Unitatea de învăţare 5

CUNOAŞTEREA ŞI ANALIZA SITUAŢIEI OPERATIVE POLIŢIENEŞTI

După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, studentul:

- Va fi familiarizat cu conceptul de situaţie operativă.
- Va cunoaşte elementele situaţiei operative.
- Va ştii să analizeze situaţia operativă.

Cuprinsul unităţii de studiu

1. Principalele aspecte sub care trebuie cunoscut teritoriul de competenţă
2. Principalele aspecte sub care trebuie cunoscută populaţia din punct de vedere poliţienesc.
3. Starea infracţională şi contravenţională
4. Evenimentele şi acţiunile cu caracter politico-social, economic, cultural-educativ, sportiv sau
de altă natură.
5. Forţele şi mijloacele proprii
6. Măsuri ce se pot lua în urma analizei situaţiei operative poliţieneşti.

NU UITA! ............................................................................................................................................
INTREBĂRI DE CONTROL...............................................................................................................
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE …………………………….……………

Structura situaţiei operativ-poliţieneşti cuprinde următoarele elemente :

o teritoriul de competenţă;
o populaţia;
o starea infracţională şi contravenţională;
 Tactică poliţienească 2

o evenimentele şi acţiunile cu caracter politic, administrativ, economic, cultural-artistic,

sportiv şi tradiţional;
o forţele şi mijloacele de care dispune unitatea de poliţie, precum şi capacitatea lor de
acţiune.

teritoriul de populaţia evenimentele şi

competenţă acţiunile

Structura situaţiei operativ-poliţieneşti

starea infracţională forţele şi mijloacele

şi contravenţională

1. PRINCIPALELE ASPECTE SUB CARE TREBUIE CUNOSCUT TERITORIUL DE

COMPETENŢĂ

Teritoriul de competenţă, ca element al situaţiei operativ-poliţieneşti, trebuie cunoscut sub

următoarele aspecte:
Ca întindere şi aşezare
Cunoaşterea teritoriului de responsabilitate trebuie să înceapă cu elementele de orientare generală
privind: suprafaţa şi limitele sale, vecinii, lungimea şi lăţimea sa, distanţa dintre punctele cele mai apropiate
şi cele mai îndepărtate, aşezarea sa în cadrul oraşului, municipiului, judeţului şi a ţării, distanţa până la
organele ierarhic superioare etc.
Particularităţile reliefului şi ale zonei geografice
Teritoriul de competenţa poate fi situat într-o zonă de şes, deal sau munte, iar în cadrul acestei
zone pot fi întâlnite diferite forme de relief pe care se desfăşoară activităţi cu specific industrial, agricol,
viticol, pomicol, legumicol, silvic etc. Aceste caracteristici ale terenului oferă date preţioase pentru
organizarea şi desfăşurarea muncii de poliţie, deoarece în strânsă legătură cu zona geografică se află şi
îndeletnicirile principale ale locuitorilor şi, ca atare, se pot cunoaşte cele mai frecvente cazuri de încălcări
ale legilor, putându-se astfel stabili cele mai eficiente activităţi de prevenire şi combatere.
 Elementele şi caracteristicile perimetrului intravilan (din interiorul localităţii)
Plecând de la imaginea panoramică a localităţii (sectorului) în care lucrează, ofiţerul sau agentul
de poliţie trebuie să cunoască grupările de construcţii din interiorul localităţii pe cvartale, sectoare (porţiuni
de străzi), spaţii verzi, locuri virane etc. Această cunoaştere trebuie adâncită, fără exagerare, până la fiecare
clădire în parte şi construcţiile anexă, reţinând amplasarea unităţilor de alimentaţie publică (restaurante,
bufete, baruri, bodegi, grădini de vară etc.), a unităţilor comerciale, a instituţiilor de cultură şi artă, a
clădirilor în care sunt instituţii, întreprinderi şi alte unităţi de interes public ori privat, precum şi imobilele
locuite de cetăţeni.

ACADEMIA DE POLITIE “AL.I.CUZA” - Departamentul ID/IFR 2015

 Tactică poliţienească 3

 Elementele şi caracteristicile perimetrului extravilan (din exteriorul localităţi)

În afara localităţilor interesează a fi cunoscute bunurile aflate temporar sau permanent pe câmp
ori depozitate în preajma localităţilor şi anume: culturi, magazii de cereale, silozuri, locuri de parcare a
maşinilor agricole, depozite de carburanţi şi lubrifianţi, grajduri, saivane, gospodării agricole anexe,
conducte, linii telegrafice, telefonice, electrice, în vederea prevenirii sustragerilor, incendiilor, distrugerilor
sau alterării produselor.
 Sub aspectul căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport
Căile de comunicaţie şi mijloacele de transport constituie “artere vitale” ale activităţii social-
economice, fapt ce impune prezenta ofiţerilor şi agenţilor de poliţie în vederea realizării siguranţei circulaţiei
rutiere şi menţinerea ordinii publice. Cunoaşterea lor serveşte lucrătorului de poliţie în contactul său cu
publicul, precum şi cu ocazia executării sarcinilor de serviciu.
Sub aspect silvic, vânătoresc şi piscicol
Sub aspect silvic este necesar să cunoaştem forma şi întinderea pădurii, speciile de arbori ce o
compun, timpul necesar pentru a o străbate, limitele de competenţă ale organului silvic şi de poliţie,
drumurile, potecile, peşterile, viroagele, râpele, scorburi în copaci, scurtăturile etc.
Sub aspect vânătoresc trebuie să cunoaştem fondurile de vânătoare, speciile de animale şi păsări
care le populează, speciile ocrotite de lege, perioadele când vânătoarea este permisă şi în ce condiţii, când
este interzisă, locurile unde se pune hrana animalelor, luminişuri, adăpători etc., care pot constitui tot atâtea
locuri de comitere a actelor de braconaj.
Sub aspect piscicol trebuie cunoscute iazurile, heleşteele, bazinele piscicole, speciile de peşti,
regimul pescuitului cu perioadele de prohibiţie, felul pescuitului ce se practică în aceste fonduri (industrial
sau sportiv), uneltele de pescuit permise etc.
 Din punct de vedere al schimbării caracteristicilor terenului sub influenţa factorilor
atmosferici
Caracteristicile terenului se pot schimba substanţial în funcţie de fenomenele meteorologice
specifice zonei în care se află situată ţara noastră. De regulă, temperatura scăzută poate transforma un teren
mlăştinos într-un teren accesibil patrulei şi chiar mijloacelor de transport şi, ca atare, aceste locuri pot fi
folosite de elementele infractoare în timpul deplasării lor în scopul de a se ascunde urmăririi penale,
impunându-se necesitatea ca în asemenea perioade aceste locuri să fie cuprinse în itinerariile de patrulare.
Ninsoarea abundentă schimbă în decurs de câteva ore accesibilitatea terenului, lucru ce trebuie
avut în vedere de lucrătorii de poliţie, pentru a sesiza organele competente în vederea deszăpezirii arterelor
de circulaţie şi plantarea indicatoarelor corespunzătoare pentru a avertiza pe conducătorii auto că nu pot fi
folosite asemenea drumuri.
Ploile abundente ca şi încălzirea bruscă a timpului provoacă dezgheţ, fapt ce determină
inaccesibilitatea unor porţiuni de teren atât pentru oameni cât şi pentru mijloacele de transport, impunându-
se a fi semnalizate pentru a nu fi folosite deoarece prezintă pericol pentru deplasare, pot fi surse de pericol
pentru populaţie (inundaţii, alunecări de teren ).
Ceaţa poate favoriza deplasarea infractorilor fără a fi observaţi, dar, totodată, acest fenomen
meteorologic duce la îngreunarea circulaţiei pe drumurile publice, mai ales în anumite zone unde ea se lasă
rapid şi este foarte densă.
Pentru cunoaşterea teritoriului de responsabilitate, ofiţerii sau agenţii de poliţie pot folosi
următoarele surse şi posibilităţi:
 Hotărâri ale Guvernului României care se referă la sistematizarea şi dezvoltarea
economico-socială a teritoriului (judeţe, municipii, oraşe, comune, sate).
 Documente de sistematizare a teritoriului de competenţă aflate la prefecturi şi primării şi
care se referă la:
studii de sistematizare a zonelor cu specific minier, industrial, energetic, agrar, turistic,
balnear;
schiţe de sistematizare a oraşelor, municipiilor, comunelor, satelor;

ACADEMIA DE POLITIE “AL.I.CUZA” - Departamentul ID/IFR 2015

 Tactică poliţienească 4

detalii de sistematizare a localităţilor;

studii de amplasament pentru obiective economice, clădiri de locuit, dotări social-
culturale.
Studiind aceste documente ne putem face o orientare de ansamblu asupra evoluţiei dezvoltării
localităţii în care ne desfăşurăm activitatea şi pe aceasta bază putem stabili măsurile necesare pe linia
prevenirii comiterii de fapte ilegale.
Participarea ofiţerului de poliţie şi agentului la operaţiunea de predare-primire a teritoriului
de responsabilitate
Constatările personale ale lucrătorului de poliţie cu ocazia executării serviciului în teren
Relaţii de la organele locale teritoriale
Hărţile topografice, administrativ-teritoriale, diferite ghiduri, monografii ale localităţilor
respective
Relaţii de la cetăţeni, îndeosebi cei mai în vârstă care cunosc schimbările survenite în timp pe
teritoriul localităţii. Aceste relaţii constituie o sursă foarte bogată de informaţii.
Relaţiile obţinute în cadrul schimbului de informaţii dintre cadre, formaţiuni şi alte unităţi de
poliţie

2. PRINCIPALELE ASPECTE SUB CARE TREBUIE CUNOSCUTĂ POPULAŢIA DIN

PUNCT DE VEDERE POLIŢIENESC

Ca element deosebit de dinamic al situaţiei operativ-poliţieneşti, populaţia trebuie analizată în

ansamblul ei din mai multe puncte de vedere care să permită formularea unor concluzii concrete pentru
activitatea operativă a unităţilor de poliţie.
Vom porni în această analiză de la aspectele de ordin general ce caracterizează populaţia de pe
teritoriul de competenţă urmând ca, în continuare, să evidenţiem aspectele specifice muncii de poliţie.

2.1. Aspecte generale sub care trebuie cunoscută populaţia

a. Cunoaşterea de ansamblu a structurii populaţiei vizează o serie de date şi aspecte de orientare

generală care se referă la:
numărul total al locuitorilor pe localităţi, densitate;
ocupaţiile locuitorilor (muncitori, administratori de societăţi comerciale, întreprinzători
particulari, ţărani, elevi, studenţi, funcţionari, pensionari etc.). Aceasta ne permite să
stabilim dacă veniturile realizate prin muncă justifică modul de viaţă şi cheltuielile pe care
le fac unele persoane; dacă funcţiile ce le ocupă le pot favoriza comiterea unor fapte ce
interesează munca de poliţie; dacă desfăşoară activităţi fără a fi autorizate legal;
compoziţia pe naţionalităţi, sexe;
vârsta locuitorilor (minori, tineri, adulţi, persoane în vârstă ce locuiesc în case izolate, la
marginea localităţilor şi care pot deveni victime ale unor infractori, cele care au nevoie de
ajutor datorită incapacităţii fizice sau psihice, vârstei înaintate);
existenţa unor partide şi grupări politice;
existenţa sectelor şi cultelor religioase.
b. Obiceiurile şi manifestările tradiţionale cu caracter local, care prin aglomerările de persoane
ori modul de desfăşurare pot crea probleme pentru menţinerea ordinii şi liniştii publice, siguranţei circulaţiei
ori pot oferi condiţii pentru comiterea de fapte cu pronunţat caracter antisocial.
c. Relaţiile dintre cetăţeni, pe un plan mai larg (relaţii de muncă, de familie, colectivităţi care pot
degenera în infracţiuni grave).

ACADEMIA DE POLITIE “AL.I.CUZA” - Departamentul ID/IFR 2015

 Tactică poliţienească 5

d. Starea de spirit a populaţiei (existenţa unor zvonuri tendenţioase şi sursa lor, modul de
manifestare în legătură cu unele măsuri luate pe plan local sau naţional, modul de interpretare a unor
evenimente interne sau internaţionale etc.).
e. Mişcarea populaţiei ca fenomen (legată în mod deosebit de prezenţa flotanţilor, navetiştilor,
turiştilor, persoanelor ce încalcă regimul domicilierii şi reşedinţei, tendinţele dinamicii acestei migraţii,
factorii locali ce o determină etc.)

2.2. Cunoaşterea populaţiei din punct de vedere poliţienesc

Această cunoaştere a populaţiei din punct de vedere poliţienesc îmbracă două aspecte principale şi
anume:
Identificarea şi cunoaşterea activităţii elementelor ce fac obiectul muncii de poliţie.
În activitatea de cunoaştere a acestor categorii de persoane, lucrătorii de poliţie trebuie să
pornească de la următoarele criterii, verificate de practica muncii:
disproporţia vădită dintre modul de trai şi sursele legale de câştig ale unor persoane;
lipsa unei ocupaţii utile ori a unor surse legale de existenţă;
atitudinea manifestată de unele persoane privind nerespectarea legilor şi normelor de
convieţuire socială reflectată în comportarea, concepţiile şi preocupările acestora;
existenţa unor antecedente penale în trecutul de viaţă al unor persoane, îndeosebi pentru
infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social.
Pe baza criteriilor arătate, criterii ce definesc conduita şi concepţiile de viaţă ale acestor elemente,
unităţile de poliţie trebuie să ia măsuri de prevenire, obiectiv ce se poate realiza numai printr-o perfectă
cunoaştere a activităţii, preocupărilor, mişcării, anturajului şi intenţiilor elementelor ce fac obiectul muncii
de poliţie şi anume:
persoanele cu antecedente penale, îndeosebi recidiviştii periculoşi (pentru ce fapte au fost
condamnaţi, pedepsele executate, modul de operare folosit, dacă s-au încadrat în muncă,
comportarea actuală, relaţiile etc.);
persoanele care deţin funcţii de gestionari ori mânuiesc bunuri şi valori şi care duc un
mod de viaţă suspect făcând cheltuieli ce depăşesc veniturile obţinute legal prin muncă;
minori lipsiţi de supraveghere, cei liberaţi din centrele de reeducare, cei cu devieri
comportamentale, cei proveniţi din familii dezorganizate, vicioase, infractoare;
persoanele violente, alcoolicii, prostituatele şi proxeneţii;
bolnavii mintal periculoşi, psihopaţii sexual care domiciliază în rază teritorială de
responsabilitate;
cei care fac cheltuieli exagerate (depăşind veniturile obţinute legal) organizând chefuri
repetate şi costisitoare în restaurante, baruri, la domiciliu, cumpără bijuterii, maşini, case
etc.;
persoanele din anturajul elementelor cunoscute ca infractoare sau suspecte de comiterea
unor fapte ilegale;
elementele parazitare neîncadrate sau încadrate formal în muncă (speculanţii, traficanţi
de aur sau obiecte de provenienţă străină fără a poseda documente legale de provenienţă,
cerşetori, vagabonzi);
persoanele cunoscute cu un comportament violent;
persoanele suspecte care părăsesc frecvent şi nejustificat locul de domiciliu (sau de
reşedinţă), locul de muncă, în scopul comiterii de infracţiuni în alte localităţi (infractorii
voiajori);
liberaţii pe cauţiune sau sub control judiciar;

ACADEMIA DE POLITIE “AL.I.CUZA” - Departamentul ID/IFR 2015

 Tactică poliţienească 6

unii cetăţeni străini precum şi persoanele care întreţin legături cu aceştia în vederea
depozitării sau plasării unor bunuri introduse ilegal în ţară (arme, muniţii, stupefiante, ori
obiecte şi bunuri ce pot fi folosite la săvârşirea de infracţiuni);
posesorii ilegali de arme şi muniţii;
unele familii de diferite etnii, care prin concepţiile şi modul de viaţă sunt pretabili să
comită infracţiuni.
Persoanele care au domiciliul sau reşedinţa pe raza de competenţă şi pot sprijini activitatea
organelor de poliţie:
surse de informare, care constituie principalul mijloc pentru culegerea informaţiilor cu
privire la elementele care se pregătesc, comit ori au comis infracţiuni;
persoane atrase la activităţile de prevenire desfăşurate de poliţie;
ofiţerii şi agenţii rezervişti din MAI şi Ministerul Apărării Naţionale;
responsabilii cărţilor de imobil şi preşedinţii asociaţiilor de locatari;
personalul din sistemele de pază ale societăţilor comerciale, pază proprie din comune şi
sate;
pădurarii, factorii poştali, taximetriştii;
formaţiile civile de pompieri;
membrii asociaţiilor de vânătoare şi pescuit sportiv (A.G.V.P.S.)
administratorii locurilor de cazare în comun şi personalul hotelier ;
personalul S.N.C.F.R., cel din porturi şi aeroporturi;
personalul unităţilor comerciale cu profil consignaţie, al muzeelor;
personalul salvamar şi salvamont;
persoanele care deţin funcţii de conducere în cadrul unităţilor economice şi comerciale.

Surse şi modalităţi de cunoaştere directă (nemijlocită) a populaţiei

exploatarea informaţiilor obţinute de la reţeaua informativă şi alte surse de informare;

executarea de controale, acţiuni şi razii;
executarea de patrulări şi pânde;
supravegherea şi studierea nemijlocită a persoanelor pretabile să comită infracţiuni;
efectuarea de investigaţii în rândul cetăţenilor cu privire la anumite semnalări primite;
verificarea privind respectarea regimului de evidenţă a populaţie de către cetăţenii români
şi străini prin executarea de acţiuni, controale la imobile, locuri de cazare în comun;
controlul cărţilor de imobil;
controlul cărţilor de imobil nu trebuie să se rezume numai la o verificare scriptică, ci se
vor obţine date şi informaţii despre locatarii care nu au forme legale, anturaj, mod de viaţă,
cei care nu muncesc etc.
legătura cu asociaţiile de locatari, administratorii locurilor de cazare în comun,
recepţioneri, conducerile unităţilor economice, comerciale etc.;
executarea unor acte de urmărire penală (audieri de persoane, percheziţii domiciliare,
executarea unor mandate etc.);
rezolvarea solicitărilor, reclamaţiilor, sesizărilor şi propunerilor cetăţenilor;
participarea la măsuri de ordine cu ocazia diferitelor manifestări cu caracter tradiţional sau
alte evenimente.

2.3. Surse şi modalităţi de cunoaştere indirectă a populaţiei

ACADEMIA DE POLITIE “AL.I.CUZA” - Departamentul ID/IFR 2015

 Tactică poliţienească 7

A. Schimbul de informaţii cu cadre din celelalte formaţiuni şi unităţi de poliţie.

B. Schimbul de informaţii în cadrul colaborării cu jandarmii, pompierii, lucrătorii birourilor
de evidenţă informatizată a persoanei, cu unităţile economice şi sociale.
C. Exploatarea evidenţelor operative ale MAI (evidenţele Inspectoratului Naţional pentru
evidenţa persoanelor, evidenţele operative şi cazierul judiciar, evidenţa deţinătorilor legali de arme şi
muniţii, evidenţa conducătorilor auto şi a autovehiculelor).
D. Exploatarea altor evidenţe decât cele ale MAI (state de retribuţii, evidenţele de la oficiile de
stare civilă, evidenţele spaţiului locativ, ale circumscripţiilor financiare, ale Asociaţiei Generale a
Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, cele de la serviciile personal şi învăţământ etc.).
E. Folosirea anuarelor statistice, recensământului populaţiei, situaţii demografice, studii locale
cu caracter demografic, sociologic sau de psihologie socială.

3. STAREA INFRACŢIONALĂ ŞI CONTRAVENŢIONALĂ

Starea infracţională şi contravenţională constituie domeniul de referinţă al întregii activităţi a

unităţilor şi formaţiunilor de poliţie sub aspectul eficienţei activităţii de prevenire şi descoperire a
infracţiunilor, contravenţiilor şi a celorlalte manifestări antisociale a căror combatere intră în atribuţiile
poliţiei.
Prin starea infracţională, în sens mai larg, se înţelege totalitatea infracţiunilor, contravenţiilor şi a
altor fapte antisociale, săvârşite într-o anumită perioadă de timp (lună, trimestru, an), pe un anumit teritoriu.
Situaţia de fapt limitată numai la infracţiunile săvârşite este cunoscută sub denumirea de criminalitate.
Pentru a avea o imagine de ansamblu şi cât mai apropiată de starea infracţională reală este necesar
să se studieze:
datele statistice cu privire la activităţile proprii de constatare şi soluţionare a cauzelor
penale şi contravenţionale;
faptele comise care se găsesc în faza de documentare informativ-operativă, deci pentru
care nu s-au efectuat încă acte de urmărire penală, precum şi faptele rezultate din
sesizările, reclamaţiile cetăţenilor, aflate în curs de verificare;
faptele antisociale comise pe teritoriul de competenţă de care nu s-a ocupat poliţia, ci au
fost sau sunt în curs de soluţionare la alte instituţii ca: parchetul, instanţele judecătoreşti,
organele gărzii financiare, protecţiei consumatorilor, oficiul concurenţei, controlul
financiar de stat, finanţele publice, organele vamale, controlul trecerii frontierei etc;
faptele, împrejurările şi aspectele care nu au caracter penal sau contravenţional, dar care ar
putea genera sau înlesni săvârşirea de infracţiuni ori contravenţii şi faţă de care unităţile
noastre au întreprins unele măsuri cu caracter preventiv.
Starea infracţională se poate analiza sub mai multe modalităţi:
analiza stării infracţionale în general, deci a tuturor infracţiunilor, contravenţiilor şi altor
fapte antisociale, comise pe teritoriul de competenţă, într-o unitate de timp;
analiza stării infracţionale pe formaţiuni (criminalitatea economico-financiare, crima
organizată, circulaţie, transporturi, poliţie criminală, ordine publică, mediul urban şi rural
etc.);
analiza stării infracţionale pe sectoare ale criminalităţii economico-financiare cum ar fi:
industrie, agricultură, comerţ, unităţi privatizate etc.;
analiza criminalităţii pe genuri de infracţiuni (de exemplu: omoruri, furturi în dauna
avutului public şi privat, corupţie, speculă, infracţiuni săvârşite cu violenţă etc.);
analiza stării infracţionale în anumite obiective, locuri de interes operativ, sectoare sau
medii;

ACADEMIA DE POLITIE “AL.I.CUZA” - Departamentul ID/IFR 2015

 Tactică poliţienească 8

analiza stării infracţionale în raport de valorile sociale care au fost lezate (proprietatea de
stat, particulară, persoană – drepturile şi libertăţile acesteia, relaţiile de convieţuire socială
etc.);
analiza stării contravenţionale, secvenţial sau pe toate liniile de muncă.
Indiferent de modalităţile sub care se analizează starea infracţională, în principiu, trebuie să e ţină
seama de aspecte ca:
dinamica stării infracţionale, respectiv creşterea sau scăderea numărului infracţiunilor şi a
altor fapte antisociale în perioada analizată;
genurile de infracţiuni mai periculoase, datorită frecvenţei şi gravităţii lor, câte au rămas
cu autori necunoscuţi şi cauza rămânerii în această situaţie;
timpul şi locul comiterii faptelor antisociale, condiţiile sau împrejurările care le-au
favorizat, metodele folosite, respectiv modul de operare al făptuitorului;
modul prin care poliţia s-a sesizat despre săvârşirea infracţiunilor şi a altor fapte (prin
intermediul agenţilor din oficiu, plângeri şi denunţuri etc.);
cine sunt participanţii la săvârşirea infracţiunilor, respectiv : numărul lor total, câţi au
antecedente penale, câţi sunt minori şi tineri, dacă şi câţi se aflau în atenţia poliţiei, câţi din
afara localităţii sau judeţului, câţi sunt cetăţeni străini;
apariţia unor aspecte deosebite ca de exemplu: concentrarea elementelor infractoare în
anumite obiective şi locuri, constituirea unor grupe organizate de infractori, folosirea unor
metode şi moduri de operare deosebite;
urmările produse prin infracţiuni şi modul cum a fost restabilită situaţia anterioară.

4. EVENIMENTELE ŞI ACŢIUNILE CU CARACTER POLITICO-SOCIAL,

ECONOMIC, CULTURAL-EDUCATIV, SPORTIV SAU DE ALTĂ NATURĂ

Cu titlu de exemplu, unele evenimente şi acţiuni de acest gen care de regulă au loc pe teritoriul de
competenţă pot fi :
campanii electorale;
vizite de lucru ale conducerii politice, executive, legislative şi ale instituţiei prezidenţiale;
vizite ale unor delegaţii oficiale din conducerea altor state;
organizarea unor adunări publice;
greve, marşuri, demonstraţii;
manifestări ce au loc cu ocazia unor sărbători naţionale, ori alte zile festive sau
comemorative (1 Decembrie, 22 Decembrie, 24 Ianuarie);
manifestări cultural-artistice şi sportive;
bâlciuri şi târguri periodice;
expoziţiile de amploare;
hramuri ale unor sate sau comune ce se organizează cu ocazia unor zile cu specific religios
în care sunt antrenate etnii şi credincioşi de diferite confesiuni.

5. FORŢELE ŞI MIJLOACELE PROPRII

Forţele şi mijloacele proprii şi capacitatea acestora, forţele atrase în sprijin, precum şi posibilităţile
de cooperare şi de primire a sprijinului din partea altor instituţii, unităţi, cetăţeni etc.

ACADEMIA DE POLITIE “AL.I.CUZA” - Departamentul ID/IFR 2015

 Tactică poliţienească 9

Cu privire la acest element al situaţiei operative poliţieneşti trebuie să se aibă în vedere aspecte ca:
numărul cadrelor, nivelul lor de pregătire profesională, fizică, de cultură generală,
capacitatea lor de muncă, de mobilizare şi de acţiune, experienţa, vechimea, etc.;
moralitatea, starea de sănătate şi disciplină;
rezultatele obţinute de poliţişti în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, a unor misiuni, în
folosirea unor noi metode şi mijloace de muncă, prestigiul şi autoritatea de care se bucură
cadrele de poliţie;
tăria, dotarea şi capacitatea de acţiune a formaţiunilor de asigurare a ordinii şi liniştii
publice, rezultatele obţinute în folosirea militarilor din trupele de jandarmi, a poliţiştilor
comunitari;
nivelul de dotare, materiale, modul cum sunt întrebuinţate şi folosite mijloacele de
transport şi de transmisiuni, armamentul, aparatura criminalistică şi celelalte bunuri din
dotare;
numărul, gradul de instruire, îngrijirea şi eficienţa folosirii câinilor de urmărire, însoţire şi
a cailor.
În afară de forţele şi mijloacele proprii, în realizarea atribuţiilor ce le revin unităţilor de poliţie se
sprijină şi pe alte forţe cum ar fi:
sursele de informare, care constituie un important mijloc de prevenire şi combatere a
infracţiunilor şi a altor manifestări antisociale, calitatea acestora şi dacă sunt suficiente
pentru asigurarea informativă a locurilor favorabile şi a elementelor aflate în atenţia
poliţiei;
personalul din sistemele de pază, care potrivit legii, are obligaţia de a da concursul poliţiei
la îndeplinirea misiunilor acestora; cu ocazia analizei situaţiei operative trebuie să se
aprecieze aportul sistemelor de pază la apărarea avutului public şi privat, deficienţele
manifestate, cauzele acestora şi măsurile ce se impun a fi luate;
aportul cetăţenilor din cadrul formelor organizate (voluntariat), la activităţile desfăşurate
de poliţie pe linia combaterii faptelor antisociale, apărarea ordinii şi liniştii publice;
unităţile şi subunităţile teritoriale de jandarmi, poliţie comunitară, poliţie de frontieră,
unităţi speciale de urgenţă, trupele M.Ap.N. (în situaţii deosebite), finanţele publice,
organele vamale , garda financiară, etc.;
sprijinul solicitat şi primit de la structurile locale ale puterii de stat, de la eşaloanele
ierarhic superioare ale poliţiei, de la parchet, justiţie, medicina legală.

6. MĂSURI CE SE POT LUA ÎN URMA ANALIZEI SITUAŢIEI OPERATIVE

POLIŢIENEŞTI

Concluziile ce se desprind din analiza situaţiei operative poliţieneşti şi măsurile ce urmează a fi

stabilite, diferă de la caz la caz, în funcţie de particularităţile domeniului analizat şi a problematicii cu care
se confruntă unitatea de poliţie respectivă.
În urma analizei situaţiei operative se pot lua în principal următoarele măsuri:
1.- Măsuri de natură organizatorică:
revederea distribuţiei forţelor proprii pe formaţiuni şi responsabilităţi;
adaptarea programului de lucru al unor formaţiuni sau lucrători din subordine;
revederea încărcăturii cu sarcini şi repartizarea lor în mod judicios;
îmbunătăţirea conlucrării între formaţiuni sau unităţi;
organizarea unor măsuri suplimentare de pregătire şi perfecţionare a poliţiştilor din
subordine;

ACADEMIA DE POLITIE “AL.I.CUZA” - Departamentul ID/IFR 2015

 Tactică poliţienească 10

folosirea mai eficientă a sistemului de recompensare şi pedepse pentru instituirea unui

climat de ordine şi disciplină desăvârşită;
întocmirea unor planuri de măsuri ori reactualizarea celor existente.
2.- Adaptarea şi perfecţionarea continuă a metodelor şi mijloacelor de muncă, generalizarea
experienţei pozitive:
reanalizarea necesarului de surse de informare în unele obiective, locuri şi medii de interes
operativ;
folosirea cu eficienţă a investigaţiei, filajului, legendelor, combinaţiilor informativ-
operative, audierilor secrete şi conspirative, precum şi a tehnicii operative din dotare;
folosirea unor metode şi forme atractive de educaţie juridică şi pregătire antiinfracţională a
populaţiei;
acordarea unui sprijin calificat unor unităţi de poliţie, inclusiv a posturilor şi poliţiilor
comunale.
3.- Solicitarea sprijinului structurilor locale ale administraţiei de stat, precum şi a celor
ierarhic superioare care să vizeze:
înlăturarea unor condiţii care favorizează săvârşirea de fapte antisociale, ori stări de
pericol;
popularizarea unor acte normative şi activităţi de pregătire antiinfracţională a populaţiei;
preluarea unor activităţi (cauze) de către unitatea sau formaţiunea corespondentă ierarhic
superioară.
4.- Întărirea conlucrării cu alte unităţi şi formaţiuni de poliţie a colaborării cu organizaţiile de
stat şi publice, găsirea unor noi forme de obţinere a sprijinului tot mai larg al cetăţenilor care constă în:
organizarea unui schimb operativ de informaţii cu alte unităţi şi formaţiuni de poliţie
(crearea unei baze de date şi informaţii, care apoi să fie analizate şi prelucrate), precum şi
cu alte unităţi cu sarcini de culegere a informaţiilor;
stabilirea unor contacte cu organele parchetului şi instanţele de judecată, pentru a se
analiza evoluţia şi tendinţele fenomenului infracţional şi a se stabili în comun măsurile de
prevenire şi combatere a infracţiunilor;
folosirea mai eficientă a poliţiştilor comunitari, a personalului de pază şi altor forţe
ajutătoare.
5.- Intensificarea activităţilor de îndrumare, sprijin şi control asupra unor formaţiuni,
organizarea unor analize la diferite nivele începând de la poliţist şi formaţiune până la unitatea teritorială de
poliţie.

NU UITA!
1. Situaţia operativ-poliţienească reprezintă ansamblul elementelor de fapt şi al împrejurărilor ce
redau realitatea existentă într-o perioadă data (lună, trimestru, semestru, an), pe un anumit teritoriu
(comună, oraş, municipiu, judeţ, ţară) sub aspectul modului cum se asigură respectarea legilor şi
normelor de convieţuire socială, a mijloacelor umane şi materiale antrenate în această activitate.
2. Structura situaţiei operativ-poliţieneşti cuprinde următoarele elemente: teritoriul de competenţă;
populaţia; starea infracţională şi contravenţională; evenimentele şi acţiunile cu caracter politic,

ACADEMIA DE POLITIE “AL.I.CUZA” - Departamentul ID/IFR 2015

 Tactică poliţienească 11

administrativ, economic, cultural-artistic, sportiv şi tradiţional; forţele şi mijloacele de care dispune

unitatea de poliţie, precum şi capacitatea lor de acţiune.
3. Starea infracţională şi contravenţională constituie domeniul de referinţă al întregii activităţi a
unităţilor şi formaţiunilor de poliţie sub aspectul eficienţei activităţii de prevenire şi descoperire a
infracţiunilor, contravenţiilor şi a celorlalte manifestări antisociale a căror combatere intră în
atribuţiile poliţiei.

INTREBĂRI DE CONTROL
1. Ce este situaţia operativă?

2. Care sunt elementele situaţiei operative ?

3. Care sunt principalele aspecte sub care trebuie cunoscut teritoriul de competenţă ?

4. Care sunt principalele aspecte sub care trebuie cunoscută populaţia ?

5. Enumeraţi metodele şi mijloacele directe şi indirecte ce pot fi folosite pentru

cunoaşterea populaţiei.

6. Ce este starea infracţională şi contravenţională?

7. Enumeraţi modalităţi de analiză a stării infracţionale.

8. Enumeraţi măsuri ce pot fi luate în urma analizei situaţiei operative poliţieneşti.

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE 1

CONSTANTIN Eugeniu-Ciprian, Tactică poliţienească, Editura Sitech, Craiova, 2014;
CONSTANTIN Eugeniu-Ciprian şi alţii, Tratat de tactică poliţienească, Editura Sitech, Craiova,
2007;
CONSTANTIN Eugeniu-Ciprian, Competenţa în materie contravenţională a structurilor de ordine
publică, Editura Sitech, Craiova, 2014.

ACADEMIA DE POLITIE “AL.I.CUZA” - Departamentul ID/IFR 2015