⋅ 1 = 0

3200 + 1500 + 100 4800

VA = = = 800 daN
6 6

VB ⋅ 6 − 100 ⋅ 5 − 500 ⋅ 3 − 800 ⋅ 2 = 0

500 + 1500 + 1600 3600

VB = = = 600 daN
6 6

Verificare:

F1 + F2 + F3 = VA + VB

800 + 500 + 100 = 800 + 600

Fig.8.4a

Forţa tăietoare:
(A – 1) : Tx = V A = 800 daN (constantă şi pozitivă);

(1 – 2) : Tx = V A − F1 = 800 daN − 800 daN = 0 ; (T = 0)

(2 – 3) : Tx = V A − F1 − F2 = 800 − 800 − 500 = − 500 daN (constantă şi negativă);

(3 – B) : Tx = V A − F1 − F2 − F3 = 800 − 800 − 500 − 100 = − 600 daN .

Se observă că forţa tăietoare este nulă în tronsonul de grindă (1-2).

Momentul încovoietor
Diagrama momentului încovoietor se poate trasa dacă se calculează valoarea
momentului în punctele A; 1; 2; 3 şi B. Înreazeme momentul încovoietor este nul.
MA = MB = 0
M 1 = V A ⋅ 2l = 800 daN ⋅ 2m = 1600 daN ⋅ m
M 2 = 800 ⋅ 3 − 800 ⋅ 1 = 1600 daN ⋅ m
sau
M 2 = 600 ⋅ 3 − 100 ⋅ 2 = 1600 daN ⋅ m .
M 3 = VB ⋅ l = 600 daN ⋅ 1m = 600 daN ⋅ m

Momentul încovoietor este maxim și constant pe tronsonul (1-2). Pe acest tronson

grinda este solicitată la încovoiere pură.

M max = M 1− 2 = 1600 daN ⋅ m .