CURS 4

Principiile urmarite in confectionarea puntilor dentare

Toate puntile dentare, indiferent de tehnica prin care sunt realizate (dintr-o bucata
sau din elemente separate), trebuie sa corespunda unor principii general valabile,
cunoscute sub numele de: principiul biofunctional, biomecanic si profilactic.

Principiul biofunctional

Restaurarea integritatii arcadei dentare cu ajutorul puntilor dentare, se

efectueaza in scopul restabilirii functiilor majore ale aparatului dento-maxilar:
masticatie, fonatie, fizionomie.

Functia de masticatie. Arcadele dentare, restaurate prin punti, pot realiza

masticatia eficienta in limite fiziologice daca sunt asigurate urmatoarele conditii:

 fetele ocluzale ale constructiei protetice sa prezinte dimensiuni identice

sau asemanatoare cu fetele ocluzale ale dintilor naturali pierduti;
 relieful fetelor ocluzale, cuspidat, cu toate elementele bine exprimate in
concordanta cu individualizarea stereotipiilor musculare;
 raportul de contact ocluzal cu dintii antagonisti sa se obtina functional,
cu multiple contacte, stabile si simultane pentru a favoriza transmiterea
presiunilor in axul dintilor stalpi.

Functia fonetica. Puntile dentare restaureaza fonatia in edentatiile frontale, prin

urmatoarele elemente:

 pozitia corpului de punte in sens vestibulo-oral sa fie asezat pe aceeasi

linie curba, pe care au fost implantati dintii nturali. Varful limbii in
pronuntarea consoanelor se va sprijinii in aceleasi conditii;
 morfologia fetelor orale ale dintilor corpului de punte sa fie identica cu
a celor naturali concav-convexa (cingulum), si fiecare fata delimitata de
creste marginale, mai mult sau mai putin exprimate;
 dimensiunea cervico-incizala a corpului de punte egala cu a dintilor
naturali, favorizeaza articularea fonemelor;

1
  dimensiunea vestibulo-orala a dintilor corpului de punte si a
elementelor de agregare, sa nu produca modificari in plus sau minus
ale spatiului fonetic pentru limba si buze.

Functia fizionomica.In zona frontala si fronto-laterala, corpul de punte si

elementele de agregare restaureaza aceasta functie prin urmatoarele elemente de
morfologie coronara:

 forma fetelor vestibulare ale dintilor artificiali identica cu a dintilor

restanti de pe aceeasi arcada si in corelatie cu a dintilor arcadei
antagoniste;
 dimensiunile fetelor vestibulare egale cu ale dintilor naturali absenti si
in armonie cu a dintilor restanti;
 pozitia fiecarui dinte, atat unul fata de celalalt, cat si pozitia pe o
anumita curbura. Pozitia de usoara suprapunere sau de inghesuire este
mai dificil de redat, incat sa se imite in totalitate unele malpozitii
preexistente;
 culoarea reprezinta elementul principal pentru restaurarea aspectului
estetic; la punti se obtine cu multa dificultate culoarea naturala, asa
cum a fost relevat la dezavantajele puntilor. Culoarea fetelor
vestibulare, impreuna cu forma si dimensiunea, reprezinta
caracteristicile capabile sa restaureze armonia dento-dentara si dento-
faciala, care exista la fiecare pacient dentat.

Puntile dentare, dupa modul cum reusesc sau nu sa restaureze functia

fizionomica, sunt clasificate in: fizionomice, nefizionomice, partial fizionomice.

 Puntile fizionomice sunt reprezentate de cele la care atat

elementele de agregare, cat si corpul de punte reproduc, pe toate
fetele lor, culoarea naturala a dintilor. Acestea pot fi realizate numai
din rasini acrilice sau mase ceramice, sunt nemetalice. Dar pot fi
alcatuite dintr-o structura de rezistenta metalica, acoperita, in
totalitate cu material de culoarea dintilor. Sunt puntile mixte
metalo-ceramice si metalo-acrilice.
 Puntile partial fizionomice sunt cele care ofera, numai pe fetele
vizibile, culoarea naturala a dintilor, data de o fateta fixata pe
structura metalica. Fetele care nu apara vizibile sunt metalice.
 Puntile nefizionomice sunt in totalitate realizate din aliajele
metalelor utilizate in stomatologie, culoarea fiind specifica pentru
fiecare grupa de aliaje.

2
Puntile din aliajele inoxidabile, cum sunt cele din crom-nichel (wipla) sau crom-cobalt
(Stelite), au culoarea argintie stralucitoare. Puntile din aliaje seminobile din argint-
paladiu (Palliag si Palidor) au culoarea alb-cenusie sau tenta galben-cenusie, cand
contin mici cantitati de aur.

Puntile din aliaje nobile din Au au culoarea galbena care variaza de la o culoare
deschisa pana la galben roscat in funtie de procentajul de Au, Cu sau Ag din
compozitie. Aliajele de aur platinat au ca particularitate nuanta galben-gri care, in
cazul aliajelor cu procent mare de platina, cum sunt cele pentru metalo-ceramica,
culoarea este aproape gri-galbena.

Principiul biomecanic

Acest principiu urmareste sa asigure lucrarii protetice urmatoarele caracteristici:

rezistenta fizica, chimica, insertie si stabilitate (fixate pe dinti stalpi).

1. Rezistenta fizica, inseamna ca elementele de agregare, dar in special corpul de

punte sa nu se fractureze, sa nu se deformeze elastic sau plastic sau sa se abrazeze
(toceasca), in contact cu dintii antagonisti.

Corpul de punte, pentru simplificarea intelegerii, poate fi asemanat cu o bara

sprijinita la extremitati, pe suprafata careia se exercita presiuni.

Rezistenta fizica a barei poate fi asigurata astfel:

 prin alegerea unui anumit aliaj cu caracteristici fizice corespunzatoare,

fiind cunoscut ca aliajele au rezistenta fizica diferita, in functie de
structura fizico-chimica;
 prin marirea dimensiunii barei in sectiunea transversala. Doua bare cu
sectiuni diferite, din acelas aliaj, au si rezistenta fizica diferita. Bara cu
diametrul mai mare in sectiunea transversala este mai rezistenta la
deformare(incovoiere)si la rupere, decat cea cu diametrul sectiunii mai
mici;
 prin alegerea unei forme in sectiune transversala care asigura cea mai
mare rezistenta; forma de litera T sau unghi drept sunt mai rezistente
decat formele rotunde sau patrate;
 prin orientarea formei barei astfel ca diametrul mare in sectiune
transversala sa fie indreptat pe directia de actiune a fortelor. Bara
dreptunghiulara este orientata pe directia presiunilor ocluzale;

3
  fata ocluzala a corpului de punte si a elementelor de agregare sa fie
reprezentata de un aliaj metalic cu un coeficient de rezistenta la
abraziune asemenator celui al tesutului dentar (smalt), pentru a nu se
produce disfunctii ocluzale ulterioare prin abraziunea excesiva a
antagonistilor sau a corpului de punte.

Structura metalica de rezistenta a corpului de punte poate sa fie in sectiunea

transversala in forma literei ‘L’, dreptunghiulara, ovalara, a literei ‘T’ sau patrata.

Materialele folosite la confectionarea puntilor dentare sunt urmatoarele:

 Acrilatul este un material organic macromolecular. Din punct de vedere

al calitatilor sale mecanice este un material foarte putin rezistent la
rupere, indoire si abraziune. Rezistenta lui la abraziune este mica. Daca
exista un tonus crescut al muschilor periorali, el poate fi tocit chiar de
partile moi (buze, obraji ). Din aceste cauze el este folosit, in mod
normal, sustinut de o structura metalica. Se foloseste singur la
confectionarea puntilor provizorii cu dimensiuni mici, mai ales in zona
frontala.
 Portelanul este un material foarte dur, deosebit de fizionomic, dar este
si foarte casant. Din cauza usurintei cu care se sparge sau se rupe si
tehnicii dificile de confectionare, nu se foloseste singur la realizarea
puntilor. Se poate folosii numai in puntile frontale care inlocuiesc un
singur dinte.

Portelanul si acrilatul trebuie sustinute de o structura metalica.

 Aliajul de crom-cobalt este foarte rezistent din toate punctele de vedere

(rupere,indoire,abraziune). Rezistenta deosebita la abraziune este un
defect in protetica fixa. Fiind mai dur decat smaltul dintilor, abrazeaza
dintii antagonisti si determina aparitia disfuctiei ocluzale.
 Aliajele seminobile (Paladiu-Argint) sunt materiale cu rezistenta medie,
asemanatoare aurului 833‰. Sunt indicate pentru corpuri de punte
complet metalice in zona laterala mandibulara, in edentatii de 2-3 dinti
sau corpuri de punte cu casete in edentatii de 1-2 dinti.

In edentatiile frontale sunt intrebuintate pentru realizarea puntilor partial

fizionomice sau total nefizionomice datorita calitatilor fizico-mecanice si a pretului de
cost redus.

4
 In prezent, in tara se fabrica doua aliaje seminobile de tip Paliag si Palidor, cu
caracteristici fizico-mecanice corespunzatoare pentru confectionarea puntilor dentare.
Cel de tip Paliag contine 6% Aur iar cel de tip Palidor 15% Aur .

 Aliajele de Aur. Aceste aliaje au o serie de avantaje care le impun in

practica stomatologica, astfel: sunt usor de prelucrat, permit obtinerea
pieselor protetica de mare exactitate, se pot turna in structuri foarte
subtiri si rezistente. Prin modificari in compozitia aliajului se obtin
variatii, in limite foarte largi, al calitatilor lor mecanice, ceea ce confera
acestor aliaje un caracter de universalitate.

a. Aliajul 916‰ (22 k) este cel mai putin rezistent, fiind moale, putin rezistent la
rupere si indoire, se abrazeaza usor si are greutate specifica mare. Se foloseste
pentru edentatii unidentare in zona laterala, la corpuri de punte complet metalice.

b. Aliajul 833‰ (20 k) este superior ca rezistenta (la

abraziune,rupere,incovoiere), celui de 916‰, dar, in timpul procesului de turnare se
dezomogenizeaza usor, lucrarile protetice sunt, uneori din aceasta cauza, casante si
isi modifica aspectul in cavitatea bucala. Este indicat pentru rezolvarea edentatiilor de
2-3 dinti.

c. Aliajul 833‰ cu 12% Pt este deosebit de rezistent din punct de vedere

mecanic, are omogenitate si protectie la coroziune. Culoarea este galbena spre
cenusiu. Se poate folosi pentru orice punte dentara.

d. Aliajul 750‰ cu 12% Pt- foarte rezistent, se foloseste pentru confectionarea

dispozitivului radicular al coroanelor de substitutie.

In prezent se folosesc aliaje cu titlul mic de aur, dar la care protectia chimica este
asigurata de platina, paladiu si alte elemente. Aceste aliaje ajung la performante de
rezistenta deosebita, fiind si mai ieftine.

Materialele folosite la confectionarea puntilor sunt alese in vederea satisfacerii

necesitatilor mecanice, dupa urmatoarele criterii:

 intinderea edentatiei;
 starea dintilor antagonisti;
 constitutia pacientului (dezvoltarea musculaturii, mai ales acelei
interesate in masticatie).

In constructia unei punti sunt, uneori, folosite mai multe tipuri de aliaje ale
aceluiasi metal. De exemplu: la o punte canin-molar: cand elementele de agregare
sunt: coroane de substiturie pe canin si coroana turnata pe molar, corpul de punte
format din casete cu fatete, aliajele folosite pot fi: dispozitivul radicular pe canin din

5
aliajul 833‰ cu 120‰ Pt, casetele din aliaj de aur 833‰ iar coroana turnata din
aliajul de aur 916‰, toate sunt asamblate prin lipire cu aliaj de lipit (lot) de aur
833‰.

2. Insertia. Puntile dentare sunt corpuri rigide nedeformabile, se pot confectiona

numai daca dintii stalpi au fost pregatiti paraleli intre ei. Examenul modelului arata
daca exista conditii de realizare tehnica si de introducere pe dintii stalpi.

3. Stabilitatea este asigurata de gradul de frictiune ce se produce intre

elementele de agregare si dintii stalpi. Valoare frictiunii depinde de exactitatea
microprotezei, de agregare si de intinderea suprafetei de contact.

Astfel, microprotezele din aliaje nobile fiind mult mai precise decat cele din alte
aliaje, puntile din aliaje nobile au o stabilitate mai mare, comparativ cu cele ci
grosime dirijata sau stantate.