2.

Importanța jocului didactic si rolul său în activitățile de educație

muzicală

Jocul didactic are alături de alte metode euristice ,rolul de a influența caracterul si
personalitatea copilului , fiind un real ajutor inclusiv în formarea civică a acestuia .Această
metodă ,metoda jocului am aplicat-o de cate ori am dat peste teme sau cântece mai greu de
învătat ,noțiuni mai greu de ințeles in cadrul a numeroase lecții.Tema respectivă am impărțit-o
in teme mai mici si mai ușor de ințeles. Atunci când am găsit cartea prof.compozitor I.D.Vicol ,
am constatat că nu făceam nimic greșit si că predarea și ințelegerea unor noțiuni de teorie ,poate
fi mai ușor de abordat si de predat ,impărțind temele de studiu in teme mai mici . În cartea
“Cântăm pe note” mi a placut ,mai ales ideea de a mă juca alături de copii exersând invățarea
elementelor de teorie . La început ar trebui să solfegiem cu copiii descifrând pe note ,piesa, cu
ajutorul unui instrument și să învațăm pe fragmente cântecul , iar cu ajutorul metodei jocului
didactic inventând diverse variante de predare si fixare a melodiei se pot face diverse
improvizații ,antrenându i pe copii să cânte .La inceput putem folosi tehnica de cântat cu gura
închisă si ca să reproducă corect, vom iniția un concurs de cântat cu gura inchisa ,jocul l-am
numit “Și mai tare ,si mai corect “,elevii fiind impărțiți in grupe .Dupa aceea , am putea realiza
un lanț melodic ,fiecare copil din fiecare din grupele A,B,C ,trebuie sa cânte notele ,așteptând
rândul la joc.Atunci când notele cântate sunt puse la rând ,do re mi fa ,copiii,cei trei,cate unul
din fiecare grupa(A,B,C) , se vor ridica pe rând si vor rămâne in picioare cântând in canon .Un
cântec foarte amuzant ce aparține compozitorului I.D,Vicol,cântec care are ca elemente de
exersare nuanțele (crescendo si descrescendo) si cu care putem incepe ora ,poate fi cantecele cu
‘’Ghicitori’’,ale notelor . Folosind creativitatea mișcarea si gestica ,predarea poate fi
antrenantă,portativul mai ușor de citit ca si memorarea sunetelor .Pot spune ca jocul nu este
doar pentru copii, ci este un real ajutor si pentru profesorul incepător ,care cu ajutorul
jocului ,deschide mai ușor mințile copiiilor iar exersarea liniei melodice si repetarea făcută prin
joc de către el este un mod de fixare a elementelor melodice sau teoretice .Foarte important este
și că ,mișcarea cu predarea unor elemente noi de cântat ,sau exersarea unor noțiuni de teorie
prin exercițiul joc ,are reguli de dinainte stabilite.Folosirea repetată si ritmică cu mișcare a
unui cântec ,aduce in exersarea copiilor ,nu doar amuzamentul ci și educarea civică ,respectând
regulile de joc ei ,invață să-si respecte colegii ,partenerii de joc.Foarte importantă este și
recunoașterea faptului ca trebuie sa facem o comparație intre ușurința cu care se poate invăța
prin folosirea acestei metode și dificultatea memorării in cazul in care noțiuni de teorie muzicală
care sunt doar scrise pe tablă si puse înaintea copiilor spre a fi memorate forțat fără să existe o
legătură cu alte elemente de teorie muzicală din alte cântece .
Un alt experiment care confirmă importanța si rolul jocului în însușirea interpretării este
folosirea la clasă a jocurilor cu răspuns :“Întrebare muzicală si răspuns muzical”sau “Explozia
stelara” .Explozia stelara este un joc ce te poate ajuta sa faci multe legături intre elementele de
teorie muzicala ,impuse de cantec. Problema sau sarcina trebuie scrisă in mijloc iar in dreptul
brațelor steluței , trebuie sa existe cât mai multe intrebări(unde /,cum,,/cine?/de ce/ ).Elevul se
va documenta in prealabil ,pentru ca atunci când colțul steluței este spre el sa nu fie surprins și sa
nu știe ce răspuns să dea.[2]

Jocurile muzicale nu au o formă proprie fixă, ci se organizează ca o activitate vie, având

drept obiectiv anumite sarcini didactice ,apelează la materiale muzicale diverse si se pliază pe
forma lecției . În funcție de centrarea pe lecția muzicală la care sunt adaptate ,jocurile se
clasifică in :-jocuri muzicale axate pe : cântece, exerciții, audiție.
În funcție de sarcina muzicală urmarită, jocurile se clasifică in :

-jocuri muzicale melodice, ritmice, cu mișcări sugerate de textul cântecului;

-jocuri muzicale pentru insușirea elementelor de expresie;
-jocuri muzicale pentru diferențierea timbrelor;
-jocuri muzicale de creatie;[2]

Activitățile ritmice care se axează, in mare parte, pe scandarea versurilor este un mod
ușor de a i învăța pe copiii mici versurile cântecelor ,iar folclorul copiilor oferă un material
bogat si divers în acest sens

Activitățile ritmice se pot concretiza in :

-rostirea ritmică a versurilor si versificația ritmică , care, pentru a fi mai aproape de joc, se
asociază cu diferite mișcari : pasul sau batăi pe un instrument de percuție, bătăi din palme, ușor
in bancă sau pe un alt instrument de percuție(tamburină ,tobița);
 -sesizarea, reproducerea, recunoasterea si executarea unor sunete lungi si scurte la început cu
durate nedefinite, apoi respectând raportul exact de durata;

Recunoașterea cântecelor dupa o formulă ritmică,formula care ii ajuta să îsi

fixeze structura ritmica a unui cântec sau linia melodică .Cele mai folosite jocuri la școlarii mici sunt
jocuri ce cuprind activități ritmice :

1. ,,Ghici ghicitoarea mea”, “Ce cântec se bate

așa?’’: dascălul ,marchează structura ritmică a unui cântec , iar
elevii îl vor recunoaște;

2. “Transmite cântecul’’- elevii marchează structura ritmică a unui căntec pe

rând, de către fiecare copil pe umărul copilului din față bătând ușor ,tactând ritmul ,fiecare pe
rând de la ultima până la prima bancă. La terminarea șirului de copii, ritmul va fi marcat prin
bătăi din palme la cerere, pentru a fi verificat, eventual corectat si recunoscut cântecul de către
altă echipă ;

Fixarea unor formule ritmice,de asemenea se pot face folosind urmatoarele jocuri :
3”Bate cum vezi”
4,,Bate cum auzi!’’
5 ,,Scrie ce auzi!’’- pe formule fixe sau variabile, create de propunator.[3]

3.Formarea deprinderii de a marca timpii egali ai masurii prin dirijat cu ambele maini sau pasi
egali ,masurând ritmul .Recunoașterea ritmului dupa sunetele repetitive ,se exersează cu ajutorul
jocurilor “La parada “, “Pe peron “sau “Călătoria”.Aceste jocuri sunt foarte antrenante si
educative.Jocul de completare este folosit cu succes iar versurile sunt cântate si intonate pe rând
de clasă ,adică sunt emise câteva sunete folosite prin repetare ,in grup ,dintr un anumit cântec iar
alt elev spune continuarea cântecului ,a frazei muzicale .Este un joc care seamană cu ‘’Cântarea
in lanț ‘’.De exemplu ; “A ,A.A …si celalalt,completează cu continuarea cântecului ,“Acum e
toamna ,da”(se folosesc întotdeauna cântece învațate si cântece cunoscute de elevi).Bineințeles
aici intervine si alegerea unui repertoriu potrivit ,care este esențial in realizarea acestui joc . Un
alt joc-concurs foarte iubit de copii este acela cand un elev trebuie sa recunoască unul din cele
doua-trei cântecele, dupa ritmul pe care-l bat restul copiilor din palme, cântând melodia
murmurând. Elevul care este pus sa ghicească cântecul iese afară din clasă, până când restul
elevilor decid cântecul care urmeaza sa fie recunoscut. Elevul de afară este chemat si imediat
incepe baterea ritmului.-improvizația muzicală pe care copilul o efectuează in mod spontan, in
cântece si jocuri, constituie punctul de plecare si mijlocul cel mai direct prin care se realizează
dezvoltarea imaginației si a spiritului de creație muzicală.Pentru a determina copilul sa efectueze
improvizații in clasă, este necesar sa fie antrenat in diferite activități muzicale, in care să se poată
manifesta cât mai degajat, intocmai ca în jocurile sale independente.În clasa intâi, improvizațiile
ritmice se pot realiza in momentul in care copiii și-au însusit duratele pe care le exprima prin
silabele ritmice si le recunosc sub forma de dictare orală. De la dictările ritmice ,se poate trece
ușor la improvizații ritmice . De exemplu: invățatorul bate din palme o formula ritmică si cere
elevilor sa ghicească si sa spună prin silabe ritmice duratele pe care le-au auzit.Un alt exemplu
poate fi dat de către un elev care bate din palme o altă formulă ritmica formată din câteva durate,
asa cum ii vine in gând, adică ,,spune o ghicitoare’’, pe care elevii trebuie să o
dezlege .Improvizația sub formă de ghicitoare antrenează in mod deosebit copiii care pot
compune rapid o formulă melodică si cântă ghicitoarea respectivă iar răspunsul este dat tot pe o
melodie care să corespundă primei compoziții .Jocul ar trebui să -i antreneze pe toți elevii, pentru
că fiecare din ei dorește sa aibă un rol de conducător si se străduieste totodată sa dea
clasei ,,ghicitori cât mai grele’.’Accesibilitatea repertoriului presupune, evident si rime diferite.
„Ghiceşte cine te-a strigat” este un alt joc de recunoaștere a sursei sonore numai după timbru,
înălţimea vocilor copiilor fiind în general aceeaşi.[4] La fel de atractive ,nu doar pentru copiii
de ,invațămant primar ci și pentru cei din invățămantul gimnazial este jocul in care se cere
recunoaşterea sursei sonore. La gradinița ,se folosesc diferite jucării care pot „să vorbească”, să se
mişte împreună cu copiii ,dar la copiii mai mari se folosesc instrumente muzicale sau diverse
inregistrări.De exemplu: jocurile ,,Telefonul muzical”, ,,In ce cântec suntem” îi vor ajuta pe copii
să intoneze curat, să aprecieze dacă a fost interpretat corect cântecul ,să audă schimbarea
tempoului, dinamica sunetului. Jocurile ,,Aminteşte-ţi melodia”,sau ,,Repetă” ,dezvoltă simţul
ritmic si îi învaţă să intoneze exact melodia. Cu acest scop se folosesc bineînțeles și diverse
materiale didactice: cuburi, baghete, clopoţei, ciocănaşe ritmice sau muzicale,etc.
La audiţiile muzicale in cazul copiilor mai mici ,de clasa I ,de exemplu li se poate cere un desen
pe baza a ceea ce ascultă ,sau să facă o asociere cu una din planșele pregătite pe masă cu grijă , pe
care copilul o va ridica in timpul audiției . Copiii fac cunoştinţă cu lucrări vocale şi instrumentale
de diferite caractere si ei retrăiesc anumite sentimente pe care trebuie sa le afiseze punându -le in
corespondență cu anumite imagini ,jocul se numeste ‘’Arată ce simți’’ (de exemplu dacă prima
creaţie are caracter vesel , copiii ridică imaginea soarelui, urmează interpretarea creaţiei cu
caracter liniştit copiii ridică imaginea nouraşului cu soare, urmează interpretarea creaţiei cu
caracter trist şi copiii ridică imaginea nouraşului făra soare ).
2.1.Importanta si rolul psihopedagogic al metodei jocului in activitatile de Ed.muzicala
In cadrul orelor de educație muzicala, exercițiile-joc, de improvizații ritmice si de reproducere a
versurilor nu trebuie să se lungească prea mult deoarece ora devine plictisitoare făcând numai
aceste exerciții.Parcurgând fiecare etapă cu conștiinciozitate ( de la recitarea versurilor intr-un
ritm uniform, pâna la realizarea acelor improvizații ritmico-melodice) se va asigura
conștientizarea valorilor de note, a simțului ritmic.Jocul didactic reprezintă o metodă de
invățământ in care predomină acțiunea didactică simulată. Aceasta acțiune valorifică nivelul
instrucției si le leagă de finalitațile educației .Psihologia jocului evidențiază importanța activării
acestei metode mai ales in invațămaântul preșcolar si primar,dar este foarte eficientă si la nivel
gimnazial si liceal. Aceasta metodă dinamizează acțiunea didactică prin intermediul motivațiilor
ludice care sunt subordonate scopului activitații de predare-invațare-evaluare într-o perspectivă
pronunțat formativă. După modalitațile de realizare a jocului didactic acesta angajează
urmatoarele criterii pedagogice de clasificare :

- dupa obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale, motorii, tactile), jocuri de
observare (a mediului natural, social etc), jocuri de dezvoltare a limbajului, jocuri de stimulare
a cunoașterii interactive;

- după conținutul instruirii: jocuri muzicale, jocuri tehnologice, jocuri sportive, jocuri
literare/lingvistice .
- după forma de exprimare: jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri
conceptuale; jocuri-ghicitori, jocuri de cuvinte incrucisate;

- după resursele folosite: jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe baza de intrebari, jocuri pe baza
de fise individuale, jocuri pe calculator;
 - după regulile instituite: jocuri cu reguli transmise prin traditie, jocuri cu reguli inventate,
jocuri spontane; jocuri protocolare;

- după competențele psihologice stimulate: jocuri de mișcare, jocuri de observație, jocuri de

atenție, jocuri de memorie, jocuri de găndire, jocuri de imaginație, jocuri de limbaj, jocuri de
creație.Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni si operațiuni mentale ,care urmăresc obiective
de insușire a unor cunoștințe. Încorporat in activitatea didactică, elementul de joc imprimă
acesteia un caracter mai viu si mai atrăgător, aduce veselie si bucurie,de asemenea aduce
variație in procesul de instruire al copiilor, făcându-l mai atractiv.[5]

Valorificarea pedagogica a resurselor ludice asigură evoluția jocului didactic la niveluri

metodologice sunt situate si dincolo de sfera invățământului preșcolar si primar. Jocurile de
simulare proiecteaza astfel diferite situații de invățare bazate pe elemente de decizie și asumare de
roluri etc, care angajeaza capacitatea de actiune a elevului, spiritul sau de competitie sau ,de ce nu
, posibilitătțile sale de explorare euristică a realitații si posibilitatea de a se raporta la restul clasei.
Asemenea obiective formative devin posibile doar prin intermediul jocurilor de rol , a jocului
de reprezentare a structurilor, jocului de competiție, jocului managerial etc. Jocul muzical
constituie , de asemenea, un mijloc important in educarea muzicala a preșcolarilor. Elementele de
joc pot transforma cântatul intr-o activitate deosebit de plăcută copiilor. In mod obișnuit o
asemenea activitate este izvorâtă din nevoia de acțiune si de mișcare a copilului ,pe ritm.Jocul este
si o modalitate de a se distra,și un mod plăcut de a utiliza timpul liber.
In activitatea de predarea a limbajului muzical la gimnaziu,lucrurile stau un pic altfel ,pentru că la
nivel gimnazial elevul se compara cu ceilalți (dintre cei care cânta foarte bine ) si daca el crede ca
nu cânta bine va intervini complexul de inferioritate. Daca nu ai tact pedagogic si el sa aibă parte
de o indrumare corectă se poate intampla ca elevul sa aiba o perceptie gresită a sinelui .Ca
profesor de ed.muzicală este necesar să ai o anumita simțire ,o anumită sensibilitate ca să știi ce
este in mintea copilului și să influențezi intr un sens pozitiv lucrurile ,altfel se poate intâmpla să
provoci adevărate drame in sufletul copilului ,chiar traume.Daca la nivel antepreșcolar și
preșcolar copilul ,indiferent cum ar cânta el crede că are voce bună si este incântat de orice
cântecel ,la nivel gimnazial regulile se schimbă,deși daca profesorul cunoaște elementele necesare
(elemente de psihologie ,didactică și metodică ),educația muzicală ar trebui sa fie o reușita pentru
fiecare dintre actorii actului didactic .[6]
3. Etapele activitatii ludice

Metodica desfasurarii unui joc didactic cuprinde :

-introducerea in joc;

-executarea jocului;

-complicarea jocului;

-incheierea jocului;

Jocul didactic nu poate fi desfășurat la intâmplare; in aplicarea lui trebuie să se ia in

considerare următoarele condiții:jocul sa se constituie pe fondul activitații dominante, urmărindu-
se scopul si sarcinile lecției;sa fie pregătit de invațator in directia dozării timpului si a materialului
folosit;sa fie variat, atractiv, sa imbine forma de divertisment cu cea de invațare ,să se folosească
atunci când copiii dau semne de oboseală;sa creeze momente de relaxare, de odihnă, in vederea
recuperării energiei a elevilor;să antreneze toți copiii in activitatea de joc;sa fie proporționat cu
activitatea prevăzuta de programa si structurat in raport cu tipul si scopul lectiei desfașurate;sa
urmărească formarea deprinderii de muncă independentă;dupa caz, sarcinile didactice ale jocului
sa fie date diferențiat pentru a preîntâmpina ramâneri in urmă la invățătura;să solicite gândirea
creatoare si să valorifice cu maximum de eficiența posibilitațile intelectuale ale
elevilor;activitațile in completare prin joc sa fie introduse in orice moment al lecției;sa nu afecteze
fondul de timp al lecției propriu-zise;sa fie repartizate, dupa caz, in diferite secvențe, sarcinile
didactice având caracter progresiv;indicațiile privind desfășurarea activitații sa fie clare, corecte,
precise, sa fie conștientizate de către elevi si sa le creeze o motivație pentru activitate;activitațile
de joc să se desfașoare intr-un cadru activ, stimulator si dinamic;să nu se facă abuz de joc, incât
procesul de invățare să se transforme in joc si să fie luat ca atare;să nu fie prea ușoare, nici prea
grele ;regulile de joc să fie explicate clar si să se urmăreasă respectarea lor de către elevi.[7]
Elementele de joc: ghicirea, mișcare, intrecerea, surpriza, etc., creează stări emoționale intrețin
interesul si dau un colorit viu activitații .
Folosirea jocului didactic in cadrul procesului de invațare ne va demonstra ca :-randamentul orei
este mai mare, verificarea cunostințelor făcându-se in mod placut, activ, temeinic-gândirea
elevilor este mereu solicitată si astfel in continuă formare;

-independența, creativitatea, se formează de timpuriu;

-initiațiva copiilor crește, in joc devin mai curajosi, mai degajați;

-prin jocuri ii putem cunoaște pe copii mai repede si mai bine;

-prin varietatea lor, prin creare unor situatii-problema, ele dezvoltă spiritul de
observație, de analiză, de judecată, inlatură monotonia, rutina, stereotipia, dau posibilitatea
elevilor sa-si dezvolte vocabularul, comunicarea devine mai permisivă;

-jocul didactic ne oferă prilejul de a afla mai ușor cum gândesc elevii si de a
modela logica gândirii lor.

Literatura de specialitate ne ofera o multitudine de jocuri didactice pe care le putem folosi in

cadrul lecțiilor din toate ariile curriculare iar maestria pedagogului va duce la rezultate
deosebite.

Lista jocurilor folosite in cadrul activităților de educație muzicală este vastă. Voi
incerca in acest material sa pun în lumină doar cateva dintre ele .Un joc de o mare valoare in
didactica specialitații este rebusul școlar. Ineditul joc, dezvoltă procesele psihice ale elevului:
gândirea, limbajul, memoria, atenția, creativitatea, voința si poate fi ,de asemenea ,folosit si ca
metoda/mijloc de invatare si evaluare sau procedeu in cadrul unei metode..Dorinta de a rezolva
rebusul intensifica interesul pentru studierea lectiei a noțiunilor de teorie muzicala sau a
noțiunilor de istoria muzicii, necesare dezlegarii cuvintelor.Folosirea rebusului printre
elementele de sprijin ale invatarii poate interveni stimulativ o data cu cresterea curbei
oboselii.Mijloc activ si eficace de instruire si educare a școlarului, rebusul poate fi folosit cu
succes,de asemenea în captarea atenției, dar si pe tot parcursul intregii activității didactice,
conducând la evitarea plictiselii, a oboselii.Ca mijloc instructiv educativ, rebusul, dacă este
bine pregătit si organizat, contribuie, prin rezolvarea sarcinilor didactice la consolidarea si
valorificarea cunostințelor.Fiecare rebus are un obiectiv al sau, o structura dar si reguli care sunt
sub forma unor elemente ordonate. Rebusul ofera profesorului ,posibilitatea observării
comportamentului elevului la nivelul tuturor componentelor personalității, deoarece in
rezolvarea rebusului elevul depune efort voluntar si rezolvă motivat de bucuria succesului o
multitudine de probleme, in care este implicată inteligența, afectivitatea, temperamentul,
caracterul. Rebusul școlar contribuie, intr-o bună măsura,la imbunătățirea rezultatelor școlare si
adaugă un plus de căutare ,scormonire in ” bogația minții”.dar si verificarea daca s-a realizat cu
succes insușirea materiei predate . Rebusul școlar sprijină procesul școlar prin :

a) cunoștițtele insușite; capacitațile intelectuale; abilitațile de aplicare a cunoștintelor

in rezolvarea unor probleme; trăsături de personalitate;

b) evaluarea-masura in care sunt indeplinite obiectivele activitații didactice.

Succesul are un efect mobilizator, stimulativ asupra elevului; coreleaza potrivit cu

performanța școlara, cu satisfacția in munca si cu dorința de a invața din ce in ce mai mult.

Una dintre cele mai puternice structuri motivaționale ar fi starea de curiozitate ce se

manifestă in dorința rapidă de a rezolva rândurile orizontale ale rebusului, spre a descoperi
cuvantul (cuvintele) de pe verticala A-B.

In realizarea sau folosirea rebusului, trebuie sa fie precizate dinainte:

1)-conținutul urmărit (o lecție, un capitol etc.);

2)- modul de realizare (individual sau in grup);

3)-finalitatea urmarită (memorare, aplicare, transfer, creație);

4)- modul de evaluare (oral, scris, test).

Rebusul scolar poate constitui obiectivul activitații unui cerc de elevi, oferind si posibilitatea
organizării unor concursuri școlare distractive sau poate fi folosit de ce nu , și in crearea unor
jocuri uneori rebusul fiind completat de imagini , pentru care copiii, de orice vârsta școlară au o
mare satisfactie cand reusesc sa le rezolve.Poate ca e bine sa ne amintim, atunci când suntem in
 fața vlăstarelor pe care le modelăm că vârsta lor este vârsta jocului, iar in activitățile didactice
ce le desfășuram cu ei ,să fie folosit jocul didactic ca metodă interactivă de comunicare si
exersare .[8]
In concluzie, putem afirma vehement că rebusul ca joc didactic muzical este o metodă cu mari
beneficii in educația muzicală. El trebuie sa se supună acelorași reguli ale obiectivelor educației
muzicale si folosește un material cu caracter recreativ si accesibil. Existența unei activități de
joc sonor muzical pentru completarea rebusului este din ce in ce mai folosită, dimensiunea lui
educativă si formativă incepe să intereseze pe psihologi, educatori sau pe terapeuți, jocul
muzical completat de rebus fiind de mult in practica infantila.

Mai multi specialiști români ai metodicii educației muzicale au abordat din diverse
unghiuri problema jocului didactic muzical, oferind soluții si sugestii diferite pentru practicarea
acestei metode specifice. Liviu Comes, apreciaza ca jocul muzical inlesnește dezvoltarea unor
facultați latente privind auzul muzical, memoria, simțul ritmic, vocea precum si apropierea
copiilor de muzică fară efort si pe o cale proprie varstei lor.În general, metodicile de specialitate
clasifică jocurile didactice muzicale după obiectivul prioritar urmărit:

1 - de formare a unor deprinderi si capacitați specifice: jocuri melodice,

ritmice, pentru insușirea si recunoașterea nuanțelor si tempoului, a armoniei si polifoniei, a
disocierii timbrurilor vocale si instrumentale;

2 - de socializare prin activitați muzicale: solidarizarea in vederea atingerii

unor obiective comune, de acceptare a regulilor muncii in comun, formarea spiritului de
echipă, cultivarea curajului si depașirea timiditații, ancorarea in viata cultural-artistică a școlii
si a comunitații etc;

3 - de cultivare a creativitații, fanteziei si imaginației:recompunerea structurii

unui cantec alcatuit din mai multe unitați sintactice si care au fost decupate si amestecate),
rebusuri pe teme muzicale, reprezentarea conținutului unor cântece intr-un alt limbaj: plastic,
literar, gasirea unor ilustrații muzicale la anumite texte literare etc;

Ținând cont de densitatea programei gimnaziale, cele mai recomandate jocuri muzicale
sunt cele care se constituie in verigi ale lecțiilor, situate de obicei in finalul lecțiilor.Educația
muzicală presupune contactul nemijlocit al elevilor cu muzica, prin cântare vocală, audiție
muzicală și, în limita posibilităților, studierea unui instrument muzical. Aceste mijloace nu trebuie
abordate în perspectiva sau prin prisma programelor din învățământul vocațional; ele trebuie
abordate progresiv, gradual, in invățământul de masă ,conform particularităților psihologice si de
vârsta de asemenea respectând , interesele de dezvoltare și mai ales zestrea aptitudinalâ a
fiecărui elev. In Metodica predării educației muzicale se subliniază că predarea cântecului este
determinată de particularitățile psihologice și de vârstă ale grupului – țintă,iar manualul nu
intotdeauna oferă cântece potrivite ,astfel ca profesorul trebuie sa fie foarte atent in alegerea
melodiilor predate si de asemenea poate folosi mijloace media, integral sau parțial pentru
insusirea corecta a melodiei.Este indicata insușirea pe fragmente, apoi integrală a cântecului .
Exersarea invatarii se face avand ca baza folosirea jocului didactic.[9] Consolidarea cântecului
presupune din nou apelarea la strategii didactice interactive, care să trezească interesul și să
motiveze implicarea întregului colectiv de elevi: cântare în colectiv, pe grupe, individual, de câte
ori este necesar; Se cere copiilor o cantare in lant ,expresia folosita de profesor pentru a i conecta
la joc ,poate fi “Nu rupe lanțul”,iar aceasta cântare ”în lanț”, sau apoi în dialog, cu solist, cu
voce – în gând (audiție interioară), cu acompaniament sau nu ,toate intăresc activitatea de
invațare , recunoașterea fragmentelor melodice ,a structurilor ritmice. Strategii interactive
asemănatoare si poate la fel de eficientă ca metoda jocului este demonstrația, exercițiul și
explicația. În perioada notației, când elevii încep să se familiarizeze cu limbajul de specialitate ,
învățarea unui cântec presupune implementarea unor noi etape: Intonarea unor exerciții
melodice/ executarea unor formule ritmice pregătitoare;Analiza solfegiului, din punctul de vedere
al măsurii, valorilor de note/ pauze, alte elemente de notație muzicală; Aici putem interveni cu un
joc de compoziție si fiecare copil să compună un solfegiu pentru un alt copil,un joc ce poate fi
numit ‘Solfegiul Prieteniei “iar solfegiul trebuie compus ca o continuare a celuilalt.De asemenea
ar putea fi folositoare pentru invațarea solfegiilor sau a doar a notelor si jocul de completare cu
pauze sau note muzicale . Descifrarea solfegiului, prin: citire melodică (independent), citire
ritmică (independent) solfegierea cu ajutorul profesorului;  Solfegierea – model;  Asocierea
solfegiului cu textul: citirea textului, urmată de explicarea îmbinării textului cu melodia. prin
aplicarea textului la solfegiu, problematizare, învățare prin descompunere,toate pot fi substituite
de activitati-joc .În cazul elevilor cu auz muzical dificil, cu probleme de emisie sonoră sau cu
percepție deficitară, accentul va fi orientat către zona ritmică a activităților muzicale, asfel reușind
implicarea în demersul didactic a tuturor participanților la actul educațional,iar jocurile vor fi mai
mult pentru exersarea elementelor de teorie . Copiii distonici sau afoni pot acompania, folosind
instrumente simple de percuție sau pseudoinstrumente, jucării muzicale, sau pot dirija/ tacta
măsura. Aceste strategii permit integrarea în demersul didactic a tuturor elevilor, dincolo de
înzestrarea aptitudinală, evitându-se frica si reacțiile de respingere față de disciplina
educație muzicală . Consolidarea cântecului presupune din nou apelarea la strategii didactice
interactive, care să trezească interesul și să motiveze implicarea întregului colectiv de elevi:
cântare în colectiv, pe grupe, individual, de câte ori este necesar; cântare ”în lanț”, în dialog, cu
solist, cu voce – în gând (audiție interioară), cu acompaniament; recunoașterea fragmentelor
melodice si a structurilor ritmice; interpretarea expresivă în tempo-ul și nuanța potrivite
conținutului de idei și sentimente și caracterul melodiei; Profesorul sesizează și corectează pe loc
greșelile, lucrează frontal/ pe grupe/ individual antrenând elevii prin strategii interactive:
demonstrația, exercițiul, audiția, explicația si jocul didactic. În perioada notației, când elevii
încep să se familiarizeze cu limbajul de specialitate , învățarea unui cântec presupune
implementarea unor noi etape:  Intonarea unor exerciții melodice/ executarea unor formule
ritmice pregătitoare;Analiza solfegiului, din punctul de vedere al măsurii, valorilor de note/
pauze, alte elemente de notație muzicală;  Descifrarea solfegiului, prin: citire melodică
(independent), citire ritmică (independent) solfegierea cu ajutorul profesorului;  Solfegierea –
model;  Asocierea solfegiului cu textul: citirea textului, urmată de explicarea îmbinării textului
cu melodia. prin aplicarea textului la solfegiu, problematizare, învățare prin descompunere .În
cazul elevilor cu auz muzical dificil, cu probleme de emisie sonoră sau cu percepție deficitară,
accentul va fi orientat către zona ritmică a activităților muzicale, asfel reușind implicarea în
demersul didactic a tuturor participanților la actul educațional. Copiii distonici sau afoni pot
acompania, folosind instrumente simple de percuție sau pseudoinstrumente, jucării muzicale, sau
pot dirija/ tacta măsura. Aceste strategii permit integrarea în demersul didactic a tuturor elevilor,
dincolo de înzestrarea aptitudinală, evitându-se frica, reacțiile de respingere față de disciplina
educație muzicală, marginalizarea, scăderea stimei de sine.În limitele posibilităților materiale și a
intereselor școlii și ale comunității, pot fi achiziționate instrumente, cu beneficii demonstrate în
dezvoltarea capacităților intelectuale și de concentrare, de educare a atenției distributive,
memoriei și gândirii analitice și critice. Se face referire la instrumente simple, a căror tehnică
poate fi deprinsă în cadrul orelor de educație muzicală: instrumente de percuție, chitară, orgă
electronică, blockflote ș.a. Beneficiul este important deoarece prin studierea, fie și empirică, a
unui instrument muzical, se dezvoltă o serie de mecanisme ale intelectului, se deprind mai usor
notația și limbajul muzical, iar rezultatele pot fi valorificate prin spectacole, participări la diferite
evenimente din cadrul școlii/ comunității actul didactic.[10] În general, este recomandat ca
evaluarea gradului de operare cu elementele de limbaj muzical să se realizeze practic, prin cânt și
mai puțin prin reproducerea unor definiții sau noțiuni pur teoretice. Reproducerea mecanică a
unor definiții sau concepte aride, prea abstracte și dificil de înțeles, poate fi înlocuită prin
manifestări artistice colective, eventual individuale – spectacole, serbări școlare, concursuri de
profil, și completată cu proiecte, referate, portofolii, de asemenea individuale sau realizate în
grup. Aceste mijloace didactice, utilizate echilibrat, prin strategii moderne, care să ducă
elevul ,actul didactic.În general, este recomandat ca evaluarea gradului de operare cu elemente de
limbaj muzical să se realizeze practic, prin cânt și mai puțin prin reproducerea unor definiții sau
noțiuni pur teoretice. Reproducerea mecanică a unor definiții sau concepte aride, prea abstracte și
dificil de înțeles, poate fi înlocuită prin manifestări artistice colective, eventual individuale –
spectacole, serbări școlare, concursuri de muzică, și completată cu proiecte, referate, portofolii, de
asemenea individuale sau realizate în grup. Aceste mijloace didactice, utilizate echilibrat, prin
strategii moderne, care să ducă elevul în postura de partener în procesul didactic, asigură acestuia
etapele de formare a gândirii muzicale: receptarea și executarea elementelor muzicale,
recunoașterea lor după auz, compararea lor, permit apropierea treptată, cunoașterea progresivă a
valorilor culturale naționale și ale umanității, descoperirea propriilor resurse de selectare a
muzicii prin raportare la propriul gust artistic, conform unui set propriu, argumentat, de valori.
Progresul veritabil apare atunci când elevul are resursele de cunoaștere, competențele și interesul
de a se exprima prin actul de creație în arta sunetului.
Audiția muzicală formează și dezvoltă competențe generale, dar mai ales de apreciere a lucrărilor
muzicale, din perspectiva conținutului lor afectiv.Competențele specifice, raportate la elementele
de limbaj muzical studiate în cadrul lecției se pot materializa in exerciții de recunoaștere,
diferențiere, descriere a unor stări și idei generate de audierea lucrărilor muzicale. Prin audierea
lucrărilor muzicale, se formează nu doar deprinderea de a asculta conștient, ci si capacitatea de a
înțelege mesajul muzical. Este însă esențială selectarea lucrarilor date spre auditie pentru
obținerea rezultatelor dorite la ora de muzică . Accesibilitatea, valoarea artistică și valoarea
educativă trebuie sa aibă legatură cu subiectul lecției,dar si cu cu celelalte activități de învățare,
sunt criterii importante care trebuie avute în vedere atunci cand sunt selectate lucrările muzicale
pentru audiție. Audiția muzicală va include valori ale muzicii naționale și universale piese
muzicale din toate genurile, inclusiv folclor și muzică de divertisment. Profesorul va avea în
atenție particularitățile psihologice ale elevilor; astfel, va selecta piesa de audiat gradual, în
funcție de dificultatea de sesizare a elementelor de limbaj muzical, de mesajul acestora. Tematica
trebuie să corespundă subiectului lecției, să aibă un rol bine definit în formarea/ dezvoltarea
competențelor urmărite și să se integreze firesc între celelalte activități de învățare. Nu este
recomandată combinarea neargumentată a stilurilor, categoriilor muzicale ș.a. Este foarte
importanta pregătirea prealabilă a profesorului pentru audiție,sa audieze inainte si să
stăpânească în detaliu toate aspectele, de la cele tehnice, de operare cu mijloacele didactice, la
cunoașterea unor date biografice despre compozitor, încadrarea stilistică a lucrării audiate într-un
curent artistic sau școală muzicală. Etapele în care se desfășoară audiția muzicală în cadrul lecției
de muzică sunt: Pregătirea pentru audiție: a mijloacelor didactice utilizate, a colectivului de elevi,
prin metode didactice specifice( ex. explicația, conversația dirijată, povestirea, învățarea prin
descoperire a temei, a timbrelor etc.).Jocul didactic folosit la aceste lectii este jocul de rol ,
‘Recunoasteți personajul” sau jocul didactic “Cubul”(numit si “Zarul “) Captarea atenției este
foarte importantă; poate fi momentul lecției în care profesorul transmite date despre compozitor și
lucrarea audiată.Audierea propriu-zisă, conștientă, etapă în care elevii analizează,compară,
structurează informația spre care au fost orientați . Comentarea audiției, evaluarea primară a
eficienței activității de învățare. Profesorul de educație muzicală trebuie să aibă în vedere reluarea
materialului audiat, pentru eficientizarea memoriei și gândirii muzicale a elevilor, dar și pentru a
le oferi bucuria recunoașterii auditive a unor lucrări, mai ales când fac parte din fondul lor de
preferințe muzicale .Primul – și principalul – pas este ca elevul să înțeleagă mesajul textului, iar
acesta, prin valoarea literară, să imprime un plus de valoare fenomenului educațional muzical.
Note de subsol
[1]’’Cantam pe note,I.D.Vicol, Editura muzical a Uniunii Compozitorilor din R.P.R,pag 14,pag
29,pag 47
[2] Manualul de educatie muzicala pentru clasa a VI,Florentina Chifu ,Ed.Litera ,pag50
[2] Munteanu, Gabriela: „Jocul didactic muzical – pentru practica pedagogica a studentilor si
tinerilor profesori”, Ed. Academia de muzica, Bucuresti, 1997,pag130
[3],’’Cantam pe note,I.D.Vicol, Editura muzical a Uniunii Compozitorilor din R.P.R,pag130
(Ghicitoarea)
[4],’’Cantam pe note,I.D.Vicol, Editura muzical a Uniunii Compozitorilor din
Romania ,bucuresti R.P.R,pag85,86
[5]Sursa- internet,Wikipedia, Jocul muzical didactic ,metoda activa de instruire in
ed.prescolara,Universitatea de studii academice,pag221
[6]” Munteanu, Gabriela: „Jocul didactic muzical – Curs pentru practica pedagogica a studentilor
si tinerilor profesori”, Ed. Academia de muzica, Bucuresti, 1997,pag 86

[ 7]Munteanu, Gabriela: Jocul musical didactic, pentru practica pedagogica a studentilor si a

tinerilor profesori, Ed. Academia de Muzica, Bucuresti, 1997, p. 5,

Dictionar de neologisme, Ed. Academiei, 1978, p. 26,