Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiective cadru
1. Dezvoltarea abilitaţilor de utilizare a informaţiilor în procesul de
invitare
2. Dobândirea abilitaţilor de explorare si planificare a carierei
3. Exersarea abilitaţilor de management al unui stil de viata de
calitate
MODULUL I
Obiective de referinţa si exemple de activitati de învăţare
3. sa identifice si utilizeze diferite modalităţi - fise de lucru pentru identificarea propriului stil
eficiente de optimizare a invatarii. de invatare.
- exerciţii concrete de aplicarea a unor strategii de
invatare.
b) Planificarea carierei
3
B. Conţinuturile învăţării
4
Sănătatea ocupaţionala
5
CE STIL DE ÎNVĂŢARE AM?
Obiective:
- Intelegerea distinctiei dintre dintre diferitele stiluri de invatare
- Identificarea stilului de invatare dominant si a stilului de invatare mai putin
dezvoltat
Durata : 50 minute
Materiale: Fisa de lucru : “Inventarul stilurilor de invatare”.
Metoda: exercitiile se realizeaza individual
Desfasurarea activitatii:
a) Concepte teoretice
Termenul de stil de invatare se refera la preferinta constanta a unei persoane pentru anumite tehnici si
strategii de invatare. Cunoasterea stilului propriu de invatare permite adaptarea sarcinilor de invatare la
preferintele individuale si asigura cresterea eficientei invatarii.
In functie de modalitatea senzoriala in care persoanele prefera sal i se ofere informatia si sa lucreze
cu aceasta , distingem trei stiluri de invatare posibile: vizual, auditiv, kinestezic. O persoana poate opera
cu toate cele trei modalitati senzoriale , dar de regula prefera una sau doua.
6
pentru a demonstra ceea ce a
invatat.
b) Activitati practice
Aceasta activitate va va ajuta sa va descoperiti si sa va descrieti mai bine propriul stil de invatare
dominant.
Completati fisa de lucru notand cu X in casuta corespunzatoare descrierii propriului stil de invatare. Dupa
completare calculati scorurile obtinute astfel: a) se incercuieste, in fiecare domeniu, numarul intrebarilor
la care raspunsul a fost DA; b) se calculeaza totalul intebarilor incercuite in fiecare domeniu; c) se
identifica stilul preferat astfel:
• Punctajul cel mai ridicat indica stilul de invatare preferat.
• Punctajul cel mai scazut indica stilul de invatare cel mai putin dezvoltat
• Doua puncatje ridicate sau foarte asemanatoare arata ca ambele stiluri pot fi preferate
• Trei scoruri identice indica ca persoana poate lucra la fel de bine cu oricare stil de invatare
• Scorurile de 10 sau mai ridicat indica faptul ca stilul respectiv este frecvent utilizat
• Scorurile mai mici de 10 indica faptul ca stilul respectiv nu este frecvent utilizat.
Intrebari care corespund stilurilor de invatare:
Vizual : 3, 4, 6, 7, 9, 13, 16, 20, 22, 32, 39, 43, 44, 48, 49, 51, 52, 54.
Auditiv: 1, 2, 8, 10, 11, 12, 14, 24, 26, 28, 34, 35, 36, 40, 41, 45, 47, 50.
Kinestezic: 5, 15, 17, 18, 19, 21, 23, 25, 27, 29, 30, 31, 33, 37, 38, 42, 46, 53.
7
8
CUM ÎMI VALORIFIC STILUL DE ÎNVĂŢARE
Obiective:
- identificarea strategiilor utilizate pentru dezvoltarea stilului propriu de invatare
- identificarea strategiilor adecvate stilului propriu de invatare.
Durata : 40 minute
Materiale: Fisa de lucru : “stilul meu de invatare”.
Metoda: exercitiile se realizeaza individual, apoi discutii de grup.
Desfasurarea activitatii:
2. Activitati practice
Listele urmatoare contin activitati si strategii care pot fi utilizate pentru valorificarea stilului vostru de
invatare. Bifati strategiile pe care le utilizati. Puteti completa listele si cu alte strategii utilizate de
dumneavoastra.
Discutii>
• Cum poate fi dezvoltat stilul de invatare preferat?
• Ce strategii utilizati pentru transformarea unui stil de invatare mai putin utilizat intr-unul preferat?
• Care ar fi modalitatea de a intari si a face mai mai eficienta invatarea?
10
ORGANIZAREA SI PLANIFICAREA TIMPULUI DE STUDIU
Obiective:
- constientizarea modului in care este utilizat timpul
- realizarea monitorizarii propriului program de activitate
- identificarea unor posibile probleme in modul de organizare a timpului
Durata : 90 minute
Materiale: Fisa de lucru : “organizarea timpului”.
Metoda: exercitiile se realizeaza individual, apoi discutii de grup.
Desfasurarea activitatii:
a) Concepte teoretice
Organizarea timpului de studiu se referă la deprinderile de utilizare eficientă a momentelor
dedicate învăţării. O bună planificare a timpului presupune:
A. Stabilirea scopurilor
Stabilirea scopurilor începe prin formularea celor de lungă durată, care pot fi atinse într-o perioadă
de timp mai îndelungată (de la câteva luni la ani). De exemplu: „Vreau să termin clasa a 8 a” Scopurile de
scurtă durată sunt etape în atingerea scopurilor de lungă durată. De exemplu, „Voi lua note mari la
toate materiile.” . „Voi studia în plus la materiile care mi se par mai dificile: matematică şi engleza” ,
etc.
B. Identificarea priorităţilor
Dintre toate scopurile pe care le urmărim la un moment dat unele sunt mai importante, iar altele
mai puţin importante. De foarte multe ori există tendinţa de a aborda mai întâi scopurile mai usoare şi de a
amâna implicarea în cele mai dificile, chiar dacă acestea sunt mai importante. Acţionând astfel, există
pericolul să nu se realizeze activităţi importante pentru succesul personal.
D. Planificarea studiului
Programul săptămânal se poate realiza parcurgând următorii paşi:
1. Se notează toate activităţile fixe (Activităţile fixe sunt acele activităţi care nu se schimbă de la o
săptămână la alta. Orele de la şcoală, mesele, somnul)
2. Se notează toate perioadele fixe de studiu (Următorul pas este alocarea timpului de studiu.)
3. Se adaugă perioade flexibile de studiu(Acestea pot fi utilizate în cazul în care anumite sarcini
necesită mai mult timp decât li s-a alocat iniţial sau dacă apar unele solicitări neprevăzute.)
4.Se alocă timp pentru alte scopuri sau responsabilităţi(Activităţile care nu sunt relaţionate cu
şcoala trebuie şi ele incluse în programul săptămânal.)
5.Timp liber / familie / relaţii sociale(, tot timpul care a rămas poate fi programat pentru familie,
prieteni sau pentru propria persoană. Alocarea timpului necesar pentru activităţile recreative este şi ea
foarte importantă)
E. Identificarea dificultăţilor care pot apărea în aplicarea planului/programului
Uneori pot apărea dificultăţi în aplicarea programului de studiu, chiar dacă organizarea timpului s-
a realizat corect.
Anticiparea dificultăţilor şi obstacolelor care pot împiedica aplicarea planului are două avantaje:
contribuie la elaborarea unor strategii de contracarare a obstacolelor. Atunci când apare situaţia
dificilă, elevul va avea deja pregătită o modalitate de acţiune şi nu vor mai fi cheltuite resurse
personale (efort, timp) pentru a face faţă acesteia;
asigură o planificare temeinică a timpului de studiu, obligând la o examinare amănunţită a
întregului program.
11
F. Punerea în practică a programului. Automonitorizarea
Punerea în practică a unui program de studiu include: alegerea momentelor propice pentru studiu,
utilizarea eficientă a timpului acordat studiului, controlul contextului în care se realizează învăţarea şi
evitarea amânării sarcinilor de lucru.
• să se aleagă un loc propice pentru învăţare, cu cât mai puţini distractori (televizor, telefon,
zgomot); pe cât posibil acest spaţiu să fie destinat doar învăţatului, nu şi altor activităţi
• să se adopte o poziţie care să te menţină activ, treaz; o canapea confortabilă, un fotoliu sau un pat
sunt prea comode şi induc adesea o stare de somnolenţă şi deci nu sunt menite să stimuleze
studiul;
• să se aibă acces cu uşurintă la toate manualele, cărţile, caietele şi instrumentele de scris necesare,
pe tot parcursul activităţii de învăţare.
• să se comunice şi celorlalţi programul de studiu (eventual afişat pe uşa camerei);
• spune nu eventualelor tentaţii
• să se monitorizeze modul de utilizare a timpului.
b) Activitati practice
Imaginati un grafic de organizare a timpului de studiu pe parcursul unei saptamani cu ajutorul fisei de
lucru .
Obiective:
- identificarea surselor variate de informare
- identificarea pasilor in cautarea eficienta a informatiilor
- elaborarea unor strategii de cautare a informatiilor.
Durata : 50 minute
Materiale: Fisa de lucru : “Cum sa caut eficient informatii?”.
Metoda: exercitiile se realizeaza pe grupe de 2-3 persoane, apoi discutii de grup.
Desfasurarea activitatii:
a) Concepte teoretice
Cautarea informatiilor presupune identificarea surselor utile de informatie si descoperirea in cadrul
acestora a informatiilor relevante pentru o sarcina data. In functie de suportul comunicarii exista mai
multe tipuri de informatii:
• Pe suport scris:carti, reviste, brosuri, pliante, culegeri de texte, etc.
• Informatie orala: participarea la prelegeri, cursuri, discutii, etc.
• Informatie in format electronic: poate fi accesata prin intermediul computerului, CD, discheta,
internet.
Strategiile de cautare a informatiilor sunt cu atat mai importante cu cat sursele de informatie
disponibile se diversifica. Informatiile pot fi obtinute din surse formale cum sunt de ex. manualele scolare,
bibliotecile, programele mass-media educative (ca de ex. programul de televiziune Discovery), si surse
informale cum sunt emisiunile de divertisment, experienta directa, reteaua sociala(priteni, rude, specialisti
intr-un domeniu).
Cea mai cunoscuta si mai eficienta strategie de cautare a informatiei este tehnica celor 6 pasi:
• 1. definirea problemei si identificarea in linii mari a tipului de infomatie cautat.
• 2. identificarea tuturor surselor disponibile, selectarea celor mai potrivite sau mai usor accesibile.
• 3. localizarea surselor informatiilor
• 4. extragerea informatiei relevante dintr-o sursa
• 5. organizarea informatilor din multiple surse si prezentarea rezultatelor
• 6.evaluarea rezultatelor si evaluarea eficientei procesului de rezolvare a problemei.
b) Activitati practice
Veti elabora o strategie de cautare de informatii .
„Imaginati-va urmatoarea situatie : Orasul nostru a gazduit un eveniment cultural foarte important. Un
scriitor cunoscut si-a prezentat in fata unui numeros public cea mai cunoscuta carte. Grupului
dumneavoastra ii revine sarcina sa redacteze un articol pe aceasta tema pentru revista scolii. Articolul
trebuie sa contina cat mai multe informatii despre viata si activitatea scriitorului. Detaliati pe fisa de lucru
activitatile pe care le intreprindeti pentru a realiza sarcina primita.”
13
PASUL ACTIVITATILE INTREPRINSE
Pasul 1: Care este sarcina mea propriu-zisa?
definirea problemei si ______________________________________________________________
identificarea in linii Ce tip de informatie imi este utila pentru aceasta sarcina
mari a tipului de ______________________________________________________________
infomatie cautat
Pasul 2: Ce surse posibile mi-ar fi de ajutor in rezolvarea acestei sarcini?
identificarea tuturor _______________________________________________________________
surselor disponibile, _______________________________________________________________
selectarea celor mai Ce surse sunt disponibile si care ar fi mai potrivite pentru a le folosi?
potrivite sau mai usor _______________________________________________________________
accesibile. _______________________________________________________________
Pasul 3: Acum că am decis ce fel de surse utilizez, unde le găsesc şi cum le folosesc?
localizarea surselor _______________________________________________________________
informaţiilor(atât sursa _______________________________________________________________
de informaţie, cât şi a După ce am localizat sursele posibile, mi se pare cumva ca am prea multe sau
informaţiei dorite în prea puţine surse de informaţie?
cadrul acesteia) _______________________________________________________________
Ştiu exact unde să găsesc informaţia care mă interesează în cadrul fiecărei surse
identificate?
_______________________________________________________________
14
INFORMAŢII DESPRE TIC
Obiective:
- Identificarea rolului tehnologiei informatice şi de comunicare
- formularea de argumente privind rolul pozitiv vs. negativ al tehnologiei în
evoluţia societăţii.
Durata : 40 minute
Materiale:
Metoda: exercitiile se realizeaza pe 2 grupe
Desfasurarea activitatii:
a) Concepte teoretice
Serviciile societăţii informaţionale (Internet, e-mail, web site-uri, calculatoare…), au devenit obiecte de
largă utilizare deoarece asigură o comunicare mai rapidă şi asigură accesul la un volum imens de
informaţii. Argumentele pe care se sprijină afirmaţia de mai sus ţin de uriaşa capacitate a sistemelor
electronice de înmagazinare şi prelucrare a datelor, de posibilitatea de structurarea rapidă a acestora după
diferite criterii, etc.
b) Activităţi practice
15
MOTIVAŢIA PENTRU ÎNVĂŢARE
Obiective:
- Înţelegerea faptului că nivelul motivaţiei poate fi modificat
prin felul în care gândim asupra situaţiei.
Durata : 50 minute
Materiale:
Metoda: exercitiile se realizeaza individual; discutii de grup.
Desfasurarea activitatii:
• Concepte teoretice:
Motivaţia este considerată unul din cei mai importanţi factori care stau la baza realizării unei
sarcini. Motivaţia pentru învăţare, ca imbold spre învăţare şi implicare susţinută în realizarea sarcinilor,
este rezultanta unui complex de factori, între care se includ factorii sociali şi culturali, convingerile şi
valorile personale şi factorii contextuali, specifici unei situaţii de învăţare.
• Factorii sociali şi culturali - valoarea pe care unii o acordă învăţării de tip şcolar (pentru unii
învăţarea în şcoală este foarte importantă, pentru alţii însă experienţa de viaţă are o importanţă mai
mare);
• Factorii contextuali - tipul sarcinilor de învăţare(sarcinile aplicative şi cele legate de activităţile
curente sunt mai atractive decât cele care nu au aplicaţie directa); utilizarea
recompenselor(recompensarea competenţei are un puternic rol motivaţional pe termen lung); timpul
acordat unei sarcini de învăţare (un interval de timp prea scurt are tendinţa de a demotiva);
• Factorii personali - Stabilirea scopurilor în învăţare; asteptarile legate de rezultatele învăţării;
Reacţiile emoţionale legate de sarcinile de învăţare (Anxietatea faţă de situaţia de învăţare poate
perpetua gânduri şi comportamente disfuncţionale. Cercetătorii arată că la unele persoane o
anxietate(teama) de intensitate scăzută poate facilita învăţarea, îi poate motiva, însă un nivel sporit de
anxietate poate fi în detrimentul achiziţiei şcolare)
Pentru a avea o motivaţie optima pentru invatare se pot utiliza următoarele tehnici:
1. Dezvoltarea unor convingeri adaptative prin dialog intern pozitiv. Utilizarea unor propoziţii de genul
„Ştiu ca pot sa obţin mai mult daca muncesc mai mult” poate determina creşterea motivaţiei pentru studiu.
Spunându-si mereu „Nu sunt bun de nimic” acea persoana se descurajează si se demotivează.
2. Formularea unor scopuri specifice. Pentru menţinerea unei motivaţii optime, se recoman
da sa se abandoneze stabilirea unor scopuri nerealiste cum ar fi: „azi voi rezolva 50 de exerciţii la
matematica”.
3. Crearea unei reţele de suport. Se ştie ca angajamentul facut in fata altor persoane se respecta mai uşor.
16
STRATEGII DE ÎNVĂŢARE: MNEMOTEHNICILE
Obiective:
- Analizarea diferentei in invatare la diferite materii
- Identificarea importantei utilizarii unor strategii de invatare
- Identifica metode de invatare noi pentru cresterea performantei pentru invatare.
Durata : 90 minute
Metoda: discutii de grup.
Desfasurarea activitatii:
a) Concepte teoretice:
Orice metodă de învăţare selectată şi utilizată pentru a atinge un scop anterior stabilit poate fi
considerată drept strategie de învăţare. Strategiile de învăţare sunt, de cele mai multe ori, specifice
domeniului de studiu (istoria se învaţă diferit faţă de chimie). Există însă metode şi tehnici de învăţare
care au un caracter general (pot fi folosite pentru a studia domenii diferite) şi pot fi transferate dintr-un
domeniu de studiu în altul.
1. Înţelegerea materialului de învăţat este foarte importantă pentru uşurinţa cu care este memorat şi
mai apoi redat.
2. Se recomandă organizarea studiului în sesiuni scurte şi apropiate în timp. Introducerea unor
pauze scurte (5-10 minute) pentru odihnă creşte eficienţa învăţării.
3. Este recomandat ca subiectele studiate consecutiv să fie cât mai diferite (de exemplu, e
preferabil să se studieze istoria după chimie, mai degrabă decât biologia).
4. Gruparea în secvenţe cu sens a materialului. Dacă trebuie reţinut un număr mare de informaţii
sau idei, este foarte util ca acestea să fie grupate în clase de aproximativ 5 elemente, în funcţie de
un anumit criteriu.
5. Se repetă de mai multe ori informaţiile aflate la mijlocul materialului de studiat, deoarece
acestea se uită mai uşor.
6. Se repetă materialul care trebuie reţinut şi după un interval mai mare de timp. Rata de
„aducere aminte” creşte foarte mult dacă materialul este repetat şi la intervale mari de timp – o zi
sau mai multe.
17
b) Strategii specifice pentru îmbunătăţirea performanţelor mnezice
În general, aceste strategii specifice, numite şi mnemotehnici, se utilizează atunci când textul
este dificil sau cuprinde multe idei importante.
Acronimele
De exemplu, pentru a reţine ordinea culorilor din spectrul vizibil, putem apela la acronimul
ROGVAIV – roşu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet.
Asocierea unei liste de cuvinte cu o melodie foarte cunoscută este o altă metodă de a reţine
elementele listei.
Vizualizarea
Vizualizarea este un procedeu foarte eficient de a reţine informaţii cu un caracter mai abstract.
Pentru a reţine, de exemplu, data la care Mihai Viteazul preia tronul Ţării Româneşti, se poate
imagina intrarea acestuia în Bucureşti, pe sub o pancartă pe care scrie mare 11 octombrie 1593.
Chiar dacă uneori imaginile rezultate s-ar putea să fie bizare sau caraghioase, nu trebuie evitată
această situaţie, dimpotrivă, astfel de imagini se reţin şi mai uşor.
18
STRATEGII DE ÎNVĂŢARE: ORGANIZAREA MATERIALULUI
a) Concepte teoretice:
Organizarea materialului se referă la gruparea informaţiilor relaţionate în categorii şi structuri
pentru a asigura o mai bună memorare a materialului. Materialul şcolar este de cele mai multe ori un
material organizat.
Există însă şi cazuri în care structura materialului nu este organizata si este dificil de memorat. În aceste
cazuri se impune utilizarea unor strategii de organizare a materialului:
extragerea ideilor principale din materialul de învăţat şi ordonarea lor;
schematizarea conţinutului pe baza relaţiilor existente între idei; relaţia poate fi de tip: cauză-
efect, supraordonare sau subordonare (parte-întreg), ordine cronologică;
reprezentarea grafică a materialului sub formă de hartă, grafic, tabel (evenimentele istorice se
reţin mai uşor atunci când sunt relaţionate cu o hartă sau dacă sunt incluse într-un tabel);
realizarea unui sumar al textului care să cuprindă ideile şi exemplele cele mai relevante, care vor
constitui suportul de reactualizare al celorlalte idei.
A. Sublinierea
Scopul sublinierii este acela de a reduce cantitatea de material ce trebuie reactualizata precis si de a oferi o
ancora in reactualizarea informaţiilor adiacente.
Principii de subliniere:
• Paragraful se citeşte in întregime înainte de e decide care este ideea principala ce merita subliniata.
• Sublinierea acoperă întreg materialul, dar nu se subliniază o cantitate prea mare din text.
• Se utilizează diverse semne pentru a discrimina intre părţile textului. De ex. se încercuiesc
cuvintele cheie, se subliniază definiţiile, se delimitează printr-un alt semn exemplele. Aceste
semne trebuie folosite cu consecventa pe parcursul unui text.
B. Luarea de notiţe
Luarea de notiţe este una din deprinderile de bază pentru studiu. Aceasta întrucât notiţele luate constituie
o sursa importanta de studiu alături de manual si bibliografia aferenta.
Sistemul Cornell de luare a notiţelor:
1 Sectiunea 1
2 Sectiunea 2
3 Sectiunea 3
19
Secţiunea 1 , porţiunea cea mai mare, se afla in partea dreapta a paginii, in care se notează ideile aşa
cum sunt prezentate sau receptate.
Secţiunea 2, aflată în partea stângă a paginii, este porţiunea cuvintelor cheie.
Secţiunea 3, în partea de jos a paginii, este zona rezumatului format din 2-3 propoziţii care
sumarizează ideile din pagină.
a) Concepte teoretice:
Gândirea critică reprezintă deprinderea de a interacţiona cu textul/ informaţia în mod activ, de a
obţine, interpreta şi evalua informaţia conţinută într-un material. Când gândim critic, formulăm o serie de
întrebări la adresa textului.
Exemple de întrebări care demonstrează gândirea critică asupra unui material de învăţat:
CE SEMNIFICAŢIE AU ACESTE IDEI?
CUM E MAI PROBABIL SĂ CONTINUE TEXTUL DIN ACEST PUNCT?
CE EXEMPLE SUSŢIN ACESTE IDEI?
CUNOSC EXEMPLE CARE SUSŢIN/NU SUSŢIN ACESTE IDEI?
CE IDEI SAU FAPTE ASEMĂNĂTOARE AM MAI ÎNTÂLNIT?
ÎN CE FEL DIFERĂ ACESTE INFORMAŢII DE CEEA CE ŞTIAM DEJA ÎN LEGĂTURĂ CU
ACEST SUBIECT?
CUM SE RELAŢIONEAZĂ ACESTE INFORMAŢII? ESTE O RELAŢIE DE TIP CAUZĂ-
EFECT SAU DE PARTE-ÎNTREG?
CUM SE POT UTILIZA CUNOŞTINŢELE?
CARE AR FI CONSECINŢELE APLICĂRII ÎN PRACTICĂ A ACESTOR IDEI,
PENTRU MINE ŞI PENTRU CEILALŢI?
A nu gândi critic înseamnă a nu pune întrebări legate de informaţiile sau ideile prezentate. O
persoană care nu gândeşte critic, tinde să accepte sau să refuze o informaţie sau o idee fără a o analiza în
prealabil.
Formulând întrebări asupra unui text, utilizăm de fapt următoarele operaţii mentale:
reactualizarea informaţiilor şi a descrierilor lor – cum se numeşte fiecare obiect, cum poate fi
descris şi care este ordinea de apariţie a obiectelor;
realizarea de analogii şi comparaţii – surprinderea elementelor care fac ca unul sau mai multe
obiecte, situaţii, idei, etc. să semene;
surprinderea diferenţelor şi a contrastelor – examinarea elementelor care deosebesc una sau mai
multe situaţii, evenimente, fapte şi care le fac diferite;
identificarea situaţiilor care au determinat un anumit eveniment sau o stare de lucruri;
20
CARACTERISTICILE PERSONALE:
A. INTERESELE MELE, ALEGERILE MELE
Obiective:
- Identificarea şi ierarhizarea propriilor interese ocupaţionale.
- Relaţionarea acestor interese cu domenii ocupaţionale în care
pot fi valorificate.
Durata : 90 minute
Metoda: exercitiile se realizeaza individual; discutii de grup.
Desfasurarea activitatii:
a) Concepte teoretice:
AUTOCUNOAŞTEREA reprezintă primul pas în planificarea carierei. Informaţiile despre sine sunt:
interesele, valorile, aptitudinile şi personalitatea, acestea reflectând cel mai bine aşteptările legate de
carieră şi atitudinea pe care persoana o are faţă de sine şi carieră în general.
INTERESELE
• Reprezintă preferinţele persoanei pentru anumite domenii de cunoştinţe sau de activitate. De
asemenea ele reprezintă şi factorii motivaţionali esenţiali în alegerea carierei, care determină
gradul de satisfacţie şi performanţă pe care le realizează persoana în activităţile pe care le
desfăşoară.
• Sunt determinate de factori genetici (aptitudinile cu care ne naştem), pe de o parte, şi oportunităţi
de învăţare (activităţile în care suntem implicaţi , mijloacele materiale şi instrumentele pe care le
avem la dispoziţie), pe de altă parte.
b) Activităţi practice
Marcaţi cu DA activităţile pe care v-ar place să le faceţi. Marcaţi cu NU acele activităţi care vă displac
sau vă sunt indiferente.
21
22
23
24
25
B. VALORILE MELE
Obiective:
- Identificarea şi ierarhizarea propriilor valori.
- Relaţionarea acestor valori cu domenii ocupaţionale în care pot fi valorificate.
Durata : 40 minute
Metoda: exercitiile se realizeaza individual; discutii de grup.
Materiale: “Inventarul valorilor”
Desfasurarea activitatii:
a) Concepte teoretice
Valorile
• Reprezintă convingerile bazale ale unei persoane referitor la ceea ce este important în viaţă, în
relaţiile interpersonale şi în muncă.
• Exemple de valori: responsabilitate, iniţiativă, performanţă, timpul liber, confortul, mediul
familial, banii, puterea, autoritatea, recunoaşterea, etc.
Structură Medii de muncă în care strategiile de lucru sunt clar explicate şi sistematic
organizate
Activitate Ocupaţii care conferă prestigiu
b) Activităţi practice.
26
INVENTARUL VALORILOR:
Marchează cu „+” valorile importante şi cu „--” pe cele neimportante:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
4. 4.
5. 5.
27
C. APTITUDINI, ABILITAŢI SI DEPRINDERI
Obiective:
- Identificarea propriilor aptitudini şi deprinderi.
- Relaţionarea acestor aptitudini şi deprinderi cu domenii ocupaţionale în care pot fi valorificate.
Durata : 30 minute
Metoda: discutii de grup.
Desfasurarea activitatii:
a) Concepte teoretice
Aptitudini şi deprinderi
• Aptitudinea – potenţialul unei persoane de a învăţa şi obţine performanţă într-un anumit domeniu.
Dezvoltată prin învăţare şi exersare , aptitudinea devine abilitate.
• Abilitatea – cunoştinţe declarative şi procedurale deja dobândite, se dezvoltă prin învăţarea şi
exersarea aptitudinii.
• Abilitatea transferabilă – deşi dobândită în cadrul unor activităţi specifice, poate fi utilizată şi în
realizarea altor sarcini şi activităţi
• Deprinderea – operarea eficientă cu cunoştinţele, se dezvoltă prin aplicarea în practică şi
automatizarea abilităţii.
Fiecare persoană are anumite aptitudini. Pentru mulţi însă este dificil să le recunoască şi să le pună în
valoare. Putem însă identifica în discursul unor persoane expresii de genul „ştiu să…; pot să…; mă pricep
să….”. Acestea desemnează de fapt aptitudinile, abilităţile şi deprinderile pe care le are persoana
respectivă.
Modalităţi de identificare a aptitudinilor:
- Testele de atitudini (aplicate de către psihologi)
- Completarea unor chestionare
- Inventarierea activităţilor pe care o persoană le poate face cel puţin la nivel mediu
28
A. CARACTERISTICILE DE PERSONALITATE
Obiective:
- Identificarea propriilor caracteristici de personalitate.
- Relaţionarea acestor caracteristici de personalitate cu domenii ocupaţionale în care pot fi
valorificate.
Durata : 30 minute
Metoda: discutii de grup.
Desfasurarea activitatii:
a) Concepte teoretice
Caracteristicile de personalitate
• Reprezintă modalităţi tipice de gândire, comportament, afectivitate şi relaţionare pe care le
manifestă o persoană
• Mediile de muncă acceptă o diversitate de tipuri de personalitate. Persoane cu caracteristici de
personalitate similare pot să obţină performanţe şi să fie mulţumite în ocupaţii diferite, aşa cum
persoane cu caracteristici diferite pot să prefere aceeaşi ocupaţie şi să obţină performanţe similare
Relaţia dintre caracteristicile de personalitate şi carieră
• Caracteristicile de personalitate sunt criterii importante în selectarea mediului de muncă şi
circumscrierea sarcinilor în cadrul unei ocupaţii, dar nu în alegerea profesiei.
• Comportamentul unei persoane, ca manifestare a caracteristicilor de personalitate, este dependent
de context
Caracteristicile de personalitate sunt doar unul din aspectele importante în deciziile de carieră, ce trebuie
coroborate cu informaţii despre celelalte aspecte personale, relevante pentru carieră (ca de ex. interesele,
aptitudinile, valorile unei persoane)
b) Activităţi practice
1. Ce sunt aptitudinile?
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
2. Ce sunt abilităţile şi deprinderile?
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
3. Relaţia dintre aptitudine şi carieră este……
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
4. Ce sunt caracteristicile de personalitate?
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
5. Care sunt caracteristicile pe care le evaluează angajatorii?
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
29
LUAREA DECIZIEI PRIVIND CARIERA
Obiective :
identificarea paşilor luării deciziei
identifiacrea stilului decizional propriu
îmbunăţăţirea abilităţilor de luare a deciziei
Materiale necesare : chestionar de Stiluri decizionale
Durata : 90 minute
Metoda: exercitiile se realizeaza individual; discutii de grup.
Desfasurarea activitatii:
a) Concepte teoretice
Decizia în carieră reprezintă procesul care duce la selecţia unei alternative de carieră din mulţimea de
variante disponibile la un moment dat.
5. Evaluarea opţiunilor
Identifică avantajele şi dezavantajele fiecărei opţiuni.
Identifică valorile şi nevoile care îţi sunt satisfăcute de fiecare opţiune.
Identifică riscurile şi posibilele consecinţe negative ale fiecărei opţiuni.
.
31
PROMOVAREA PERSONALA:
1. CURRICULUM VITAE
Obiective:
- Oferirea de informaţii privind întocmirea unui Curriculum Vitae şi a unei scrisori de motivaţie sau
intenţie.
- Oferirea de informaţii privind pregătirea pentru a putea participa cu succes la un interviu privind
ocuparea unui loc de muncă.
- Oferirea de informaţii privind elaborarea unui portofoliu.
Materiale necesare: coli A3, carioca, markere, fişe şi modele CV, scrisoare de intenţie, portofoliu.
Durata: 90 minute
Metoda: exercitiile se realizeaza individual; discutii de grup.
Desfasurarea activitatii:
a) Concepte teoretice
Curriculum Vitae – o prezentare detaliată şi structurală a experienţei educaţionale şi profesionale a
persoanei, precum şi a competenţelor, deprinderilor şi calificărilor dobândite
b) Activităţi practice
Pe baza modelului prezentat mai jos, realizaţi un CV personal respectând toate indicaţiile primite
la fiecare punct.
32
CURRICULUM VITAE
INFORMAŢII PERSONALE
Nume____________________________Prenume_____________________________________
Domiciliul (numărul, strada, cod postal, oraş, ţara)___________________________________
Data şi locul naşterii (ziua, luna, anul)______________________________________________
Naţionalitate_____________________________Starea civilă____________________________
Stagiul militar (***dacă este cazul)_________________________________________________
EDUCAŢIE ŞI FORMARE
***Descrieţi separat fiecare formă de învăţământ şi program de formare profesională urmate,
specialitatea şi anul absolvirii, începând cu cea mai recentă)
Perioada (de la__ până la __)
***Domeniul studiat / aptitudini ocupaţionale_____________________________________
***Tipul calificării/diplomei obţinută___________________________________________
***Nivelul de calificare a formei de instruire studii-medii, postliceale, universitare, postuniversitare
!!!Tot ceea ce este notat la început cu *** sau ex. sunt indicaţii sau îndrumări suplimentare !!!
33
2. SCRISOAREA DE INTENŢIE SAU MOTIVAŢIE
a) Concepte teoretice
Poate vă întrebaţi DE CE? mai este necesară o scrisoare de motivaţie/intenţie dacă oricum aveţi
notate în CV tot ceea ce trebuie să se ştie despre biografia d-voastră? Cele mai multe persoane care caută
un loc de muncă se plâng mai curând de dificultatea scrierii unei astfel de scrisori, decât de compunerea
unui Curriculum Vitae.
Rolul scrisorii de intenţie este în primul rând personalizarea dumneavoastră, se trimite numai
împreună cu CV-ul, astfel poate etala unele calităţi mai deosebite pe care le aveţi, în raport cu necesităţile
firmei pentru care aplicaţi CV-ul.
În scrisoarea de intenţie aveţi posibilitate să prezentaţi intenţiile, calificările şi disponibilitatea
dumneavoastră unui potenţial angajator, motivele pentru care doriţi să vă angajaţi într-o anumită firmă, pe
un anumit post şi vă permite să stabiliţi un contact cu persoana responsabilă de angajări. În plus, scrisoare
de intenţie este văzută de intervievator drept o probă, un exemplu al muncii dumneavoastră, expune
capacitatea dumneavoastră de a construi o frază, de a vinde o idee şi de a demonstra un vocabular
profesional.
b) Activităţi practice
Pe baza modelului prezentat mai jos, realizaţi o scrisoare de intenţie respectând toate indicaţiile
primite.
34
Model SCRISOARE DE INTENŢIE
SCRISOARE DE INTENŢIE
1.Postul pentru care candidaţi şi modul în care aţi aflat despre post ex.de posturi-agent comercial,
responsabil recepţie, asistent manager, casier…ex.de moduri în care s-a aflat despre post-din ziar,
de la o agenţie de plasare a forţei de muncă, de la un târg de forţă de muncă, etc.
2.Pregătirea de specialitate pe care o aveţi pentru postul respectiv (experienţa în muncă,
alte realizări profesionale-ex. de pregătiri de specialitate-calificarea de pe diplome, certificate
absolvite sau în curs de absolvire, ex. de experienţă în muncă-coordonare de diverse activităţi în timpul
studiilor, ex. de realizări profesionale concursuri, competiţii câştigate).
3. Calităţi şi motivaţia personală pe care le aveţi pentru acest post ex. de calităţi ideal să se precizeze
calităţile necesare postului vizat-seriozitate, punctualitate, abilităţi de comunicare, ex. de motive care
conduc la o motivaţie puternică ptr.a vă dori acel post-postul permite manifestarea aptitudinilor pe care
la deţin, posibilitatea de afirmare şi avansare….
4. Exprimarea aşteptării unei întâlniri viitoare faţă în faţă ex.Aştept răspunsul d-voastră cu privire la
solicitarea de înscriere la interviu pentru ocuparea acestui post sau Vă stau la dispoziţie pentru mai
multe informaţii sau eventuale clarificări, oricum aştept din partea d-voastră o programare la un
interviu.
Cu stimă, Data
numele şi prenumele (de exemplu Popescu Vasile) (de exemplu 27.10.2005)
semnătura…………
35
3. INTERVIUL
a) Concepte teoretice
Interviul este pasul cel mai important pe care îl aveţi de făcut atunci când doriţi să obţineţi un loc
de muncă. După ce aţi aflat de un loc de muncă disponibil, aţi trimis CV-ul şi Scrisoarea de intenţie
urmează să fiţi chemat la interviu.
Interviul în vederea angajării este o conversaţie între un angajator şi un candidat la angajare, care
serveşte unor scopuri bine definite (examinare şi selecţie), fiind totodată şi un un mijloc de obţinere a unor
informaţii suplimentare atât pentru candidat cât mai ales pentru angajator. Este nelipsit la orice proces de
recrutare şi selecţie personal.
Interviul este o întâlnire în care trebuie să îl convingeţi pe potenţialul angajator că sunteţi persoana
cea mai potrivită pentru compania respectivă.
• Programarea la interviu: Fie că vi se comunică telefonic sau personal când depuneţi dosarul,
în ambele cazuri trebuie să fiţi atent la data, ora şi locul unde o să se desfăşoare interviul (adresa, numărul
sălii, etajul, camera etc.) şi eventual o persoana de contact (pe cine căutaţi).
Dacă la telefonul scris în CV au acces şi alte persoane, nu uitaţi să instruiţi persoana care răspunde
la telefon să noteze toate informaţiile (sus amintite).
• Prezentarea la interviu:
1. Punctualitatea: a respecta ora fixată pentru interviu este primul pas înspre succes.
2. Ţinuta: să aveţi un aspect cât mai îngrijit (o îmbrăcăminte adecvată şi curată)
având în vedere faptul că trebuie să faceţi o impresie bună.
3. Atitudinea:
- manifestaţi optimism şi încredere în sine, în abilităţile şi competenţa dumneavoastră;
- prezenţă demnă (evitaţi atitudinea umilă dar şi cea foarte îndrăzneaţă);
- manifestaţi respect pentru propria persoană dar şi pentru interlocutorul dumneavoastră;
- încercaţi să vă controlaţi emoţiile;
- luaţi loc pe scaun dacă vi se oferă (nu vă aşezaţi fără să fiţi invitat şi nici nu refuzaţi să luaţi
loc dacă vi se solicită acest lucru);
- răspundeţi la întrebările intervievatorului, încercând, în acelaşi timp să vă prezentaţi
într-o lumină căt mai favorabilă propriile calităţi.
4. Dosarul: Chiar dacă aţi prezentat deja un dosar, ideal este să mai aveţi unul la dumneavoastă (în
care să aveţi un CV, copie după Scrioarea de intenţie, alte acte care vi s-au cerut). În cazul în
care sunteţi întrebat date exacte din CV sau alte informaţii, nu trebuie să vă panicaţi, vă puteţi
consulta propriul dosar.
5. Alte informaţii: Ideal este să ştiţi ce presupune un interviu şi în ce constă el. Este necesar să vă
informaţi, cât mai bine, despre profilul şi specificul instituţiei la care candidaţi, despre cerinţele
locului de muncă pentru care candidaţi.
37
PORTOFOLIUL PERSONAL
a) Concepte teoretice
Portofoliul personal cuprinde cele mai relevante produse ale activităţii unei persoane în raport cu
un anumit scop (evidenţierea evoluţiei persoanei în dobândirea unei competenţe sau în cristalizarea
intereselor; punerea în evidenţă a nivelului actual de performanţă sau a intereselor actuale ale persoanei;
evidenţierea realizărilor persoanei pe o anumită perioadă de timp)
* pagina de introducere, care cuprinde numele persoanei şi date de identificare (adresa, vârsta, şcoala-
acestea sunt actualizate atunci când intervin modificări)
* o scurtă descriere a caracteristicilor personale ale persoanei
* o sumarizare a conţinutului portofoliului
* produse ale activităţii sale, selectate în funcţie de scopul portofoliului, însoţite de o scurtă descriere
privind:
- ce a învăţat din activitatea respectivă?
- de ce a ales această activitate pentru portofoliu?
- ce poate optimiza în activitatea respectivă?
- suportul primit în realizarea activităţii (munca în echipă, asistenţă din partea
profesorilor, părinţilor, prietenilor)
- perioada de timp în care a fost realizată activitatea
* planuri şi scopuri de carieră
Tipuri de portofoliu:
38
EXPLORAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI OCUPAŢIONALĂ
Obiective:
- Familiarizarea cu modalitatile de explorare ocupationala’
- Realizarea distinctiei intre sursele formale si informale de exploatare
Durata : 40 minute
Materiale: surse de explorare
Metoda: discutii de grup
Desfasurarea activitatii:
a) Concepte teoretice
40
ALCOOLUL, TUTUNUL, DROGURILE
SI CALITATEA VIEŢII
Obiective:
- identifica efectele nocive pe care le are fumatul si consumul de alcool
asupra sanatatii si calitatii vietii;
- constientizarea cauzelor care determina o persoana sa consume droguri, alcool
sau tutun
- constientizarea faptului ca rezolvarea problemelor nu se realizeaza prin
consumul de droguri, alcool sau tutun.
Durata : 90 minute
Materiale:fise de lucru “fumatul si dependenta de nicotina”, alcoolul si dependenta de
alcool”, “drogurile si dependenta de droguri”
Metoda: discutii de grup
Desfasurarea activitatii:
a) Concepte teoretice
Ce sunt tigarile?
Amestec a aproximativ 4000 compusi toxici pentru organism dintre care cei mai importanti sunt:
-nicotina- substanta care este responsabila de dependenta fizica a organismului prin stimularea sistemului
nervos,
-gudronul- substanta cu puternic efect cancerigen, se fixeaza in plamani determinand scleroza epiteliului
alveolar
-monoxid de carbon -determina reducerea cantitatii de oxigen necesara pentru oxigenarea sangeluiducand
la afectarea arterelor si inimii
-acetona, amoniac, butan, DDT, cian hidrogenat, pluma, metanol, Polonia, radon, acid sulfuric, etc.
Efectele fumatului
• Provoaca peste 90% din decesele produse prin cancer pulmonar; cu cat fumatul se incepe mai
devreme cu atat riscul este mai mare, riscul se reduce daca se renunta la fumat.
• Determina peste 25%din decesele provocate de bolile cardio-vasculare, riscul de atac de cord e
mai mare de 2-3 ori decat la nefumatori.
• Boli cardio-vasculare: hipertensiune arteriala, tulburari de ritm cardiac, infarct miocardic,
cardiopatie ischemica, accidente vasculare cerebrale
• Determina 75% din decesele provenite din bronsite cronice si enfizem.
• Provoaca mai multe decese decat consumul ilegal de droguri, accidente de circulatie, sinucideri,
tulburari mentale si SIDA.
• Determina aparitia “sindromului respirator al fumatorului” care se manifesta prin tuse,
expectoratii, dispnee, dureri vagi toracice.
• Poate determina aparitia ulcerului sau agravarea unuia existent
• Determina infertilitate
41
Asupra persoanelor din jur =fumatori pasivi
-sporeste riscul cancerului pulmonar.
-iritarea ochilor, nasului, gatului, plamanilor.
-produce ameteli, dureri de cap, greata.
-poate creea crize astmatice sau sa le inrautateasca.
-cresc riscul imbolnavirilor copiilor si a femeilor insarcinate.
Ce sunt drogurile?
Drogurile sunt substanţe naturale sau sintetice folosite de consumatori pentru acţiunea lor asupra
psihicului, ca stimulent sau ca sedative ale activităţii mentale.
Ele modifica senzatiile si perceptiile, atentia, gandirea, imaginatia, vointa, genereaza tulburari in
intreaga viata afectiva, emotionala, in intregul comportament al celor care le consuma.
Are consecinte dezastruoase asupra sanatatii fizice, psihice si sociala a celor care le utilizeaza, ce
poate duce chiar la MOARTE
Consumul regulat duce dupa un timp la farmaco-dependenta
Dependenta
Dependeta poate sa fie fizica sau psihica
Toleranta-apare ca urmare a repetarii administrarii drogului; efectul acestuia scade si ca urmare
necesita cresterea dozei pentru a obtine efectul scontat
Sindromul de sevraj-apare la intreruperea sau scaderea dozei de drog si este caracterizat prin
tulburari fizice si psihice, uneori foarte grave, putandu-se ajunge chiar la moarte
42
b) Activităţi practice
Cititi cu atentie urmatoarele afirmatii si indicati daca sunt adevarate sau false.
Fisa 1
“FUMATUL SI DEPENDENTA DE NICOTINA”
Fisa 2
“ALCOOLUL SI DEPENDENTA DE ALCOOL”
1) Alcoolul este un drog ________
2) Daca consumi alcool cand esti suparat sau trist, te inveselesti si problemele dispar
_____
3) Un dus sau o cafea elimina efectele consumului de alcool_______
4) Majoritatea alcoolicilor sunt someri ________
5) Betia si alcoolismul este acelasi lucru _______
6) Consumul moderat de alcool nu afecteaza sanatatea femeii insarcinate ______
7) Daca o persoana inceteaza sa mai consume alcool ea nu mai este alcoolica _____
Fisa 3
“DROGURILE SI DEPENDENTA DE DROGURI”
Obiective:
- definirea conceptului de violenta sub variate forme
- identificarea cauzelor comportamentului violent
- identificarea efectelor violentei
Durata : 90 minute
Materiale: fisa de lucru “Perceptia asupra violentei”
Metoda: discutii de grup
Desfasurarea activitatii:
a) Concepte teoretice
Agresivitatea este o formă de conduită orientată cu intenţie către obiecte, persoane sau spre
sine , cu scopul de a produce răniri, distrugeri si daune.
44
gândirea pozitivă;
menţinerea deschisă a căilor de comunicare;
evitarea jignirilor, umilirilor, durităţii excesive şi nemotivate;
orientarea spre activităţi sportive, de relaxare, activităţi plăcute, discuţii cu o altă persoană sau cu
un psiholog
SĂ NU UITĂM CĂ ,, BLÂNDEŢEA ESTE LEACUL CRUZIMII” (CICERO)
Fisa de lucru
45
e) Acasa, in familie
f) In alte locuri (care?) ______________________________________________
Obiective:
- să enumere situaţii de stres;
- să identifice alternative optime de soluţionare a unor probleme personale pornind de la resurse şi
interese proprii.
Durata : 90 minute
Materiale: prezentare power point : Stresul
Metoda: discutii de grup
Desfasurarea activitatii:
a) Concepte teoretice
Ce este stresul?
- Discrepanţa dintre capacitatea de adaptare a organismelor şi solicitări;
- Solicitare, presiune,dificultate, încordare, tensiune, uzură, boală;
In timpul unei situaţii stresante , organismul semnalizează eliberarea unor hormoni de stres
energetic : nivelul glicemiei este mai ridicat , pulsul devine mai rapid şi tensiunea arterială creşte .
Muşchii se încordează pentru acţiune . Rezerva de sânge este redirecţionată către extremităţi pentru a
ajuta organismul să se adapteze situaţiei date . Stresul ne însoţeşte permanent. El derivă din activitatea
emoţională , cât şi din activitatea fizică . Este unic şi adaptat fiecărei persoane . Este atât de particular
fiecăruia dintre noi , încât ceea ce unii consideră relaxant , alţii consideră stresant . Spre exemplu , pentru
o persoană aflată într-un post de conducere care este permanent ocupată , o zi de pauză petrecută pe plajă
poate părea extrem de frustrantă , neproductivă şi supărătoare . Poate fi debusolat de faptul că nu face
nimic .
Stadii:
• De alarmă: stresul e trăit ca un şoc;
• De rezistenţă: organismul îşi creează şi îşi consolidează armele de apărare şi se adaptează acestor
solicitări;
• De epuizare :organismul e învins;apar afecţiuni datorate acţiunii prelungite a stresului:dischinezii
biliare, ulceraţii digestive, tulburări cardiovasculare,dificultăţi de concentrare a atenţiei, labilitate
afectivă, tendinţe spre agresivitate şi autoagresivitate.
Percepţia noastră asupra stresului este importantă ; orice factor pe care-1 putem considera o
ameninţare , reală sau imaginară , va creşte nivelul de anxietate . Modul cum reacţionăm este influenţat de
o serie de factori , dintre care unii pot fi controlaţi , în timp ce alţii nu . Sănătatea fizică şi mentală ,
predispoziţia genetică , experimentele din trecut , regimul alimentar, susţinerea socială determină care
stimuli externi vor fi interpretaţi de către organism drept agenţi stresori într-un anume moment al vieţii
noastre . O persoană sănătoasă , echilibrată , provenită dintr-o familie armonioasă şi fără probleme de
sănătate , care trăieşte o viaţă liniştită , se hrăneşte raţional şi are relaţii normale cu cei din jur , va
46
răspunde mult mai bine la stres şi are mult mai puţine şanse să dezvolte o afecţiune legată de stres decât
un om la care cel puţin unul din factorii amintiţi este deviat de la normal.
Atunci când ne gândim la stres , ne vin în minte termeni ca „ tensiune , povară, solicitare , efort,
presiune , încordare , forţă, constrângere ".
Ce e de făcut cu stresul ?
Trebuie să înţelegem că stresul psihic este cauzat doar de noi înşine , de reacţiile noastre la acţiunea
mediului înconjurător : cantitatea stresului resimţit depinde doar de natura gândurilor noastre ! Alungaţi din
mintea voastră gândurile sumbre , nehotărârea şi şovăiala . Înlocuiţi-le cu gânduri pozitive , vesele ,
constructive .
- încetează să te învinovăţeşti pe tine şi pe cei din jur pentru cele trecute , trage doar învăţăminte
pentru viitor şi apoi ţine cont de ele.
- Nu fi îngrijorat pentru ziua de mâine : să te preocupe e ok , dar să nu ajungă să te streseze
viitorul . Gândeşte-te doar că astăzi este ziua pentru care te îngrijorai ieri . Cât s-a adeverit
din temerile tale ? Trăieşte doar pentru ziua de azi , scoate maximul . Doar aşa îţi poţi
pregăti viitorul .
- Fii tu însuţi ! Nu încerca să îi imiţi pe alţii . Aminteşte-ţi că eşti
unic : ceea ce poţi face tu , nu poate nimeni în afară de tine !
- Să nu te supere criticile: înseamnă că ai fost remarcat! Mai bine
ascultă-le şi mulţumeşte celor ce te critică . Astfel dai două
lovituri deodată : îţi dezarmezi criticul şi ai o şansă să îţi
corectezi greşelile şi să le perfecţionezi .
- Alcătuieşte – ţi un program de acţiune pentru fiecare zi şi
urmăreşte-l viguros .
În concluzie :
Dacă vom putea depăşi simpla rezolvare a stresului , trecând de la managementul lui creativ , există
posibilitatea obţinerii unor rezultate superioare . Desigur , acest lucru nu este deloc uşor . Procesul trebuie
condus cu atenţie , pentru a evita extrema stagnării , pe de o parte , şi a haosului , pe de altă parte .
Ca urmare , fiecare individ trebuie să ştie cine este, ce trebuie să facă ,
cine este responsabil şi pentru ce rezultate .
47
Sugestii metodologice
Modalităţi de evaluare
48
propriului traseu de formare si pentru realizarea, de opţiuni şcolare si profesionale, în cunoştinţa de cauza.
Bibliografie generala
Bateria de teste psihologice de aptitudini cognitive BTPAC. Cluj-Napoca, Editura ASCR 2002.
Baban, A.; Petrovai, D.; Lemeni, G. Consiliere si orientare. Bucuresti, Humanitas Educational, 2002.
Bogorin Veronica; Tudose R.; Jocul de-a viata . Exerciţii pentru orele de dirigenţie. Editura Eikon. Cluj –
Napoca. 2003.
Consiliere educaţionala. Baban, A. (coord.). Cluj Napoca, Editura Imprimeria Ardealul, 2001.
Consiliere si orientare. Ghid de educaţie pentru cariera. Activitati pentru clasele V-VIII. Lemeni,
Gabriela;
Porumb, Mihaela (coord.). Cluj-Napoca, Editura ASCR, 2004.
Consiliere si orientare. Ghid de educaţie pentru cariera. Activitati pentru clasele IX-XII. Lemeni,
Gabriela;
Mihalca, Loredana; Mih, Codruta (coord.). Cluj-Napoca, Editura ASCR, 2005.
Consiliere si orientare. Ghid de educaţie pentru cariera. Lemei, Gabriela; Milea, Mircea (coord.). Cluj-
Napoca, Editura ASCR, 2004.
Faber, A.; Mazlish, E. Comunicarea eficienta cu copiii, acasă si la scoala. Bucureşti, Editura Curtea
Veche, 2002.
Goleman, D. Inteligenta emoţionala. Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2002.
Jigau, Mihaela. Factorii reuşitei şcolare. Bucureşti, Editura Grafoart, 1998.
Jigau, Mihai. Consilierea carierei. Bucureşti, Editura Sigma, 2001.
Plosca Marin, Augusta Mois. Consiliere Privind Cariera. Colecţia Didactica. Editura Dacia . Cluj-Napoca.
2001
Radu, Gh. Psihopedagogia dezvoltării şcolarilor cu handicap. Bucureşti, EDP., 1999.
Shapiro, D. Conflictele si comunicarea, Un ghid prin labirintul artei de a face fata conflictelor. Bucureşti,
Editura Arc, 1998.
Stanton, N. Comunicarea. Bucureşti, SC Stiinta si Tehnica, 1995.
Super, D. E. Dezvoltarea carierei. În: Psihologia procesului educaţional. (Joel R. Davitz si Samuel Ball).
Bucuresti,EDP, 1978.
Tehnologiile informatice si de comunicare în consilierea carierei. Jigau, Mihai (coord.). Bucureşti, Editura
Afir, 2003.
Tobias, J. M.; Tobias, E. S.; Friendlander, S. B. Inteligenta emoţionala în educaţia copiilor. Bucureşti,
Editura Curtea Veche, 2002.
Tudoran, Dan. Consiliere educaţionala. Timişoara, Presa Universitara Româna, 2002.
www.cde.ca.gov/ci Curriculum and Instruction. Sacramento, California.
www.csee.net/SEL_Home_school/IPGuidelines.pdf Respect. Interpersonal Violence Prevention Resource
Guide. New York State Center for School Safety, 2002.
www.doe.mass.edu/frameworks/health/1999 Massachusetts Comprehensive Health Curriculum
Framework.
Massachusetts Guiding Principles of Comprehensive Health Education Linked with National Standards in
Health
Education, Physical Education, and Family and Consumer Sciences Education, October, 1999.
www.edu.gov.on.ca/eng/document/curricul/ecu85107.pdf Personal Life Management: Curriculum
Guideline.Ontario Ministry of Education, 1985.
www.edu.ro Învatamânt gimnazial. Planuri-cadru.
www.edu.ro Învatamânt gimnazial. Programe şcolare. Aria curriculara „Om si societate”.
49
www.eycb.coe.int/compass Manual on Human Rights Education with Young People.
www.ncpublicschools.org/curriculum/guidance Guidance Curriculum for the Comprehensive School
Counselling Program, North Carolina, 2001.
50