Sunteți pe pagina 1din 962

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ABIES ALBA Mill.

Denumire popular: Brad Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Brad neme, Bradu, Brdac, Brdaic, Brdan, Brdior, Brdoi, Brdui, Brdule, Brdoaie, Bread, Buhaci, Cepi, Hac, Hciug, Nrme, Pin alb, Porob, Sihl, Silh, Slh Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Pinophytina Clasa: Pinatae Subclasa: Ordinul: Pinales Familia: Pinaceae Subfamilia: Abietoideae Caractere morfologice Arbore cu inlimea pan la 50 m; scoara este neted, cenuie; ramurile secundare sunt orizontale; mugurii nerinoi apar pe lstari scurt i dens proi; acele cu virful tirbit, turtite, cu dou dungi late albe-albstrui pe dos sunt orientate pe dou iruri iar la cdere las o cicatrice rotund, neted pe ramur; conurile femele stau drept pe ramur, sunt brun-verzui la inceput i brune mai tarziu; la maturitate solzii (formai din carpele ingustate la baz insoite de bractee liniare, lite la varf) cad, axa conului rmanand pe ramur; smana nearipat este diseminat in maiiunie. Ecologie i rspandire Specie moderat acidofil-neutr, mezohigrofil, mezoterm, helsciadofil-sciadofil, mezotrofeuritrof; intalnit frecvent din subetajul fagului pan in etajul boreal formand pduri curate numite brdete sau, frecvent, in amestec cu fagul i/sau molidul; cele mai intinse pduri de brad se gsesc in Carpaii orientali, in bazinul vilor Suceava, Moldova, Bistria, Tarcu, Trotu la altitudini medii cuprinse intre 600-1200m; in Carpaii Meridionali se afl de obicei in amestec cu speciile amintite mai sus, intre 700-1300m

altitudine medie fiind mai puin rspandit in Mii Sibiului, Parang, Retezat, arcu-Godeanu, Cernei, Semenicului, Almaului, Poiana Rusc; in Apuseni este intalnit in M-ii Bihorului, Gilu. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz muguri foliari, frunze proaspete i ramuri din care se extrage uleiul volatil, i rin proaspt (oleo-rezin) din trunchiul arborilor. Compoziia chimic Mugurii i frunzele conin uleiuri volatile (0,20 0,30 %), rezine, clorofil i caroteni. Dup Franchomme i colab. uleiurile volatile conin: 90 95 % hidrocarburi monoterpenice [24 % (-)-pinen, 21 % camfen, 34 % limonen], 5 10 % esteri terpenoidici [acetat de (-)-bornil] i aceton. Dup PDR for Herbal Medicines (ediia a III-a) acestea conin: 25 55 % limonen, 6 35 % pinen, 9 20 % camfen, 2 10 % acetat de bornil, 2 3 % santen, 1,0 2,5 triciclen, -pinen, felandren i -3-caren. Dup Tsankova i Ognzanov (1968) uleiul volatil conine: limonen 28,50 %, -pinen 22,50 %, pinen 18,00 %, bornil acetat 12,50 %, camfen 8,00 %, p-cimen 7,50 % i borneol 1,50 %. In cantitate mai mic de 1 % au fost determinai urmtorii componeni: santen, -muurolen, -cariofillen, cadien, -cadien, -cadien, calamen, longifolen, -selinen i ylangen. Dup Kubeczka i Schultze (1987) acesta conine: limonen 54,74 %, camfen 14,78 %, -pinen 7,36 %, santen 5,00 %, -cariofilen 2,32 %, triciclen 2,10 % i mircen 1,86 %. Dup Burzo i colab. (date nepublicate) dintre cei 87 de componeni separai din uleiul volatil al speciei indigene, ponderea a fost deinut de limonen (29,11 %), camfen (21,47 %), -pinen (13,64 %), -pinen (10,90 %), bornil acetat (10,11 %), 2,35 % triciclen i 2,10 % santen. Oleo-rezina conine: acizi diterpenici (acid abietic, acid palustric). Detalii... Aciune terapeutic

Uleiul volatil: antiinflamatoare, antiseptic, expectorant pe mucoasele arborelui respirator, rubefiant aplicat pe piele. Camfenul, limonenul li alfa-pinenul imprim un puternic efect expectorant cnd uleiul este administrat sub form de inhalaie. Rezinele: antiseptic, cicatrizant (= vulnerar), rubefiant (=hiperemiant = revulsiv.). Importana Melifera, tananta, producatoare de lemn Utilizare Afeciuni respiratorii (catar respirator, rceli, gripe acute sau pasagere), infecii ale tractului urinar (cistite, calculoz renal) administrare intern; afeciuni locomotorii (artroze, reumatism) i neuronale (nevralgii) uz extern. Medicina veterinar (popular) oile ce urmau s plece la mubnte erau trecute prin fumul unui foc in care se ardeau cetini de brad, molid , uneori in amestec i cu alte specii (laur, rosmarin). Tradiii, credine, legende bradul este considerat ca avand puteri protectoare i de prevestire spunandu-se c a fost binecuvantat i de aceea este venic verde. Obiceiuri bradul verde se folosea cand se incepea o cas nou, in obiceiurile de nunt sau de inmormantare. Fibrele obinute din tulpini, pot fi utilizate ca inlocuitori ai iutei. Contraindicaii Astm bronic, spasm bronic, alte boli bronhice constructive, tuse convulsiv; afeciuni dermice pe suprafee mari (psoriazis). Aplicarea de ulei volatil pe intreg corpul sau bile cu ulei volatil sunt contraindicate sau se fac sub directa supraveghere a medicului in maladii infecioase severe, insuficien cardiac ori hipertensiune. Precauii i reacii adverse Hematurie la administrare indelungat (ca urmare a hiperemiei nefronilor). Forme farmaceutice Ulei volatil sau oleosol (soluie 2 10 % in ulei de floarea soarelui) pentru uz intern i inhalaii; loiuni i unguente pentru uz extern.

Uleiul volatil se utilizeaz pentru desinfecia spaiilor inchise i pentru aromatizarea buturilor. Conservare in flacoane bine inchise, sigilate, ferit de lumin. Cultivare Bradul alb prefer solurile uor acide, umede, dar nu inundate, tolerand cele mai multe soluri cu excepia nisipurilor i turbei. Este foarte tolerant la umbrire, dei in cazul unei densiti mari creterea este mai redus. Nu tolereaz poluanii atmosferici i locurile cu vanturi puternice i necesit ploi suficiente. Planta este rezistent in cursul perioadei de dorman, dar pe parcursul perioadei de vegetaie este susceptibil la atacul ingheurilor tarzii de primvar i a afidelor. Procesul de cretere este redus in primii ani de via, iar din jurul varstei de 6 ani creterea se accelereaz, ajungandu-se la o cretere chiar de 1 m pe an. Plantarea la locul definitiv trebuie efectuat cand pomii sunt inc mici (30-90 cm inlime). Mod de cultivare: Rasad din seminte repicat in ghivece si plantat anul urmator in camp Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Ramuri, taiate manual, tot timpul anului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ABUTILON THEOPHRASTI Medik. Denumire popular: Teior Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Pristolnic, Bun dimineaa, Buruian de ttarc, Crucea pinii, Crucea popii, Dalac, Floarea crucii, Floarea plnii, Teior Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniidae Ordinul: Malvales Familia: Malvaceae Subfamilia:

Caractere morfologice Plant erbacee anual a crei tulpin ce poate atinge 20-150 (200) cm inlime este catifelat tomentos proas, cu peri stelai. Frunzele dispuse altern au limbul subrotund, cu baza cordat i varful acuminat, crenat-serat pe margine, dens, mrunt, alipit stelat pros, lung peiolat. Florile dispuse in axila frunzelor pe pediceli scuri, au petale galbene ce depesc cu puin sepalele. Fructul capsul trunchiat cu aspect coroniform, pros, conine cate trei semine in fiecare loj. Ecologie i rspandire Frecvent din zona de step pan in cea a pdurilor de stejar, pe soluri aluviale, in locuri nisipoase, mai mult sau mai putin jilave, ruderal sau segetal, in culturi de pritoare, prin anuri, gropi, pe marginea culturilor din zone de lunc. Este o specie mezo-mezohigrofit, termofilsubtermofil. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz intreaga plant. Compoziia chimic Frunzele conin 0,01 % rutin, kampferol, quercetin. Seminele conin: 17.4 % proteine, 16 - 23 % lipide, acizi grai (acid linoleic 9,32 %, acid oleic 2,26 %, acid palmitic 1,96 % i acid stearic 0,14 %), 33.8 % glucide i 4.4 % celuloz (Reid, 1977). Rdcinile conin: taninuri (catechin, epicatechin), pigmeni flavonoidici (cianidin, delfinidin, mircetin, quercetin). Aciune terapeutic Extractele din scoar sunt astringente i au efect diuretic. Importana Medicinala Utilizare Ceaiul obinut din fructele uscate este utilizat pentru tratarea dezinteriei i febrei. Medicina uman (polpular): rina, topit, amestecat cu cear, seu, unt proaspt .a. precum i cu diferite plante, era folosit pentru obinerea unei alifii utilizat pentru tratarea unor afeciuni diverse; ramuri tinere pt. combaterea

reumatismului; frunze crude (muguri) pt. afeciuni pulmonare; conurile verzi pt. dureri de stomac i inim; muguri tineri sau cioturi, scanduri arse sub form de decoct folosite deasemenea pentru diverse afeciuni. Alte utilizri: Fructele se utilizeaz in alimentaie, fie ca atare, inainte de maturare, fie dup maturare, sub form de fin care se adaug la supe. Fina obinut din fructe este utilizat pentru tratarea dezinteriei, are efect laxativ i stomahic. Ceaiul obinut din rdcini este utilizat pentru tratarea dezinteriei. Cultivare Mod de cultivare: - Rasad, obtinut primavara in spatii protejate, repicat si transplantat in luna mai in camp - Semanat direct in camp in conditii de clima calda Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe sau seminte la maturitate (iulie-august) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ACER NEGUNDO L. Denumire popular: Arar american Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Arar, Arar frsinui, Arar alb, Cleon, Cleon american, Cleon blan, Cleon minunat, Cocoel, Jugastru american Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Sapindales Familia: Aceraceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore cu inlimea pan la 10 (15)m; scoara neted, glbuie-cenuie, lucitoare, formeaz un ritidom brun cenuiu deschis, cu crpturi longitudinale; lujerii anuali adesea penduli, glabri, lucitori, verzi-glbui, rocai sau violacei; frunzele opuse, imparipenat-compuse, cu foliole

lanceolate, acuminate, serate, cea terminal de obicei trilobat; flori unisexuate, repartizate dioic, lipsite de petale, galben-verzui; inflorete in aprilie-mai; fructul disamar cu aripile aezate in unghi ascuit, incovoiate spre inuntru. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca ornamental, forestier sau in perdele de protecie, originar din America de Nord. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Frunzele conin: glucide (fructoz, glucoz, zaharoz, rafinoz), acizi fenolici (acid eleagic, acid galic), steroli ( -sitosterol, daucosterol = 65 ppm), lipide complexe (cerebrozide = 45 ppm), triterpene (taraxerol acetat), ureide (alantoin) i acid alantoic, carotenoide, pigmeni flavonoidici antociani (cianidin sau / i pelargonidin) i flavone (mircetin, quercetin, izoquercetin, kaempferol, flavonoli metilai, dihidroflavonoli, apigenin sau/i luteolin, flavone metilate, Cglicozilflavonoide, hiperozid = 14 ppm) i proantocianidine. Seminele conin: 20,76 21,55 % ulei gras, steroli, triterpene, carotenoide, flavone, taninuri catechice, proantociani, acizi polifenolici, compui reductori, oze, aminoacizi, poliholozide. Uleiul gras conine: 32,44 % acid linoleic, 8,39 % acid -linolenic, 0,75 % acid -linolenic, 16,73 % acid oleic, 3,94 % acid palmitic, 1,48 % acid stearic. Seva nu dispunem de date. Aciune terapeutic Diuretic, antinflamatoare, cicatrizant frunze; emolient i surs de acid gamma-linolenic uleiul gras. Importana Melifera, producatoare de lemn Utilizare Extractele obinute din scoar au efect emetic. Cultivare Planta prefer solurile bine umectate i drenate, argiloase i nisipoase, cu o poziie insorit, iar in cazul solurilor alcaline intervine cloroza. Rezist

pan la -18oC. Crete rapid, dar are o via realativ scurt 75-100 ani. Tolerant la vanturi uoare, dar in cazul celor puternice ramurile se pot rupe. In cazul relaiilor cu alte plante, s-a constatat c inhib creterea plantelor vecine. De remaract faptul c este foarte tolerant la tieri i poate regenera din lemn in varst. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ACHILLEA MILLEFOLIUM L. Denumire popular: Coada oricelului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Alunele, Brdel, Ciureic, Coada oarecii, Coada hrcelui, Coada hrtului, Crestea, Crvalnic, Garva, Iarba oilor, Iarba oarecilor, Iarb strmuttoare, Prisnel, Rotele albe, Sorocin, Strmuttoare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant peren, cu rizom oblic sau orizontal; tulpina erect sau ascendent, striat, moderat proas, simpl sau ramificat in partea superioar, foliat; frunzele verzi, de 2-3 ori penat divizate, } glabre sau slab proase, alungit lanceolate, late de 1-4 cm; florile sunt dispuse in antodii lungi de 3-5 mm, hipsofilele involucrale cu margine brun pan la brun negricioas, florile ligulate albe, rar roze; inflorirea iunie-august; fructele sunt achene de 1,5-2 mm lungime. Ecologie i rspandire Specie mezofit, frecvent in toat ara, in zona pdurilor de stejar, subetajul gorunului-etajul subalpin, pajiti, tufriuri. Detalii... Organe utilizate Prile plantei cu importan economic sunt inflorescenele (Millefolii flores) i partea

supraterestr (Millefolii herba) recoltat in timpul infloririi (iunie septembrie). Compoziia chimic Partea supraterestr: Glucide, lipide (1,8 4,0 %), acizi organici, substane azotate (aminoacizi, proteine = 10,8 14,4 %, amide), taninuri (2,8 %), uleiuri volatile (0,2 1 %), cumarine, flavone, acizi polifenolici, rezine (0,6 %), carotenoide, pentaciclitolii (viburnitol), derivai poliacetilenici (poliine), substane minerale. Flavonoide: toate speciile de A. millefolium stricto sensu In frunze i inflorescene Gudeon i colab. (1993) au determinat: 7-0-glucozide i 7-O-malonilglucozide ale apigeninei (= apigenolului), cvercetolului (= quercetolului) i luteolinei (= luteolului) (7-O-glucozida apigenolului = cosmosiin, 3-O-ramnoglucozida cvercetolului = rutozida) compui majoritari; C-glicozil-flavone (swertizin, vitexin, vincenin-2, vincenin-3, aftozid, izoaftozid, orientin, izoorientin), agliconi metilai i metoxilai (casticin, artemetin, 6hidroxiluteolin-6,7,3,4-tetrametileter, salvigenin, nepetin, cirsilol, 5-hidroxi3,6,7,4'-tetrametoxiflavon) derivai flavonici insoitori (dup Wichtl i colab.). Cumarine: cca 0,35 %. Acizi polifenolici (nenominalizai). Pigmenilor carotenoidici: -caroten. Betaine (glicinbetaine cca 0,05 %): L-stachidrin (prolinbetain), trans-4-hidroxistachidrin (= Lhidroxistachidrin = betonicin) i colina (A. Mehlfuhrer i colab. - 1997). Amide: tetradeca-4,6-diin-10,12-dien-acetil izobutilamid Derivai poliacetilenici: ponticaepoxid, cis- i trans-matricariaester. Glucidele (glucoz, dextroz, arabinoz, maltoz, zaharoz, manitol, inulin i galactoz) dein 3 % din substana proaspt. Acizi organici: succinic i formic; acizi fenolici: cafeic, clorogenic i salicilic.

Acizi grai din lipide: linoleic, miristic, palmitic, oleic. Steroli: sitosterolul, campesterolul i stigmasterolul. Triterpenele: taraxasterol i pseudotaraxasterol. Au mai fost identificate: Vitamine: acidul ascorbic (58 310 mg/100 g), riboflavina (5 6 ppm), tocoferolii, rutina, colina, tiamina i niacina. Rdcinile conin inulin. Uleiurile volatile. Sunt secretate de perii glandulari biseriai, situai pe suprafaa frunzelor i pe corol. Se obin prin antrenare cu vapori de ap. Compoziia lor chimic variaz in funcie de varietatea speciei i provenien., unele specii (diploide) fiind lipsite total de azulene (A. pannonica, A. distans, A. roseo-alba) sau parial (A. collina, A. millefolium stricto sensu, A. asplenifolia, A. setacea). Plantele tetraploide (A. millefolium lato sensu) biosintetizeaz lactone azulenogene (proazulene) din care, prin hidrodistilare, rezult chamazulen ( M. Wichtl i R. Anton, 2003). Constituentul dominant al uleiului volatil este chamazulena, compus de culoare albastr (6 19 %, maximum 40 %); ali constitueni: camfon (pan la 40 %), -pinen (pan la 23 %), -pinen (pan la 5 %), 1,8-cineol (pan la 10 %), cariofilen (pan la 10 %), izoartemisia ceton (pan la 8 %) (dup PDR, 2004). In unele specii predomin compuii monoterpenici (cca 80 %): 1,8-cineol (pan la 30 %), sabinen, camfon, linalol sau ascaridol (47 %). In altele derivaii sesquiterpenici sunt dominani: germacren D, cariofilen, -bisabolol, spatulenol. In alte cazuri cele dou grupe de terpene se pot gsi in cantiti asemntoare, - i -pinenul, borneolul, acetatul de bornil, camfenul, terpinen-1-ol-4, izoartemizia cetona, cariofilen-epoxidul sunt in egal msur caracteristici ( M. Wichtl i R. Anton, 2003). Dup Burzo .a. (nepublicat) uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii conine: 22,67 % camazulen, 22,17 % -pinen, 10,36 %

eucaliptol, 5,31 % germacren D, 5,07 % cariofilen oxid, 4,07 % -pinen, 3,40 % mircen, 3,16 % bornil acetat, 3,10 % sabinen, 2,44 % ciscrizantemol, 1,43 % -terpineol, 1,32 % cariofilen oxid, 1,07 % -terpinen, 0,92 % p-cimen, 0,71 % cariofilen, 0,58 % trans-pinocarveol, 0,54 % cis- -terpineol, 0,46 % terpinen-4-ol, 0,38 % cis-carvil acetat, 0,36 % camfor, 0,31 % germacren b, 0,31 % spatulenol, 0,30 % -cadinol, 0,26 % thujen, 0,26 % trans-crizantenil acetat, 0,25 % geranil acetat, 0,22 % cadinen, 0,21 % burbonen, 0,21 % trans- -ocimen, 0,21 % cedren, 0,21 % ocimen, 0,21 % -terpinen, 0,20 % mirtenol, 0,17 % linalol i 0,12 % -terpinolen. Dup P. Franchomme i colab.: hidrocarburi monoterpenice - -pinen (10 %), -pinen (7 %), camfen (6 %), sabinen (12 %); hidrocarburi sesquiterpenice - chamazulen, dihidroazulene; oxizi monoterpenici - 1,8-cineol (10 %); cetone monoterpenice - izoartemizia ceton (9 %), (-)camfor 18 %), tuione; lactone sesquiterpenice achilin. Dup Falk .a. (1974): camfor (17,79 %), sabinen (12,35 %), 1,8-cineol (9,59 %), -pinen (9,40 %), izoartemisia ceton (8,60 %), -pinen (7,13 %), camfen (6,02 %), terpinen-4-ol (4,31 %), terpinen (3,71 %), p-cimen (3,69 %), borneol (2,55 %), bornil acetat (2,10 %), limonen (1,71 %), alloocimen (1,41 %), -terpinen (1,31 %) i copaen, terpinolen, triciclen, alloocimen, mircen, cuminaldehid i delta-cadien (sub 1 %). Dup Hachey .a. (1990) principalii componeni din Achillea sunt -tujona (13,50 %), 1,8-cineolul (12,60 %) i camforul (10,85 %). Concentraii mai mici de 10 % au avut urmtoarele substane: sabinenul 7,90 %, -pinenul 7,35 %, terpinen-4-ol 5,70 %, mircen 5,20 %, borneol 3,45 %, terpinen 2,40 %, p-cimen 2,00 %, camfen 1,95 %, -cariofillen 1,70 %, camazulen 1,70 %, terpineol 1,55 %, -pinen 1,50 %, cariofillen oxid 1,45 % i limonen 1,05 %. O concentraie mai mic de 1,00 % s-a determinat in cazul urmtoarelor substane: terpinolen, -tujon, bornil acetat, i

-terpinen. Belanger i Dextraze (1993) au urmrit variabilitatea componenilor din uleiurile volatile ale diferitelor chemotipuri de Achillea. Au constatat c principalii componeni variaz in urmtoarele limite: camazulena 1-65 %, germacrenul D 5-55 %, -tujona 0-33,6 %, -tujona 0-21,3 %, felandrenul 0-18 %, sabinenul 0,3-17 %, mircenul 0,4-14,7 %, -pinenul 0,2-9,5 %, -cariofilenul 0,6-8,5 %, camforul 0,2-7,1 %, 1,8-cineolul 0,35,6 %, p-cimenul 0,2-4,9 %, bornil acetatul 0,14,3 %, camfenul 0,1-3,2 %, limonenul 0,1-2,9 % i -terpinenul 0,2-2,8 %. Monoterpenele au variat intre 1,2-57,2 %, iar sesquiterpenele intre 39,9 i 98,8 %. Lactone sescviterpenice. Guaianolide proazulenice: achillicin (= 8acetoxi-artabsin), rupicolina A (8-angelicoiloxiachilicina) i B (8-tigloiloxiachilicina) dup M. Wichtl i R. Anton; sau 8--angelicoiloxi-10-epiartabsina, 2,3-dihidro-dezacetoxi-matricin dup PDR; matricina, 2,3-dihidroacetoximatricina dup ali autori; guaianolide neazulenogene: achilina, leucodina, matricarina (C17H20O5), dehidroleucodina (dezacetoximatricarina), -peroxiachifolid (in A. millefolium stricto sensu), 3-oxa-achilicin (= 8acetilegeloid), 8--angelicoil-3-oxa-artabsin (= 8--angelicoilegeloid); germacranolide: milefina (milefolida), achilifolina, 5- -tigloilachilifolina, dihidropartenolida, buchanolida, acetilbuchanolida; eudesmanolide: dihidroreinozida, tauremizina, artemizina; sescviterpenoide cu structur puin obinuit: esterii metilici A, B i C ai acidului achimilic i derivai de longipinen (-longipinen-2-en-1on) i 7 - hidroxi-derivatul su. Hidrocarburi: alcani - monacosan, pentacosan, tridecan, pentadecan, heptadecan; alkene tricosan. Detalii... Aciune terapeutic

Antiinflamatoare prin guaianolide (cortison-like), antiseptic, antibacterian i antifungic, antispasmodic (antispastic), stimulent a secreiilor glandelor exocrine (gastrice, hepato-biliare i pancreatice, respectiv stomahic = tonic, amararomatic, coleretic i colagog ) - prin lactone, antihepatootxic (scad transaminazele prin aftozid i izoorientin), diuretic (datorit flavonelor efect indirect), hipotensiv (vasodilatatoare, prin matricariaester), hemostatic, cicatrizant , hipolipemiant = scade LDL colesterolul i trigliceridele (Asgary i colab., 2000), creste uor HDL; emenagog (datorit lactonelor), antitumoral prin esterii metilici ai acidului achimilic (model leucemie P-388 la oarece, in doz de 1 mg/kg, administrare i.p. crete durata de via cu 30 %), antispermatogenic, insectifug (prin stachidrin). Cercetrile efectuate de U. Kastner i colab. (1993), J. Jurenitsh i colab. (1994) pe ureche de oarece imflamat cu ulei de croton au demonstrat c efectul antiinflamator al guaianolidelor este semnificativ mai intens decat la matricin, inhibiia fiind de 82 % la 3-oxaguaianolide, egal sau mai mic la peroxiguaianolide (82 % izoapresin, 68 % la -peroxiachifolid) i 59 % la matricin. Kelley i colab. (1988), Chandler i colab. (1982) atribuie efectl antiinflamator stigmasterolului i -sitosterolului. Activitatea coleretic a fost evideniat de E. Chabroad i colab. (1931), iar cea antihepatotoxic de K. Hoffman-Bohm i colab. (1990), M. Hattori i colab. (1988), prin administrare i.p. de extract apos la oareci intoxicai cu tetraclorur de carbon (transaminazele scad cu 60 83 %). Proprietile antispermatogene au fost evideniate pe oareci crora li s-a administrat p.o., timp de 30 de zile, un extract apos obinut din flori (300 mg/kg): s-a observat creterea metafazelor in epiteliul embrionar (W. Thorsell). Importana

Medicinala Utilizare Afeciuni gastrointestinale (anorexie, gastrite, duodenite hipoacide, dispepsii, colite spastice, colici biliare), metabolice (hiperlipemii), urogenitale (cistite, nefrite, metrite etc), dermice (rni, arsuri) i venoase (hemoroizi); paliativ tulburri hepatice. Tradiional se folosete in hemoroizi (ca hemostatic i antiinflamator), dismenoree i transpiraie excesiv. Uleiul volatil se utilizeaz pentru aromatizarea unor buturi alcoolice (bitter), precum i ca antiseptic in obinerea de paste de dini, ampoane, creme etc. Homeopatie Varice, hemoragii arteriale, convulsii Toxicitate Contraindicaii Hipersensibilitate (alergie) la specii din familia Asteraceae (arnica, mueel, calendula) datorit lactonelor, femei gravide (aciune emmenagog) i in timpul alptrii (neurotoxicitate prin tuion). Precauii i reacii adverse Proprieti estrogene (emenagoge) prin chamazulen, alergii de contact = dermatite alergice (manifestate prin prurit, eritem, inflamaii, vezicule) induse de lactone cu ciclu -metilen--lactonic (-peroxi-achifolida). Rspandirea -metilen-lactonelor se pare c este limitat numai la specii de Achillea lipsite de azulene. De aceea Farmacopeea European nu le admite Administrarea concomitent a preparatelor cu fier (formeaz combinaii nerezorbabile cu flavonozidele). In timpul tratamentului cu preparate pe baz de fier se recomand administrarea la un interval de cel puin 2 ore. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie 2 %, decoct 10 g/l (puain utilizat), tinctur 20 %, extracte apoase i hidroalcoolice fluide, tincturi, ulei volatil, suc presat (uz intern);

cataplasme, splturi i bi locale cu extracte apoase (infuzie, decoct) - contra inflamaiilor (uz extern). Extractele fluide pot fi administrate intern in doz de 2 5 g pe zi. De asemenea, intr in compoziia unor preparate dermatocosmetice. Sucul obinut prin presarea plantei proaspete poate fi administrat intern, 1 ceac de cafea (maximum 50 ml) de 3 ori pe zi. Cosmetic creme regenerative, loiuni si mti. Uleiul volatil se utilizeaz pentru aromatizarea unor buturi alcoolice (bitter), precum i ca antiseptic in obinerea de paste de dini, ampoane, creme etc. Conservare Produsul vegetal ferit de lumin, cldur i umezeal; uleiul volatil i extractele in flacoane de sticl brun, bine etaneizate, la maximum 25 C. Cultivare Prefer solurile umede, cu un bun drenaj i o poziie insorit. Tolerant la uscciune odat plantat la locul definitiv, iar sistemul radicular se rspandete cu uurin, planta devenind uor invaziv. Este foarte rezistent la temperaturi joase, de pan la -25oC. Tolereaz cosirile repetate, este o plant asociat potrivit cci imbuntete starea de sntate a plantelor vecine i-i sporete coninutul propriu de ulei, ceea ce o face mai rezistent la insectele prdtoare. In ara noastr crete spontan in multe zone ale rii prin puni, fanee, pe marginea drumurilor. Este o specie cu o mare plasticitate ecologic. Sudul i sud estul rii reprezint zona cea mai potrivit pentru extindere in cultur. Mod de cultivare: Semanat direct in camp cu semanatoarea de cereale, 3 kg/ha, adancime:0-0.5 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Inflorescentele cu secera si herba cu vindroverul sau masina de recoltat mazare, in perioada infloritului Valorificare

MILLEFOLII FLOS FLOARE DE COADA SORICELULUI 1. Flux tehnologic: 2. Utilaj i aparatura: - cantar industrial; - mas de condiionare; - tocator reglat pentru o lungime a fragmentelor egal cu 10 mm; - balan tehnic 1-1000 g; - mas de ambalare. 3. Operatii tehnologice DESCRIERE Proces tehnologic continuu care cuprinde urmtoarele tipuri de operaii : - manuale: ambalare, condiionare; - mecanice: concisare; - auxiliare: recepie, manipulare. Materiile prime: Millefolii Flos Floare de Coada oricelului Materiale : a) ambalaje individuale (pungi hartie); b) ambalaje colective (cutii carton); Semifabricate: - produs condiionat - produs concisat Utiliti : energie electric, apa curenta. RECEPTIE Materia prim se recepioneaz pe loturi, funcie de provenien i calitate, pe baz de buletin de analiz, bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materii prime, bon de consum in procesul de producie. Receptia calitativ se face prin verificarea urmtorilor parametri, conform S.T. nr. 7/2004 : - autenticitatea plantei; - umiditate; - coninut in corpuri strine organice si minerale - coninut in impuriti . CONDIIONARE - se indeparteaza impuritile (pri din aceeai plant, altele decat iarba), corpurile strine organice i minerale. La sfaritul operatiei se preleveaza probe din produsul vrac i se verifica indicii calitativi mentionati in specificatia tehnic a produsului. Rezultatele se inregistreaza in buletinul de analiz i trebuie s se incadreze in limitele prevazute. Deeul nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare. CONCISARE Floare de Coada oricelului condiionat se trece prin tocatorul reglat pentru o lungime a fragmentelor egal cu 10 mm; pe

parcursul operaiei se preleveaz probe din produsul concisat i se verific dimensiunile fragmentelor prin sitare in laborator. Deeul nevalorificabil rezultat se distruge conform normelor in vigoare. OMOGENIZARE Millefolii Flos Floare de Coada oricelului se scoate din saci i se omogenizeaz manual, prin loptri repetate. Se verific parametrii calitativi ai produsului omogenizat i se inregistreaza rezultatul analizei pe flux in Registrul de laborator. Produsul omogenizat este transferat in spatiul de ambalare, pentru operatia urmatoare. AMBALARE - se pregtesc ambalajele, respectiv se preiau pe baza de bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materiale i se aduc in secia de ambalare. Se inscripioneaz i/sau se eticheteaz ambalajul primar pungile cu numrul lotului i data fabricaiei. Se cantresc in pungi de hartie, cate 50 g sau 100 g produs; se verific prin sondaj cantitatea nominal a pungilor cu produs, apoi se introduc in ambalajul secundar de carton. Acesta se eticheteaza corespunzator, cu toate datele prevzute de specificaia tehnic a produsului. Se verific mrimea lotului, a eantionului analizat, ambalarea i etichetarea ambalajelor primare, secundare i colective. DEPOZITARE produsul finit se depoziteaz in incperi curate, uscate, ferite de umiditate i cldur, bine aerisite. La finalizarea activitii de producie se predau toate produsele rezultate din flux, produse finite, ambalaje rmase, deeuri la gestiunile respective i se incheie fia de producie creia i se ataeaz toate buletinele de analiz intocmite i certificatul de calitate al lotului realizat. REGULI DE IGIEN - Spaiile de producie, mesele de lucru i obiectele utilizate pentru realizarea unei arje de produs se elibereaz i se cur pentru eliminarea riscurilor de impurificare, contaminare sau confuzie cu materialele sau materiile prime necesare realizrii unui alt produs . PROTECIA MUNCII - Se respect regulile de protecia muncii specifice punctelor de lucru i disciplina de producie.Flux tehnologic: Alte specii

Alte specii de Achillea: ACHILLEA COARCTATA Poiret Analiza uleiului volatil efectuat de Burzo .a. (nepublicat) au relevat prezena urmtorilor componeni: 19,44 % eucaliptol, 15,37 % cubeben, 7,29 % borneol, 6,29 % r-elemen, 5,12 % cubenol, 4,59 % -terpineol, 4,14 % terpinen-4-ol, 3,81 % cariofilen, 3,79 % cis- -terpineol, 3,74 % camfor, 3,65 % -cadinen, 2,73 % -eudesmol, 2,21 % pinen, 1,46 % ocimen, 1,27 % spatulenol, 1,25 % izocariofilen, 1,21 % bornil acetat, 1,15 % camfen, 1,10 % octen-3-ol, 1,08 % -elemen i 0,90 % -thujen. Detalii... ACHILLEA DISTANS Waldst et Kit. ex Wild Uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii conine: 18,39 % germacren D, 17,57 % eucaliptol, 10,95 % -pinen, 7,38 % -pinen, 6,26 % borneol, 4,33 % bornil acetat, 4,27 % camfor, 3,50 % sabinen, 3,40 -terpineol, 2,29 % germacren D-4-ol, 1,96 % -cadinol, 1,87 % cariofilen, 1,78 % r-elemen, 1,45 % camfen, 1,34 % cariofilen oxid, 0,98 % cis- terpineol, 0,91 % terpinen-4-ol, 0,88 % -terpinen, 0,85 % cadinen, 0,83 % p-cimen, 0,76 % tau-muurolol, 0,75 % mirtenol, 0,65 % pinocarvon, 0,40 % transpinocarveol, 0,40 % cubenol, 0,37 % farnesen, 0,32 % -cariofilen, 0,30 % nerolidol, 0,26 % fenchil acetat i 0,25 % trans- -ocimen. Detalii... ACHILLEA LEPTOPHYLLA Bieb Analiza uleiului volatil efectuat de Burzo .a. (nepublicat) au relevat prezena urmtorilor componeni -elemen, 5,77 % camfor, 9,13 % eucaliptol, 4,49 % borneol, 3,28 % verbenol, 2,81 % camfen, 2,04 -terpinil acetat, 1,92 % terpinen-4-ol, 1,83 % -terpineol, 1,83 % germacren D, 1,38 % Pinen, 1,32 % trans- -terpineol, 1,19 % cariofilen, 1,14 % cis- -terpineol, 0,87 % Terpinen, 0,79 % bornil acetat, 0,76 % -pinen, 0,64 % pcimen, 0,59 % cariofilen, 0,57 % trans-crizantenil acetat, 0,55 % -terpinen, 0,52 % sabinen, 0,48 % trans-geraniol, 0, 0,46 % r-Elemen, 44 %

geranil acetat, 0,46 % carvon, 0,39 % ciscarveol, 0,35 % eugenol, 0,33 % metil eugenol, 0,26 % triciclen i 0,12 % trans-carvil acetat. Detalii... ACHILLEA OCROLEUCA Ehrh. Burzo .a. (nepublicat) au constatat prezena in uleiul volatil obinut din aceast specie, prezena urmtorilor componeni: 29,12 % eucaliptol, 6,62 % verbenol, 5,69 % izoborneol, 4,45 % germacren D, 4,15 % -terpinen, 3,71 % elemeol, 3,68 % camfor, 3,32 % -terpineol, 3,20 % terpinen-4-ol, 2,57 % trans-nerolidol, 2,43 % geranil format, 1,75 % r-eudesmol, 1,53 % bornil acetat, 1,35 % linalol, 1,30 -eudesmol, 1,30 % transcrizantenil acetat, 1,26 % selinen-4-ol, 1,19 % -cariofilen, 1,16 % crizantenon, 1,14 % eugenol, 1,14 % terpinen, 1,12 % -pinen, 1,10 % camfen, 1,02 % sabinen, 0,87 % izogeraniol, 0,83 % -pinen, 0,71 % cariofilen oxid, 0,68 % -terpinen, 0,54 % rElemen, 0,53 % -elemen, 0,51 % geranil acetat, 0,44 % linalil izovalerat, 0,44 % trans.caren-4ol, 0,38 % geraniol, 0,31 % viridiflorol, 0,28 % terpinolen, 0,21 % neril acetat i 0,18 % ciscarveol. Detalii... ACHILLEA SETACEA Waldst. et Kit. Uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii, conine dup Burzo .a. (nepublicat), urmtorii componeni: 27,04 % eucaliptol, 26,36 % r-eudesmol, 9,30 % borneol, 3,48 % -terpineol, 3,13 % izogeraniol, 2,94 % -terpinolen, 2,63 % sabinen, 2,58 % cubenol, 1,91 % germacren D, 1,83 % cariofilen oxid, 1,65 % terpinen-4-ol, 1,61 % linalol, 1,27 % -pinen, 1,10 % -cadinen, 1,05 % camfor, 0,87 % trans-nerolidol, 0,86 % neril-acetat, 0,78 % -pinen, 0,74 % -terpinen, 0,72 % camfen, 0,64 % patchoulen, 0,56 % terpinen, 0,41 % -cariofilen, 0,41 % eugenol, 0,32 % -farnesen, 0,31 % linalol oxid, 0,29 eudesmol, 0,28 % -thujen, 0,27 % -citral i 0,23 % nerol. Detalii... ACHILLEA PTARMICA L. Ulei volatil: nu dispunem de date privind compoziia lui chimic.

Poliine: pontica-oxid, tridecatrien-(1,3,5)-triin(7,9,11)-cis-dehidromatricaria ester. Alcamide: trans-dehidromatricaria-butilamid. Aciune terapeutic. Antispastic - datorit tridecatrien-(1,3,5)triin-(7,9,11)-cis-dehidromatricaria ester; antiinflamatoare, imunostimulatoare prin poliine; stimulent a secreiilor glandelor exocrine - prin pontica-oxid (interpretarea noastr a compoziiei chimice), stimulant al tranzitului intestinal. Utilizri (neverificate, nedemonstrate). Afeciuni digestive (anorexie, grea, vom, diaree, flatulen), afeciuni ale tractului urinar, dureri reumatice, astenie nervoas. Precauii i reacii adverse. Posibile alergii dermice (poliine). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ACONITUM TAURICUM Wulf. Denumire popular: Iarb rea Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Iarba bubii, Omag Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Helleboroideae Caractere morfologice Plant peren cu rizom in sol; tulpina inalt de 10-60 cm, dens foliat pan sub inflorescen; frunze alterne, palmat-divizate avand segmentul mijlociu mult ingustat la baz; flori hermafrodite grupate in raceme dense; perigon violet inchis, zigomorf, cu tepala suprtioar transformat intrun coif mai lat decat inalt, ingustat treptat intr-un rostru; inflorirea in august-septembrie;fruct multiplu polifolicul cu semine aripate pe muchii. Ecologie i rspandire Specie mezoxerofil, calcifil, frecvent din etajul boreal pan in cel subalpin pe soluri scheletice, locuri ierboase, stancoase. Detalii...

Organe utilizate Compoziia chimic Alcaloizi nor-diterpenici (0,5 1,5 %): aconitin (alcaloid principal) i alcaloizi secundari mezaconitin, hipaconitin, N-dezetilaconitina, oxoacanitin, pseudoaconitin, napelin, neolin, neopelin (diterpenici), magnoflorin (aporfinic). Se gsesc sub form de sruri ale acidului aconitic i se intalnesc i in partea supraterestr (0,2 1 %) sau in semine (1 %). Aciune terapeutic Aconitina: analgezic, antitusiv, antitermic (hipotermizant, febrifug). Hipaconitina are aciune mai intens decat aconitina. La inceput acioneaz ca excitant, apoi paralizeaz terminaiile nervoase (motorii i senzitive) periferice i centrii bulbari, rrete ritmul respirator. Prin disociere auriculo-ventricular, in doze mici reduce bradicardia i hipotensiunea, in doze mari efect inotrop pozitiv urmat de tahicardie, aritmie i stop cardiac, deoarece crete permeabilitatea pentru Na+ i intarzie repolarizarea. Efectele sale se apropie de cele induse de ali compui neurotoxici care acioneaz la nivelul canalelor de sodiu (graianotoxina I din sscoara unor specii de Daphne i batracotoxina din pielea salamandrelor). Importana Foarte toxica Utilizare Diesterii au efect analgezic pe animale de experien. La om produc anestezie. Administrai oral sunt activi in cateva minute. Tuse uscat, neproductiv, nevralgii de trigemen (faciale) i intercostale, mialgii, reumatism muscular i articular, artrite, gut, pericardite uscate, pleurezii, febr, inflamaii seroase ale pielii, migrene. Homeopatie Afeciuni inflamatorii acute, palpitaii cardiace insoite de anxietate, nevralgii periferice. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse

Produsul este foarte toxic. Primul simptom al intoxicaiei const in furnicturi ale buzelor, limbii, gatului, degetelor de la maini i picioare, care se extind pe toat suprafaa corpului i se schimb in senzaie de furie, angoas, vertij, miastenie, paralizie, scderea tensiunii, tulburri vizuale (imagini colorate in galben sau verde). Temperatura corpului descrete repede i se instaleaz starea de ru, vom, diaree i diurez. Respiraia devine neregulat i btile inimii rare i aritmice. Sunt caracteristice durerile intense. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Doza letal este de 1 2 g produs vegetal. Intoxicaia poate aprea chiar la doze terapeutice. Moartea poate surveni in 6 ore prin insuficien cardiac i asfixiere. Prim ajutor: golirea coninutului stomacal, meninerea pacientului la cldur, susinere cardio-vascular i pulmonar, administrare de calciu, magneziu i atropin pentru inlturarea bradicardiei, lidocain pentru inlturarea aritmiei, respiraie artificial, analgezice (neopioide). Conservare Tuber Aconiti se pstreaz in locuri uscate, ferite de lumin i insecte, la Venenum. Cultivare Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacini, cu cazmaua, in timpul infloritului Valorificare Alte specii Alte specii de Aconitum: ACONITUM VULPARIA Rchb. Sin. A. lycoctonum Auct. Specie cu flori galbene, frecvent prin zonele montane europene. ACONITUM CARMICHAELI Debx. Utilizat in medicina tradiional chinez. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ACORUS CALAMUS L. Denumire popular: Obligean

Sinonime tiinifice: Acorus calamus L., var. americanus WULFF - american (diploid); Alte denumiri populare: Albigean, Buciuma, Calamar, Calamuz, Clin, Calm, Calmen, Calme, Calmus, Calmuz, Clmeaz, Colm, Crin de ap, Paporotnec, Papur roie, Speriban, speriban trcat, Speteaz, Speteaz pestri, Speteaz trcat, Spetejoar, Spiriban, Tartarachi, Trestie mirositoare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Arecidae Ordinul: Arales Familia: Acoraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rizom orizontal, gros, crnos, lung pan la un metru; tulpina erect, 4-muchiat, de 60-120 cm; frunze liniare, de circa 2 cm lime i peste 60 cm lungime; flori verzui sau verzuiglbui, mici, grupate in spadice erect-patent de 5-10 cm lungime; inflorirea mai-iulie; fructul bac roie, alungit. Ecologie i rspandire Specie higrofit, subtermofit, introdus in cultur i naturalizat; sporadic in zona pdurilor de stejar-subetajul gorunului i in Delt, pe malul apelor, mlatini, stufriuri. Detalii... Organe utilizate Partea plantei cu importan practic o reprezint rizomii, care se recolteaz in lunile septembrie octombrie i care conin uleiuri volatile cu compui aromatici fenilpropanici. Compoziia chimic Difer in funcie de chemotip (grad de poliploidie) i de organul plantei. Rizomi: uleiuri volatile (2 6 pan la 9 %) acumulate in celulele secretoare dispersate in parenchimul cortical, taninuri (34 %), heterozide amare (acorin = 0,6 1 %), amidon, dextrine, mucilagii, colin, rezine, chinone (2,5dimetoxichinon), lignani (acoradin).

Uleiul volatil: -azaron = cis-izoazarona (constituent dominant), - i -azaron, gurjune, acoron (gust amar), ZZ-deca-4,7-dien-al. In funcie de chemovarietate constituentul dominant poate fi in cantitate de 80 96 % in varietatea indian, tetraploid (unde este insoit de cis-izoeugenol metileter) i de pan la 13 % in varietatea european. Obligeana american este total lipsit de -azaron. Ali constitueni Derivai fenilpropanici. - i -azarona, acoradina (dimer al -azaronei). Derivai monoterpenici: camfen, p-cimen (hidrocarburi), linalol, -terpineol (alcooli), ZZ-deca-4,7-dien-al (aldehid - imprim miros). Derivai sescviterpenici: -selinen, -gurjunen, , -cadinen, calamenen (hidrocarburi), cadinol, calamendiol (alcool); iobunone = shiobunone (artefacte provenite din acoragermacrona iniial - termolabil i antrenabil cu vapori de ap), acorenon i calamenon. (cetone), acoron i izoacoron (dicetone cu structur spiranic, volatile, amare). Aldehide: azaronaldehida (0,2 6 % in A calamus L. var. angustatus Bass. Asaroniferum). Dup Mazza (1995) uleiul volatil de Acorus conine: acorenona 8,12 %, -gurjunen 6,74 %, izoshyobunon 6,25 %, -azaron oxid 5,24 %, calamendiol 5,21 %, -selinen 3,84 %, calacoren 3,55 %, calamusenon 3,24 %, camfor 3,17 %, shyobunon 2,59 %, -cadien 1,74 %, camfen 1,50 %, p-cimen 1,38 %, 6-epi-shyobunon 1,24 %, linalool 1,11 % i preisocalamendiol 1,02 %. In concentraii de sub 1 % au fost identificai urmtorii componeni: spatulenol, (Z) , humulen, -acoradien, metil isoeugenol, (E)anetol, -gurjunen, 2,6-di-epi-shyobunon, limonen, elemol, (Z)- -ocimen, -pinen, trans-pinocarvyl acetat, cedrol, -sesquifelandren i -pinen. Nawamaki i Kuroyanagi (1996) au identificat in extractul metanolic de Acorus prezena sesquiterpenelor dintre care 8 au fost noi sesquiterpene. Acestea au avut un efect inhibitor asupra procesului de germinaie a seminelor.

In organele aeriene: acid ascorbic, mucilagii, rezine, saponine, tanin, sitosterol, acid oxalic, acid palmitic. Pigmenii din organele aeriene sunt reprezentai de: calcone. Uleiul volatil extras din organele aeriene conine: -curcumen, acoragermacron, -humulen, -terpinen, -terpinen, -terpineol, ylangen, borneol, curcumen, borneol, -azaron, -terpinen, izocalamendiol, metil-cavicol, metil-eugenol, mircen, ocimen, selinen i trans-anetol calamusenon, tropon, acoragermacron, acorenol, acid acoric, calacon, calamendiol, calamenon, izocalamendiol, izocalamusenon. Aciune terapeutic Stomachic i carminativ (tonic-amar), antibacterian, insecticid, fungicid rizomii; antispasmodic = antispastic, antiinflamatoare (gastroenterorenal), sedativ SNC (prin cis-izoazaron), antibacterian, fungicid, insecticid, antiagregant-plachetar, revulsiv = vasodilatatoare uleiul volatil. In aplicaii externe efect hiperemiant. Importana Medicinala Utilizare Afeciuni ORL (tonsilite = amigdalite, sinuzite), respiratorii (bronite catarale uleiuri volatile cu iobunone), gastrointestinale (anorexie, gastrite, ulcere hipoacide, insuficiene digestive hepatobiliare, enterocolite spastice, dispepsie ulei cu azarone), reno-urinare (congestirenale dup intoxicaii, cistite ulei cu azaron), locomotorii (reumatism, gut), neurologice (nevralgii), dermice (micoze). Eficacitatea extractelor coninand i ulei volatil (cu proprieti insecticide datorate mai ales prezenei azaronelor = 2,4,5trimetoxipropenilbenzene) a fost de 40 % fa de malation, piretrine sau timol. Jiyavorranant .a (2003) au constatat c extractele in diclormetan cu concentraia de 0,4 % au

avut cea mai bun eficacitate in distrugerea larvelor de Plutella xylostella. Mungkornasawakul .a. (2002) au studiat efectul extractelor in diclormetan, obinute din rizomul acestei specii, asupra unor patogeni cum sunt: Alternaria, Fusarium, Botrytis i Septoria. S-a constatat c procesul de cretere al acestor patogeni a fost complet inhibat de soluiile cu concentraia mai mare de 0,10 %, iar principalul compus activ a fost beta-azarona. Uleiul volatil are proprieti insecticide, care se datoreaz mai ales prezenei azaronelor (2,4,5trimetoxipropenilbenzene). Eficacitatea acestor extracte a fost de 40 % fa de malation, piretrine sau timol. Jiyavorranant .a (2003) au constatat c extractele in diclormetan cu concentraia de 0,4 % au avut cea mai bun eficacitate in distrugerea larvelor de Plutella xylostella. Mungkornasawakul .a. (2002) au studiat efectul extractelor in diclormetan, obinute din rizomul acestei specii, unor patogeni cum sunt: Alternaria, Fusarium, Botrytis i Septoria. S-a constatat c procesul de cretere al acestor patogeni a fost complet inhibat de soluiile cu concentraia mai mare de 0,10 %, iar principalul compus activ a fost beta-azarona. Alte utilizri: Uleiurile volatile se utilizeaz i in industria parfumurilor, pentru aromatizarea lichiorurilor i a tutunului, precum i ca insercticid. In industrie se folosesc rizomii pentru fabricarea lichiorurilor, a unor parfumuri, medicamente (Ulcerotrat), ap de gur i pastei de dini. In medicin veterinar se folosete pentru tratarea anorexiei i ca stimulent gastric. In agricultur prezint importan rizomii, care se pun in depozitele unde se pstreaz orezul, indeprtand insectele. Toxicitate Datorit cetonelor uleiurile volatile sunt neurotoxice i abortive. Contraindicaii Sugari, copii, femei gravide, bolnavi de epilepsie. Precauii i reacii adverse

Se va evita folosirea de lung durat a uleiului volatil cu azaron = cis-izoazaron (sortul indian conine 80 %), deoarece sunt posibile efecte mutagene (W. Gogglelmann i colab., 1983) i carcinogene (tumori duodenale observate pe obolanii tratai cu obligean indian, neclarificate suficient la om - J. M. Taylor i colab., 1967; M. A. Gross i colab., 1970; R. T. Habermann i colab., 1971; tumori hepatice dezvoltate la oareci), alterri cromozomiale (G. Abel, 1987). Din aceste motive FDA (Food Drugs Administration) a interzis prepararea i comercializarea produselor pe baz de obligean in SUA. Ele sunt autorizate in Europa (limita maxim tolerat in beta-azaron este de 0,1 mg/kg de butur alcoolic i de 1 mg/kg pentru aromatizanii biscuiilor aperitivi). Remarcm rapiditatea cu care azaronele se izomerizeaz la lumin i necesitatea alegerii varietilor utilizate ca materie prim. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie (uz intern), extracte uleioase i hidroalcoolice din rizom in industria agroalimentar i pentru bi; oleosol (soluie de ulei volatil 1 10 % in ulei de floarea soarelui sau de msline). Conservare Produsul intreg se conserv maximum 18 luni, iar pulberea de rizom cel mult 24 de ore. Cultivare Planta prefer soluri foarte umede (crete prin bli, mlatini, la marginea apelor curgtoare i prin anuri) cu un pH de 5,5-7,5 i cu o poziie insorit. Rezist pan la -25oC. Se rspandete uor prin intermediul rdcinii i devine rapid stabil. Se gsete in zona inundabil a Dunrii i in Delt. In ara noastr se cultiv o populaie de obligean cunoscut sub numele de De Bega. Cultura se amplaseaz pe terenuri umede, in parcele delimitate intre ele de digulee inalte de 30 cm, pentru a se putea face inundarea in timpul

vegetaiei. Se inmulete prin segmente de rizomi, cu 2-3 muguri. Se planteaz toamna (octombrie), la distane de 60 cm intre randuri, 30 cm pe rand, la adancimea de 8 cm. Pentru un hectar sunt necesare 50-60 mii fragmente de rizomi. Primvara, dup apariia plantelor culturile se inund cu un strat de 4-5 cm ap, fr ca plantele s fie complet acoperite i se menine astfel tot timpul vegetaiei (cu intreruperi scurte pentru plivit i prit). Se procedeaz de asemenea la combaterea buruienilor de 2-3 ori in cursul vegetaiei. Toamna, apa se evacueaz din cultur, iar in primvara anului II dup afanarea solului printre randuri i pe rand, se introduce din nou ap in cultur asemenea primului an. Recoltarea se efectueaz in anul al doilea, toamna dup evacuarea apei i zvantarea terenului, iar la hectar se obine o producie de 25-30 q rizomi deshidratai. Mod de cultivare: Plantarea bucatilor de rizomi de 5-6 cm lungime, in luna octombrie, 50000 buc/ha, distanta: 60 cm intre randuri, 30 cm intre plante pe rand si 6-8 cm adancime Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi, scoatere cu cazmaua in toamna primului si celui de-al doilea an de vegetatie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ACTAEA SPICATA L. Denumire popular: Orbal Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Orbal, Buruian de orbal, Buruian de orban, Cristof, Cristofoare, Cristofor, Cristofor, Cristoforea, Cristofori, Hristofoar, Hristofori, Iarba cristoforului, Iarba fiarelor, Iarba lui Hristofor, Iarba orbalului, Iarba Sf. Cristofor, Iarba tlharului, Iarb de orbal, Iarb de orban, Mura pdurii, Mur de vite, Orban Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoilidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae

Subfamilia: Helleboroideae Caractere morfologice Plant erbacee peren, inalt de (20) 40-70 cm. In sol prezint un rizom viguros, cu miros neplcut. Tulpina este ramificat, glabr. Frunzele mari, lung peiolate, au limbul 1-3 lobat sau sectat, pe margine acut biserat, iar in dreptul nervurilor cu peri rari. Florile mici, actinomorfe, sunt dispuse in raceme simple, scurte, terminale sau axilare; inveliul floral caduc, alctuit din 4-6 tepale albe; prezint numeroase stamine cu filamente albe sau violet, mai lungi decat inveliul floral. Fructul bac neagr, lucioas cu semine semisferice, slab turtite, brune. Ecologie i rspandire Specie mezo-higrofil, mezo-euritrof, intalnit sporadic in pduri din etajul gorunului pan in cel boreal, in buruieniuri, pduri, locuri umbroase. Organe utilizate Compoziia chimic Organele aeriene ale acestei plante conin: alcaloizi izochinolinici: magnoflorin, corituberin, glicozide triterpenice, saponozide, acizi organici: acid trans-aconitic, derivai fenil propanici: actein = acteozid = verbascozid. Aciune terapeutic Antituberculostatic (inhib creterea bacilului Koch = Mycobacterium tuberculosis); emetic i purgativ (utilizri neaprobate); hipoglicemiant (acteozida inhib aldozo-reductaza) i antiinflamatoare i antialergic (prin inhibarea 5-lipoxigenazei = 5-LO acteozida reduce formarea hidroperoxizilor i a leucotrienelor factori proinflamatori). Importana Toxica Utilizare Homeopatie Antireumatic in afeciuni articulaiilor mici. Alte utilizri: Extractele obinute din fructe, coloreaz esturile in negru, in cazul in care s-a utilizat ca mordant aluminiul. Toxicitate Contraindicaii

Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Diluii ale tincturii mam. Conservare Cultivare Mod de cultivare: Rasad, obtinut in straturi reci primavara sau toamna, repicat si transplantat in camp in urmatorul an, primavara tarziu (viabilitate scazuta a semintelor) Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacini Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ADIANTHUM CAPILLUS VENERIS L. Denumire popular: Prul lui Venus Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Prul fetei, Aspenchiu, Buricul vinerei, Buruian de bub neagr, Prul fetei miele, Prul Maicii Domnului, Prul Maicii Precistei, Prul orfanei Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Pteridophyta Subincrengtura: Clasa: Polypodiopsida Subclasa: Ordinul: Polypodiales Familia: Adiantaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o ferig polipodiacee utilizat mai mult in scop ornamental. Ecologie i rspandire Plant cultivat, originar din zona tropical. Organe utilizate Pentru uz medicinal se utilizeaz frunzele recoltate in lunile iunie septembrie cu rizom i rdcini (Capillorum veneris herba). Compoziia chimic Flavonozide (rutozid, kaempferol-3-sulfat, kaempferol-3,7-diglucozid, izoquercetin, astragalin), taninuri, proantocianidoli, acizi fenolici (esteri

ai acizilor hidroxicinamic, cafeic, cumaric - 1cafeoilgalactozo-6-sulfat, 1-cafeoilglucozo-3sulfat, 1-p-cumaroilglucozo-2-sulfat i 1pcumaroilglucozo6-sulfat), acid chinic, acid shikimic = ichimic, glucide (mucilagii), sterolii (stigmasterol, campesterol i -sitosterol), triterpenele (adianton, 21-hidroxiadianton, 7-fernen), izocumarine (capilarin). Culoarea frunzelor este determinat de prezena pigmenilor clorofilieni i a flavonozidelor. Aciune terapeutic Demulcent, expectorant, emenagog, vermifug (prezen posibil a derivailor floroglucinolici). Importana Medicinala, toxica Utilizare Afeciuni respiratorii (bronit, tuse convulsiv), dismenoree i in alcoolism uz intern. Sub form de cataplasm se folosete pentru tratarea exemelor, infeciilor i leziunilor. Alte utilizri: Este folosit pentru colorarea prului in brun i la obinerea unor lacuri pentru creterea prului. Toxicitate Abortiv (proprieti emenagoge). Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie i sirop. Conservare Ferit de lumin. Cultivare Prefer o umiditate ridicat atat in sol (dar cu un drenaj bun), cat i in aer, iar in privina luminii iubete lumina, dar nu locurile de plin soare. Sporii trebuie semnai (imediat ce au ajuns a maturitate) pe un substrat bogat in humus i sterilizat, iar pentru asigurarea umiditii vasele trebuie acoperite cu material plastic. Germinarea are loc in 6 sptmani, iar plantarea afar se realizeaz numai dup ce plantele au cel puin 2 ani i numai

intr-o poziie bine adpostit. Divizarea se realizeaz primvara i toamna. Este o plant ornamental. Mod de cultivare: Prin spori, in spatii protejate, transplantare dupa 2 ani Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze si rizomi Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ADONIS VERNALIS L. Denumire popular: Ruscu primvratic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bulbuc, Buruiana calului, Buruian de talan, Buruian neagr, Chioara ginii, Cocoei, Cocoei de cmp, Dedini, Dedi, Dediei galbeni, Dedii, Iarb de talan, Ruscu, Ruscu de primvar, Scntei, Spn, Spin, Spn, Spn de deal, Spnz, Spnz albastru, Spnz de cal, Spnz de vite, Spnz galben, Spren, Sprenuri Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Ranunculoideae Caractere morfologice Plant peren cu rizom gros, tare i numeroase rdcini fibroase, bruniu-negre; tulpina glabr, inalt de 10-40 cm, cu lstari sterili lipsii de frunze bazale; frunze alterne, de 2-4 ori penat-sectate, segmentele ingust-liniare, sub 1 mm lime; flori hermafrodite, solitare, cu 5 petale lat-ovate, brunmembranoase, proase i 10-20 petale galben-aurii, lucioase; inflorirea in aprilie-mai; fruct multiplu poliachen, achene scurt-proase cu rostru incovoiat. Ecologie i rspandire Specie xero-xeromezofil, termo-subtermofil, frecvent in pajiti din zona stepei pan in etajul gorunului. Detalii...

Organe utilizate Organele aeriene Compoziia chimic In scop medicinal se utilizeaz organele aeriene care conin: proteine (14 %), pentozani, rezine, fitosteroli, baze azotet (colin, timin), acid aconitic, fitosteroli, acizi fenolici (acid clorogenic, acid cafeic), amide (asparagin), acizi organici (acid citric), glucide (ramnoz, pentozani), acizi grai (acid linoleic, acid oleic, acid palmitic), glicozide (strofantidin C23H32O6), polialcooli (adonitol), alcaloizi (berberin), glicozizi: cimarin (C30H44O9) Organele aeriene mai conin heterozide cardiotonice: adonitoxigenin, adonitoxozid, acetil-adonitoxozid, adonitoxin, adonitoxol, adoniverdinaz, adonivernozid, cimarozid, strofantozid, vernadigin. Dintre subnstanele steroide au fost identificate: strofatogenina, fukujusona, lineola, izolineolona, 12-benzoil-lineolona i 12-nicitenoil-lineolona. Pigmenii flavonoizi sunt reprezentai de: adonivernit, quercitrin, 8-hexitil-luteolinmonoxilozid, luteolinxilozid, orientin-2- -Dxilopiranozid. Organele acestei plante conin dimetil-2,6-pbenzochinon (C8H8C2) care este un colorant pbenzochinonic. Evdokimov (1979) a identificat in Adonis leiosepala C-glicozilflavonoizi aa cum este: orientin 2"-O-xilozid-ul. " Aciune terapeutic Extractele au aciune cardiotonic, diuretic, vasoconstrictoare i sedativ. Importana Medicinala, toxica Utilizare Se utilizeaz in caz de hipotensiune, constipaie i pentru tratarea anginei pectorale Frunzele i partea apical a plantei conin substane biologic active: glicozizi cardiotonici care dilat vasele coronariene. Alte utilizri: Toxicologie: planta proaspt sau uscat toxic.

Medicin uman (popular): rdcinile fibroase plmdite in rachiu pentru dureri de cap sau in vin pentru durerile date de hernie. Medicin veterinar (popular): rdcina pentru tratarea dalacului". Apicultur: specie melifer, ofer culesuri de nectar i polen. Ornamental: pentru grdini, balcoane decorativ prin flori i port. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Planta crete bine pe orice tip de sol, cu umiditate corespunztoare, bine drenat i in condiii de soare sau semiumbr. Inflorirea plantei este favorizat in condiii insorite de mediu. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera, coasa sau cositori mecanice la 5-7 cm deasupra coletului, cand plantele sunt in plina floare Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AETHUSA CYNAPIUM L. Denumire popular: Ptrunjelul cainelui Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ptrunjelul cinelui, Bucini, Cucut mic, Ptrnjelul cinelui, Ptrnjel cinesc, Ptrnjic, Ptrunjel de cmp, Ptrunjic, Petringei cineti, Petringelul cinelui, Petrinjel cinesc, Petringic, Petrinjeii cinelui, Petrinjic, Petrunjel slbatic, Petrunjic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Apioideae Caractere morfologice

Plant erbacee anual sau bisanual, glabr, cu rdcina subire, pivotant, alburie. Tulpina inalt pan la 150-200 cm uor muchit, striat, fistuloas, ramificat la baz sau numai in partea superioar. Frunzele sunt de 2-4 ori penat sectate, triunghiulare, varzi inchis pe partea superioar, mai deschise i lucitoare pe partea inferioar. Florile grupate in umbele lung pedunculate, lipsite de involucru sau, rar, cu 1-2 foliole; involucelul are de obicei 3 foliole, liniare sau filiforme, lung ascuite, cu marginea ingust membranoas; florile mici, numeroase, cu petale inegale, albe. Fructele sunt globulos-ovoidale, in seciune circulare, puternic costate, cu striaiuni roiatice. Ecologie i rspandire Specie sporadic din zona stepei pan in etajul fagului, in locuri cultivate i ruderale, la margini de pdure, tufriuri, zvoaie. Specie mezomezohigrofit. Organe utilizate Compoziia chimic Atat organele aeriene, cat i cele subterane conin: acetilene, alcaloizi (2 3 ppm), cynopin, aetusinoli A, aethusanol B i aetusin. Aetusinul este inrudit cu cicutoxina, avand un efect toxic. Aciune terapeutic Sedativ, stomahic. Importana Foarte toxica Utilizare Se utilizeaz in tratamentele gastrointestinale, convulsi i daree. Extractele din aceast plant, utilizate n doz mai mare produc grea i senzaii de vom, in timp ce simptomele severe includ convulsii, oprirea respiraiei i chiar moartea. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp, primavara devreme

Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AESCULUS HIPPOCASTANUM L. Denumire popular: Castan slbatic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Castan porcesc, Aghistin, Castan, Castan de cai, Castan de India, Castanul calului, Castanul porcului, Ghistin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Sapindales Familia: Hippocastanaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore cu inlimea pan la 30m; ritidomul format timpuriu este cenuiu negricios, solzos; lujerii anuali groi, bruni, cu muguri lucitori, mari, cleioi; frunzele opuse, lung peiolate, palmatcompuse, cu 4-7 foliole sesile, mari, dublu crenat-serate pe margini; flori poligame, zigomorfe, albe ptate cu rou, grupate in inflorescene mixte, paniculiforme, erecte, dispuse terminal; inflorete in aprilie-mai; fructul capsul cu numeroi ghimpi moi; se deschide in 3 valve i conine 1-3 semine mari, sferic turtite, brune, lucitoare, la varf cu o pat glbuie sau brun-cenuie. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca ornamental, originar din peninsula Balcanic. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz scoara i seminele uscate la soare, care conin cumarine . Compoziia chimic Principalii componeni extrai din semine sunt: amidonul (30 60 %), proteinele (8 11 %), lipide (5 %), gliceridele, saponinele triterpenice (5 26 %) de tipul aescinei, taninurile, acidul tiglic, cumarinele (esculozid i fraxozid),

triterpenele (baringtogenol C i D), cumarine (acid angelic, esculin, esculetin, fraxetin, fraxin), glicozizi (aesculetin), triterpene (barringtogenol), alcaloizi (escin), compui alifatici (acid tiglic). Dintre acizii grai a fost identificat prezena: acidului linoleic, acidului palmitic i acidului stearic. Principalii steroli identificai in seminele de castan sunt: stigmasterolul, -spinasterolul i -sitosterolul. Yoshikawa .a. (1996) a identificat prezena saponinelor triterpenice: escin Ia, Ib, IIb, IIa, IIb, IIIa, IV, V i VI and izoescin Ia, Ib and V, criptoescigenin, care s-a constatat c au activitate antiinflamatorie, iar in experienele cu oareci s-a constatat c inhib transferul glucozei din stomac in intestinul subire i intensific tranzitul intestinal. Seminele conin 25 compui flavonoidici dintre care se pot meniona: kampferol-3-arabinozid, kampferol-3-glucozido-xilozido-glucozid, quercetol-3-xilozido-glucozido-3'-glucozid, quercetol-3-3'-diglucozid, quercetol-3,4'diglucozid, quercetol-3-ramnozid, quercetol4'glucozid i kampferol-3-ramnozid i proantocianidine cum sunt: epicatechina, epicatechin-(2 7,4 8)epicatechin. Buchbauer .a. (1994) au determinat in compoziia chimic a inveliului castanelor urmtorii compui: 3-hexenol 9,20 %, 2-heptanol 5,2 %, 2heptanon 4,7 %, benzil alcool 4,10 %, 2metilbutanal 3,70 %, 2-feniletanol 3,5 %, izovaleraldehid 3,30 % i 2-octanol 3,30 %. In seminele de castan s-a identificat i prezena urmtoarelor substane: nonanal 5,30 %, 3-hexenol 5,20 %, acid nonanoic 4,60 %, benzil alcool 3,90 % i 2-heptanol 3,20 %. Florile de castan conin: tanin, adenozin, rutin, colin, precum i urmtorii pigmeni: flavone (miricetin, izoquercetin, quercetin sau/ i kampferol), flavonoli (kampferol 3-arabinozid, kampferol-3-glucozid, galangin, ramnocitrin), flavonoli metilai, glicozizi ai flavonolilor acilai i

proantocianidine. Carotenii sunt reprezentai de caroten, -criptoxantin, lutein i violaxantin. Analizele efectuate de Buchbauer .a. (1994) la uleiul volatil extras din florile de castan au evideniat prezena urmtorilor componeni: &;pinen 21,80 %, -pinen 17,20 %, camfen 11,30 %, limonen 6,10 %, 1,8-cineol 5,8 %, decanol 7,20 % i nonanal 4,30 %. Scoara de pe ramurile castanului conine: tanin (epicatechin), sesquiterpene (allantoin), alcaloizi (scopolin, escin), cumarine i glicozizi ai cumarinelor (esculetin, fraxetin, fraxin, scopoletin), pigmeni (leucocianidin, leucodelfinidin, quercetin, quercitrin). Detalii... Aciune terapeutic Escina din fructele de castan are efect inhibitor asupra acumulrii alcoolului i a glucozei in sange, stimuleaz tranzitul intestinal i are aciune antiinflamatoare. Extractele au aciune antiinflamatoare, astringent, diuretic, febrifug, narcotic, tonic, vasoconstrictoare, antioxidant i reduc retenia lichidelor in esuturi. Importana Medicinala, melifera, oleaginoasa, tinctoriala, tananta Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea bolilor circulatorii, arteritelor, varicelor, flebitelor, hemoroizilor etc. Extractele din semine se folosesc i pentru tratarea reumatismului i nevralgiei. Alte utilizri: Toxicologie: smana conine escin ce poate provoca intoxicaii. Medicina uman (popular): castanele mrunite, plmdite in spirt denaturat, ca i florile inute in petrol, folosite in tratarea reumatismului; fructele, ramurile tinere, scoara folosite pentru tratarea frigurilor", tanjilor" (hemoroizilor). Vopsitorie: scoara se intrebuineaz in tbcrie i vopsitorie.

Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Prefer solurile cu drenaj profund i tolereaz poziiile expuse, ca i poluarea atmosferic. In cursul iernii manifest o bun rezisten, dar ingheurile tarzii de primvar pot afecta creterile tinere. Suport uor transplantarea, chiar la dimensiuni mari. Semnatul trebuie efectuat imediat ce a avut loc maturarea seminelor, afar sau in condiii cu temperatur joas. Germinarea este foarte rapid i trebuie asigurat protecia fa de vremea rea. Seminele au o viabilitate foarte limitat i ca atare nu trebuie s fie lsate s se usuce. Seminele pstrate trebuie s fie puse la imbibat pentru 24 de ore inaite de a fi semnate i chiar dup acest tratament se poate s nu fie viabile. Este bine ca seminele s se aeze cu cicatriea in jos. Dac semnatul s-a efectuat primvara, plantarea la locul definitiv se face in cursul verii. Mod de cultivare: Prin seminte, semante in pepiniera, transplantat in camp distanta 10 - 12 m intre pomi pe rand si intre pomi Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Scoarta de pe ramuri tinere, manual, taiata in fragmente - Frunzele fara cozi, manual, mai - iunie - Semintele, manual, septembrie-octombrie. Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AGRIMONIA EUPATORIA L. Denumire popular: turi mare Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: aspiroar, boitorean, buruian de friguri, canipoal, coada racului, cornel, dumbravnic, glbnare de germe, lipici, mtcu, scai mrunt, sora fragilor, turicioar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae

Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Rosoideae Caractere morfologice Plant peren, rizom scurt, } tarator, simplu sau ramificat. Tulpina inalt de (10)30-100 cm, obtuz costat sau rotund, ramificat spre varf, moale proas, } glanduloas. Frunze toate tupinale, cu 5-9 foliole mari, sesile, eliptice pan ovate sau rombice, } rotunjite la baz, pe margini 613-inciz dinate pe fiecare parte, pe fa inchis verzi, dispers alipit proase, pe dos deschis verzi, cenuiu pubescent pan la tomentoase, cu } glande sesile. Flori scurt pedicelate, petale galbene, obovate sau obcordate. Fructe nucule, cu receptacul la maturiatte aplecat. Inflorire VI-VIII. Ecologie i rspandire Sporadic din zona de step pan in etajul fagului, margini i rariti de pdure, tufiuri, locuri ruderale pe soluri afanate; specie mezofitxeromezofit, heliofil ctre heliosciadofil. Detalii... Organe utilizate Organele plantei utilizate in scop medicinal sunt florile i frunzele recoltate in lunile iunie august. Compoziia chimic Principalii componeni chimici identificai in frunze sunt: uleiurile volatile, tanin (5 8 %), taninuri hidrolizabile (agrimonin, agrimoniin, oenotein B), catechine (2,6 %), cumarine, pirone (agrimonolid), gome, vitamine (tiamin), triterpene (1,5 %), acizi grai (acid palmitic, acid stearic) i triterpene (acid ursolic - 0,6 %). Frunzele conin pigmeni flavonoizi: apigeninglucozid, luteolin-glucozid, quercitrin, izoquercetin, izoquercitrin, quercetin-glucozid. Bilia .a. (1993) au identificat in organele aeriene ale speciei Agrimonia eupatoria un nou glicozid

flavonic: kampferol 3-ramnozid, alturi de kampferol, kampferol 3-ramnozid i kampferol 3-rutinozid, luteolin-glucozid, quercetin-glucozid i quercitrin. Pe ambele suprafee ale frunzelor, dar mai ales pe cea inferiar, se gsesc peri secretori scuri, cu glanda uni sau pluricelular. Scoara de pe tulpinile acestei plante conine: poliglucide, flobafene, diterpene (acetilamarolid, allantoin, amarolid, quassiin, shinjulacton A) i saponine. Aciune terapeutic Extractele obinute din aceast plant au efect astringent, colagog, diuretic, hepatic, tonic i vulnerar. Importana Medicinala Utilizare Extractele se utilizeaz in tratarea icterului i a afeciunilor hepatice, pentru tratarea diareii i a hemoroizilor. In rdcinile acestei specii Kasai .a. (1992) a identificat trei derivai ai catechinei care au activitate antibacterial Cercetrile efectuate de Miyamoto .a. (1997) au evideniat c taninurile hidrolizate extrase din plantele de Agrimonia pilosa au o activitate anticancerigen, inhiband formarea tumorilor. Aceast activitate a fost identificat la dimerii: agrimoniin i oenotein B, precum i la unii trimeri i tetrameri. . Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Crete pe diferite tipuri de soluri, dar prefer solurile calcaroase. Se dezvolt bine in condiii de umbrire uoar, dei prefer locuri de plin soare.

Diseminarea seminelor se realizeaz uor prin intermediul animalelor de a cror blan acestea se prind i in consecin acestea germineaz i cresc in noile locuri. Semnatul se poate face primvara sau toamna, germinarea are loc in 2-3 sptmani la temperatura de 13oC, iar rata germinrii poate fi mai redus mai ales dac seminele au fost pstrate anterior. O stratificare la temperatur joas este benefic, dar nu absolut necesar. Dac semnatul s-a efectuat in vase, plantulele se scot afar cand sunt suficient de mari pentru manipulare i se planteaz la locul definitiv primvara tarziu sau la inceputul verii. Se pot diviza in toamn, urmand a se planta cu uurin in locurile definitive. Mod de cultivare: - Rasad semanat primavara, repicat si plantat in camp - Semanat direct in camp primavara - Despartire de tufa toamna (germinatie scazuta a semintelor) Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, taiere cu secera a partii foliate, la inceputul infloririi nelignifiate iunie-iulie Valorificare AGRIMONIAE HERBA IARB DE TURI MARE 1. Flux tehnologic: 2. Utilaj i aparatura: - cantar industrial; - mas de condiionare; - tocator Winicker, echipat cu cuit transversal i dotat cu sistem de sitare vibrator, echipat cu sitele avand latura ochiurilor de 6,3 i 2 mm; - balan tehnic 1-1000 g; - mas de ambalare. 3. Operatii tehnologice DESCRIERE - Proces tehnologic continuu care cuprinde urmtoarele tipuri de operaii : - manuale: ambalare, condiionare; - mecanice: concisare, sitare; - auxiliare: recepie, manipulare. Materiile prime: Agrimoniae Herba Iarb de Turi mare. Materiale : a) ambalaje individuale (pungi hartie); b) ambalaje colective (cutii carton);

Utiliti : ap curent, curent electric. RECEPTIE Materia prim se recepioneaz pe loturi, funcie de provenien i calitate, pe baz de buletin de analiz, bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materii prime, bon de consum in procesul de producie. Receptia calitativ se face prin verificarea urmtorilor parametri, conform S.T. nr. 7/2002 : - autenticitatea plantei; - umiditate; - coninut in corpuri strine organice si minerale - coninut in impuriti . CONDIIONARE - se indeparteaza impuritile (pri din aceeai plant, altele decat iarba), corpurile strine organice i minerale. La sfaritul operatiei se preleveaza probe din produsul vrac i se verifica indicii calitativi mentionati in specificatia tehnic a produsului. Rezultatele se inregistreaz in buletinul de analiz i trebuie s se incadreze in limitele prevazute. Deeul nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare. CONCISARE SITARE Iarba de Turi mare condiionat se trece prin tocatoarea mecanica (Winicker) apoi prin sistemul de sitare vibrator (folosind site cu latura ochiului de 6,3 mm - sita I i 2 mm -sita III) pentru separarea fragmentelor de dimensiuni necorespunzatoare si a prafului vegetal obtinut. Pe parcursul operaiei se preleveaz probe din produsul concisat i sitat i se verific dimensiunile fragmentelor prin sitare in laborator. Deeul nevalorificabil rezultat se distruge conform normelor in vigoare. OMOGENIZARE - se omogenizeaz manual. Se verific parametrii calitativi ai produsului omogenizat i se inregistreaza rezultatul analizei pe flux in Registrul de laborator. Produsul omogenizat este transferat in spatiul de ambalare, pentru operatia urmatoare. AMBALARE - se pregtesc ambalajele, respectiv se preiau pe baza de bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materiale i se aduc in secia de ambalare. Se inscripioneaz i/sau se eticheteaz ambalajul primar pungile cu numrul lotului i data fabricaiei. Se cantresc in pungi

de hartie, cate 50 g sau 100 g produs; se verific prin sondaj cantitatea nominal a pungilor cu produs, apoi se introduc in ambalajul secundar de carton. Acesta se eticheteaza corespunzator, cu toate datele prevzute de specificaia tehnic a produsului. Se verific mrimea lotului, a eantionului analizat, ambalarea i etichetarea ambalajelor primare, secundare i colective. DEPOZITARE produsul finit se depoziteaz in incperi curate, uscate, ferite de umiditate i cldur, bine aerisite. La finalizarea activitii de producie se predau toate produsele rezultate din flux, produse finite, ambalaje rmase, deeuri la gestiunile respective i se incheie fia de producie creia i se ataeaz toate buletinele de analiz intocmite i certificatul de calitate al lotului realizat. REGULI DE IGIEN - Spaiile de producie, mesele de lucru i obiectele utilizate pentru realizarea unei arje de produs se elibereaz i se cur pentru eliminarea riscurilor de impurificare, contaminare sau confuzie cu materialele sau materiile prime necesare realizrii unui alt produs . PROTECIA MUNCII - Se respect regulile de protecia muncii specifice punctelor de lucru i disciplina de producie.Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AGRIMONIA PROCERA Wallr. Denumire popular: Turi Sinonime tiinifice: Agrimonia repens L.; Agrimonia odorata auct. non Miller Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Rosoideae Caractere morfologice Plant erbacee peren, cu tulpina robust, inalt de 40-180 cm, costat, puternic ramificat, proas, cu glande scurt pedicelate. Frunzele intrerupt

imparipenate, mari, puternic proase pe ambele fee, pe dos cu peri glandulari. Florile mari, grupate in raceme spiciforme, au receptaculul dens pros, cu mai multe randuri de ghimpi cu varful indoit; petalele galbene; inflorete in lunile VIVII. Ecologie i rspandire Intalnit sporadic din zona stepei in etajul fagului in margini i rariti de pdure, tufriuri sau locuri ruderale. Specie mezoxeromezofil, helsciadofil. Organe utilizate Compoziia chimic Organele aeriene ale acestei plante conin: tanin. Aciune terapeutic Extractele au efect antiinflamator i diuretic. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AGROSTEMMA GITHAGO L. Denumire popular: Neghin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Barba mpratului, Coroni, Curcubea, Curcubeu, Floarea cununiei, Flocoele, Flocoic, Iarba vntului, Nebunele, Nedin, Neghin de holde, Neghin neagr, Neghini, Negin, Nopti, Obsig, Trei frai ptai, Zzanie, Zizanie, Zzanie Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Caryophylliidae Ordinul: Caryophyllales Familia: Caryophyllaceae Subfamilia: Caryophylloideae Caractere morfologice Plant anual sau bisanual, inalt de 30-100 cm, cu tulpina seriaceu-proas. Frunze dispuse opus, liniare sau liniar-lanceolate. Flori mari, dispuse in monochazii au caliciul campanulat, terminat cu lacinii lungi liniare, acute ce depesc petalele; petale purpurii, ondulat-crenate la varf. Fruct de tip capsul ce se deschide prin 5 valve; semine reniforme, negre, cu asperiti aezate in randuri regulate. Ecologie i rspandire Sporadic din zona stepei pan in etajul gorunului, in cereale de toamn, rar in cele de

primvar, borceag sau lucerniere. Cultivat uneori ca ornamental. Organe utilizate Compoziia chimic Planta conine: lipide, aminoacizi (orcylalanin, citrulin), ureide (alantoin i acid alantoic), saponine (gitagenin, gitagozid, gipsogenin, sapotoxin i acid agrostemmic) i acid agrostemmic.Seminele conin: lipide, proteine i saponine (gitagin). Aciune terapeutic Seninele au aciune diuretic, expectorant i vermifug. Importana Toxica Utilizare Se folosete in tratarea hidropiziei i a icterului. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp toamna sau primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AILANTHUS ALTISSIMA (Miller) Swingle Denumire popular: Cenuer Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Arbore puturos, Brnca ursului, Cenuar, Ciumac, Crucea pmntului, Lemn acru, Lemn domestic, Mastacan, Mastacin, Nelemn, Nuc puturos, Nuc slbatic, Nucar, Otar, Oetar, Oetnic, Platan, Pom nrod Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae

Ordinul: Rutales Familia: Simaroubaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore cu inlimea de 15 - 30m; scoara cenuiudeschis, neted; lujerii foarte groi, scurt pubesceni; frunzele alterne, imparipenat-compuse, cu 11-25 foliole fin ciliate pe margini; florile poligame, actinomorfe, pe tipul 5 avand petale mici, galben-verzui sunt grupate in panicule terminale, laxe; inflorete in mai-iunie; fructul multiplu, de tip polisamar, seminele turtite fiind dispuse la mijlocul aripii. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca ornamental, rspandit subspontan pe terenuri degradate, locuri virane, curi, la marginea localitilor, a pdurilor, in locuri insorite i pe terenuri uoare; originar din China. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Organele aeriene ale plantei conin: taninuri (12 %), lignine, celuloz, hemiceluloze, ramnoz, mucilagii, proteine (27,5 %), oleorezine, betasitostrol, chinone, alcool cerilic, acid elaidic, acid galic, ceril-palmitat, dihidroxicumarine (scopoletin) i lactone (ailantiin) in proporie de 4,9 %. Dintre pigmenii flavonoizi identificai in plantele de cenuer se menioneaz: quercetina, isoquercetina, izoquercitrina i fisetina. Dintre diterpene a fost pus in eviden prezena: ailantionei, quassiinei, shinjulactonei A i amarolidului in scoar, a ailantonei in fructe i a ailantinolului B i C in frunze. Dintre lactone au fost identificate: ailantiina i neoquassina. Kubota .a. (1996) au identificat in aceast specie dou noi quassinoide: ailantinol A i B, iar Hung (1995) a identificat 6 derivai pregnan, 2 colestan, 2 hopan, 1 lupan i 1 derivat gamaceran.

Scoara de pe ramuri conine: celuloz, flobafene, benzochinone, saponine, ceril palmitat, diterpene (ailantinon, amarolid, acetilamarolid, shinjulacton C, quassiin) i alcaloizi: canthin6-on-3-oxid, canthin-6-on (C14H8N2O). Fructele conin diterpene (ailanton), iar seminele proteine (27 %), lipide (55 59 %), ailanton. Ansari i Ali (2003) au identificat in extrasele cloroformice din semine prezena a doi noi steroli: ailantusterol A [stigmast-5,20(21)-dien3- beta-ol] i ailantusterol B [stigmast-5-en-3- beta-21diol]. Aciune terapeutic Extractele au efect antibacterial antispasmotic, astringent, bitter, depresant cardiac, diuretic emetic, emmenagog i febrifug. Importana Melifera, tananta, producatoare de lemn Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea febrei, diareei i dezinteriei. Extractele din scoar se folosesc pentru tratarea malariei. Quassinoizii au proprieti anticancerigene. Alte utilizri: Heisey (1996) a constatat c extractele apoase obinute din scoara i frunzele acestei specii conin un compus fitotoxic ailantona care in concentraie de 0,7 ml/ l inhib creterea rdcinii, avand efect de erbicid. Microorganismele din sol pot descompune aceast substan, ceea ce determin dispariia efectului fitotoxic. Apicultur: florile furnizeaz culesuri de nectar, polen de calitate superioar. Protecia mediului: utilizat pentru consolidarea taluzurilor, coastelor, trerenurilor degradate. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare

Este un arbore puternic, care suport cu succes condiii diverse, cu rezisten foarte bun la boli, tolerant la alcalinitate, inghe, uscciune, temperaturi mari, valori mari sau mici ale pHului, poluani atmosferici, soluri pternic poluate. Prefer condiii de plin soare sau o umbrire parial. Este tolerant la preciptaii anuale de 30-250 cm, temperatura medie anual de la 10-20oC i un pH de 5,5-8,0. Rezist la cel puin -15oC. De preferat semnatul afar imediat ce seminele s-au maturat, dar atenie fiindc germinarea este foarte slab (circa 58%). Dac se procedeaz la o stratificare la rece pentru 8 sptmani, germinarea poate fi imbuntit. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AJUGA REPTANS L. Denumire popular: vineri Sinonime tiinifice: A. astolonosa et A. pumila Schur., A. reptans var. alpestris Gremli, A. reptans var. genuina Ducomm. Alte denumiri populare: vineic, barba boierului, bugul, buruian de sub alun, cearta casei, goni, frunz de orbal, frunz de sub tuf, iarb ntritoare, iarba spurcului, lavretin, lupari, suliman, tacin, tmic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu rizom scurt, rdcini numeroase i ramificate, tulpini simple de 10-40 cm, glabre, spre varf cu 4 muchii proase pe 2 fee opuse, alternand la fiecare internod. Baza tulpinii cu stoloni suprateretri repeni (foarte rar fr stoloni), cilindrici, glabri, cu internoduri lungi. Frunze glabre, evident nervate, eliptice, cu margini ondulat neregulat-crenate, cele superioare cu margini intregi, aproape sesile. Inflorescena cu flori foarte

scurt pedicelate sau aproape sesile, dispuse in mai multe verticile, cu cate 4-10 flori de culoare albastr, rar roz sau alb. Inflorete IV-VI. Ecologie i rspandire Specie mezofit- mezohigrofit, pH i termo amfitolerant, frecvent in zona silvostepeietajul bradului, prin pajiti, tufriuri, margini de pdure. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic tanin, diterpene (ajugareptanson,), fitoecdisteroizi (ajugalacton, ajugasteron, casteron, polzpodin B), hormoni steroizi (ecdyson), glicozizi (ajugol), glucozizi (ajugozid), glucozizi iridoizi (aucubin, asperulin), iridoizi (harpagide) i pigmeni ( -caroten, cianidin, delfinidin). Aciune terapeutic Extractele au proprieti analgesice. Importana Toxica, medicinala Utilizare Este folosit pentru oprirea hemoragiilor i in tratarea tusei i a expectoraiilor. Medicina uman: se utilizeaz pentru tratarea anginei pectorale, pneumonii, astm bronic, tuse, hemoragii uterine, hemoroizi; extern pentru ulcere tegumentare, rni, arsuri, fracturi de oase (alifie cu untur). Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Mod de cultivare: - Rasad transplantat primavara in camp - Departire de tufa Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, muguri tineri Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALBIZIA JULIBRISSIN Durazz. Denumire popular: Arborele de mtase Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Mimosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust-arbore cu tulpin ce poate ajunge pan la 12 m inlime; frunzele dublu paripenat compuse; flori roz grupate in inflorescene globuloase; inflorirea: iunie-august; fructul pstaie. Ecologie i rspandire Specie mezofit; cultivat ornamental. Organe utilizate Compoziia chimic Planta conine: glucide (galactoz, rafinoz, stahioz, lignine), tanin, amide (asparagin), baze azotate (guanidin), pigmeni (crisoeriol, luteolin, proantocianidine), vitamine (acid nicotinic, piridoxin, rutin), acizi grai (acid oleic, acid palmitic, acid stearic), fenol, triterpene (acid acacic, acetilalisol), sesquiterpene (alismol, alismoxid), glucozizi (arabinozid). Rizomul conine: glucide (fructoz, glucoz, zaharoz), lipide, lecitin, beta-sitosterol, colin, derivai ai alisolului (alisol A, epialisol A). Scoara de pe ramurile acestei plante conine taninuri, saponine, alfa-spinasteril- beta-Dglucozid i 3',4',7-trihidroxiflavone. Ito .a. (1994) a identificat prezena glicozizilor lignanilor: albizziozid A, B i C. Seminele conin proteine (32-33 %), lipide (8,5 11,1 %) i aminoacizi neproteici (albizziin). Orsini (1991) a identificat prezena a 3 saponine, iar Mistra .a. (1995) a identificat prezena a trei alcaloizi: budmunchiamin L1 L3. Aciune terapeutic Extractele au aciune antibacterial, antispasmotic, astringent, cardiac, diuretic, emetic, emmenagog i febrifug.

Importana Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea depresiei, iritabilitii, insomniei i pentru stimularea memoriei. Tratamentele externe se folosesc in cazul leziunilor, umfturilor i absceselor. Apicultur - specie melifer. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Arborele necesit soluri umede cu denaj bun i poziie insorit, preferand solurile uscate. Tolerant la valori mari ale pH-ului, salinitate, vanturi puternice i uscciune, deci reuete in condiiile unor soluri srace. Rezist bine la gerurile din cursul iernii, dar creterile tinere manifest sensibilitate la temperaturile joase din primvar. Tolereaz tierile efectuate iarna tarziu sau primvara de vreme, suport uor transplantarea i este rezistent la patogeni. Realizeaz simbioze cu bacterii la nivelul sistemului radicular, ceea ce contribuie la fixarea biologic a azotului molecular i ca urmare contribuie la asigurarea plantelor vecine cu acest element mineral. Semnatul se efectueaz in ser sau spaii reci, in martie- aprilie, imediat ce seminele s-au maturat, dar dup o preumectare timp de 24 de ore in ap inclzit. Germinarea are loc in 2-3 luni la 19oC, iar dac s-a efectuat scarificarea procesul este favorizat. Se repic in vase individuale cand plantulele sunt suficient de mari pentru aceasta i se cresc in ser cel puin pentru prima iarn. Se planteaz la locul definitiv la sfarit de primvar, inceput de var, asigurandu-le protecie afar in cursul uneia sau a dou ierni. Fia speciei Denumire

Denumire tiinific: ALCHEMILLA VULGARIS L. emend. Frohner Denumire popular: Creioar Sinonime tiinifice: A. acutiloba Opiz, A. vulgaris L. subsp. acutangula (Buser) Palitz Alte denumiri populare: brumrie, crerel, fin de in, plac, pleasc, rptunjir, umbra muntelui, umbrarul doamnei Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Rosoideae Caractere morfologice Plant erbacee, peren, cu rizom brun; tulpina dreapt sau culcat la pmant, de 20-50 cm inlime; frunzele bazale dispuse in rozet, lung peiolate, palmat-lobate (9-11 lobi triunghiulari), frunzele tulpinale mai mici; florile mici, pan la 3 mm diametru, galben-verzui; inflorirea: iunie-august; fructul este o achen. Ecologie i rspandire Prin puni, fanee coaste abrupte, stancrii, mai rar la margini de pdure, in tufiuri, din etajul montan pan in cel alpin; specie mezofit ctre mezohigrofit. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile i frunzele acestei plante. Compoziia chimic Organele aeriene conin: cantiti mici de glucide, lignine, acizi grai (acid palmitic i acid stearic, acid oleic), fenoli, fitosteroli, taninuri (6 8 %) care prin hidroliz produc acid elagic i acid luteic, saponine, pigmeni flavonoidici (luteolin, proantocianidine), vitamine (rutin, acid nicotinic) i substane minerale. Rizomii acestei specii conin: glucoz, fructoz, zaharoz, lipide (4,2 %), steroli ( -sitosterol) i triterpene (alisol). Aciune terapeutic

Extractele obinute din funzele acestei specii au aciune astringent, antidiareic i antihemoroidal. Importana Medicinala Utilizare Decoctul din rdcini se folosete pentru oprirea sangerrii in caz de rnire ia ceaiul prepaat din frunze reduce pierderile excesive de sange in timpul menstruaiei. Medicin, uman, popular - uz intern - prile aeriene ale plantei se folosesc pentru stimularea poftei de mancare; uz extern - tratarea laringitelor, stomatitelor i cicatrizarea rnilor; Medicin veterinar - uz intern - tratarea enteritelor, afeciunilor renale . Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Planta crete uor in orice fel de sol, locuri insorite sau parial umbrite. Prefer solul acid, cu un bun drenaj, crete bine pe soluri argiloase grele. Plantele din acest gen par a fi imune la atacul prdtorilor, respectiv a iepurilor. Se seamn primvara in spaii reci, germinarea are loc in 3-4 sptmani la 16oC, iar cand plantulele pot fi manipulate se repic in vase i se cresc in spaii reci pentru prima lor iarn. Plantarea afar se efectueaz primvara tarziu sau la inceptul verii. Divizarea se efectueaz primvara sau toamna, cu plantarea direct la locul definitiv, dar este mai bine ca plantele s fie mai intai inute in vase in locuri umbrite. Mod de cultivare: - Rasad din seminte primavara, repicat si plantat in camp primavara - Despartire de tufa toamna Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare:

Herba, taiere cu secera, pe timp frumos, inclusiv a frunzelor din rozeta Valorificare ALCHEMILLAE HERBA IARB DE CREIOAR 1. Flux tehnologic 2. Utilaj i aparatura: - cantar industrial; - mas de condiionare; - tocator Winicker, echipat cu cuit transversal i dotat cu sistem de sitare vibrator, echipat cu sitele avand latura ochiurilor de 6,3 i 2 mm; - balan tehnic 1-1000 g; - mas de ambalare. 3. Operatii tehnologice DESCRIERE - Proces tehnologic continuu care cuprinde urmtoarele tipuri de operaii : - manuale: ambalare, condiionare; - mecanice: concisare, sitare; - auxiliare: recepie, manipulare. Materiile prime: Alchemillae Herba Iarb de Turi mare. Materiale : a) ambalaje individuale (pungi hartie); b) ambalaje colective (cutii carton); Utiliti : ap curent, curent electric. RECEPTIE Materia prim se recepioneaz pe loturi, funcie de provenien i calitate, pe baz de buletin de analiz, bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materii prime, bon de consum in procesul de producie. Receptia calitativ se face prin verificarea urmtorilor parametri, conform S.T. nr. 13/2002 : - autenticitatea plantei; - umiditate; - coninut in corpuri strine organice si minerale - coninut in impuriti . CONDIIONARE - se indeparteaza impuritile (pri din aceeai plant, altele decat iarba), corpurile strine organice i minerale. La sfaritul operatiei se preleveaza probe din produsul vrac i se verifica indicii calitativi mentionati in specificatia tehnic a produsului. Rezultatele se inregistreaz in buletinul de analiz i trebuie s se incadreze in limitele prevazute. Deeul nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare.

CONCISARE SITARE Iarba de Creioar condiionat se trece prin tocatoarea mecanica (Winicker) apoi prin sistemul de sitare vibrator (folosind site cu latura ochiului de 6,3 mm - sita I i 2 mm -sita III) pentru separarea fragmentelor de dimensiuni necorespunzatoare si a prafului vegetal obtinut. Pe parcursul operaiei se preleveaz probe din produsul concisat i sitat i se verific dimensiunile fragmentelor prin sitare in laborator. Deeul nevalorificabil rezultat se distruge conform normelor in vigoare. OMOGENIZARE - se omogenizeaz manual. Se verific parametrii calitativi ai produsului omogenizat i se inregistreaza rezultatul analizei pe flux in Registrul de laborator. Produsul omogenizat este transferat in spatiul de ambalare, pentru operatia urmatoare. AMBALARE - se pregtesc ambalajele, respectiv se preiau pe baza de bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materiale i se aduc in secia de ambalare. Se inscripioneaz i/sau se eticheteaz ambalajul primar pungile cu numrul lotului i data fabricaiei. Se cantresc in pungi de hartie, cate 50 g sau 100 g produs; se verific prin sondaj cantitatea nominal a pungilor cu produs, apoi se introduc in ambalajul secundar de carton. Acesta se eticheteaza corespunzator, cu toate datele prevzute de specificaia tehnic a produsului. Se verific mrimea lotului, a eantionului analizat, ambalarea i etichetarea ambalajelor primare, secundare i colective. DEPOZITARE produsul finit se depoziteaz in incperi curate, uscate, ferite de umiditate i cldur, bine aerisite. La finalizarea activitii de producie se predau toate produsele rezultate din flux, produse finite, ambalaje rmase, deeuri la gestiunile respective i se incheie fia de producie creia i se ataeaz toate buletinele de analiz intocmite i certificatul de calitate al lotului realizat. REGULI DE IGIEN - Spaiile de producie, mesele de lucru i obiectele utilizate pentru realizarea unei arje de produs se elibereaz i se cur pentru eliminarea riscurilor de impurificare, contaminare sau confuzie cu materialele sau

materiile prime necesare realizrii unui alt produs . PROTECIA MUNCII - Se respect regulile de protecia muncii specifice punctelor de lucru i disciplina de producie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALISMA PLANTAGO-AQUATICA L. Denumire popular: Limbari Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Limbari, Brncari, Limba blii, Limba blilor, Limba broatei, Limba oii, Limba vacii, Ptlagina apei, Ptlagina blii, Ptlagina blilor, Ptlagin de ap, Plasture, Patlagin de ap, Pltangin de ap, Pltgina blilor, Potbal de ap, Potbeal de ap, Rahn Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Alismatidae Ordinul: Alismatales Familia: Alismataceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant de balt cu frunzele bazale peiolate, cu limbul acut-ovat. Florile sunt mici, trandafiriu-deschise sau albe, dispuse intr-o inflorescen piramidal Fructul este poliachen. Ecologie i rspandire Frecvent din zona stepei in etajul boreal, in mlatini, pe malul lacurilor sau a apelor, blilor; specie higro-hidrofil. Organe utilizate Compoziia chimic Analiza frunzelor recoltate de la aceast specie a relevat prezena urmtorilor componeni chimici: glucide, ceruri, rezine, pectine, pigmeni (clorofil), acizi organici (acid citric, acid oxalic), triterpene (acetilalisol), vitamine (rutin). Nu a fost identificat prezena alcaloizilor i a glucozizilor. In celelale organe aeriene ale plantei au fost identificate: glucide (rafinoz, stahioz, galactoz, arabinoz), taninuri, vitamine (acid pantotenic, acid

nicotinic, piridoxin, rutin), fenoli, acizi grai (acid stearic, palmitic, oleic), lignine, pigmeni (luteolin, proatocianidine, quercetin glicozid, luteolin, chrisoeriol), baze azotate (guanidin), alcaloizi (acid nicotinic). Triterpenele determinate in esuturile acestei specii sunt: acetilalisol, alisol A, alisol Amonoacetat, alisol B, alisol B-monoacetat, alisol Cmonoacetat, iar sesquiterpenele: alismol i alismoxid. In rizomul i rdcinile acestei specii a fost identificat prezena: glucidelor (amidon, glucozei, fructoz, zaharoz, dextroz), lipidelor (4,2 %), cerurilor, mucilagiilor, compuilor terpenoizi (alisol A, alisol C, epialisol A), sterolilor ( -sitosterol), colinei, lecitinei, valinei i acetilvalinei. Seminele conin 13,2 % proteine. Aciune terapeutic Extractele obinute din frunze au efect antibacterial, anticolesterolemic, astringent, contracceptiv, diaforetic, diuretic, hipoglicemic i hipotensiv. Extractele din rdcini au efect antiglicemiant, anticolesterolemic, diuretic, hipotensiv i antibacterian. Importana Toxica Utilizare Extractele din frunze se utilizeaz in tratarea cistitelor, dizenteriei i a calculilor biliari iar cele din rdcini pentru tratarea edemelor, nefritelor, diareei i bolilor de ficat. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Crete bine in condiii insorite, preferat de limaxi.Se seamn in rsadni rece imediat ce seminele s-au maturat. Vasul se plaseaz in circa 3 cm

ap pentru a se menine umiditatea in sol. Se procedeaz la repicat i meninerea plantelor in spaiul respectiv pentru prima iarn, iar plantarea afar se face primvara tarziu. Divizarea se efectueaz primvara sau toamna i foarte simplu se planteaz direct la locul definitiv. Mod de cultivare: Semanat rasad in strat rece si transplantat in camp primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, radacini Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALLIUM AMPELOPRASUM L. Denumire popular: Ceap de var Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Usturoi de Albania Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu bulb ovoidal sau globulos, de 2040 mm in diametru, insoit de bulbi de innoire i bulbili glbui sau brunii, sesili sau scurt pedicelai; tunicile externe sunt pergamentoase, uneori filamentoase, albicioase sau argintii lucioase. Frunzele in numr de 6-9, sunt plane, glaucescente, pe dos pronunat carenate. Tulpina inalt pan la 100 cm, in seciune rotund, cu miros de usturoi, poate prezenta de la baz pan in zona median tecile frunzelor. Inflorescena multiflor, globuloas, acoperit iniial de o spat membranoas, albicioas, lung apiculat la varf. Florile au perigonul campanulat, roz sau purpuriu, rar albicios. Filamentele staminale i stilul exerte, depesc foliolele perigonale in lungime. Fruct de tip capsul cu semine trimuchiate, negre, + zbarcite, acute la extremiti.

Ecologie i rspandire Plant cultivat Organe utilizate Compoziia chimic Planta conine: glucide (fructoz, glucoz, zaharoz, galactoz, maltoz, celuloz, hemiceluloze), lipide (0,3 4,7 %), proteine (2,3 21,7 %), saponine -sitostrol i substane minerale. Caracteristica acestei specii const in prezena compuilor cu sulf: aliin, allil monosulfid, allil sulfid, diallil sulfid, dimetil sulfid, etil sulfid, metil aliin, metil sulfid, propil disulfid i propiloaliin, Aminoacizii din aceast plant sunt reprezentai de: alanin, arginin, acid aspartic, acid glutamic, histi din, izoleucin, leuci, lizin, metionin, prolin, fenilalanin, treonin, triptofan, tirozin i valin. Acizii organici sunt reprezentai de: acidul cafeic, acidul clorogenic, acidul ferulic, acid oxalic, acid sinapic, Acizi grai: acid linoleic, acid linolenic, acid lignoceric, acid palmitic, acid stearic, Vitamine: acid ascorbic, niacin, acid nicotinic, acid folic, riboflavin, tiamin. Au mai fost identificai urmtorii componeni: Pigmeni: -Caroten, Kampferol-3- -Dglucuronid, kampferol-3-xilozil- -D-glicozid. Cumarine: scopoletin, esculetin i umbeliferon. Aciune terapeutic Extractele au efect desinfectant, antihelmintic, antibacterial, antiinflamator, anticolesterolic, antiseptic, antispasmotic, carminativ, diuretic, expectorant, febrifug, hipoglicemic, antidiabetic, hipotensiv, stomahic, tonic i vasodilatator. Importana Alimentara, aromatica si condimentara Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea leziunilor, absceselor, anghinei, arteriosclerozei i bolilor cardiace. Alturi de efectele medicinale pe care le are ceapa, se poate meniona i utlizarea larg a acesteia pentru aromatizarea mincrurilor. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse

Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Mod de cultivare: Semant rasad in strat rece si transplantat in camp primavara tarziu Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze, radacini Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALLIUM CEPA L. Denumire popular: Ceap Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ceap, Arpagic, Cab, Cebul, Ceap bulgreasc, Ceap de ap, Ceap de arpagic, Ceap de grdin, Ceap hasm, Ceap lunguiue, Ceap mrunt, Ceap moldoveneasc, Ceap ruseasc, Cepoi, cepoar de var, Ciaclama, Hagim, Haim, Harbagic, Herpejic, Hocegi, Orceag, Parpangic, Samulastr, eap, eapi Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant bianual sau trienal, care are in sol un bulb tunicat, iar la suprafaa solului frunze cilindrice goale la interior. In anul al doilea formeaz o tulpin fistuloas, ingroat la baz, care susine o cim globuloas, umbeliform, ce conine numeroase flori albe. Ecologie i rspandire Plant cultivat Organe utilizate Compoziia chimic Principalii componeni determinai in bulbii de ceap sunt: glucidele (4,7 10,2 %), proteinele (1,2 %), lipidele (0,25 %) i substanele minerale

(0,59 ). Alturi de aceste substane, in bulbi au fost detereminate i alte glucide (glucoz 2,24 %, fructoz 1,83 %, zaharoz 1,91 %, hexozani 1,11 %, celuloz 0,86 %) i lignine 0,07 % (Souci .a., 1981). Acizi organici din bulbii de ceap sunt reprezentai de acidul malic 170 mg/ 100 g, acidul citric 20 mg/ 100 g i acidul oxalic 5,5 mg/ 100 g) iar sterolii de: beta-sitosterol 12 mg/ 100 g i campesterol 1 mg/ 100 g. Vitaminele din bulbii de ceap sunt reprezentai in principal de acidul ascorbic (8,0 mg/ 100 g), alturi de care se afl cantiti mai mici de nicotinamid i tocoferol (0,20 mg/100 g), acid pantotenic (0,17 mg/100 g), piridoxin (0,13 mg/100 g), tiamin i riboflavin (0,03 mg/ 100 g). Dintre substanele minerale, in 100 g bulbi de ceap au fost determinate urmtoarele: potesiu 175 mg, fosfor 42 mg, calciu 31 mg, sodiu i magneziu 9,0 mg, zinc 1,4 mg, fier 0,5 mg i mangan 0,36 mg. Pigmenii flavonici din bulbii de ceap sunt reprezentai de glucozizi ai quercetinei i izoramnetinei, de quercetin i quercetin-4'glucozid (spireozid), rutin i kampferol. Ceapa din soiurile cu culoare roie conine cianidin 3-glucozid, peonoidin 3-glucozid i peonoidin 3-arabinozid. In cantiti mici se gsesc i ali cianidin glicozizi aa cum este i cianidin 3laminariobiozid (Du i Francis, 1974). Dintre pigmenii izoflavonoizi au fost identificai: farmononetina i genisteina. Bulbii de ceap conin 0,005 0,015 % ulei volatil. Analiza uleiului volatil efectuat de Mihaescu .a. (nepublicat) a identificat prezena a 49 componeni, cu urmtoarele concentraii: 23,81 % dipropil disulfur, 20,52 % dipropil trisulfur, 14,26 % propenil propil trisulfur, 4,91 % propil propenil disulfur, 3,97 % propenil propil trisulfur, 3,48 % propil metil trisulfur, 2,31 % propenil propil trisulfur izomer, 1,90 % metil propenil

disulfur, 1,85 % propenil propil trisulfur izomer, 1,81 % dimetil tiofen, 1,23 % metil propil disulfur, 1,13 % propenil propil pentasulfur izomer, 1,11 % dipropil tetrasulfur, 1,04 % dipropilen disulfur, 0,98 % propenil propil pentasulfur, 0,86 propil metil trisulfur izomer, 0,81 % metil hexil furanon, 0,34 % dimetil trisulfur, dipropil trisulfur izomer i 0,29 % dipropil trisulfur. Kawakishi i Morimiton (1994) au precizat c substanele lacrimogene sunt produse in urma aciunii enzimei cistein sulfoxid liaz asupra Salkyl-Lcistein sulfoxizilor i S-alkenyl-L-cistein sulfoxizilor. Florile de ceap conin saponine spirostanice aa cum sunt alliospirozidele A D, care sunt substane active, cu efect insecticid. Aceste saponine formeaz complexe insolubile cu sterolii, care constituie precursorii pentru sinteza hormonului ecdison din insecte. In lipsa acestui hormon in dezvoltarea larvelor se produc malformaii, care determin moartea lor (Zobel .a. 1991). Detalii... Aciune terapeutic Extractele au efect desinfectant, antihelmintic, antibacterial, antiinflamator, anticolesterolic, antiseptic, antispasmotic, carminativ, diuretic, expectorant, febrifug, hipoglicemic, antidiabetic, hipotensiv, stomahic, tonic i vasodilatator. Importana Medicinala, melifera, alimentara, aromatica si condimentara Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea leziunilor, absceselor, anghinei, arteriosclerozei i bolilor cardiace. Alturi de efectele medicinale pe care le are ceapa, se poate meniona i utlizarea larg a acesteia pentru aromatizarea mincrurilor. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare

Cultivare Prefer locuri insorite adpostite, (in locuri umbrite nu formeaz bulbi i tulpini florifere). Cele mai bune soluri sunt cele uoare sau mijlocii, cu textur nisipo- lutoas, cu o structur bun, soluri bine drenate, cu Ph de cel puin 6,5, dar tolereaz valori ale Ph-ului de la 4,5 la 8,3. Crete foarte bine in climatul Mediteranean, dar pentru o cretere bun in primele stadii prefer o vreme rcoroas. Tolereaz temperaturile joase, dar temperaturi de sub 10oC, pentru perioade mai lungi determin ca bulbul s formeze floare. Optimum de temperatur pentru cretere este cuprins intre 20 -25oC, iar formarea bulbilor se realizeaz ca rspuns la fotoperioade lungi. Manifest cerine mari pentru ap, deoarece sistemul radicular este superficial. Este una dintre primele plante cultivate pentru hran (prile edibile fiind bulbii i frunzele) dar i cu scop medicinal. Se poate cultiva prin rsad, cu semnat timpuriu in ser in luna februarie, iar plantarea in camp se efectueaz la sfaritul primverii. Semnatul principal se efectueaz afar in martie- aprilie pe un pat nutritiv bine pregtit. Se poate efectua i semnat in august pentru soiurile foarte rezistente peste iarn, urmand a se obine o producie timpurie de bulbi in luna unie a anului urmtor. Pentru cultura prin arpagic, in vederea producerii acestuia se seamn in martie, dup schema 7 randuri pe strat, la adancime de 1,5-2 cm. Bulbii mici de circa 1-2 cm diametru se recolteaz in luna iulie, se pstreaz in locuri rcoroase peste iarn i se planteaz afar in aprilie. O parte din bulbi vor forma tulpini florifere, alii vor produce bulbi de dimensiuni mari. Se poate practica i cultura prin semnat direct in camp (ceapa ceaclama) cu infiinarea culturii toamna tarziu sau primvara devreme. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALLIUM PORRUM L. Denumire popular: Praz

Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Praz, Ai srbesc, Ajim, Ceap alb, Ceap blnd, Coada vacii, Hagim, Hajme, Horceag, Por, Poroi, Poroaic, Poriu, Praj, Pur Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant erbacee, bisanual sau trienal, prevzut cu un bulb cilindric, cu o tulpin inalt de 30 140 cm i cu frunze lanceolate, lungi. Ecologie i rspandire Plant cultivat Organe utilizate Compoziia chimic Din datele analitice obinute de Souci .a. (1981) rezult c prazul are valoarea energetic mai mic decat a cepei (158,6 kJ/ 100 g) datorit coninutului mai mic de glucide (4,5 9,2 %), mai mare de ap (86 91 %) i relativ egal de proteine (2,0 2,5 %) i lipide (0,25 0,44 %). Coninutul de glucoz este de 1,16 %, cel de fructoz 1,45 % i cel de zaharoz 0,68 %. Coninutul de vitamine din 100 g parte edibil este de 30 mg acid ascorbic, 2,0 mg tocoferoli, 0,53 mg nicotinamid, 0,25 mg piridoxin i 0,10 mg tiamin. Substanele minerale variaz intre 0,8 i 0,9 %, cea mai mare cantitate constatandu-se in cazul potasiului 225 mg, calciului 87 mg, fosforului 46 mg, clorului 24 mg, magneziului 18 mg i sodiului 5 mg. Florile de praz conin saponine spirostanolice aa cum este aginozidul, 6-deoxiaginozidul, 2deoxiaginozidul, 2-deoxialliporinul i 6deoxialliporinul, care sunt substane active cu efect insecticid. Carotenuto .a. (1997) au identificat in aceleai esuturi hidroxi, dehidro i oxo derivaii agigeninului.

Aciune terapeutic Extractele au efect antihelmintic, antiinflamator, anticolesterolic, antiseptic, antispasmotic, carminativ, diuretic, expectorant, febrifug, hipoglicemiant, hipotensiv, stomahic, tonic i vasodilatator. Importana Melifera, alimentara Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea gripei, anghinei, arteriosclerozei i bolilor cardiace Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Prefer solurile bine drenate, poziiile insorite, dar crete bine i pe soluri grele argiloase, tolerand un pH cu valori de a 5,2, la 8,3. Plantarea se realizeaz la adancimi mari (8-10 cm). Este o plant cu cretere inceat i poate fi plantat intercalat cu specii cu maturare mai rapid, precum salata. Crete bine in compania a numeroase plante, mai ales trandafir, morcov, elin, dar inhib creterea leguminoaselor (in cazul lucernei se manifest efecte negative reciproce). Pentru a obine o producie timpurie sau pentru obinerea unor plante mari smana se seamn primvara devreme in ser i apoi se face plantarea afar in luna mai. Pentru a obine plante mai mici sau mai tardiv, se semn in aprilie afar pe pat nutritiv i plantarea are loc in iulie sau august. Se poate proceda i la cultura prin semnat direct ca la ceapa ceaclama. Mod de cultivare: Semant din samanta, in spatii protejate, primavera, si transplantat in camp in mai Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze, radacini Valorificare

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALLIUM SATIVUM L. Denumire popular: Usturoi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Usturoi, Ai, Ai de grdin, ai de primvar, Ai de toamn, Ai de var, Ai jidovesc, Ai usturoi, Ali, alie, Aliu, Aniu, Baib, ceap alb, Ostoroi, Pur, Scloi, Usturoi, Usturoi de iarn, Usturoi de primvar, Usturoi de toamn, Usturoi de var, Usturoni Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant perena (se cultiv ca plant anal sau bienal), care are in sol un bulb alctuit din mai muli bulbili. La suprafaa solului prezint frunze lanceolate. In anul al doilea se formeaz tulpina florifer, care poart o cim globuloas, umbeliform, alctuit din flori slab colorate. Ecologie i rspandire Plant cultivat Organe utilizate Compoziia chimic Principalii componeni dozai in bulbii de usturoi sunt: glucidele (20,6 30,9 %), proteinele (6,0 %), lipidele (0,12 %), aminoacizii liberi (1,2 %), saponinele (0,07 %), -sitosterolul i apa 63,5 %. Souci .a. (1981) au constatat c vitaminele sunt reprezentate in principal de acidul ascorbic (14,0 mg/ 100 g), alturi de care se gsesc cantiti mai mici de nicotinamid (0,60 mg/ 100 g), tiamin (0,20 mg/ 100 g) i tocoferol (0,10 mg/ 100 g). Bulbii de usturoi au un coninut de 1,42 % substane minerale, dintre care in cantitate mai mare se gsesc: potasiu 515 mg/ 100 g, fosforul 134 mg/ 100 g, calciu 38 mg/ 100 g, magneziul 36 mg/ 100 g i sodiul 32 mg/ 100 g.

Du i Francis (1975) au precizat c in catafilele usturoiului se gsesc antociani reprezentai de cianidin 3-glucozid. In substanele volatile din bulbii de usturoi, Pino .a. (1991) au identificat 14 componeni dintre care ponderea au deinut-o diallil trisulfidul 31,90 %, allil metil trisulfidul 21,70 % i diallil disulfidul 20,70 %. O concentraie de peste 1 % din totalul componenilor identificai, s-a constatat la: diallil sulfid 7,90 %, allil metil disulfid, 5,60 %, allil metil sulfid 4,40 %, allil propenil disuldid 2,30 %, dimetil trisulfid 1,60 %, 3vinil-1,2-diti-5en 1,40 %, 1,2-ditiociclopentan-3 1,10 %, iar o concentraie mai mic de 1 % din totalul componenilor s-a determinal la urmrorii componeni: 3vinil-1,2-diti-5-en, dimetil disulfid, 1,2,3triti-4-en i allil propil trisulfid. Bulbii de usturoi conin 1,8 % alliina, care este un alliil-cisteinsulfoxid ce poate fi transformat in prezena alliinazei in allicin - allil-2propeniltiosulfinat. Lawson (1993) a constatat c allicina este o substan ce diminueaz semnificativ coninutul de lipide din sange, iar Leighton .a. (1992) au precizat c flavonolii din aceast specie, reprezentai in principal prin quercetine, inhib creterea tumorilor. Calvey .a. (1997) au identificat in extractele de usturoi cantiti mici de ajoen (tiosulfinat), substan cu un potenial rol antitrombotic, Din florile de usturoi au fost extrase saponine spirostanice aa cum este sativozidul-R2 care este o substan activ cu efect insecticid (Matsuura .a., 1989). Aciune terapeutic Extractele au efect antihelmintic, antiasmatic, anticancerigen, anticolesterolemic, antiseptic, antispasmotic, colagog, diuretic, expectorant, febrifug, stimulant, stomahic, tonic, vasodilatator. Importana Melifera, aromatica si condimentara Utilizare

Acestea sunt utilizate pentru tratarea rnilor, gripei, presiunii sangvine ridicate, reumatismului, astmului, tusei, pentru prevenirea arterosclerozei i infractului miocardic Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Reuete pe orice fel de soluri, dar prefer solurile umede bine drenate i poziiile insorite. Este o plant de zi lung i foarte pretenios la lumin. Solurile bune pentru cultura usturoiului sunt cele plane, permeabile, uoare i fertile. Nu sunt favorabile solurile foarte acide, limitele de toleran pentru pH fiind cuprinse intre 4,5-8,3. Ae pretenii mici fa de cldur, de aceea poate fi plantat din toamn sau primvara de vreme. Bine inrdcinat din toamn, poate s reziste iarna pan la -25oC. Incepe s vegeteze la temperaturi de 3-5oC. Formarea bulbului are loc ca rspuns la creterea fotoperioadei i temperaturii, totodat se resimte influena temperaturii anterioare de pstrare, inaintea plantrii, in sensul c pstrarea la temperaturi joase cuprinse intre 0-10oC vor grbi formarea ulterioar a bulbului, in timp ce pstrarea la peste 25oC vor intarzia sau preveni acest proces. Crete bine asociat cu diferite plante, in special trandafir, morcov, sfecl, dar inhib creterea leguminoaselor. Are efecte negative in compania lucernei, efectele negative fiind reciproce. Plantarea din toamn se face in lunile septembrieoctombrie, iar cea din primvar in prima jumtate a lunii martie. Se planteaz 4 randuri pe strat inlat, la distane de 28 cm intre rinduri i de 3-4 cm pe rand, la o adancime de 4-5 cm toamna i de 2-3 cm primvara. Pentru un ectar se folosesc 800-1000 kg bulbili. Recoltarea se face in iulieaugust, cand tulpina fals se inmoaie la baz. Mod de cultivare:

Semanat bulbi direct in camp Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Bulbii, cu sapa sau dislocatoare, in iulie-august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALLIUM SCHOENOPRASUM L. Denumire popular: Arpagic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Arpagic, Ai de ciorb, Ai de pdure, Ai tufos, Aiul ursului, Aiu, Ajm, Arbagic, Arbgic, Arpaca, Arpacic, Arpacic, Arpagic, Ceap mrunt, Ceap turceasc, Ceap cu foi subiri, Cepoar, Cepoar mrunt, Chiru, Dinte, Hagim, Hagium, Hajme, Hajme turceti, Harpacic, Harpagic, Harpagic, Hrpgic, Ham turceasc, Hladime, Horcede, Leurd, Orceag, Parpangic, Pur, Puri Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu bulbi cilindro-conici sau alungit-ovoidali, solitari sau grupai, fixai pe un rizom scurt, sclerificat i transversal ridat. Tunicile externe sunt brune, membranoase, cele interne albe sau violet-nuanate. Tulpina cilindric, fistuloas, cu nervuri proeminente, fine. Frunzele tulpinale sunt fistuloase, cilindrice sau semicilindrice, verzi sau glaucescente. Inflorescena globuloas, multiflor este invelit de o spat mai scurt, alb sau nuanat violet. Florile mari, rozliliachii, roz-violacee sau violet-inchis, cu un miros plcut de miere; staminele mai scurte decat perigonul la fel i stilul. Fructul capsul de 2-3 ori mai scurt decat perigonul, conine semine negre, zbarcite, cu muchii acute i hil lateral. Ecologie i rspandire Plant cultivat Organe utilizate Compoziia chimic

Planta conine: glucide (fructoz, glucoz, zaharoz, galactoz, maltoz, celuloz, hemiceluloze), lipide, proteine, saponine, steroli (-sitostrol, campesterol), glicozizi (scordinin) i substane minerale. Caracteristica acestei specii const in prezena compuilor cu sulf: allil disulfid, allil mercaptan, dimetil sulfid, metil disulfid, dipropil disulfid, metil-2-propenil-disulfid, metil-pentil-disulfid, metil-propil-disulfid, pentil-hidro-disulfid, i trans-propil-2-propenil disulfid, trans-propenilpropil disulfid, trans-pentil-hidro-sulfid, propiloaliin. Aminoacizii din aceast plant sunt reprezentai de: alanin, arginin, acid aspartic, acid glutamic, glicin, histidin, izoleucin, leuci, lizin, metionin, prolin, fenilalanin, serin, treonin, triptofan, tirozin i valin. Acizii organici sunt reprezentai de: acidul cafeic, acid citric, acidul malic, acidul ferulic, acid fumaric, acid oxalic, acid p-cumaric, acid chinic i acid succinic. Acizi grai: acid linoleic, acid linolenic, acid miristic, acid oleic, acid palmitic i acid stearic. Vitamine: acid ascorbic, niacin, acid pantotenic, acid folic, riboflavin, tiamin. Au mai fost identificai urmtorii componeni: Pigmeni: -caroten, chrisantemin, cianin, izoramnetin glicozid, kampferol, kampferol glucozid, kampferol diglucozid, kampferol triglucozid, kampferol-3- -D-glucozid, peonoidin-3,5diglucozid i quercetin-3, D-glucozid. Aciune terapeutic Are aciune vermifug, antiseptic, diuretic i stimulant. Importana Melifera, alimentara, aromatica si condimentara Utilizare Uleiul extas din aceast plant este folosit pentru reducerea presiunii sangvine. Toxicitate Contraindicaii

Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Mod de cultivare: - Rasad, obtinut in straturi reci, primavara, repicat si transplantat in camp - Plantarea cateilor formati in pamant Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze, radacini Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALNUS GLUTINOSA (L) Gaertner Denumire popular: Arin negru Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Anin, Arin, Alin, Alin negru, Anina, Arine, Lipicios, Arini (asociaie dominat de arin), Anine, Rnz (ameni), Corciuri (tufe mici de arin), Corim (tufe de arin) Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Hamamelidae Ordinul: Fagales Familia: Betulaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore cu inlimea pan la 20 m; scoara neted, cenuie in tineree, devine apoi brun negricioas; lstarii, mugurii sunt lipicioi; frunzele obovate pan la suborbiculare, tirbite sau trunchiate la varf, pe faa inferioar verzi-glbui, cu peri ruginii in axila nervurilor sunt la inceput lipicioase iar spre toamn devin negricioase; amenii masculi sunt aezai terminal, la captul lstarilor i sunt alctuii din flori cu stamine galbene; amenii femeli, aezai pe lstar sub cei masculi sunt de form ovoid iar florile au stigmate roii-brune; inflorirea are loc pe parcursul lunilor martie, aprilie; fructele de tip achen apar in formaiuni asemntoare unor conuri verzi la inceput, apoi

negricioase, solzi lignificai protectori rmanand pe ramur i dup rspandire fructelor. Ecologie i rspandire Specie mezotrof, higrofil, helsciadofil; intalnit frecvent din zona pdurilor de stejar pan in subetajul gorunului pe soluri + grele, umede, inundabile din luncile apelor, depresiuni sau pajiti inundabile, in zvoaie de plop sau slcii, cu rspandire mai mare in N rii; urc, pe vile adpostite, calde, pan la altitudinea de 790 m in Carpaii Orientali (excepie 1303 m in m-ii Harghitei), 810 m in Carpaii Meridionali, 500 m in mii Apuseni. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Frunze conin: taninuri, flavone (hiperozid), glucide (zaharoz), steroli ( -sitosterol, brassinolid, castasteron), triterpene (amirenon, lupenon, taraxerol, taraxeron, glutenon), alnincanon. Scoar: 20 % tanin (flobafene), steroli ( sitosterol), triterpene (lupeol, taraxerol, taraxeron), a substanelor flavonoide (hiperozid). Aciune terapeutic Tonic-astringent, antibacterian i hemostatic (datorit taninurilor, flavonelor i heterozidelor triterpenice). Importana Melifera, tinctoriala, tananta, producatoare de lemn Utilizare Faringite i alte infecii streptococice ale gatului ale gatului, hemoragii intestinale. Scoara este folosit in febra intermitent. Alte utilizri: Medicina veterinar (popular) decoctul din frunze i scoar era folosit pentru tieturi sau rni la picioare precum i contra febrei aftoase. Lemnul folosit pentru furnir, preferat pentru diferite construcii legate de ap: stvilare, scaune pentru roile de ap, colacii sau csuliile fantanilor .a.

Vopsitorie scoara folosit pentru obinerea culorii negre, in amestec cu alte plante permitea obinerea i a altor culori (nuane mai inchise sau mai deschise de galben sau rou); utilizat i pentru prelucrarea pieilor. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Nu se cunosc la administrarea corect i respectarea dozelor. In doze mari i in tratament intern prelungit pot aprea fenomene de constipaie. Persoanelor cu tendin la constipaie li se recomand pruden la administrarea intern. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Interaciuni medicamentoase: Taninurile reduc adsorbia tuturor medicamentelor. De aceea recomandm bolnavilor care ii administreaz concomitent i alte medicamente ca administrarea ceaiurilor cu tanin s se fac la o distan de 2 ore, dup administrarea lor. Medicina uman (polpular): frunzele crude erau folosite pentru diverse afeciuni ale pielii sau pentru reumatism; decoctul din frunze sau scoar pentru bi impotriva transpiraiei picioarelor sau pentru reumatism; ceaiul din muguri era folosit pentru dureri de stomac; in unele zone frunzele erau folosite pentru starpirea? puricilor (inutul Nsudului) sau a oarecilor (Moldova). Conservare Cultivare Prefer solurile grele, argiloase i umede, cu un pH peste 6, tolerand solurile infertile. Tolereaz expunerea prelungit a rdcinilor sub ap, dei poate crete i in locuri mai uscate dar periaoa de via ste mai scurt in astfel de condiii. Se estimeaz c tolereaz precipitaii anuale de 40200 cm i o temperatur medie anual de 8-14oC. Frunzele rman verzi pan in moiembrie, sau chiar mai tarziu la plante tinere. Seminele se caracerizeaz prin prezena unui esut plin cu aer i ca urmare ele pot inota circa 30 de zile inainte de a se scufunda, proces care permite distribuia lor prin intermediul apei.

Creterea este rapid, astfel plante in varst de 5 ani obinte din sman pot avea 4 metri inlime. Manifest relaii de simbioz cu anumite microorganisme (bacterii de tip Frankia), proces prin care are loc fixarea azotului molecular pentru nevoile proprii, dar i pentru plantele vecine. Produce cu uurin rdcini adventive i este foarte tolerant la tieri. Reprezint o hran important pentru omizi i peste 90 de specii de insecte sunt asociate cu acest arbore. Semnatul se efectueaz in rsadnie reci imediat ce seminele s-au maturat i se acoper. Germineaz bine i seminele semnate primvara, neacoperite, pe msur ce vremea se inclzete. Se repic in vase individuale care se in afar urmand a se planta in primvar. Seminele ii pstreaz viabilitatea pentru cel puin 12 luni dup ce plutesc pe ap., iar cele uscate la aer la 1-2oC ii menin viabilitatea timp de 2 ani. Germineaz la fel de bine in condiii de intuneric continuu sau condiii de lungime normal a zilei. Mod de cultivare: Semanat in pepiniera, in staturi calde si transplantat individual in vase si retransplantat in locatia finala la inradacinare Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunzele, inainte ca frunzele sa ajunga la maturitate Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALOE VERA L. Denumire popular: Aloe Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Doftor, Doctor, Fiere de urs, Rizac, Stoletnic, Udagaci Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Liliide Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Este o plant de apartament, cu frunzele crnoase i spinoase i cu flori galbene sau roii. Ecologie i rspandire Plant cultivat Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile i frunzele. Compoziia chimic Analiza rdcinilor de Aloe efectuat de Dagne .a. (1994) a evideniat prezena derivailor 1,8dihidroantrachinonelor: crisofanol, aspedelin, crisofanol-8-metil eter, aloecrison, aloe-emodin, helmintosporin, aloesaponol III, aloesaponarin I, aloesaponol I, II, III i aloesaponarina I i II, precum i compui cromonici: izoaloecrizina D i aloerezina E. Frunzele de Aloe conin: glucide, proteine (1 - 5 %), lipide (0,8 %), purine, -caroten i creatinin. Dintre aminoacizi s-a identificat prezena: alaninei, argininei, acidului glutamic, glicinei, histidinei, isoleucinei, leucinei, lizinei, fenilalaninei, prolinei, serinei, treoninei, tirozinei i valinei precum i a amidei: glutamin. Frunzele mai conin i vitamine dintre care s-au identificat: acidul ascorbic, niacina, tiamina i riboflavina. Siegler i Rauwald (1994) au determinat antranoizii din florile i frunzele a 11 specii de Aloe. Extractele din florile a 5 specii au coninut glucozizi C antronici: aloin (barbaloin), alinozida (3ramnozida antronei) homonataloin, 7-hidroxialoin i 7-hidroxialoin acetat. Agliconii antronei: aloeemodinantron i crisofanolantron au fost prezeni in florile a 6 specii de Aloe, dar nu au fost identificai i in frunzele acelorai specii. Tulpinile de Aloe conin: mucilagii, taninuri, acizi organici, acid uronic, saponine, sapogenine, rezine, chinone, poliuronide, acid pectic i lignine. Dintre glucide s-au identificat: fructoza, galactoza, xiloza, arabinoza, manoza, glucomanani i galactani. A mai fost identificat prezena urmtorilor componeni: rezine, mucopolizaharide, proteine (albumine, globuline i alocutin A), lipide (0,8 %),

vitamine (acid ascorbic, niacin, riboflavin, tiamin), steroli ( -sitosterol, campesterol), pigmeni ( -caroten), saponine, antrachinone, glicozizi antrchinonici, hidroximetilantrachinone, antracene, antranoli, glucozamine, acizi galacturonici i cumarine. Aminoacizii sunt reprezentai de: alanin, arginin, acid aspartic, glicin, histidin, izoleucin, asparagin, leucin, lizin, fenilalanin, prolin, treonin, tirozin i valin S-a mai identificat prezena sterolilor: sitosterol i campesterol i a acizilor fenolici: acid p-cumaric, acid hidroxicinamic i acid cinamic. Dintre antrachinone s-a determinat: acidul crisofanic i rheina, dintre antraglicozizi: barbaloina i izobarbaloina, dintre triterpenele tetraciclice: lupeolul, compuii quinoizi sunt reprezentai de 7-hidroxialoina, aloe-emodin, aloe-emodin antranol, aloinosid A, barbaloin, acid chrizofanic, chrisofanol, emodin, homonataloina, isobarbaloina, nataloina i rheina, iar pironele de 7-hidroxicromon, aloenin i aloeson. Aciune terapeutic Veitch .a. (1994) au identificat in plantele de Aloe un glucozid al dihidroisocumarinelor cu activitate antiinsecticid. Extractele au efect anticancerigen, emmenagog, emolient, laxativ, purgativ, stimulant stomahic, tonic, vermifug, antireumatic i vulnerar. Koo (1994) a constata c extractele de Aloe vera au un efect antiulceros i antidiabetic. Importana Medicinala Utilizare Mucilagiile obinute din aceast specie este utilizat pentru tratarea rnilor, arsurilor, a altor boli de piele, a celor hepatice i de ochi. Prezena compusului aloectin B in gel determin stimularea sistemului imunitar, iar prezena antrachinonelor stimuleaz digestia i are efect laxativ. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse

Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Planta necesit soluri bine drenate, tolerand solurile srace i prefer poziii foarte insotite. Dac planta se crete afar trebuie asigurate condiii mai insorite i climat mai cald, precum i anumite msuri de protecie pentru iernile reci. De preferat plasarea in vase care vara se menin afar, iar iarna se trec in ser. Crete foarte bine pe un pervaz insorit. Pentru inmulire se semann primvara in ser cald, germinarea are loc in 1-6 luni la 16oC. Se repic in vase individuale intr-un substrat bine drenat. Pentru cel puin primele dou ierni se crete in ser, in zona insorit a acesteia. Dac se scot afar aceasta se face primvara de vreme aa incat plantat s se stabilizeze inainte de venirea iernii i i se va asigura protecie peste iarn. Divizarea se poate face de obicei primvara sau cat timp este inc cald, pentru a favoriza inrdcinarea i re-stabilizarea plantei. Vasele cu planatele se in in ser pan la stabilizare. Mod de cultivare: Semanat rasad in spatii protejate si transplantare in ghivece mari Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, taierea lor dupa ce planta a ajuns la maturitate (3-4 ani) Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALTHAEA OFFICINALIS L. Denumire popular: Nalb mare Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Nalb mare, Nalb, Nalb alb, Nalb bun, Nalb de cmp, Nalb de lunc, Nalb de pdure, Ruj Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Dilleniidae Ordinul: Malvales Familia: Malvaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este un arbust cu frunze tomentoase, cele inferioare 5 lobate iar cele superioare 3 lobate. Florile au culoarea alb roietic. Ecologie i rspandire Frecvent din zona stepei pan in etajul fagului, in locuri umede, uneori srturate, zvoaie, lunci, malul apelor. Specie mezohigrofithigrofit. Organe utilizate rdcina (Althaeae radix) recoltat toamna tarziu sau primvara, imediat dup dezghe, i frunzele (Althaeae folium) recoltate la deplina maturitate. Compoziia chimic Rdcina conine: 10 25 % mucilagii, 20 30 % amidon, pectine, 5 10 % oze reductoare, proteine, lipide, 5 7 % sruri minerale, 2 % asparagin, betain. Mucilagul este un amestec de poliholozide solubile in ap (formeaz soluii coloidale) cu structur foarte ramificat, alctuit din ramnogalacturonani, arabinogalactani, arabani i glucani. Lanul ramnogalacturonic se ramific prin acizii uronici i galactoz. Prin hidroliza mucilagului se obin L-arabinoz, D-galactoz, Lramnoz, acid D-galacturonic, acid D-glucuronic. Datorit asparaginei rdcina de nalb mare se coloreaz in galben in prezena alcalilor (reacie de identificare caracteristic). Frunza conine: mici cantiti de mucilagii, flavone (8-glucozida hipolactinei, 8-glucozida4-metil izoscutelarinei), tanin, cumarine (izoscopoletol). Aciune terapeutic Demulcent (atenueaz iritaia local), antalgic, inhib activitatea mucociliar i complementul seric, stimuleaz fagocitoza (imunostimulant), hipoglicemiant. Importana Medicinala Utilizare Afeciuni orale (iritaii ale mucoasei orale i faringiene asociate cu tuse, gastrite, ulcer gastroduodenal, duodenite, colite, enterocolite, colon spastic),

afeciuni respiratorii (bronite, boli pulmonare), urinare (cistite) i dermice (arsuri superficiale, inflamaii, abcese, ulcere, inepturi de insecte). Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Nu au fost semnalate. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Macerat 5 10 % i sirop. Interaciuni medicamentoase: administrarea concomitent a altor medicamente conduce la scderea absorbiei. De aceea recomandm bolnavilor care ii administreaz concomitent i alte medicamente ca administrarea preparatelor cu mucilagii s se fac la o distan de 2 ore, dup administrarea lor. Impurificri: Althaeae radix se poate impurifica cu rdcini de Solanaceae provenite de la Atropa belladonna (Belladonnae radix) - mtrgun i Scopolia carniolica (Scopoliae radix) - mutulic. Acestea pot fi decelate prin examen microscopic (nu conin druze de oxalat de calciu, ci nisip oxalic), prin alcalinizare cu hidroxid de amoniu (rdcinile impuritilor nu se coloreaz in galben pentru c nu conin asparaginaz) i extracia i identificarea alcaloizilor (abseni la rdcina de nalb mare). Althaeae folium poate fi confundat cu frunzele de Atropa belladonna, Scopolia carniolica (Solanaceae) i Phytolacca americana - carmaz. Incluziunile de oxalat de calciu altele decat druzele (nisip oxalic, rafidii), absena striurilor cuticulare ale epidermei frunzei i prezena alcaloizilor sau a saponozidelor triterpenice sunt criterii de depistare a impuritilor respective. Lavatera thuringiaca L. nalb slbatic, salvie alb. Se deosebete prin frunze puternic emarginate i pubescente numai pe partea inferioar, prin flori mai mari, dispuse solitar la axila frunzelor. Conservare Cultivare Este o plant care crete pe diferite tipuri de sol i in variate condiii de mediu, dar prefer

solurile umede i poziii insorite. Rezist la circa -25oC. Se inmulete prin semine semnate toamna in rsadnie reci. De preferat semnatul imediat ce seminele s-au maturat, la sfaritul verii. Dac se practic stratificarea se imbunteste procentul i viteza de germinaie. Se repic in vase individuale, iar plantarea afar se face vara. Divizarea plantelor se poate realiza primvara sau toamna, cu meninerea in locuri uor umbrite in rsadnie reci sau sere pan cand plantele au crescut suficient, ca s poat fi plantate la locul definitiv. Mod de cultivare: Semant direct in camp, cu semanatoare de cereale in pragul iernii, 8-10 kg samanta/ha, 62,5-75 cm intre randuri, adncime: 1,5-2 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunzele recoltare manuala, fara petiol, inainte de inflorire - Florile, la inceputul infloritului, cu tot cu caliciu - Radacinile, in anul 2-3 de vegetatie, toamna, dupa stagnarea vegetatiei Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALTHAEA ROSEA (L.) Cav. Denumire popular: Nalb de grdin Sinonime tiinifice: Alcea rosea Alte denumiri populare: Nalb de grdin, Cabulite, Nalb, Nalb de ai mare, Nalb nalt, Nalb nvoalat, Nalb mare, Nalb mare de grdin, Nalb roie, Roj, Roz, Ruj, Rujalin, Ruj, Ruj de ptuleu, Ruj neagr, Ruji de Rusalii, Ruji de bot, Ruji pe tuleu, Trandarir cu pari, Tufnic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dilleniidae Ordinul: Malvales Familia: Malvaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Este o plant peren cu rdcina pivotant i cu tulpina puin ramificat, inalt de 1 3 m. Frunzele palmat-lobate sunt lung peiolate i dispuse altern. Florile, cu diametrul de 6 10 cm, au petalele roii-purpurii sau negre-purpurii. Fructul este disciform, mericarpic. Ecologie i rspandire Plant cultivat ornamental. Organe utilizate Se utilizeaz florile (Malvae arboreae flores), recoltate in lunile iulie august, dup vetejire. Compoziia chimic Varietatea cu florii colorate in rou-inchis conine antocianozide, complex denumit altein, format din mono- i diglicozide ale cianidolului, malvidolului, delfinidolului, petunidolului (cianin-3,5-diglucozid, delfinidin-3-glucozid, mirtilidin-3-glicozid), flavone (apigenin-8glucozid i apigenin-8-glucozid-3-sulfat), taninuri, glucide, mucilagii (galacturonoramnani acetilai). Principalii componeni identificai in rdcinile plantelor de Althaea rosea, au fost: flavonele, acizii fenolici i cumarinele (Gudej, 1991). Rdcinile acestei plante conin: mono i diglucide (5 11 %), galactoz, ramnoz, arabinoz, xiloz, mucilagii (6 35 %), amidon (25 38 %), lipide (0,5 %), proteine (10,8 %), din care betaine (4,0 %), pectine (11 15 %), taninuri, amide (asparagina denumit i altein - 2,0 %), vitamine (niacin, riboflavin, tiamin), glicozizi flavonici (kampferol, quercetin), -caroten, acizi fenolici (acid ferulic, acid siringic), fitosteroli i substane minerale. Organele aeriene conin: glucide (hexoze, galactoz, arabinogalactani, glucani, pentozani, xilani, celuloz), polialcooli (sorbitol), lipide (acid malvalic), substane flavonoide (8-hidroxilutein i 8- -gentiobiozid), colin, acid clorogenic, acid salicilic, glucozamine, acizi grai (acid erucic), acid glucuronic, acid hidroxibenzoic, acid phidroxiacetic, riboflavin, scopolin, acid

uronic, compui benzenoizi (acid vanilic, acid syringic), cumarine (scopoletin, scopolin). Frunzele conin pigmeni (clorofil, quercetin, kampferol), mucilagii (9 15 %), cumarine (scopoletin, scopolin), acid siringic i uleiuri volatile care sunt sintetizate de peri secretoari, rari, dispui pe ambele fee ale frunzelor. Acetia de cele mai multe ori sunt sesili i au o gland tetracelular. Aciune terapeutic Nosalova .a. (1993) au constatat c ramnogalacturonanii din mucilagiile izolate de pe rdcinile acestei specii au activitate antitusiv, emolient, diuretic i laxativ. Importana Medicinala, melifera Utilizare Afeciuni digestive (iritaii ale mucoasei orale i faringiene asociate cu tuse, gastrite, ulcer gastroduodenal, duodenite, colite, enterocolite, colon spastic), afeciuni respiratorii (bronite i boli pulmonare), urinare (cistite) i dermice (arsuri superficiale, inflamaii, abcese, ulcere, inepturi de insecte). Petalele izolate ale varietii cu flori purpuriuintens sunt folosite drept colorant alimentar (G37, G61), pentru siropuri, lichioruri i vinuri. Alte utilizri: In scop tinctorial se utilizeaz cultivarul Nigra. Lina mordat cu sulfat de aluminiu i fier, colorat cu extractul obinut din flori uscate i retratat cu bicromat de potasiu, realizeaz o culoare galben brunie. Lna mordat cu bicromat de potasiu, colorat cu extractul obinut din flori i retratat cu bicromat de potasiu se coloreaz in kaki-glbui, iar cea retratat cu sulfat de cupru se coloreaz in kaki (Chiril .a., 1999). Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Nu au fost semnalate. Dozare

Supradozare Forme farmaceutice Macerat 5 10 % i sirop. Intr frecvent in formule de specii pectorale i se folosete la colorarea oetului aromatic. Interaciuni medicamentoase V. Althaea officinalis Conservare Cultivare Este o plant bienal sau peren originar din Orient, iar in condiiile din ara noastr produce flori chiar din primul an de cultur, dac seminele sunt supuse procesului de vernalizare. Nalba de grdin nu este pretenioas fa de clim i ca urmare poate fi cultivat in intreaga ar, cu excepia zonelor de munte. Prefer solurile uoare, reavene, bogate in humus, aluviunile i luncile cu un subsol adanc i permeabil. Solurile nu trebuie s fie prea umede i umbrite. In cazul solurilor pietroase i uscate, plantele produc puine flori i de dimensiuni mici. Momentul corespunztor semnatului este cel specific culturilor timpurii (grau de primvar, mazre), iar cantitatea necesar de sman este de 5 kg. Inflorirea se realizeaz in etape, incepand din iunie pan in septembrie i deoarece corola cade la dou zile, pentru a se evita pierderile de flori, culesul se efectueaz zilnic pe intreaga suprafa. Florile fr caliciu se recolteaz cu mana, in momentul cand incep a se inchide, pentru c atunci corola se desprinde uor de caliciu. Recoltarea se face numai pe vreme frumoas, iar florile se adun in couri. Urmeaz uscarea in straturi foarte subiri, in incperi intunecoase i bine aerisite, ori in usctorii speciale la o temperatur maxim de 50oC, cu un curent puternic de aer. Florile se pstreaz in saci de hartie, lzi sau in vrac. Cultura de nalb poate dura 3 ani pe acelai teren, obinand o producie constant i rentabil. Dup aceast perioad se va infiina o nou cultur, dar pe un alt teren.

In scopul obinerii de semine, recoltarea se efectueaz cand seminele au o culoare brun inchis, se folosete secera i plantele se leag in snopi. Urmeaz treieratul dup 2-3 zile. Smana obinut se insmaneaz in acelai an, deoarece are o germinaie sczut. O bun germinaie caracterizeaz smana abia dup 2 ani de la recoltare. Mod de cultivare: Semanat direct in camp cu semanatoarea de cereale, 6-8 kg/ha, distanta intre randuri: 70 cm, adancime: 2-3 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Petale, recoltarea manuala periodica, pe masura aparitiei lor Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALYSSUM SAXATILE L. Denumire popular: Ciucuoar Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Brbioar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniidae Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plante anuale, cu inlimea de 15 25 cm, cu frunze bazale mari, lanceolate i cu frunze tulpinale linear lanceolate. Florile galbene, pe tipul 4, grupate in inflorescene, iar fructul silicul, aproape rotund. Ecologie i rspandire Specie frecvent din zona stepei pan in etajul boreal, pe stancrie. Organe utilizate Florile proaspete se utilizeaz in scop tinctorial. Compoziia chimic Aciune terapeutic Importana Utilizare

Extractele obinute din flori se folosesc pentru colorarea lanii in nuane de galben, vernil sau kaki-bruniu. Culoarea galben se obine cand lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu se fierbe in extractul obinut din flori proaspete, dup care se retrateaz cu sulfat de aluminiu i potasiu. Culoarea vernil se obine cand mordarea i vopsirea se face ca in cazul anterior, iar retratarea se face cu sulfat de cupru. Lana poate fi colorat in nuana kaki-bruniu dac lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu se fierbe in extractul obinut din flori proaspete, dup care se retrateaz cu bicromat de potasiu (Chiril .a., 1999). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AMBROSIA ARTEMISIIFOLIA L. Denumire popular: Ciucuoar Sinonime tiinifice: Ambrosia elatior L. Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae ) Subfamilia: Asteroideae Caractere morfologice Este o plant anual cu rdcina pivotant, cu tulpina dreapt, cilindric, ramificat, de 50-150 cm. inlime; frunze de 1-2 ori penat-sectate, scurt des proase, verzi inchise pe faa superioar i mai deschise pe cea inferioar; florile sunt dispuse in inflorescen de tip antodiu; inflorirea iulieaugust; fruct achen. Ecologie i rspandire Sporadic, uneori local abundent, in lungul cilor ferate, a drumurilor i in culturi. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic

Organele aeriene ale acestei plante conin: sesquiterpene (artemisiifolin, psilostachiin, psilostachiin B, acid dampsinic), pseudoguianolizi (peruvin - C15H20O4), lactone sesquiterpenice (coronopilin - 0,1 %, 1,2-dihidropartenin), cumanin, dihidrocumanin, acid ambrosic, artemidifolin. Dintre pigmeni a fost identificat prezena: quercetin-3'-glucozidului i a izoramnetinglucozidului. Analizele efectuate de Maia .a. (1988) au permis s se evidenieze prezena a 19 componeni in uleiurile volatile extrase din plantele de Ambrosia. Ponderea au deinut-o beta-himachalenul (33,78 %) i gamma-elemenul (10,30 %). Ceialali componeni au deinut mai puin de 5,0 % din cantitatea total a compuilor volatili: deltaelemen, bornil acetat, beta-cariofillen, terpinen4-ol, beta-pinen, beta-cubeben, alfa-pinen, deltacadien, (Z)- beta-farnesen, alfa-humulen, copaen, limonen, piperiton, germacren, trans- beta-bergamoten, alfa-gurjunen i gamma-muurolen. Fructele acestei specii conin alcaloizi: agmatin (C5H14N4). Aciune terapeutic Extractele obinute de la aceast specie au efect dezinfectant, emetic i febrifug. Importana Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea febrei, pneumoniei, crampelor intestinale, diareii i ca uz extern pentru tratarea durerilor reumatice i a inepturilor de insecte. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AMYGDALUS COMMUNIS L. Denumire popular: Migdal Sinonime tiinifice: Prunus communis ( L.) Arcangeli non Hudson; Prunus amygdalus Batsch., Prunus dulcis (Miller)D.A. Web., Amygdalus dulcis Miller. Alte denumiri populare: Pom de mandul, Mgdlan, Mandul, Amigdal, Badem Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta

Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Prunoideae Caractere morfologice Este un arbore de 8 m (12m) inlime, cu frunze ovat lanceolate, cu varf acuminat, cu peioli scuri(1,5-2 cm), cu 2 glande nectarifere extraflorale; florile sunt dispuse cate 2, sesile sau foarte scurt pedunculate, roz-roiatice pan la albe; inflorirea martie-aprilie; fructe elipsoidale, turtite lateral, cu semine dulci sau amare. Ecologie i rspandire Cultivat fructifer, sensibil la geruri. Organe utilizate In scop medicinal i alimentar se utilizeaz seminele i ulei gras (Amygdali semen, Oleum Amygdali). Compoziia chimic Seminele conin: 45 60 % ulei gras, 3 5 % heterozide cianogene, 25 - 35 % proteine, 1,3 1,5 % enzime (emulsin), oze, mucilagii, gume, asparagin, substane minerale. Heterozide cianogene: 0,2 8,5 % amigdalozid (geniobiozida nitrilului mandlic), prunazozid. Mucilagii: 3 13 % arabinogalactani. Lipide: gliceride ale acizilor nesaturai (62 - 86 % acid oleic, 7 30 % acid linoleic, 4 9 % acid palmitic i in cantiti mai mici de 1 % acizii caprilic, caprinic, lauric, miristic, stearic, arahidic, palmitoleic i linolenic). Steroli: -sitosterol (mai mult de 122 mg/ 100 g), campesterol i stigmasterol (5 i respectiv 3 mg %).. Aminoacizi: arginin (2,69 %), fenilalanin (1,13 %) i valin (1,11 %) i puin de 1 % ali aminoacizi (cistin, histidin, izoleucin, lizin, metionin, treonin, triptofan i tirozin). Vitamine: 0,8 6,5 mg % acid ascorbic, 26,10 mg % tocoferol, 4,18 mg % nicotinamid, 0,62 mg % riboflavin, 0,58 mg % acid pantotenic, 0,06 mg % piridoxin, 0,04 mg % acid folic i 0,22 mg % tiamin.

Elementele minerale: potasiu 835 mg %, fosfor 454 mg %, calciu 252 mg %, magneziu 170 mg %, clor 40 mg % i intre 1 i 4 % fier, bor, cupru i mangan. Uleiul gras de migdal dulce conine benzaldehid i 2 4 % acid cianhidric. Amigdalozida prin hidroliz enzimatic (in prezena emulsinei), pune in libertate benzilaldehid, acid cianhidric (toxic) i geniobioz (dou molecule de glucoz). Dac hidroliza are loc in prezena -glucozidazei se obine prunazozid i glucoz. Sub aciunea prunazei prunazozida se scindeaz in glucoz i acid mandelic. Acesta este transformat de hidroxinitrilaz in benzaldehid i acid cianhidric. Prin distilare cu vapori de ap a seminelor supuse in prealabil unei hidrolize enzimatice se obine acidul cianhidric. Aciune terapeutic Semine: Antitusiv, expectorant, uor antiseptic i aromatizant. Ulei gras: emolient, antiinflamatoare, cicatrizant, slab laxativ. Importana Medicinala, melifera, alimentara Utilizare Iritaii ale faringelui i cilor respiratorii insoite de tuse - emulsia obinut din semine; vehicul pentru prepararea soluiilor injectabile uleioase, baz de unguent in dermatologie i cosmetic, laxativ pentru copii uleiul gras. Dup indeprtarea tegumentului seminal, din cotiledoanele respective se prepar emulsia cunoscut sub denumirea de Potio gummosa. Seminele de migdal au o valoare alimentar ridicat, respectiv 2.727 kJ/ 100 g semine datorit coninut mare de substane minerale, aminoacizi i steroli. Distilatul apos (Aqua Amygdalarum amararum) cu un coninut de 100 } 5 mg % HCN se folosea ca antitusiv (azi inlocuit din cauza labilitii amigdalozidei cu Solutio Benzaldehidcianhidrini). De asemenea este folosit ca aromatizant pentru buturi (alcoolice i nealcoolice) i produse de patiserie. Alimentaie - seminele se consum uscate;

Industrie - fructele necoapte, crude sunt folosite la obinerea conservelor, colorarea coniacurilor; industria parfumurilor i la fabricarea spunurilor; Medicin, uman, popular - uz intern - tratarea ulcerului gastric, gastrite se consum semine zdrobite, tratarea tusei, laringitei se face decoct din coaj, tratarea constipaiei se foloseste ulei de migdale; uz extern - tratarea arsurilor, eczemelor, se utilizeaz uleiul de migdale. Cosmetic - crema de migdale catifeleaz i hidrateaz pielea; Apicultur - specie melifer. Toxicitate Migdalele sunt toxice prin acidul cianhidric (HCN) rezultat din hidroliz enzimatic. O migdal conine cca 1 mg HCN. Doza mortal pentru un adult de 70 kg este de 50 mg. De aceea consumul de semine i alte produse cu amigdalozid i derivai trebuie limitat. De exemplu, 10 semine de migdale amare sunt fatale pentru un copil, 60 pentru un adult. In caz de intoxicaie se recomand antidoturi (EDTA-dicobalt, tiosulfai ori alte substane care previn formarea methemoglobinei, ca de exemplu nitritul de amil). Pentru golirea coninutului stomacal se recomand substane emetrice (vomitive) i splturi gastrice. Se activeaz circulaia i eventual se apeleaz la respiraie artificial. Produsul este considerat ca depit i nu se mai utilizeaz de mult vreme. Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Emulsie (Potio gummosa), hidrodistilat (Aqua Amygdalarum amararum). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANACAMPTIS PYRAMIDALIS (L.) Rich. Denumire popular: Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae

Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Orchidales Familia: Orchidaceae Subfamilia: Orchidoideae Caractere morfologice Plant peren cu tuberculi intregi, globuloi. Tulpina inalt de 10-50 cm este slab muchiat in partea superioar, iar la baz prezint tecile frunzelor trunchiate sau acuminate, de culoare brun. Frunzele sunt oblong sau liniar-lanceolate, acuminate; cele superioare sunt reduse la bractee. Inflorescena multiflor, spiciform, foarte dens, alctuit din flori mici, palid- rozee pan la inchis-purpurii, rareori alburii sau albe, plcut mirositoare. Labelul plan, pntenat, adanc-3 lobat, la baz , pe partea superioar cu 2 lamele proeminente, paralele, glbui pan la purpurii; lobii labelului sunt ovai, obtuzi , egali ca lungime sau cel median puin mai scurt; infloret in iunie-iulie. Ecologie i rspandire Specie intalnit sporadic din zona de step pan in etajul fagului, in staiuni insorite, pe soluri scheletice, calcaroase, in rariti de pdure, tufriuri, pajiti. Specie xeromezofil, subtermofil. Organe utilizate Compoziia chimic Florile conin amidon, mucilagii i substane volatile. Andersson .a. ( 2002) a determinat compoziia substanelor volatile extrase din aceast specie. Principalii componeni identificai sunt urmtorii: 2fenilacetaldehid, 2-feniletanol, -pinene, benzaldehid, dihidrooxoisoforon, oxoisoforon, linalool, trans- -ocimen i verbenon. Aciune terapeutic Importana Utilizare Extractele coninand mucilagii sunt utilizate pentru tratarea diareei. Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: ANAGALLIS ARVENSIS L. Denumire popular: Scanteiu Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Scnteiu, Buruiana bureilor, Buruian de rnduri roii, Coard de gin, Focor, Gonitoare, Gonitoarea vaci, Iarb de psri, Inti, Nsturai, Nigelari, Ochior, Ochior rou, Paperin, Plescai, Rcuin, Rocoin roie, Rocoin, Rou, Sclci mici, Scntee, Scnteiu, Scnteiu roie, Schintioar, Scnteui, Sclipei, Soponelul calului, Vcri Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniidae Ordinul: Primulales Familia: Primulaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant herbacee inalt de 10 30 cm, cu tulpini mai mult repente, frunze mici, alterne, ovalascuite, cu marginea intreag, ce prezint puncte negre pe faa inferioar. La axila frunzelor se gsesc cate 6 10 flori lung pedunculate, mici, radiale, cu periant dublu, alctuite pe tipul 5, de culoare roie-crmizie. Pe corol sunt prezeni peri glandulari. Fructul o pixid globuloas, de 4 5 mm diametru, ce conine 20 25 semine mici, negricioase. Inflorete din iulie pan in septembrie. Ecologie i rspandire Crete spontan in Europa, Asia, SUA i America de Sud netropical, prin locuri necultivate i grdini, pe lang drumuri i garduri, prin faneuri etc. Detalii... Organe utilizate partea aerian inflorit, frecvent insoit de rdcini (Anagallidis herba). Compoziia chimic Saponine triterpenice: anagalin, aglicon dominant 13,28-epoxi-16-oxo-olean, anagaligenoli (principii active principale). Cucurbitacine: cucurbitacinele E, B, D, I i L (imprim produsului vegetal gust amar). Flavonoide

Derivai ai acidului cafeic. Aciune terapeutic Antiviral, fungicid, spermicid, estrogen, ocitocic, hemolitic, expectorant, tenicid, diuretic (datorit saponinelor); citostatic (datorit cucurbitacinelor). Extractele apoase au indus la animalele de experien (obolani, cobai, iepure) contracii uterine i pe segmente de material uterin uman. Saponinele izolate au aciune de distrugere a spermei umane. Extractul metanolic din produsul vegetal a prezentat un efect estrogen (testul Allen-Doisy) i antiviral (pe virusul Herpex simplex tip I, Adenovirus tip II i Polio tip II M. Amoros, B. Fauconnier, R.L. Girre, 1987). Saponinele extrase cu etanol hemolizeaz eritrocitele umane. Acetil-saponina izolat din produs acioneaz ca tenicid. Importana Medicinala Utilizare Hemoroizi, herpes, edeme, arsuri, prurit, diferite forme de cancer, dureri articulare. Medicina chinez: mucturi de caine i de arpe, intoxicaii cu pete i alimente; Medicina indian: tulburri menstruale. Homeopatie: erupii dermice, negilor i infeciilor urinare. Eficacitatea produsului n-a fost demonstrat. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse La doze terapeutice i administrare corespunztoare n-au fost observate reacii adverse. Administrarea in doze mari sau pe o perioad indelungat poate conduce la gastroenterite i nefrite determinate de cucurbitacine. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie (1 linguri produs la 1 can de ap clocotit; repaus 10 minute i filtrare) pentru uz intern (se bea in cantiti mici pe toat durata zilei); unguente i cataplasme pentru uz extern (in dureri articulare). Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: ANCHUSA OFFICINALIS L. Denumire popular: Miru Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Limba boului, Atrael, Boroan, Iarb de bou slbatic, Limbari, Miru, Roii Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Boraginaceae Subfamilia: Boraginoideae Caractere morfologice Plant peren, rar bisanual; tulpina dreapt, acoperit cu peri setiformi, inalt de 30-70 cm; frunzele late, alungit sau lat lanceolat, cele inferioare ingustate in peiol, cele mijlocii i superioare sesile, rotunjite la baz; flori violacee, rar roze sau albe, dispuse in cime scorpioide; fruct achen.. Ecologie i rspandire Specie xerofit-xeromezofit; frecvent in zona de step-etajul gorunului, tufriuri, margini de semnturi. Detalii... Organe utilizate frunzele (Anchusae folium). Compoziia chimic Poliholozide: mucilagii. Acizi fenolici: acid litospermic (probabil). Alcaloizi pizolizidinici Alantoin Sruri minerale: nitrat de potasiu, litospermat de potasiu Aciune terapeutic Demulcent, diuretic, cicatrizant, antigonadotrofic (anovulatoare). Activitatea anovulatoare a fost cercetat pe frunzele de Lithospermum officinale L. i pe rdcinile de Lithospermum ruderale DOUGL. ex LEHM., alte specii din familia Boraginaceae folosite tradiional de triburile indiene din Nevada ca anticoncepionale. Experienele efectuate prin diferite

modele experimentale asupra extractului apos au demonstrat c aciunea farmacodinamic este dat de un produs de oxidare a acidului litospermic i a diverilor fenoli, rezultat sub aciunea unei fenoloxidaze. Planta proaspt este inactiv. Pentru a deveni activ trebuie conservat 1 2 ani. O aciune asemntoare s-a observat i in cazul ciclolignanilor naftalenici obinui prin oxidarea acidului cafeic cu permanganat de potasiu. Importana Melifera Utilizare Afeciuni renale (cistite, nefrite), Contraceptiv Toxicitate Speciile familiei Boraginaceae se caracterizeaz prin prezena acidului litospermic (cu proprieti antigonadotrofe), dar i a alcaloizilor pirolizidinici (cu potenial hepatocancerigen i mutagen). Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Observaii: Frunzele de Anchusa officinalis sunt considerate impuriti (falsificri) ale funzelor de Borago officinalis L. De la specia Anchusa rubra sin. Alkanna tinctoria se recolteaz rdcinile pentru coninutul in alkanin (derivat naftalenic cu proprieti tinctoriale). Tinctura Alkannae se folosete in fito- i histochimie (coloreaz uleiurile volatile, uleiurile grase i rezinele in rou) i la colorarea textilelor. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANEMONE NEMOROSA L. Denumire popular: Floarea patilor Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Floarea Patilor, Breabn alb, Breaben alb, Clopoei, Deiei albi, Dediei slbatici, Floare de pati, Floarea psrilor, Floarea Patelui, Floarea Patelui alb, Floarea Patilor alb, Floarea vntului, Floarea vntului alb, Floarea Vinerei Sfinte, Ginue, Muscarici albi, Muscerici albi, Mustenici alb, Pataci, Pti, Pinea Patelui, Puichi, Pupegioi, Rotili, Turcule, Zlac

Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Ranunculoideae Caractere morfologice Plant herbacee, peren, inalt de 6 30 cm, cu rizom tarator, galben sau brun. Tulpinile sunt erecte, solitare, glabre ori slab pubescente, cu frunze bazilare lungi, tripenate sau penatifid-serate. Frunzele caulinare dispuse cate 3 in rozete au peiolul lung de 2 cm. Bracteele sunt palmate i penatifid-serate i n general nu au muguri axilari. Florile sunt solitare, albe sau rouviolete, cu un diametru de 1,5 4 cm, dispuse la varful tulpinii i pritejate de 6 (5 9) bractei oblong-ovate, cu marginea intreag i glabre. Au numeroase stamine galbene i 10 20 carpele oblongi, cu un varf scurt, recurbat. Tulpinile sunt erecte in timpul infloririi. Fructele sunt drupe compuse, pubescente. Ecologie i rspandire Planta este rspandit in toat Europa, cu excepia regiunilor mediteraneene i nordul Laponiei. Organe utilizate Partea supraterestr colectat inainte de inflorire, proaspt i uscat. Compoziia chimic Protoanemonin: aproximativ 300 mg protoanemonin la 100 g de plant proaspt. probabil sub form glicozidic (ranunculin). Cand planta este tiat in buci mici i in timpul uscrii, sub influena enzimelor ranunculina se dimerizeaz formand anemonin. Protoanemonina este compus volatil, anemonina este nevolatil i stabil din punct de vedere chimic (nu poate regenera protoanemonin) Aciune terapeutic Antimicrobian. Importana Utilizare

Afeciuni respiratorii (tuse convulsiv i astm), gastrice (dureri stomacale), genitale (intarzierea menstruaiei). Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Protoanemonina este iritant pentru mucoase i piele. Anemonina este inactiv. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANEMONE RANUNCULOIDES L. Denumire popular: Pti Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Pti, Breabni, Ddiei, Deiei, Dediei galbeni, Floarea psrilor, Floarea Patelui, Floarea Patelui galben, Floarea Patilor, Floarea Patilor galben, Floarea vntului, Floarea vntului galben, Ginue, Ginue galbene, Glbinele, Muscarici galbeni, Muscerici galbeni, Oie, Oie galbene, Pinea Patelui, Pinea Patilor galben Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Ranunculoideae Caractere morfologice Plant erbacee peren, de talie mic (7-30 cm inlime), cu rizom brun, orizontal in sol. Tulpina erect este lipsit de frunze bazale iar in partea superioar prezint un involucru trifoliat, cu frunzele aezate in verticil avand peioli scuri. Limbul este trisectat, cu nervaiune palmat. Florile solitare, aezate pe pedunculi lungi au 5 foliole perigonale, galben aurii; staminele numeroase sunt mai scurte decat perigonul; inflorete in III-V. Fructul multiplu poliachen, este alctuit din achene scurt proase, prevzute cu un rostru lung. Ecologie i rspandire Plan frecvent din zona silvostepei pan in etajul nemoral (subetajul fagului) in pduri, tufriuri, livezi, poieni. Specie euriterm, mezofil. Organe utilizate

Compoziia chimic esuturile acestei plante conin protoanemonin (C5H4O2), ranunculin i anemonin. Aciune terapeutic Protoanemoninul din aceast specie are efect antibacterian, antibiotic, antimitotic, antimutagen, antiseptic, antitumoral, antiviral, iritant, pesticid, purgativ, toxic i vermifug. Anemoninul are efect iritant. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANETHUM GRAVEOLENS L. Denumire popular: Mrar Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Crop, Chimen, Marar, Marari, Marariu, Mrar de grdin, Mrar tare, Mrariu, Mrra, Mrariu, Morar, Morariu Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiale Familia: Apiaceae Subfamilia: Apioideae Caractere morfologice Plant erbacee anual glabr, verde intunecat, albastr pruinoas, cu miros caracteristic; tulpina atinge 130 cm in lungime; frunzele alterne, de 3-4 ori penat-sectate, cu segmente liniar-filiforme; flori mici, hermafrodite, actinomorfe, cu petale galbene, grupate in umbele compuse; inflorete in iulie-august; fructul mericarpic de tip dicariops cu mericarpii alungite avand coastele principale evidente, alburii. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca aromatic sau condimentar, rspandit i subspontan, originar din Asis de SV, India. Organe utilizate se utilizeaz in scop medicinal fructele, care conin uleiuri volatile cu monoterpene monociclice, iar in scop alimentar atat frunzele, cat i seminele. Compoziia chimic

Frunzele de mrar conin: 88,0 % ap, 2,8 % glucide, 2,0 - 2,7 % proteine, 0,3 % lipide, 3,3 % fibre i ulei volatil. Coninutul de vitamine din 100 g frunze este urmtorul: 52,0 mg acid ascorbic, 6,0 mg tocoferoli, 0,23-0,42 mg tiamin, 0,11-0,28 mg riboflavin, 0,30 mg nicotinamid, 0,25 mg acid pantotenic, 0,10-1,5 mg piridoxin, 2,8 mg niacin i 0,10 mg acid folic. In 100 g frunze s-a determinat urmtorul coninut de substane minerale: 430 mg potasiu, 100,0 mg calciu, 86,0 mg sodiu, 51,0 mg fosfor, 40,0 mg magneziu, 2,7 mg fier, 0,25 mg zinc i 0,06 mg cupru. Analezele efectuate de Huopalahti .a. (1988) la uleiurile volatile extrase din plantele de mrar, au evideniat existena a 11 componeni dintre care 3,9-epoxi-p-1-metan a deinut 33,20 % din totalul componenilor i neofitadienul 19,90 %. Cantiti mai mici au fost constatate in cazul felandrenului 6,80 %, miristicinei 5,80 %, apiolului 4,20 %, para-cimenului 1,80 %, felandrenului 1,70 %, piperitonei 1,40 %, carvonei 1,00 %, limonenului 0,70 % i -pinenului 0,20 %. Teuscher i colab. menioneaz pentru prile aeriene: 0,2 2,3 % ulei volatil (0,05 0,75 % in planta proaspt) format din (S)-(+)-felandren (26 65 %, cantitatea cea mai mare gsindu-se inainte de inflorire) i dileter (5 - 32 %, cantitatea cea mai mare atingandu-se in timpul infloririi) acetia fiind rspunztori de mirosul caracteristic al mrarului. Compui insoitori: (+)-limonen (3 55 %), -felandren (pan la 10 %), p-cimen (pan la 4 %), D-carvon, coninut dependent in foarte mare msur de condiiile pedo-climatice (12 29 % in Germania, 0 40 % in SUA, 25 42 % in India, 25 50 % in Ungaria, 0 2,5 % in Finlanda). Pe lang aceti constitueni principali se mai intalnesc: p-ment-2-en-1,6-diol, 8hidroxigeraniol, esterul metilic al acidului 2metilbutiric i piperiton. Ali constitueni: flavonozide (3-O- -Dglucuronidele quercetolului i izoramnetolului, 3O-glucozidele, 3-O-galactozidele i 3Oramnoglucozidele

quercetolului i izoramnetolului, vicenin), cumarine (cumarin, scopoletin). Analizele efectuate de Burzo .a. (nepublicat) au relevat c uleiul volatil extras din frunzele de mrar conine in principal -felandren (60,07 %), limonen (15,37 %) i dimetilhexahidro benzofuran (16,42 %). In cantitate mai mic s-au determinat: -pinen, p-cimen mircen, -thujen, carvon, sabinen, -pinen, -terpinen i -terpinen. Inflorescenele conin 5 6,5 % ulei volatil. Componenii dominani sunt limonenul (32 33 %), -felandrenul (20 21 %) i carvona (25 30 %). Cantitatea de carvon i de ulei volatil crete dup imbobocirea florilor i atinge maximum in faza de lapte. Componenii chimici din fructele de mrar sunt reprezentai de uleiuri volatile (pan la 4,0 % sub. uscat), lipide (14,5 %), tiamin (0,42 mg/ 100 g), riboflavin (0,28 mg/ 100 g), mucilagii, taninuri, substane azotate etc. Uleiul volatil obinut din fructe (dup Franchomme): 25 50 % hidrocarburi monoterpenice [25 40 % (+)-limonen, 25 % -felandren, 0,2 % pcimen], 40 60 % cetone monoterpenice (28 41 % carvon, 0,6 0,9 % izocarvon i dehidrocarvon), compui aromatici (miristicin, dilapiol), sub 4 % cumarine (umbeliferon i umbeliprenin) i furanocumarine (bergapten), ftalide. Analizele efectuate de Lawrance (1980) la uleiurile volatile din seminele de mrar, au identificat prezena a 19 comoneni. Dintre acetia carvona a reprezentat 45,00 %, limonenul 35,00 %, felandrenul 7,00 %, cis-dihidrocarvona 2,00 % i trans-dihidrocarvona 1,50 % din totalul componenilor. Restul componenilor au deinut fiecare mai puin de 1,0 % din totalul substanelor volatile: pcimen, -pinen, iso-dihidrocarveol, mircen, neodihidroisocarveol, (E)-anetol, campfen, -3caren, cis-carveol, trans-carveol, dihidrocarveol, neodihidrocarveol, -pinen i sabinen. Sing .a. (1987) au constatat c organele vegetative proaspete au cel mai mare coninut de ulei volatil cind smana este in faza de lapte i cand s-au

aplicat fertilizri cu azot i cu fosfor. Detalii... Aciune terapeutic Tonic SNC (comparabil cu aciunea cofeinei), anticataral, mucolitic, colagog, coleretic, slab anticoagulant (pentru uleiul volatil din fructe), carminativ, stomahic, antispastic, vitaminizant i aromatizant, diuretic, antihelmintic (frunzele, tulpinile i fructele). Importana Aromatica si condimentara Utilizare Afeciuni respiratorii (bronite catarale acute), digestive (insuficiene hepato-biliare, dispepsii, anorexii), circulatorii (edeme) fructe i ulei volatil. Uleiul volatil se utilizeaz in industria parfumurilor, a produselor cosmetice i pentru aromatizarea mancrurilor. Frunzele sunt apreciate pentru coninutul sczut de substane energetice (104 kJ/ 100 g) i pentru coninutul ridicat de acid ascorbic, vitamin E i fibre. Aroma specific a fcut ca frunzele acestei specii s fie utilizat pentru obinerea de preparate culinare. Alte utilizri: Uleiul volatil se utilizeaz in industria parfumurilor, a produselor cosmetice i pentru aromatizarea mancrurilor. Frunzele sunt apreciate pentru coninutul sczut de substane energetice (104 kJ/ 100 g) i pentru coninutul ridicat de acid ascorbic, vitamin E i fibre. Aroma specific a fcut ca frunzele acestei specii s fie utilizat pentru obinerea de preparate culinare. Medicina uman (popular): seminele(fructele) decoct, administrat copiilor impotriva durerilor de stomacsau a durerilor de urechi; ceaiul din semine se lua pentru ameliorarea durerilor de cap, sau in tratamentul astmului cardiac; seminele pisate date copiilor impotriva limbricilor; tulpini - ceai folosit in boli ale aparatului urinar; partea aerian ceai folosit in boli de inim i contra arterosclerozei; florile folosite pentru ceai contra tusei

Medicina veterniar (popular): planta decoct administrat vacilor cand acestea nu aveau lapte. Toxicitate In doze obinuite, folosirea mrarului drept condiment nu comport nici un risc de toxicitate acut sau cronic. Datorit cumarinelor produsul are potenial fotosensibilizator. Contraindicaii La ulei volatil: sugari, copii, femei gravide, bolnavi epileptici (datorit cetonelor care sunt neurotoxice convulsivante i abortive). Precauii i reacii adverse Posibile fotodermii la contactul cu planta proaspt sau cu sucul ei. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Fructele crude, intregi sunt folosite la obinerea unor produse galenice infuzii, tincturi, ap aromat) ori a uleiului volatil. In arta culinar se folosesc frunzele (proaspete i uscate), inflorescenele mature i fructele. Conservare Cultivare Mrarul este o plant rezistent la frig i ca urmare semnatul se efectueaz toamna sau primvara de vreme. Germinarea seminelor are loc la temperatura de 3oC, iar temperatura iotim de cretere este de 16-18oC. Nu are cerine mari fa de lumin, ins lumina insuficient determin obierea de plante alungite i puin aromate. In privina umiditii manifest cerine mari in perioada germnrii seminelor i la inceputul vegetaiei, urmand ca pe msura creterii plantelor i formrii unui sistem radicular bogat s devin mai rezistente la insuficiena api. Planta nu suport exesul de umidiate. In privina solului, se dezvolt bine pe toate tipurile de sol, cu rezultate foarte bune dac in anul anterior s-a realizat fertilizarea cu gunoi de grajd. Se poate cultiva in camp, in cultur pur sau asociat, prin semnat toamna tarziu (noiembrie), in ferestrele iernii, primvara de vreme sau chiar in

timpul verii, in mod ealonat pan la 15 iulie. Semnatul se efectuaz mecanic cu semntoarea SUP-21, cate 4 randuri pe strat inlat, la 28 cm intre randuri i 2,5-3 cm pe rand, adancimea fiind de 1-2 cm, folosind o cantitate de circa 6 kg sman la ha. Lucrrile de ingrijire constau in afanarea solului, erbicidarea, irigarea, fertilizarea suplimentar la nevoie i combaterea bolilor i duntorile in cazul semnalrii atacului. Recoltarea frunzelor verzi se efectueaz cand plantele au atins 10-15 cm in inlime, iar tulpinile, respectiv plantele intregi, dup 10-12 sptmani de la semnat (cand incep s infloreasc). Mrarul poate fi cultivat i in cultur forat i protejat mai ales in ciclul I i in special in rsadnie (mai puin in sere i adposturile din material plastic). Pentru producerea seminelor semnatul se efectueaz primvara de vreme, fructele ajung la maturitatea fiziologic dup 90-100 zile, iar recoltarea se efectueaz ealonat (diminaa pe rou pentru a evita scuturarea fructelor), prin 2-3 treceri, incepand din momentul cand o treime din plante au culoarea galben, fructele sunt tari i capt o culoare cafenie. Mod de cultivare: Semanat direct in camp cu semanatori SUP 21, 6-10 kg/ha, functie de distanta intre randuri, care poate fi 25 cm sau 50 cm (la terenurile imburuienate) Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Recoltarea in diferite faze ale vegetatiei, functie de cerinte: - la inflorit deplin, masa verde cu cositoarea mecanica sau vindroverul - coacerea fructelor (faza lapte-ceara), masa verde cu cositoarea mecanica sau vindroverul - fructe mature, recoltare cu combina Valorificare ANETHI FRUCTUS FRUCTE DE MRAR CEAI DIN PLANTE 1. Flux tehnologic: 2. Utilaj i aparatura: - cantar industrial

- selector prevzut cu sistem de sitare vibrator, cu sita superioar cu ochiuri rotunde sau dreptunghiulare adaptate la dimensiunile fructelor, astfel incat s se asigure coninutul in corpuri strine i impuriti prevzute in prezenta specificaie tehnic i cea inferioar cu ochiuri rotunde cu diametrul de 1,0 mm; - balanta tehnica 1-1000 g; - masa de ambalare. 3. Operatii tehnologice DESCRIERE - Proces tehnologic continuu care cuprinde urmtoarele tipuri de operaii : - mecanice : selectare. - manuale: ambalare - auxiliare: recepie, manipulare, alimentare utilaje. Materiile prime: Anethi Fructus - Fructe de Mrar. Materiale : ambalaje : saci dubli de polipropilen Semifabricate: produs selectat. Utiliti : energie electric, apa curenta. RECEPTIE Materia prima se receptioneaza pe loturi, functie de provenienta si calitate, pe baz de buletin de analiz, bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materii prime, bon de consum in procesul de producie. Receptia calitativa se face prin verificarea urmatorilor parametri, conform S.T. nr. 36/2004 : - autenticitatea plantei; - umiditate; - continut in corpuri strine organice si minerale - continut in impuriti . SELECTARE - se indeparteaza impuritile (definite conform specificaiei tehnice a materiei prime), corpurile strine organice i minerale prin trecerea fructelor de mrar prin selectorul prevzut cu sita superioar cu ochiuri rotunde sau dreptunghiulare adaptate la dimensiunile fructelor i cea inferioar cu ochiuri rotunde cu diametrul de 1,0 mm. La sfaritul operatiei se preleveaza probe din produsul vrac i se verifica indicii calitativi mentionati in specificatia tehnic a produsului. Rezultatele se inregistreaza in buletinul de analiz i trebuie s se incadreze in limitele prevazute.

Deeul valorificabil se reintroduce pe selector dac rezultatele analizei de laborator, confirm c recuperarea produsului util se face in condiii de eficien economic. Deeul nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare. AMBALARE - se pregtesc ambalajele, respectiv se preiau pe baza de bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materiale i se aduc in secia de ambalare. Se inscripioneaz ambalajul primar pungile cu numrul lotului i data fabricaiei. Se cantresc in pungi de hartie, cate 50 g sau 100 g produs; se verific prin sondaj cantitatea nominal a pungilor cu produs, apoi se introduc in ambalajul secundar de carton. Acesta se eticheteaza corespunzator, cu toate datele prevzute de specificaia tehnic a produsului. Se verific mrimea lotului, a eantionului analizat, ambalarea i etichetarea ambalajelor primare, secundare i colective. DEPOZITARE produsul finit se depoziteaz in incperi curate, uscate, ferite de umiditate i cldur, bine aerisite. La finalizarea activitii de producie se predau toate produsele rezultate din flux, produse finite, ambalaje rmase, deeuri la gestiunile respective i se incheie fia de producie creia i se ataeaz toate buletinele de analiz intocmite i certificatul de calitate al lotului realizat. REGULI DE IGIEN - Spaiile de producie, mesele de lucru si obiectele utilizate pentru realizarea unei sarje de produs se elibereaza si se curata pentru eliminarea riscurilor de impurificare, contaminare sau confuzie cu materialele sau materiile prime necesare realizarii unui alt produs . PROTECTIA MUNCII - Se respecta regulile de protectia muncii specifice punctelor de lucru i disciplina de productie.Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANGELICA ARCHANGELICA L. Denumire popular: Angelica Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare:

Aglic, Angelic slbatic, Angelin, Anghelic, Anghelic slbatic, Anghilic, Antonic, Bucinis, Cucut mare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Apioideae Caractere morfologice Plant erbacee bisanual pan la peren, cu rizom gros, napiform, la interior cu un suc glbui; tulpina robust, inalt de 50 150 (uneori 300; frunzele alterne, de 3 ori penat-sectate, foarte mari (cele inferioare ajung pan la 90 cm lungime) avand teaca mare, umflat i peiolii cilindrici; umbelele compuse sunt mari (8-15 cm in diam.), lung pedunculate, cu radiile papilos, vilos proase; flori actinomorfe, hermafrodite, cu petale albverzui; inflorete in iulie-august; fructul mericarpic de tip dicariops cu mericarpii avand coastele laterale aripate. Ecologie i rspandire Specie mezohigrofit higrofit, sporadic in lungul paraielor, in turbrii, la margini de pduri umede, din etajul fagului pan in cel boreal; cultivat ca plant medicinal i legumicol. Detalii... Organe utilizate se utilizeaz organele subterane (rizomul, rdcinile adiacente), frunzele recoltate in lunile mai octombrie i fructele. Compoziia chimic Componenii identificai in organele aeriene ale acestei specii sunt urmtorii: glucide solubile (glucoz, fructoz), ceruri, taninuri, acid dehidroascorbic, cumarine, acizi organici (acid oxalic, acid malonic, acid aconitic, acid clorogenic), acizi fenolici (acid cafeic, acid valerianic), cromone (visnagin) i acizi grai (acid stearic, acid behenic, acid arahidic, acid eicosenoic), acizi alifetici (acid angelic), -pirone (ligustilid, visnagin).

Dintre cumarine au fost identificate: angelicin, acid angelic, 5-metil-angelicin, ostol, ostenol, umbelliprenin, umbelliferon, fraxozid, esculetol, archicin, umbelliferon, umbelliprenon, izocumarin, izoimperatorin, izopimpinelin, phelopterin, psoralen, sphondin, xantoxiletin i marmesin, iar dintre furanocumarine:-alkilfuranocumarin, dihidrofuranocumarin, bergapten, ostrutol, imperatorin, xantotoxol, fraxetol, esculozid, archangelicin, archangelinon, pimpinelin, marmesinin i kwaniin. Dintre steroli au fost identificai: sitosterolul, stigmasterolul, campesterol, ergosterolul iar dintre lactone: angelicalacton i pentadecanolid. Frunzele conin: uleiuri volatile 0,015 0,10 %, glucide solubile: glucoz, fructoz, taninuri, vitamine: acid dehidroascorbic, carotenoide, precum i urmtoarele alte substane: Acizi organici: acid angelic, acid oxalic, acid malonic, acid aconitic, acid valerianic, acid metil-acetic. Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic. Furanocromone: visnagin. Furanocumarine:-alkil-furanocumarin, dihidrofuranocumarin, bergapten, ostrutol, imperatorin, xantotoxol, archangelicin, pimpinelin, marmesinin i kwaniin, angelicin, 5-metilangelicin, ostol, ostenol, umbelliprenin, umbelliferon, archicin, umbelliferon, umbelliprenon, izoimperatorin, izopimpinelin, felopterin, psoralen, sfondin, marmesin, Piranocumarine: xantoxiletin. Izocumarine: izocumarin. Hidroxicumarine: archangelinon, fraxetol, fraxozid, esculetol, esculetozid. Steroli: -sitosterol, stigmasterol, campesterol, ergosterol. Lactone: angelicalacton, pentadecanolid, ligustilide. Acizi organici alifatici: acid angelic. Acizi grai: acid stearic, acid behenic, acid arahidic, acid eicosenoic. Ceruri.

Dup Teuscher i colab. uleiul volatil extras din frunze 34 % -felandren, 27 % -pinen, 24 % -pinen i alte hidrocarburi insoitoare (mircen, p-cimen, cis- i trans- -ocimen); 0,2 0,7 % furanocumarine (xantotoxin, imperatorin, oxipeucedanin, angelicin, bergapten, izopimpinelin). Dup PDR: 17 29 % mircen i compui insoitori (p-cimen, limonen, cis- i trans-ocimen, felandren, -felandren, -pinen), furanocumarine (angelicin, bergapten, imperatorin, izoimperatorin, oxipeucedanin, archangelicin). Substanele volatile extrase din organele aeriene conin: 71,89 % -felandren, 11,39 % -pinen, 4,53 % -thujen, 3,47 % mircen, 0,91 % ocimen, 0,77 % r-elemen, 0,77 % zingiberen, 0,52 % sabinen, 0,36 % -curcumen, 0,32 % hexilizovalerat, 0,32 % -copaen, 0,32 % humulen, 0,28 % pinen, 0,24 % camfen, 0,22 % cedren, 0,20 % mirtenilacetat, 0,16 % alloocimen, 0,15 % elemen, 0,15 % -bisabolen, 0,14 % muurolen, 0,14 % caren-4-ol, 0,12 % amilizovalerat i 0,10 % terpinolen (Burzo .a., nepublicat). Rdcinile de anghelica conin: ulei volatil, glucide (glucoz, fructoz, zaharoz, umbelliferoz, amidon, celuloz), rezine (6 %), steroli ( sitosterol), acizi fenolici (acid clorogenic, acid cafeic, acid chinic), acizi organici (acid citric, succinic, fumaric, oxalic), tanin, monoterpene (cispiperitol, cis-verbenol), baze azotate (adenozin) i substane minerale (8,1 %), fenilpropanoizi (coniferin). Au mai fost determinai esterii etilici ai urmtorilor acizi grai: acid capric, lauric, linoleic, linolenic, miristic, oleic, palmitic, petroselinic, behenic i stearic, precum i acizi alifatici nesaturaii: acid angelic (0,3 %). Sesquiterpen: cuparen, glicozizi fenil propenici: coniferin. Dintre cumarine au fost identificate: archicina, archangina, cvanina, ostolul, ostenolul, umbelliferona i umbelliprenina, iar dintre furanocumarine:

angelicina, ostrutolul, archangelicina, imperatorina, izoimperatorina, bergaptenul, xantotoxolul, xantotoxina, oroselona, oxipeucedanina, oxipeucedaninhidratul, archangelina i prangolarina. Atat in rdcini, cat i in tulpini se gsesc numeroase canale secretoare in care este sintetizat uleiul volatil. esuturile acestei specii conin 0,10 0,40 % uleiuri volatile care conin hidrocarburi monoterpenice, compui oxigenai i sesquiterpene. Compoziia uleiul volatil obinut din rdcin de angelic (dup Teuscher i colab) Hidrocarburi monoterpenice (80 90 %): 14 32 % -pinen, 13 28 % -felandren, 13 - 16 % 3caren, 2 14 % -felandren, camfen, p-cimen, limonen, mircen, -pinen, sabinen, trans-p-ment2-en-1-ol (artefact). Hidrocarburi monoterpenice: bisabolen, copaen. Alcooli sesquiterpenici: bisabolol. Esteri: acetat de bornil. Hidroxicumarine prenilate: 7-metoxi-8-(3-metil-2butenil)-2H-1-benzopiran-2-on, umbelliprenina. Hidroxicumarine: umbelliferon, ostol, ostenol. Furanocumarine(0,5 1,6 %): angelicin, archangelin, bergapten, biakangenol, 5- ciclolavanduliloxipsoralen, heraclenol, imperatorin, izobergapten, izoimperatorin, marmezin, ostrutol, oxipeucedanin, xantotoxin, xantotoxol, angelicin, oroselona, oxipeucedanina, oxipeucedaninhidratul i prangolarina, care asigur plantei rezisten la infecii fungice. Lactone macrociclice (1,5 %): 13-tridecanolid, 15-pentadicanolid, 12-metil-13-tridecanolid, 16hexadecanolid, 17-heptadecanolid (confer mirosul specific). Dup Franchomme i colab. (2001): 73 % hidrocarburi monoterpenice (24 % -pinen, 1,25 % -pinen, 13 % limonen), 1,5 2 % esteri alifatici i terpenici (0,75 % acetat de bornil, 0,45 % acetat de transverbenil), 2 % cumarine (umbeliferon, archangelicin, angelicin i bergapten), alcaloizi terpenici (nitromentadiene). Compoziia uleiului volatil de rdcini, dup Kerrola .a. (1994).

Hidrocarburi monoterpenice: -felandren (13,85 %), -pinen 5,65 %, sabinen 3,60 %, limonen 2,45 %, -3-caren 1,85 %, mircen 1,45 %, (Z)- ocimen 1,00 %, -pinen 0,65 %, %, camfen 0,35 %, -felandren 0,30 %, terpinolen 0,35 %, p-cimen 0,85 %, -tujen 0,90 %, (E)- -ocimen 0,10 %. Hidrocarburi sesquiterpenice (2,70 %): bisabolen 2,10 %, biciclogermacren 1,65 %, cariofilen 1,65 %, cadien 1,70 %, elemen 1,70 %, germacren D 0,75 %, -cariofilen 1,30 %, (Z)- farnesen 1,00 %, cubenen 0,60 %, -copaen-8ol 0,50 %, -muurolen 0,50 %, -copaen 0,35 %, -cubeben 0,30 %, cuparen 0,30 %, selinen0,30, -cedren 0,25 %, elemen 0,20 %, tujopsen 0,30, -muurolen. Alcani, alchene, alchine: 5-undecen-3-in 0,10 %. Alcooli terpenici i neterpenici: 1-octadecanol 1,35 %, %, tridecanol 0,20 %, tetradecanol 0,10 %, cis-tujanol 0,60 %, cis-piperitol, cis-verbenol. Alcooli monoterpenici aromatizai: p-cimen-8-ol 1,30 %, cuminalcool 0,30 %. Alcooli sesquiterpenici (1,30 %): -copaen-11-ol 4,10 %, dihidroeudesmol 2,30 %, elemol 2,00 %, spatulenol 1,80 %, -eudesmol 0,70 %, rosifoliol 0,70 %, cedrol 0,20 %. Esteri: bornil acetat 1,75 %, chrisantemil acetat 1,10 %, tetradecil acetat 1,10 %, cis-crisantemil acetat 0,70 %, heptadecil acetat 0,85 %. Cetone: 4,6,6-trimetil-2-ciclohexen-1-on 0,70 %. Aldehide alchilice: (E,E)-2,4-dodecadienal 0,50 %, hexanal 0,50 %, (E,E)-2,4-decadienal 0,20 %, tertadecanal 0,30 %, pentadecanal 0,05 %. Aldehide terpenice: fellandral 0,30 %. Lactone macrociclice: 15-pentadecanolid 3,55 %, 13-tridecanolid 2,10 %, 12-metil-13-tridecanolid 0,25 %. Hidroxicumarine: ostol 6,75 %. Furanocumarine: psoralen 1,10 %, Extrasele in pentan din rdcinile plantelor de Angelica au avut o compoziie diferit de a uleiurilor volatile. Principalii componeni identificai au fost: ostolul 53 %, izobergaptenul 8,8 %, bergaptenul 8,8 %, acidul palmitic 6,0 % i pentadecanolid 6,0 %. Fructele conin: Ulei volatil: -pinen, -felandren, borneol, camfen, -bisabolen, -cariofilen,

hexilmetilftalat, lactone macrociclice care imprim mirosul caracteristic (15-oxipentadecenlactona). Furanocumarine: angelicin, bergapten, imperatorin, oxipeucedanin, xantotoxin. Ulei gras. Fitosteroli: -sitosterol, stigmasterol (dup PDR). Dup Franchomme i colab. (2001) in uleiul volatil al fructelor se gsesc: felandreni, cumarine i furanocumarine (imperatorin, xantotoxin). Detalii... Aciune terapeutic Sedativ SNC (angelicina are o aciune sedativ asemntoare clordiazepoxidului - N.R. Farensworth, G.A. Cordell, 1976), antispastic = antispasmodic (demonstat pe intestin i trahee izolate de la cobai M. Reiter, W. Brandt, 1985), carminativ, anticoagulant prin reducerea agregrii plachetare (A.M. Zobel, S.A. Brow, 1991), stimulent a secreiilor glandelor exocrine (mucice, gastrice, hepatobiliare i pancreatice) expectorant, orexigen, coleretic-colagog, antiinflamatoare frunze, rdcini i ulei volatil; tonic i carminativ in doze foarte mari uleiul volatil din fructe; vasodilatatoare coronarian frunze, rdcini i uleiuri volatile (prin efectul vasodilatator i antagonismul furanocumarinelor fa de canalele de calciu W.C.Evans), stimuleaz circulaia sanguin periferic datorit proprietilor vasodilatatoare i anticoagulante (reduce efectele arteritei); antibacterian, antifungic; frunzele sunt diuretice i diaforetice (afirmaie ne fondat tiinific). Importana Medicinala, melifera Utilizare Afeciuni digestive (anorexii, indigestii, dispepsii, enterocolite spasmodice, aerocolie, colecistite), respiratorii (bronite cronice), circulatorii (arterite), locomotorii (artroze), genitourinare i endocrine (cistite, sindrom menstrual antispastic uterin i sedativ), neuropsihice (anxietate,

labilitate nervoas, tulburri ale somnului, insomnii). Uleiul volatil obinut prin distilarea cu vapori de ap a rdcinilor intr in compoziia unor produse cosmetice (parfumuri, loiuni, creme, spunuri). Uleiurile volatile extrase din fructe i din rdcini se folosesc la aromatizarea unor buturi de culoare verde foarte intens (lichioruri, vermuturi) deoarece uleiul volatil iniial incolor, cu timpul devine verde. Alte utilizri: Uleiurile volatile extrase din rdcini sunt folosite i in industrie parfumurilor iar cele extrase din organele aeriene i fructe, in industria spunurillor. Compuii amari din aceast plant sunt folosii in industria buturilor. Medicina uman (popular): planta pentru intrirea inimii, ca expectorant, pentru calmarea durerilor de stomac; cu decoctul plantei, amestecat cu oet se fceau frecii contra durerilor de spate i pentru reumatism; fructe, rdcina plmdite in rachiu de drojdie, pentru vtmtur (hernie sau alte afeciuni interne cu manifestare acut) i ca tonic gastric; frunze cataplasm, in amestec cu frunze de rut i miere, pentru muctura de arpe sau caine. Credine: Se spune c haiducul Pintea Viteazul avea in traist, pe lang merinde i o sticl de palinc plmdit cu rdcini de angelic alturi de alte plante, butur ce asigura putere omului i protecie impotriva bolilor. Toxicitate Angelicalactona in concentraie de 1/10 000 produce oprirea cordului izolat de broasc in sistol. Contraindicaii Persoanele predispuse la diabet i femeile insrcinate. Precauii i reacii adverse Toate organele plantei pot provoca fotodermatoze, cand sunt administrate intern sau sucul ori uleiul volatil sunt aplicate pe piele, din cauza

furanocumarinelor. Fototoxicitatea este foarte pronunat cand contactul cu pielea este inlesnit de umiditate (rou, transpiraie). De asemenea sunt posibile o fotomutagenitate i o fotocarcinogenitate (O.B. Genius 1981, K.W. Glombitza 1972). Dup consumul de frunze sau peioluri ca legume trebuie renunat la bi de soare sau la alte expuneri intensive de raze UV. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Suc de presare din planta proaspt, infuzii, tinctur (1:5 = 20 %), extract fluid (1:1), ulei volatil. Angelica intr in formulele multor condimente folosite in industria alimentar (pentru aromatizarea salatelor, supelor, branzei, compoturilor, maionezei etc.). Din motive de toxicitate i reacii adverse recomandm folosirea lor cu parcimonie. Conservare Cultivare Planta necesit soluri adanci, cu un pH de 4,57,3, fertile, uor umbrite sau de plin soare i este tolerant la inghe. Seminele se seamn in rsadni rece imediat ce s-au maturat, deoarece au viabilitate scurt, sau primvara, dar germinarea este mai redus. Necesit lumin pentru germinare. Se procedeaz la repicat in vase individuale care se in in rsadni pentru prima iarn, plantarea afar efectuandu-se in primvara urmtoare. Seminele se pot semna i in situ imediat ce s-au maturat. Mod de cultivare: Seminte semanate direct in camp, 8-10 kg/ha ; 62,5-75 cm intre randuri, 2-3 cm adancime, sau rasad semanat in august si transplantat primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacinile, la sfarsitul vegetaiei (octombrienoiembrie) cu dislocatorul de sfecla sau plugul fara cormana Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANTHEMIS ARVENSIS L. Denumire popular: Romani de camp Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Mruc, Mrun, Mrunc, Mueel prost, Roman, Romani proast, Romani puturoas Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant anual, cu rdcin subire, pivotant; tulpina inalt de 10-50 cm, arcuit mai rar erect, puternic ramificat in partea superioar, cu ramuri subiri, alipit pubescente sau glabre; frunzele sunt de 2-3 ori penat sectate, glabrescente, cu peri lungi i moi; antodiile sunt lung pedunculate, cu diametrul de 20-30 mm, receptacul semiglobulos, bractee liniar-subulat, tubul corolei neumflat; inflorirea iunie-august; fructele sunt achene cilindrice de 1,5 mm in diametru; inflorirea iunie-august; Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, frecvent in zona de step-subetajul gorunului, in locuri cultivate i ruderale. Detalii... Organe utilizate Se utilizez florile in scop medicinal. Compoziia chimic Florile conin acizi fenolici (acid cafeic, acid ferului, acid dihidroxicinamic), dihidroxicumarine (scopoletina), alcaloizi tropanici (scopolin), furanocumarine (herniarina), taninuri, steroli ( -sitosterol, stigmasterol), triterpene (taraxasterol, lupeol, -amirin), hidrocarburi, substane minerale (6 8 %). Derivaii flavonici determinai in florile acestei specii sunt glicozidele apigeninei: apiina, cosmosina, antemozida i glucozidele luteolinei: luteolin7- glucozid. Principiile amare din florile acestei plante sunt constituite din lactone sesquiterpenice de tip

germacren: nobilin, 3-epinobilin, 1,10epoxinobilin i 3-dehidronobilin (Holub i Samek, 1977). Florile proaspete conin 0,2 0,5 % uleiuri volatile. Analizele efectuate de Chialva .a. (1982) au permis s se identifice prezena in uleiul volatil a 13 componeni: izobutil angelat (36,00 %), izoamil angelat (17,90 %), 2-metil-2-propil angelat (7,40 %), hexil butirat (3,90 %), izobutil izobutirat (3,70 %), izoamil 2-metilbutirat (2,80 %), izoamil butirat (2,60 %), -pinen (1,60 %), propil angelat (1,10 %), butil angelat (0,90 %), camfen (0,40 %), limonen (0,20 %) i -pinen (0,20 %). Plantele de romani de camp conin: taninuri catechinice, triterpene (cucurbitacin B, D, E, I, J i K, tetrahidro cucurbitacin I, izodihidrocucurbitacin D), steroli (stigmasterol, -7-stigmasterol). Rdcinile acestei plante conin: glucide (glucoz, ramnoz), glicozizi diterpenici (brionin), alcooli diterpenici (brionol), briorezine, triterpene (acid chrizofanic, dihidrocucurbitacin B), acizi grai (acid linoleic, acid oleic, acid palmitic, acid stearic), flobafene, steroli (spinasterol). Aciune terapeutic Extractele din romani au efecte antiseptice, stomahice i antiinflamatorii. Importana Utilizare Floile i funzele intensific transpiatia i sunt considerate ca cel mai eficace remediu febrifug. Se utilizeaz in cazul gipei i a febrei. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Planta prefer solurile bine drenate, cu un pH neutru ctre uor acid i cu poziie insorit. Reuete i pe soluri argiloase grele.

Se recomand semnatul afar imediat ce seminele s-au maturat, iar cele mai mule semne germineaz din toamn. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANTHEMIS TINCTORIA L. Denumire popular: Floare de perini Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae) Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Anthemis tinctoria este o plant peren; radcin pivotant; tulpin dreapt, de 20-60 cm inlime; frunze alterne, lat ovate, penat-sectate; florile sunt dispuse in inflorescen de tip antodiu lung pedunculat, florile centrale sunt tubuloase galbene, iar cele marginale tot galbene; inflorirea iulieseptembrie; fruct achen glabr, patrumuchiat, cu 2 dintre muchii mai pronunate. Ecologie i rspandire Specie mezoxerofit; frecvent in zona de stepetajul subalpin, locuri uscate, insorite, pajiti, tufriuri. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Florile sunt colorate de apigenin-7-glucozid (cosmosiin). Aciune terapeutic Extractele obinute din florile acestei specii au efect stomahic i antiseptic. Importana Tinctoriala Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea colitei, gripei i a migrenelor. Medicin uman, popular - uz intern - florile se folosesc contra tusei. Alte utilizri:

Pigmenii hidrosolubili extrai din flori sunt folosii in scop tinctorial, obinandu-se nuane de galben i brun deschis. Culoarea galben se obine in cazul lanii mordate cu sulfat de aluminiu i potasiu i vopsit cu extract obinut din flori proaspete. In cazul mordrii cu bicromat de potasiu i a vopsirii cu extractul obinut din flori proaspete se obine o culoare brun-deschis (Chiril .a., 1999). Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Planta prefer solurile bine drenate i cu poziie insorit. Crete bine pe cret i in grdini maritime. Este rezistent la temperaturi joase de pan la -25oC. Este bine a se indeprta tulpinile florale imediat ce s-a incheiat inflorirea, cu scopul de a stimula producerea ramificaiilor bazale pentru asigurarea infloririi in anul urmtor. Se seamn in ser in aprilie-mai, solul se menine umed, iar lumina ajut germinarea. Procesul de germinare dureaz circa 2 sptmani, la o temperatur de 20oC. Se repic in vase individuale i se planteaz afar in cursul verii. Se poate practica divizarea primvara sau toamna. Mod de cultivare: Semanata la suprafata in spatii protejate in martie-aprilie, transplantat in vase individuale si retransplantate dupa inradacinare in camp, primavara tarziu Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Ramuri la momentul infloritului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANTHRISCUS CEREFOLIUM (L.) HOFFM Denumire popular: Asmui de grdin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare:

Asmui, Asmaui, Asmauc, Asmauchi, Asmile, Asmui de grdin, Amauchi, Azmauc, Chervl, Chervel, Hasmaciuc, Hasmauchi, Hamuchi, Hazmacic, Hiasm, Tulburea, Turbure, Turburea Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Apioideae Caractere morfologice Este o specie herbacee, anual, rezistent uneori peste iarn, care prezint: rdcin fuziform, pivotant, mic, albicioas, cu miros aromat, uor anisat. Tulpina este fragil, rmuroas, ramificat, angular la baz, fin striat in partea superioar i pufoas la noduri. Poate atinge 70 cm inlime. Frunzele inferioare sunt lung peiolate i dispuse in rozet, in timp ce frunzele superioare sunt uor pubescente, fin crestate (imparipenate), cu foliole ovale sau lanceolate i egal divizate (penatipartite). Ramurile se termin cu umbele compuse, opuse frunzelor. Umbele sunt formate din 1-4 bractei, flori radiale cu corol alb, 5 stamine cu stil scurt, un ovar inferior, bicarpelat. Fructul este o diachen format din 2 mericarpe care la maturitate rman sudate intre ele, negre, glabre, strlucitoare, alungite i subiri, prelungite i suspendate pe un carpofor central. Inflorete din mai pan in august. Ecologie i rspandire Subsp. cerefolium plant cultivat; subsp. trichosperma plant sporadic, intalnit din zona stepei in etajul gorunului in rariti de pdure, tufriuri, plantaii de salcam, locuri ruderale; mezofil, indicatoare de soluri ingrate i supraingrate Organe utilizate Prile aeriene uscate, proaspete sau congelate (Cerefolii herba) Compoziia chimic

Organele aeriene conin: aproximativ 0,3 0,9 % ulei volatil, glucide, lipide, proteine, celuloz, flavone (apiin = 7-O-apiozida apigenolului), lignani (deoxipodofilotoxin i deoxipicropodofilin rog verificarea veridicitii informaiei !), substane minerale. Uleiul volatil extras din organele aeriene, conine: 60 80 % metil cavicol (estragol), 16 30 % 1-alil-1,2-dimetoxibenzen, mici cantiti de cavibetol (rspunztor de miros), p-cimen, transanetol i 1,8-cineol. Seminele conin lipide bogate in urmtorii acizi grai: acid palmitic, acid linoleic i acid petroselinic. Aciune terapeutic Stimulent a secreiilor glandelor exocrine (mucice, gastrice i biliare), respectiv aciune stomahic, coleretic-colagog, carminativ i expectorant; antispastic, antioxidant (demonstrat pe homogenat de creier de obolan utilizand un model experimental de peroxidare a lipidelor membranare comparativ cu acidul ascorbic) i diuretic. Prezena deoxipicropodofilinei confer extractelor proprieti antitumorale i citotoxice (rog verificarea prezenei acestor lignani). Importana Melifera, alimentara, aromatica si condimentara Utilizare Afeciuni digestive (anorexii, indigestii, dispepsii, enterocolite spasmodice, aerocolie, colecistite, flatulen, colici abdominale), respiratorii (bronite cronice), afeciuni genito-urinare (nefrite, sindrom menstrual). Este puin folosit in fitoterapie, specia fiind apreciat pentru caliti de condiment alimentar pentru specialiti diferite de ciuperci, pete, carne (pui, vac, miel), ou (omlet, ou fierte), sosuri, vinegrete, maioneze, supe i ciorbe, branzeturi, iaurturi, unt, legume (fasole verde, morcov, cartrofi, varz) etc.. Alte utilizri: In antichitate se folosea pulberea obinut din frunze, in ulei, pentu tataea arsurilor iar fiart in vin, pentru afeciunile urinare. Toxicitate

In doze uzuale de condiment nu s-au observat fenomene de toxicitate acut sau cronic. Totui atragem atenia asupra prezenei estragolului, compus cu proprieti hepatocarcinogene evideniate prin experimente de obolani i a furanocumarinelor (apterin) fototoxice. Contraindicaii Precauii i reacii adverse Se poate confunda uor cu Conium maculatum L., cucut (conine alcaloizi foarte toxici coniin i derivai) Cultivare Planta prefer solurile umede, fertile, bine drenate. Nu agreeaz verile toride uscate, ci este bine s se ofere culturii de var o poziie rcoroas umbrit, iar culturile de iarn necesit poziii insorite. Tolereaz un pH ce variaz intre 5,87,6. Rezist la temperaturi joase de circa -10oC. Asmuiul este o plant cu pretenii reduse fa de lumin (poate fi cultivat pe terenuri semiumbrite - printre pomi in livezi). Seceta i lumina puternic determin emiterea rapid a tulpinilor florale. Se cultiv prin semnat direct in camp, ealonat, din martie pan in septembrie, in randuri simple sau benzi. Se seamn cinci rinduri pe un strat inlat cu limea la coronament de 104 cm, distana intre randurii fiind de 20 cm, iar pe rand plantele se rresc la 25-30 cm. Se folosesc 55-60 kg sman la hectar. Ca lucrri de ingrijire se impun lucrri de prit i mai ales irigarea fiind o plant pretenioas la umiditate. Recoltarea se incepe dup 30-35 zile de la rsrire, prin retezarea frunzelor de la exteriorul rozetei, iar la o singur recoltare se realizeaz circa 3 t frunze la hectar. Frunzele sunt foarte perisabile i nu se pot pstra in condiii ambientale decat o zi. Pentru producerea seminelor, semnatul se efectueaz in luna martie asemenea culturii pentru consum, dar la sfaritul lunii mai, inceputul lunii iunie, din cele 5 randuri dou se suprim i rman doar dou randuri la distan de 40 cm intre ele. Pe rand se practic rrirea la 25-30 cm. Dup rrire se

aplic fertilizarea cu superfosfat (150-200 kg /ha) i azotat de amonu (100 kg/ha), apoi se prete i se irig cu o norm de 300-350 m3/ha. Recoltarea seminelor se efectueaz in perioada iulie-august, la maturitatea fiziologic, obinand o producie de circa 300 kg/ha. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Lastari floriferi si fructe Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANTIRRHINUM MAJUS L. Denumire popular: Gura leului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Gura leului, Aslan, Buruian de in, Capul cinelui, Cscate, Floarea cataimei, Gur drag, Gura mielului, Gura moroiului, Gura morunului, Gura muroniului, Gura ursului, Guria leului, Guria mielului, Guri, Leoaie, Leoaie mare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Scrophulariales Familia: Scrophulariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, rdcini ramificate. Tulpini erecte, la baz lignificat, inalt de 30-70 cm. Frunze lanceolate, intregi, cele superioare liniar-lanceolate, glabre. Flori mari, scurt pedicelate, in raceme terminale. Corol personat roie purpurie, roz sau alb, larg tubuloas, cu tub saciform, mai deschis la culoare decat palatul, foarte pronunat, galben, pros. Fruct capsul oblic ovat, glandulos pubescent, dehiscent prin 3 orificii cu marginea valvulat-dinat. Inflorire VI-IX. Ecologie i rspandire Prefer solurile acide i neutro-bazice, cultivat prin grdini i pe alocuri slbticit. Organe utilizate Compoziia chimic

Florile de gura leului conin antociani dintre care a fost identificat anthirrinin-ramnogicozidul precum i pigmeni flavonici dintre care a fost identificat apigenin 7-glucuronidul i luteolina. Dintre aurone a fost identificat: aurensin-6glucozidul Aciune terapeutic Frunzele i florile sunt utilizate in scop medicinal, extractele avand efect antiflogistic, i stimulant. Importana Medicinala, melifera, tinctoriala Utilizare Sunt utilizate pentru tratarea ulcerelor, inflamaiilor i a hemoroizilor. Cultivare Planta prefer solurile bine dreante i cu poziie insorit. Adesea este crescut intr-un singur an, deoarece de obicei in anul al doilea degenereaz. Se seamn la suprafa in luna martie, in ser, germineaz in 10-21 zile la temperatura de 18oC, iar nopile reci favorizeaz germinarea. Se repic la momentul potrivit, in vase individuale i se planteaz afar in cursul verii. Seminele pot fi de asemenea semnate in situ in iulie - august i se vor produce in vara urmtoare plante mai viguroase i mai florifere. Mod de cultivare: Semanat direct in camp in iulie-august sau in rasadnite in martie si transplantate in camp la sfarsitul primaverii Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba recoltata la inflorire Fia speciei Denumire Denumire tiinific: APIUM GRAVEOLENS L. var. RAPACEUM (Miller) Gaud. Denumire popular: elin pentru rdcin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Achiu, Celer, Celin, Slin, Selr, seler, Seler de grdin, Selin, Silarei, Sindirei, Singhirei, alr, alin, lr, alear, elr, eler Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Apioideae Caractere morfologice Plant erbacee bisanual, glabr in intregime; rdcini tuberizate, comestibile; tulpina multicostat, fistuloas, foarte ramificat; frunze lucitoare, verzi-intunecat, cele bazale dublu-ternate, cele tulpinale penat-sectate; flori cu petale albe, grupate in umbele numeroase, mici; fructul mericarpic de tip dicariops cu mericarpii aproape semisferice cu 5 coaste muchiate, egal dezvoltate. Ecologie i rspandire Specia spontan rar in zona stepei, silvostepei i cea a pdurilor de stejar in locuri umede, slab srturate din Dobrogea i jud. Suceava; cultivat ca plant legumicol. In scop fitoterapeutic se utilizeaz fructele uscate (Apii fructus), uleiul volatil (Apii graveolensis aetheroleum ex fructibus), rdcina (Apii radix), prile aeriene (Apii herba), iar in scop alimentar; intreaga plant. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Rdcina conine: Ulei volatil (0,01 0,15 %) in compoziia cruia intr: ftalide compui care-i imprim mirosul i aroma caracteristic i hidrocarburi dintre care menionm R-(+)-limonen = consituent principal (9 30 %), -pinen (8 18 %), cis- -ocimen (5 8 %), 3-metil-4-etil-hexan. Ftalidele sunt reprezentate de: sedanenolid = senkyunolid (13 %), trans-sedanolid = neocnidilid (7 %), cissedanolid = izocnidilid (5 %), cnidilid, Zligustilid (4 %), 3-butiliden-ftalid i 3-butilftalid (ligusticum lactona). Flavonozide (0,05 %): apiin = apiozid (apigenol7-O-apiozilglucozida), constituent principal, i luteolin-7-O-apiozilglucozida, luteolin-7Oglucozida, apigenol, luteolin, quercetin-3-galactozid i quercetin-3-O- -glucozid.

Furanocumarine (0,0005 % produs proaspt): xantotoxin, bergapten, izopimpinelin, psoralen, imperatorin, angelicin. Coninutul lor variaz in funcie de infecia fungic i de tratamentul cu fungicide.. Hidroxicumarine: scopoletin, esculetin. Poliine: falcarinol, falcarindiol, 8hidroxifalcarinon. Acizi fenolici: acid 3-cafeoil-chinic (acid clorogenic), acid p-cumaroil-chinic, acid 3feruloil-chinic, acid cafeic 10,5 mg %, acid ferulic 3,5 mg %, acid p-cumaric (diferii in funcie de varietate i de provenien). Carotenoide: cartoteni, hipoxantin. Monozaharide: glucoz (1 5 %); diholozide: zaharoz (7 21 %) i polioli: manitol (10 29 %), acizi uronici (1,13 %), celuloz 1,40 %. Ali constitueni: proteine 1,2 2,0 %, lipide 0,2 0,5 %, ap 87 90 %, acid oxalic 1,73 mg %, aminoacizi (acid aspartic ) i amide (asparagin, glutamin). Vitamine: acid ascorbic la 8,0 %, tocoferoli 2,6 %, tiamin, riboflavin, piridoxin, nicotinamid i acid folic - in cantiti mici. Substane minerale (0,91 0,97 %): potasiu 321 mg %, clor 150 mg % g, fosfor 80 mg %, sodiu 77 mg %, calciu 68 % i magneziu 9,3 mg % (Souci .a., 1981). Culoarea rdcinilor este datorat flavonelor i carotenoidelor. Burzo i colab., analizand uleiurile volatile extrase din rdcinile de elin a evideniat: 31,72 % limonen, 15,06 % -terpinen, 8,87 % pinen, 6,47 % trans- -ocimen, 2,06 % cimen i 1,28 % nonan (componeni: 3-etil-4-metilhexan 16,70 %, paracimen 13,50 %, limonen 9,30 %, (E)- -ocimen 9,10 %, -terpinen 9,10 %, -pinen 8,60 %, (Z)-ocimen 7,30 %, terpinolen 5,50 %, -terpineol 5,00 %, ligustilide 1,20 %, -terpinen 1,20 %, pinen 1,00 %, terpinen-4-ol 0,90 %, mircen 0,80 %, camfen 0,70 %, -elemen 0,70 %, 3-butilidenftalid 0,50 %, 3-n-butilftalid 0,50 %, transalloocimen 0,40 %, -cariofillen 0,40 %, -selinen 0,20 %, alloocimen 0,10 %, pentilbenzen 0,10 %, n-pentil1,3-ciclohexadien 0,10 %, -humulen

0,05 %, 3a,4-dihidro-izobutilidenftalid 0,05 % i sabinen 0,05 % din totalul componenilor extrai (cercetri nepublicate). Frunzele (herba) conin: Ulei volatil (0,1 0,8 %): R-(+)-limonen = consituent principal (60 %), mircen (10 %), selinen (8 %), -cariofilen (4 %), ftalide (10 35 %), - i -pinen, -selinen, -terpineol, -terpinen, 1-pentil-ciclohexa-1,3-dien, pentilbenzen, carveol, cis- -ocimen, cis- 3-hexenol, dihidrocarvon, apiol. Ftalidele sunt reprezentate de: 3-butil-ftalid, sedanolid, 3-butiliden-ftalid, sedanenolid, 3izovalerilden-3a-dihidroftalid (dup Teuscher i colab.). Constituenii care-i imprim mirosul caracteristic frunzelor de elin sunt selinenul i ftalidele. In funcie de condiii pedoclimatice compoziia chimic variaz, Franchomme i colab., indicand urmtoarea compoziie chimic: hidrocarburi monoterpenice (55 %) intre care limonen (35 50 %, uneori chiar 80 %), hidrocarburi sesquiterpenice (40 %) [(+)- -selinen (10 - 33 %)], ftalide (5 15 %) [dihidroligustilid (3 8 %), acid sedanoic, 3-n-butul-ftalid (1 7 %), 3-nbutil-hexa-hidroftalid, E-sedanolid (0,5 %), izobutilidenftalid, izobutiliden-3-,4dihidroftalid (0,7 1 %)], esteri cumarinici (umbeliferon, selerin, apigravin). Flavonozide (0,15 %): apiin = apiozid (apigenol7-O-apiozil glucozida), constituent principal, insoit de luteolin-7-O-apiozil glucozida, luteolin7-O-glucozida, apigenol-7-O-glucozid, luteolin, apioliquiritin (4-apiozida liquiritigenolului) i de crisoeriol glucozid. Furanocumarine (0,2 %): xantotoxin, bergapten, izopimpinelin, psoralen, imperatorin, 8metoxipsoralen. Coninutul lor variaz in funcie de infecia fungic i de tratamentul cu fungicide.. Hidroxicumarine: scopoletin, scopolin (7-O- Dglucozida scopoletinei). Poliine: falcarinol, falcarindiol, 8hidroxifalcarinon.

Acizi fenolici: acid clorogenic, acid p-cumaroilchinic, acid hidroxicinamic, acid gentisic, acid protocatehic. Carotenoide: cartoteni, hipoxantin. Steroli: -sitosterol, stigmasterol, campesterol, spinasterol. Monozaharide: glucoz (1 5 %); diholozide: zaharoz (7 21 %) i polioli: manitol (10 29 %), acizi uronici (1,13 %), celuloz 1,40 %. Ali constitueni: proteine 1,2 2,0 %, lipide 0,2 0,5 %, ap 87 90 %, acid oxalic 1,73 mg %, aminoacizi (acid aspartic ) i amide (asparagin, glutamin). Vitamine: -tocoferol, acid dehidroascorbic, rutozid, piridoxin Substane minerale Ali constitueni: lipide (0,1 4,2 %), mucilagii, acizi alifatici monobazici (acid angelic, acid tiglic), alcaloizi (nicotin). Analizele uleiului volatil din frunzele de elin efectuate de Burzo i colab. (2006) au precizat urmtorii constituenni: 41,54 % limonen, 28,78 % mircen, 16,39 % trans- -ocimen, 3,03 % terpinen, 1,26 % -selinen i 1,19 % propenil fenoxiacetat. S-au mai identificat cantiti mai mici de 1 % de sabinen, pseudopinen, cimen, ocimen, alloocimen, gurjunen, epiglobulol, butilftalid etc. In uleiurile volatile extrase din florile de elin a fost identificat prezena a 24 componeni: limonen 38,80 %, (Z)- -ocimen 18,90 %, mircen 14,80 %, -selinen 5,60 %, n-pentil-1,3-ciclohexadien 3,00 %, 3a,4-dihidro-isobutilidenftalid 2,90 %, 3-n-butilftalid 1,90 %, 3-butilidenftalid 1,90 %, b-pinen 1,30 %, (E)- -ocimen 0,90 %, -terpinen 0,90 %, -careiofilen 0,75 %, -elemen 0,75 %, -terpineol 0,70 %, ligustilide 0,60 %, p-cimen 0,50 %, -pinen 0,50 %, terpinolen 0,40 %, alloocimen 0,20 %, pentilbenzen 0,20 %, terpinen4-ol 0,20 %, treans-alloocimen 0,10 %, canfen 0,10 % i -humulen 0,05 % din totalul compuilor extrai. Fructele conin: Ulei volatil (1,9 3 %): %): R-(+)-limonen = consituent principal (60 %), -selinen (13 %),

ftalide trans-sedanolid (16 %), 3-butil-ftalid (0,2 10 %), sedanolid (3 %), 3-izobutiliden-3a-,4dihidroftalid (0,7 6,5 %), insoii de - i -pinen, mircen, -cariofilen. Ca i in cazul frunzelor, constituenii care imprim mirosul caracteristic fructelor de elin sunt -selinenul i ftalidele (dup Teuscher i colab.). Ali autori (Franchomme i colab. 2001), indic urmtoarea compoziie chimic: hidrocarburi monoterpenice (65 95 %) [intre care limonenul este majoritar, - i terpinen (6 %), E-ocimen (10 %), p-cimen], hidrocarburi sesquiterpenice ( -selinen); alcooli monoterpenici [p-ment-8(9)-en-1,2-diol i izomerul su, terpineol]; cetone (carvon 10 %), esteri terpenici (acetat de Z-carvil 2 %, acetat de Ecarvil 20 %), ftalide (3-n-butil ftalid 20 %, sedanolid 5 %). Flavonozide: 1 2,5 % luteolin-7-Oapiozilglucozida, crisoeriol-7-O-apiozilglucozida i apiin = apiozid (apigenol-7-Oapiozilglucozida), graveobiozid A (luteolin 7-O-gluco-apiozil glucozida) i graveobiozid B (crizoeritrol 7-Ogluco-apiozil glucozid). Furanocumarine (0,2 %): bergapten, izoimperatorin, izopimpinelin, seselin; dihidrofuranocumarine: rutaretin, nodakenetin, (-)-2,3-dihidro-2(1-hidroxi-1-hidroximetiletil)-7H-furo-[3,2-][1]-benzopiran-7-on; heterozide ale furanocumarinelor apiozida i selerozida, apiumetin. Cumarine: ostenol, umbelliferon, apigravin. Lipide (5 30 %): predomin gliceridele acidului petroselinic (40 60 %) i sunt insoite de gliceridele acizilor -linoleic i stearic. Detalii... Aciune terapeutic Stimulant a secreiilor digestive (salivare, gastrice, biliar) (eupeptic) i bronhice (expectorant), a peristaltismului intestinal (grbete tranzitul

intestinal), aromatizant - rdcin i partea supraterestr; tonic (neurotonic, miotonic) la doze mici, sedativ SNC, anticonvulsivant, antispasmodic la doze mari, stimulant (drenoare) hepatocitar i renal, decongestiv, antipigmentar fructele i uleiul volatil din fructe; stimulant hepatocitar i renal, coleretic, antiinflamatoare, anticataral herba nefructificat i uleiul volatil obinut din planta intreag fr fructe. Ca toate uleiurile volatile i cele de elin au proprieti antimicrobiene. Dozele mari de ulei volatil izolat din fructe (100 300 mg / kg m.c. administrat i.p. la oarece i obolan) i o ftalid izolat (25 100 mg / kg m.c., i.p.) au produs efecte sedative (alungirea timpului de sedare produs de pentobarbital i etanol). Extractele, in funcie de solventul folosit la extracie, respectiv de principiile active extrase in acetia, pot prezenta proprieti analgezice, antihepatotoxice, hipolipemiante, hipocolesterolemiante. Astfel, un extract etanolic a manifestat proprieti analgezice dependente de doz (testul plcii fierbini i al crampelor induse cu acid acetic la oarece); un extract metanolic din fructele de elin s-a dovedit a fi hepatoprotector (a sczut concentraia transaminazelor serice SGOT, SGPT la obolanii intoxicai cu paracetamol i tioacetamid); extractul apos de elin a prezentat proprieti hipolipemiante (a redus hiperlipidemia indus la obolan printr-o alimentaie foarte bogat in grsimi, creterea colesterolului total, LDL i a trigliceridelor; trigliceridele hepatice rman anormal de crescute). Proprietile diuretice, menionate in medicina tradiional, sunt controversate. Importana Aromatica si condimentara Utilizare Afeciuni neuro-psihice (astenie, anxietate in doze mici, hiperexcitabilitate in doze mari),

respiratorii (bronite, traheite, viroze pulmonare), digestive (anorezie, mici insuficiene hepatorenale cauzate de infecii, hemoroizi), afeciuni locomotorii (artrite, artroze, reumatism) i dermice (pistrui) - uleiul volatil de fructe; afeciuni digestive (mici insuficiene hepato-renale) i respiratorii (infecii catarale i spastice), boli metabolice (hiperlipemii, gut) - uleiul volatil de herb. Uleiul volatil se utilizeaz in parfumerie i pentru aromatizarea buturilor i a preparatelor culinare. Alte utilizri: Uleiul volatil se utilizeaz in parfumerie i pentru aromatizarea buturilor i a preparatelor culinare. Medicina uman (popular): tulpini ceai pentru retenia urinar; fructe, rdcina aperitiv, diuretic; frunze ceai pentru tratarea tusei, rguelii, reumatismului, pietrelor la ficat; rdcina crud, rzuit se administra pentru scderea tensiunii arteriale. Toxicitate Dozele uzuale i folosirea elinei ca aromatizant (condiment) nu produce fenomene toxice acute sau cronice. Dar, dac elina este contaminat cu ciuperci (prin biosintez crescut de furanocumarine) , dac a fost tratat cu pesticide sau a fost consumat in cantiti exagerate poate determina fotodermatoze cutanate. Contraindicaii Afeciuni renale (uleiul volatil determin iritaii renale), fotosensibilitate (fotodermii produse de furanocumarine) i in cazuri izolate urticarie de contact la nivelul mucoasei bucale, rareori oc anafilactic. Precauii i reacii adverse Sunt susceptibile persoanele alergice la polen de Artemisia vulgaris pelinari, Betula verrucosa mesteacn sau de Daucus carota morcov. Sunt posibile i alergii incruciate, ori sindroame elin morcov - pelinari, elin mesteacn (H. Breiteneder i colab. 1995, P. Vallier i colab.

1988, B. Wuthrich - 1985). Alergenele Api g1 i Api G4 au fost izolate. Api G4 prezint analogie structural in proporie de 71 82 % cu profilina Bet v1 din mesteacn, cu care poate dezvolta o reacie imunologic incruciat (S. Scheurer i colab., 2000). De aceea recomandm administrarea extern, numai local, pe suprafee mici i evitarea bilor de soare i a consumului exagerat de preparate culinare pe baz de elin sau condimentate cu elin. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Tinctur 20 %, extract fluid (1/1) obinut prin percolare cu alcool diluat, infuzie 1 % din fructe, suc de rdcin i frunze proaspete, sirop obinut din extract fluid i sirop simplu, oleosoluri 2 5 % obinute prin diluarea uleiului volatil cu ulei de floarea soarelui, de msline sau de migdal (pentru tamponarea pistruilor). Falsificri: fructele de elin pot fi confundate cu cele de Ammi visnaga. Identificarea se efectueaz prin CSS (cromatografie in strat subire). Formacek i Kubeczka (1982) gsesc la analiza uleiurilor volatile extrase din fructele de elin 18 componeni: limonen 85,13 %, beta-selinen 3,68 %, 3-n-butilftalid 1,93 %, pentilbenzen 1,93 %, beta-pinen 0,90 %, mircen 0,79 %, p-cimen 0,18 %, miristicin 0,18 %, alfa-pinen 0,15 %, pentilciclohexadien 0,12 %, beta-cariofillen 0,10 %, linalool 0,09 %, beta-fellandren 0,05 %, campfen 0,04 %, delta-3-caren 0,03 %, sabinen 0,03 % (E)- beta-ocimen 0,02 % i (Z)- beta-ocimen 0,01 % din totalul componenilor. Ataga .a. (1993) a determinat in elin 5 furanocumarine: angelicin, bergapten, psoralen, trimetilpsoralen i xantotoxin. Concentraia de furanocumarine lineare a variat intre 0,9 i 9,9 micrgrame/g subst. uscat. Conservare Cultivare elina nu manifest cerine mari fa de temperatur, pentru germinare temperatura minim este de 2-3oC, iar cea optim 20-30oC. Rsadurile

suport temperaturi de -3; -4oC, iar plantele mature -7; -9oC. Rdcinile tuberizate ins nu rezist la sub 0oC, ceea ce impune ca recoltarea s se finalizeze inainte de venirea ingheului. Dac rsadurile sunt expuse mai mult timp la temperaturi cuprinse intre 5-14oC are loc vernalizarea i tulpinile florifere apar in primul an. Pentru a se evita acest fenomen inaintea plantrii rsadurile se pot trata cu temperaturi de 25-30oC. Temperatra optim de vegetaie i pentru ingroarea rdcinilor este de 16-20oC. Cerinele fa de lumin sunt reduse. In privina umiditii manifest pretenii mari in special in faza de rsrire, plantare i depunere a substanelor de rezerv. Prefer solurile uoare sau mijlocii, profunde, cu un pH neutru, reuete i pe soluri uor srturate fiind o plant halofil. Are pretenii mari fa de elementele minerale i comparativ cu alte rdcinoase, d rezultate foarte bune in cazul aplicrii ingrmintelor organice in cantii mari chiar in anul culturii (40-50 t/ha gunoi de grajd). Cultura elinei se efectuaz exclusiv prin plantarea rsadului, in cultur de var i toamn, avand in vedere faptul c seminele sunt foarte mici i ritmul de cretere in primele faze de vegetaie este extrem de lent. Plantarea se face la sfaritul lunii aprilie, pe teren modelat in brazde cu limea la coronament de 104 cm, cate dou randuri distanate la 80 cm i la 18-20 cm intre plante pe rand in cazul soiurilor viguroase sau trei randuri distanate la 37 cm i 20 cm intre plante la soiurile mai puin viguroase. Lucrrile de ingrijire constau in: completaea golurilor la 5-4 zile dup plantare; prit mecanic intre randuri de 2-3 ori i manul pe rand; combaterea buruienilor; 8-10 udri cu norme de 350 m3 ap /ha; fertilizare fazial; combaterea agenilor patogeni i a duntorilor. Recoltarea se face ealonat in august- sepembrie, manual prin smulgerea plantelor, fr

indeprtarea frunzelor. Producia obinut este de 20-25 t/ha. Cultura de toamn se efectuaz in succesiune dup salat, spanac, mazre, ceap sau usturoi pentru stufat, folosind rsad produs in rsadnie semicalde sau reci, iar plantarea se face intre 20 mai i 10 iunie. Referitor la lucrrile de ingrijire se impune aplicarea cat mai des a udrilor. Recoltarea se efectueaz in luna octombrie- noiembrie, inainte de inghearea solului. Producia obinut este de 30-35 t/ha rdcini. Se poate pratica i cultura prin semnat direct in camp, la sfaritul lunii aprilie, inceputul lunii mai, in cazul fermelor specializate cu suprafee mai mari de 10 ha, in cadrul asociaiilor de productori. Pentru producerea seminelor, in anul I se practic cultura pentru obinerea plantelor mam, cu semnat in rsadnie calde intre 25-30 martie, repicare in rsadnie semicalde cand plantele au 2-3 runze, iar lantarea in camp in perioada 1-10 aprilie. Recoltarea se efectueaz in octombrie-noiembrie, se obin 50-70 mii rdcini polante-mam, urmand ca in anul II s se infiineze cultura de seminceri (22,5 ha). Se obine o produce de sman de 500-600 kg/ha. Mod de cultivare: Semanat rasad primavara si transplantat in camp Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunzele, la maturitatea deplina, cu cutite sau tocatori - Radacinile, toamna, cu pluguri Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AQUILEGIA VULGARIS L. Denumire popular: Cldru(e) Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Arni, Candelu, Cldare, Cnicei, Cncei, Cercelui, Chipigicuri, Cinci coade, Cinci clopoele, Cinci clopoei, Cinci cote, Ciocnai, Ciucurei, Crligei, Crlobati, Clopoei, Clopoei cornui, Clopoele, Cornui, Cupe, Floarea clopotului, Focuor, Toporai, Toporai de grdin, urli Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Helleboroideae Caractere morfologice Plant peren cu rizom scurt i rdcini viguroase; tulpina inalt de 10-80 cm, ramificat in partea superioar, proas, multiflor; frunze alterne, compuse, palmate, cu foliolele rotunjite la varf; flori actinomorfe cu perigon alb, albastru, roz sau liliachiu insoit de nectarii petaloide pintenate, curbate; inflorirea in iunie-iulie; fruct multiplu alctuit din 5-8(10) folicule des i scurt proase. Ecologie i rspandire Specie cultivat sau rspandit subspontan, originar din Europa. Este o plant peren cu tulpina de 30-60 cm, cu frunze de 2-3 ori ternate. Florile sunt mari, actinomorfe, albastre, cu tepale pintenate. Fructul este folicul. Organe utilizate Compoziia chimic Aquilegia are flori a cror culoare este dat de prezena pigmenilor: cianidin, delfinidin i pelargonidin 3-glucozizi acilai, cianidin, delfinidin i pelargonidin 3,5-diglucozizi i delfinidin i pelargonidin 3-xilosilglucozid-5-glucozid (Taylor, 1984). Seminele conin: lipide (26,9 %), proteine (20,6 %), aquilegenin, iar dintre acizii grai au fost identificai: acidul capric, acidul capronic, acidul caprilic, acidul lauric, acidul linoleic, acidul miristic, acidul oleic, acidul palmitic, acidul palmitoleic, acidul stearic i acidul cis-9octdecatrienoic (Ducke, 1992). Rdcinile conin alcaloizi (magnoflorin). Aciune terapeutic Extractele obinute din rdcini, frunze i semine se utilizeaz rar in medicin, avand

efecte toxice. Acestea au efect depurativ, diuretic i parasiticid. Importana Toxica, melifera Utilizare Extractele au fost utilizate pentru tratarea afeciunilor sistemului nervos, a ulcerelor i a bolilor de piele. Alte utilizri: Vopsitorie: flori obinut culoarea albastr. Medicin uman (popular): planta in scldtori pentru copiii bolnavi de tuse mgreasc. Obiceiuri: florile impreun cu alte specii erau folosite la decorarea vaselor de lapte cand se scoteau in pune Cultivare Planta prefer solurile cu umiditate corespunztoare i poziiile insorite. In condiii de parial umbrire se ofilesc. Nu tolereaz solurile argiloase, grele. Rezist la temperaturi de cel puin -25oC. Are o via scurt, moare dup 2-3 ani. Produce numeroase semine prin intermediul crora se inmulete liber in grdin. Hibridizeaz uor cu ali membri ai genului i de regul este partenerul dominant in orice hibridare. Plantele par a fi imune la atacul iepurilor. Este o plant care inhib creterea altor plante precum leguminoase. Se seamn in rsadnie reci, imediat ce s-au maturat seminele, iar seminele pstrate pot fi semnate la sfaritul iernii in rsadnie reci. Se repic la momentul potrivit in vase individuale i se cresc in rsadnia rece pan pentru prima iarn. Plantarea afar se face la sfaritul primverii, inceputul verii. Divizarea se poate realiza primvara. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARCTIUM LAPPA L. Denumire popular: Brusture Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Blustur, Brusclan, Brusculan, Brustan, Brustulan, Brustur mare, Brusture negru, Brustur amar, Captalan, Capul clugrului, Cpclan, Ciulin, Ciulin, Crcei, Ghimpoas, Iarba boierului, Lipean, Ndi, Scai, Scai mrunt, Scaiul oii, Scaete, Scete mare, Sgae, Sgice

Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant bisanual, cu rdcina crnoas; tulpina inalt pan la 2 m, foliat, puternic ramificat, } tomentoas; frunzele sunt mari, ovate, intregi sau distanat dinate, cordate, pe dos suriu tomentoase; antodiile globuloase, dispuse corimbiform, cu pedunculi de 3-10 cm; involucrul este glabru sau subglabru de 20-25 mm lungime i 35-42 mm lime; anterele sunt exserte; flori purpurii; inflorirea: iulie-august; fructele sunt achene mici, negre, comprimate, cu papus cu numeroase sete aspre, mai scurte decat achena. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezohigrofit; frecvent in zona de step subetajul fagului, locuri ruderale. Detalii... Organe utilizate se utilizeaz in scop medicinal rdcinile recoltate toamna, frunzele i seminele. Compoziia chimic In compoziia rdcinilor s-a identificat prezena urmtoarelor substane: glucide (10 14 %), inulin (9 50 %), amidon (2,8 12,0 %), mucilagii, proteine (2,4 10,6 %), lipide (0,1 0,8 %), polifenoli (1,9 3,6 %), amide, taninuri, uleiuri volatile, rini i compui polinesaturai: polialkene i polialkine. A mai fost identificat prezena urmtoarelor substane: Acizi grai: acid lauric, acid palmitic, acid stearic. Acizi fenolici (2 3 %): acid cafeic, acid clorogenic. Compui alifatici: aplotaxen, dihidroaplotaxen.

Sesquiterpene: cloven, cnicinolid, lappafene A i B. Lactone: dehidrocostus-lacton, dehidrodihidrocostus-lacton, arctinal, arctinol, arctinol A, arctinol B, arctinon. Dintre fitosteroli au fost identificai: sitosterolul i stigmasterolul, iar dintre vitamine: acidul ascorbic, niacina, tiamin i riboflavina. Au mai fost identificai lignani: arctozid, lappaol A, B, C, D i E, arctigenin, matairesinol, neoarctin B, sesquilignani, trachelogenin, trachlozid, alcaloizi (atropin), precum i principii fitohemaglutinante. Coninutul de aminoacizii din rdcinile acestei plante, exprimat la 100 g produs, a fost urmtorul: 40 mg izoleucin, 56 mg leucin, 120 mg lizin, 18 mg metionin, 11 mg cistin, 52 mg fenilalanin, 40 mg tirozin, 44 mg treonin, 10 mg triptofan, 56 mg valin, 236 mg arginin, 28 mg histidin, 44 mg alanin, 440 mg acid aspartic, 392 mg agid glutamic, 44 mg glicin, 96 mg prolin i 44 mg serin. Culoarea rdcinilor este determinat de prezena -carotenului. Frunzele conin: glucide (1,8 %), lipide (0,10,8 %), proteine ex. benectolid (3,2 14,0 %), mucilagii, lignani (arctiin, matairesinol), triterpene (lupeol), sesquiterpene (arctiol, -eudesmol, cnicinolid, eremofilen, dehidrofukinon, fukinanolid, fukinon), sesquilignani, lactone (arctiol, acid arctic, arctiopicrin), principii antimutagene, compui alifatici (acid tiglic). In esuturile plantelor au fost identificate: mucilagii (5 12 %), glucide (19,4 %), proteine, lipide (0,1 0,8 %), aminoacizi (acid aspartic), acid izovalerianic. A mai fost identificat prezena urmtoarelor substane: Triterpene: taraxasterol, pseudotaraxasterol, pseudotaraxasterol-acetat. Lignani: matairezinol, trachelogenin, tzrachelogenin, sesquilignani. Sesquiterpene: dehidrofukinon, lappafen A i B.

Steroli: -sitosterol, stigmasterol. Dintre acizii grai din frunze au fost identificai: acidul miristic, acidul stearic i acidul lauric. Lactonele sunt reprezentate de: arctiopicrin, acid arctic, arctigenin, arctiin, arctinal, arctinol, arctinon i arctiol. Seminele au urmtoarea compoziie: proteine (3,2 14,0 %), lignani (lappaol A, C, D, E, F, H, izolappaol A, izolappaol C, neoarc B, neoarctin B, matairesinol), glicoziozi ai lignanilor (arctigenin), triterpene pentaciclice (taraxasterol), saponin (daucosterol), glicozizi ai lignanilor (arctigenin), acizi grai (acid lauric). Experienele efectuate pe oareci au dovedit c fibrele insolubile in ap extrase din aceast specie au capacitatea de a inhiba absorbia uleiurilor minerale de ctre mucoasa intestinal. Aciune terapeutic Extractele au aciune antiseptic, diuretic, carminativ, colagog, hipoglicemic i sudorific. Importana Melifera Utilizare Se utilizeaz in tratarea bolilor de piele (dermatoze, furunculoze), arsurilor, herpesului, maladiilor renale, pentru stimularea funciilor hepatobiliare, scderea glicemiei, iar agliconul arctozidei (arctiogenolul) poate avea aciune antitumoral. Medicina uman, popular utilizeaz extractele pentru tratarea febrei i reumatismului. Alte utilizri: In cosmetic se folosesc frunzele, sub form de infuzie, impotriva cderii prului iar din rdcina proaspt se fac mti faciale. Planta se folosea pentru vopsit in negru in amestec cu arinul, bozul i coji de nuc. Arctiopicrina este o substan cu aciune antifungic i antibacterian. Cultivare Crete bine pe diferite soluri, in locuri parial umbrite. Prefer solurile umede, cu pH neutru ctre alaclin i poziiile insorite in cazul solurilor grele.

Partea aerian a plantei este afetat negativ de tempratuile situate in jurul punctului de inghe, dar rdcinile tolereaz empraturile mai mici, astfel c pot fi lsate in sol peste iarn i se pot recolta la nevoie. Dei plantele sunt de dimensiuni mari, este bine s fie cultivate la distane mici, in randuri la distan de 30 cm i 8 cm intre plante pe rand, ceea ce favorizeaz dezvoltarea unor rdcini lungi i drepte. De obicei plantele se auto inmulesc prin semine, mai ales c acestea se ataeaz uor de perii sau inveliurile diveritelor creaturi i sunt transportate la distane mari prin intermediul acestora. Florile atrag albinele i fluturii. Se recomand semnatul in situ toamna, dar se poate semna i primvara. Temperatura minim de germinare este de 10oC, ins cea optim atinge 20-20oC. Dac se aplic o preumectare pentru 12 ore sau o scarificare germinarea se imbuntete. Lumina favorizeaz procesul de germinare. In cursul toamnei semnatul trebuie efectuat cat mai tarziu posibil deoarece orice plant cu rdcini ce depesc 3 mm diametru, primvara vor determina formarea de semine, dac temperaturile joase sunt urmate de zile cu durate mai lungi de 121/2 ore. Mod de cultivare: Semanat direct in camp toamna sau primavara, temp minima de germinare: 10 grd C Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacinile, cu cazmaua, in toamna primului an de vegetatie sau primavara, inainte de inceperea vegetatiei Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARCTOSTAPHYLOS UVA-URSI (L.) Sprengel Denumire popular: Strugurii ursului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Strugurii ursului, Afine, Camninc, Meriorul cinelui, Porumbeaua ursului, Strbezele, Strbzele roii, Strbezi, Strugurel, Strugurele ursului, Strugurul ursului, Strugurul urilor Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Rosidae Subclasa: Dileniidae Ordinul: Ericales Familia: Ericaceae Subfamilia: Arbutoideae Caractere morfologice Plant mic, taratoare, puternic ramificat, lunga de 50-250 cm; lujerii tineri pubesceni. Frunze alterne, persistente, obovate pan la cuneat obovate, tari, pieloase, la varf obtuze sau slab emarginate, glabre, lucitoase, pe fa inchis verzi, inferior verde deschis, margini intregi, revolute, fin pubescente. Peiol scurt, fin pubescent. Flori grupate cate 3-12 in raceme nutante, roietice sau albe. Corola ovoidal-urceolat, la interior proas, cu 5 lobi mici, rsfrani. Fruct bac sferic, roie lucitoare, de 6-8mm, finoas, cu 5-7 (1-10) semine turtite. Inflorire V-VI. Ecologie i rspandire Specie oligotrof, moderat acid-neutrofil, xeromezofit-mezofit, mezoterm, rar in etajul subalpin, prin rariti de pdure,. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz frunzele uscate la soare, ce conin arbutin, care prin hidroliz formeaz compusul activ hidrochinona. Compoziia chimic Componenii chimici identificai in organele aeriene ale acestei specii sunt: glucide, lipide (2,6 %), proteine (11,1 %), acizi organici (acid formic, acid malic, acid citric), 6 20 % tanin (acid ellagic, acid galic), rezine (ursone), ureide (alantoin), glicozizi fenolici (6 10 % arbutin i metilarbutin), glicozid flavonic (hiperin), hidrochinone, glucozizi iridoiozi (monotropein) i substanele minerale. Derivai hidrochinonici: hidrochinone (0,3 0,5 %), metil arbutin, piceozid, glucozide (arbutozid i metil arbutozid). Pigmeni: flavonoide (mono i diglicozide ale quercetolului i mircetolului, mircetin,

quercetin, izoquercetin, quercitrin, izoquercitrin), caroten. Vitamine: acid ascorbic, niacin, riboflavin, tiamnin. Steroli: -sitosterol. Triterpene: lupeol, taraxasterol, acid ursolic, acid oleanolic, uvaol. Saponine triterpenice: acid betulinic. Compui fenolici: acid O-protocatehuic, acid chinic, acid p-cumaric i fenilpropanoizi: acid siringic. Glucozizi: monotropein Cipollini i Stiles (1992) au constatat c extrasele obinute din fructele maturate au proprieti antifungice datorate coninutului ridicat de taninuri i saponine. Glucozidul: arbutin, reprezint un antiseptic pentru cile urinare i are un efect diuretic. Aciune terapeutic Extractele obinute din frunze ce conin hidrochinon, au proprieti: antiseptice, hipnotice, tonice, diuretice i previn formarea melaninei. Importana Medicinala Utilizare Sunt cele mai bune antiseptice naturale, folosite pentru tratarea infeciilor urinare, cistitelor i uretritelor, infeciilor vaginale i herpesului. Alte utilizri: Medicina uman frunzele sunt astringente, amrui, cu proprieti diuretice i dezinfectante. In afeciuni ale rinichilor, cistite, ca surogat de tutun. Tinctorial ramurile i frunzele se folosesc pentru tbcitul pieilor, crora le imprim o culoare brun sau neagr. Cultivare Planta necesit soluri calcaroase, umede, bine dreante, de plin soare sau semiumbrite. Tolreaz umbra, dar in astfel de condiii plantele produc mai puine fructe. Este adesea un indicator al solurilor srace. Se seamn in ser imediat ce seminele s-au maturat. Se ecomand preumectarea in ap fiart pentru 10-20 secunde sau arderea de paie deasupra

lor, apoi stratificarea la 2-5oC pentru 2 luni. Germinarea are loc de obicei in 2-3 luni la teperatura de 15oC. Se repic in vase individuale, plantele se cresc in rsadnia rece pentru cel puin prima iarn, apoi se planteaz afar la sfaritul primverii, inceputul verii. Se pot de asemenea tia fragmente de tulpin de 5-8 cm, creteri ale sezonului curent, din august, pan in decembrie, se pun la inrdcinat in rsadni, dar dureaz chiar i un an pan la inrdcinare. Divizarea se poate efectua primvara de vreme, vasele se in in poziii uor umbrite in rsadni rece sau ser, pan cand are loc creterea activ. Recoltare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARISTOLOCHIA CLEMATITIS L. Denumire popular: Cucurbeic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Mrul lupului, Boaele popii, Buruian de rimpf, Buruian de rempf, Clocotici, Cucurbeea, Cucurbeic, Desagii popii, Fasola calului, Fasola cioarei, Fasola dracului, Fasola vermelui, Fasole greceasc, Fasolea ciorii, Fasolic, Fsoiul ciorii cel mare, Floarea lupului, Ghemele popii, Lpdtoare, Lepdtoare, Lingura popii, Locoti, Lungorice, Mr lupesc, Micori, Nucuoar, Psulic, Psuli, Piperul lupului, Poma vulpii, Puturoas, Rmf, Remf, Rmf, Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoiidae Ordinul: Aristolochiales Familia: Aristolochiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu rizom cilindric, brunuroase; tulpina inalt de 20-50(100) cm, simpl, palid galben-verzui, glabr, la noduri in partea superioar indoit in zig-zag; frunze alterne, lung peiolate, ovate cu baza adanc cordat, intregi pe

margine; flori aezate cate 3-5 in axila frunzelor, zigomorfe cu periant tubulos, dilatat spre baz, deschis spre varf intr-o ligul, palid galben; pe partea intern se gsesc peri indreptai cu varful in jos (adaptare pentru polenizarea cu ajutorul insectelor) care, dup fecundaie se vestejesc; inflorirea in maiiunie; fruct (capsul) galben-verzui, piriform sau globulos, de mrimea unei nuci, cu semine turtite, triunghiulare, castaniu-brune, cu un strat extern spongios. Ecologie i rspandire Specie xeromezofil, termofil-subtermofil, heliofil-heliosciadofil, buruian segetal i ruderal, frecvent din zona stepei pan in etajul gorunului prin vii, pe marginea pdurilor, prin semnturi. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz in scop medicinal partea aerian, fr frunzele bazale i rdcinile care conin acizi aristolochici. Compoziia chimic Organele aeriene conin: acizi aristolochici, taninuri, acizi fenolici (acid ferulic i cafeic), alcool cetilic i un pigment roi i o aristolacton. Compoziia uleiurilor volatile difer in funcie de specie. Astfel, specia A. gigantea are ulei volatil in care ponderea o reprezint germacrenul, elemenul i cariofilenul, in timp ce n specia asclepiadifolia ponderea o reprezint borneolul, ionolul i ledolul. Rdcinile conin alturi de acizii aristolochici, alantoin, alcaloizi: magnoflorin, taliscanin, chakranin, lactone sesquiterpenice: aristrolacton, precum i acizi polifenolcarboxilici (Ciulei .a., 1993). Aciune terapeutic Extractele stimuleaz capacitatea de autoaprare a organismului, au aciune antireumatic, antiinflamatoare, antispasmotic, febrifug, stimulant i emenagog. Importana Toxica Utilizare

Se utilizeaz pentru tatarea afeciunilor abdominale, ulcerelor, tumorilor i leziunilor. Alte utilizri: Medicin uman (popular): frunzele crude, se puneau pe rni; tulpini florifere decoctul folosit pentru splarea rnilor, abceselor sau pentru bi la bolnavii de branc (erizipel); impreun cu florile in bi pentru tratarea reumatismului; rizomul fiert, pentru tratarea celor bonavi de galci; decoctul, amestecat cu ap i lapte pentru tratarea ulcerului; planta intreag splate rnile, tieturile, vtmturile la om i animale; decoct splat impotriva plonielor. Toxicologie: prile aeriene, rizomul, rdcinile, seminele toxice, iritante. Toxicitate Contraindicaii In unele ri s-a interzis utilizarea acestei specii din cauza toxicitii acidului aristolochic. Extractele obinute din plantele inflorite au i efect avortiv. S-a constatat c la animate extractele au determinat apariia de tumori maligne, fiind considerate ca potenial cancerigene. Cultivare Planta prefer solurile umede, bine drenate, bogate in materie organic, poziii insorite sau semiumbra. Reuete in orice sol de grdin i este o plant cu un sistem radicular invaziv. Semnatul se recomand a se efectua in serr, toamna, imediat ce seminele s-au maturat. Este de preferat o preumectare pentru 48 de ore in ap inclzit i semnatul la suprafa. De obicei germnarea are loc in 1-3 luni, la 20oC. In cazul seminelor pstrate germinarea este favorizat dac s-a aplicat un tratament de stratificare la rece, pentru 3 luni, la 5oC. Se repic in vase individuale i se in in ser pentru prima iarn. Plantarea afar se efectueaz la sfaritul primverii sau inceputul verii, dup ce au trecut ultimele ingheuri tirzii. Divizarea se poate efectua toamna, iar fragmentarea rdcinilor iarna.

Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Rizomii, cu cazmaua, toamna - Herba, prin taiere, in perioada mai-iulie - Fructe, in iulie-august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARMENIACA VULGARIS Lam. Denumire popular: Cais Sinonime tiinifice: Prunus armeniaca L. Alte denumiri populare: Abricaz, Caisine, Garzoane, Georgealene,Jordoline, Mgdlane, Modolane, Mndule, Piersic de var, Tinghirele, Zardalei, Zarzlii, Zarzr, Zordolin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Prunoideae Caractere morfologice Arbore scund (5-6 m inlime); frunze subrotunde, cu margini serate, cu varf acuminat, cu peioli lungi, cu 2 glande nectarifere extraflorale; florile sunt subsesile, albe sau uor roz pal, solitare sau grupate cate 2; inflorirea martie-aprilie; fruct drup globuloas, galben portocalie, proas. Ecologie i rspandire Specie rezistent la secet, sensibil la geruri; cultivat fructifer. Organe utilizate Compoziia chimic Caisele conin 0,90 % proteine, 0,13 % lipide, 12,3 % glucide, 1,73 % glucoz, 0,87 % fructoz, 5,12 % zaharoz, 0,96 % pectine, 0,82 % sorbitol, 16 mg/ 100 g -sitosterol i 1,0 mg/ 100 g campesterol. Aciditatea total a acestor fructe este 1,39 % acid malic fiind determinat mai ales de coninutul in acid malc (1,0 %), acid citric (0,4 %) i de cantitile mai mici de acid clorogenic, acid quinic, acid malonic, acid succinic i acid oxalic.

Coninutul in vitamine al caiselor este urmtorul: 9,4 mg/ 100 g acid ascorbic, 0,77 mg/ 100 g nicotinamid, 0,50 mg/ 100 g tocoferoli, 0,29 mg/ 100 g acid pantotenic, 0,05 mg/ 100 g riboflavin i 0,04 mg/ 100 g tiamin. Substanele minerale din caise variaz intre 0,59 i 0,77 %. In 100 g fruct s-au detrminat: 287 mg potasiu, 21 mg fosfor, 16 mg calciu, 9,2 mg magneziu, 2,0 mg sodiu, 1,0 mg clor, 0,65 mg fier, 0,47 mg bor, 0,27 mg mangan i 0,15 mg cupru. Aciune terapeutic Importana Melifera, alimentara Utilizare Alimentaie - fructele se consum proaspete sau prelucrate (dulcea, compot, buturi rcoritoare, buturi alcoolice, lichior). Importana in alimentaie a caiselor se datoreaz coninutului in vitamin C, acizi organici, substane minerale, cat i valorii energetice sczute (226 kJ/ 100 g fruct edibil). Acestea au un efect uor laxativ; Industrie - fructele sunt folosite in industria alimentar in vederea preparrii de dulcea, compot, sirop; Medicin, uman, popular - uz intern - fructele proaspete au proprieti diuretice, antianemice, antidiareice, depurative, tonice; fructele uscate sunt laxative. Cosmetic - fructele proaspete tonifiaz tenul; Apicultur - specie melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe, seminte Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARMORACIA RUSTICANA P.Gaertn., B.Meyer et Scherb. Denumire popular: Hrean Sinonime tiinifice: A.lapathifolia Usteri Alte denumiri populare: Ahrean, Chirean, Hrean, Hren, Hrin, Heran, Herean, Heren, Hiran, Hirean, Hran, Hren, Hroni, Irean, Rdcin slbatic, Radiche slbatic, Rean, Tormac, Usturoi Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniidae Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae(Cruciferae ) Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu rdcina groas, vertical, crnoas, alb, aromat i picant la gust; tulpina inalt pan la 100 cm, fistuloas, ramificat in partea superioar, glabr; frunze alterne, cele inferioare penat-fidate, cele superioare sesile, lanceolate; inflorescena de tip racem, lax, alctuit din flori bisimetrice cu petale albe; inflorirea in maiiulie; fruct de tip silicul, globulos, cu cate 46 semine in fiecare loj, uneori sterile. Ecologie i rspandire Specie cultivat sau rspandit subspontan, originar din SE Europei i Asia de SV. Organe utilizate Compoziia chimic Rdcinile conin 76,6 % ap, 2,8 % proteine, 0,3 % lipide i 18,1 % glucide, ceea ce reprezint o valoare energetic total de 330 kJ/ 100 g. Rdcinile conin glucozinolai (gluconasturtiina i sinigrina) care sunt descompui in prezena enzimei mirozinaz la izotiocianai. In rdcini s-au mai identificat: cumarine (esculetin i scopoletin), acizi fenolici (acid cafeic i acid hidroxicinamic) i rezine. Coninutul in vitamine a 100 g rdcini variaz astfel: 120 mg acid ascorbic, 0,60 mg niacin, 0,18 mg piridoxin, 0,11 mg riboflavin i 0,06 mg tiamin. Coninutul in elemente minerale din 100 g rdcini de hrean este urmtorul: 554 mg potasiu, 212 mg fosfor, 105 mg calciu, 33 mg magneziu, 9 mg sodiu, 2 mg fier i 0,14 mg cupru. Extractele obinute prin hidrodistilare din rdcinile de hrean conin: 70,17 % allil izotiocianat, 20,33 % -fenetil izotiocianat, 2,70 % butilizotiocianat, 0,69 % octil butirat, 0,41 % fenil proprionitril, 0,36 % butil izotiocianat, 0,33 % ciclopentil izotiocianat, 0,32 % octil acetat, 0,13

% -farnesen, 0,07 % izobutil izotiocianat, 0,08 % metiltiopropil izotiocianat i 0,06 % benzil izotiocianat (Burzo .a., nepublicat). In frunzele speciei A. rusticana au fost identificai glucozizi ai flavonolilor cum sunt: kampferol 3-xilosil(1-2) galactozid, quercetin 3xilosil(12)galactozid. Detalii... Aciune terapeutic Extractele obinute din rdcinile de hrean au aciune antiseptic, digestiv, expectorant, stimulant, antifungic, antibacterian, vermifug i tonic cardiac. Importana Aromatica si condimentara Utilizare Se utilizeaz in tratarea gripei, a infeciei cilor respiratorii i urinare, pentru tratarea artritelor i a leziunilor infectate. Alte utilizri: Alimentaie: rdcina pentru obinerea a diferite preparate culinare. Medicin uman (popular): frunzele, rdcina leac impotriva durerilor de cap, in diferite forme; rdcina ras, folosit pentru splarea petelor de pe obraz, piept, maini, pentru galci, dureri de dini, rceli, nevralgii, in afeciuni biliare, peurezii; in amestec cu mierea pentru tuse mgreasc; rdcina fiart, folosit ca diuretic i in nefrite. Medicin veterinar (popular): rdcina ras, amestecat cu lapte acru folosit pentru porcii bolnavi de branc, sau amestecat cu fanul pentru cai ca tratament impotriva tuberculozei Cosmetic: rdcina ras, ca tratament impotriva pistruilor. Cultivare Hreanul este o plant care crete foarte uor, preferand soluri adanci, umede, bine drenate i cu o poziie insorit. Pentru producerea de rdcini corespunztoare sunt necesare soluri favorabile dar dat ce planta s-a stabilizat devine foarte tolerant i continu s produc pentru muli ani. Plantele nu se ofilesc, dac sunt crescute la umbra pomilor. Excesul de azot determin o

cretere puternic a prii aeriene i bifurcarea rdcinilor. Tolereaz un pH curpins intre 5,8-8,3. Este o plant extrem de invaziv, chiar poriuni mici de rdcin rmase in sol, refac planta. Este o plant recomandat in asociere cu cartoful protejandu-l de atacul duntorilor specifici, iar in cazul creterii in livezi se spune c previne atacul unor ageni patogeni. Se poate inmuli prin semnat in situ in cursul primverii, dei rareori se produc semine la plantele in cultur. E recomand divizarea care este foarte facil i se poate efectua aproape tot timpul anului, dar de preferat primvara. Este bine de folosit fragmente de rdcin cu lungimea de circa 20 cm, care se pot planta afar in poziia permanent in luna februarie sau martie, dar se pot utiliza chiar fragmente mai mici de rdcin. Divizarea trebuie efectuat cel puin odat la fiecare trei ani, altfel cultura se va deteriora Mod de cultivare: Inmultire vegetativa in martie-aprilie, prin plantarea unor bucati de radacina, de 20 cm lungime, si groase de 1-2 cm, in rigole de 8-10 cm adancime; distanta intre randuri: 70 cm, iar intre plante pe rand: 30-40cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacinile, cu cazmaua sau plug, toamna, in primul sau cel mult al doilea an de vegetatie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARNICA MONTANA L. Denumire popular: Arnic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: carul pdurilor, Carul znelor, Ciud, Cujd, Iarba soarelui, Podbal, Podbal de munte, Roit, Tabacu cmpului, a oilor Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales

Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant peren cu rizom gros, orizontal, cu numeroase rdcini fibroase; tulpina erect, inalt de 20-50 cm, simpl sau cu 1-2 ramuri, cu un singur antodiu, cu rozet bazal de frunze; frunzele sunt dispuse in pereche, de obicei una, mai rar dou perechi, mici, } opuse, frunzele bazale sunt eliptice, sesile, cu margine intreag sau distanat denticulate, glabre sau } aspre; antodiul este de 4-8 cm in diametru (la inflorire); hipsofilele involucrale sunt biseriate, rar uniseriate, triunghiular lanceolate, adeseori brun roietice; florile centrale sunt galbene, tubuloase, iar cele ligulate sunt de 2-3 ori mai lungi decat involucrul; inflorirea are loc in iunie-august; fructul achen de 5 mm lungime, proase cu papus de 8mm lungime, format din peri aspri. Ecologie i rspandire Specie mezofit, moderat acid; frecvent intalnit in subetajul fagului-etajul boreal, pajiti. Detalii... Organe utilizate se utilizeaz rizomul i rdcinile recoltate in luna septembrie, frunzele uscate i florile recoltate inainte de supramaturare, care conin lactone sesquiterpenice i uleiuri volatile cu monoterpene aromatice. Compoziia chimic Componenii identificai in rizomul i rdcinile acestei plante sunt: fructoz (2,5 %), zaharoz (1,0 %), inulin (9 12 %), uleiuri volatile (0,05 0,12 %), acizi alifatici monobazici (acid angelic), taninuri catehinice (2,3 %), acid lactic, acid izobutiric, acid succinic, acid formic, acid fumaric, triterpene (taraxasterol) i mucilagii. Frunzele acestei specii conin esteri ai lactonelor (arnicolid A D) i lactone (arnifolin i helenalin). Florile de Arnica conin: fitosteroli, rini, taninuri, acizi organici (acid malic), acizi

fenolici (acid clorogenic, acid cafeic), trimetilamin, ceruri i gome. S-au mai determinat: Lactonele de tip helenanolid reprezentate de helenalin, derivaii esterici ai acesteia (11, 13-dihidrohelenalin) i lactone sesquiterpenice: arnifolin. Pigmeni flavonoizi: isoquercitrin, lutein, luteolin, luteolin-7-monoglucozid, izoquercitozid, quercetin-3-gluco-galacturonid, astragalin, betulenol, patuletin, spinacetin, hispidulin, quercetin-gluco-galacturonid. Pigmeni carotenoizi i xantofile: -caroten, criptoxantin, luteoxantin, aureoxantin, eloxantin, violaxantin, zeaxantin, helenin. Glucozinolai: gluconasturtina i sinigrozida. Senevoli: feniletilsenevolul i alilsenevolul. Cumarine: umbelliferon i scopoletin.6 Steroli: -taraxasterol, -sitosterol, arnisterol. Alcooli triterpenici: arnidiol, anisterin, faradiol. Triterpene: faradiol, taraxasterol. Sesquiterpene: betulenol Schmidt .a. (1995) au analizat florile de Arnica i au identificat prezena a dou labdan diterpene iar Merfort (1992) a identificatdoi acizi cafeoilquinici. Uleiul volatil de Arnica conine: timol, timolmetil-eter, n-triacontan, esteri ai acizilor grai (acid dioxistearic, lauric, palmitic, stearic). Fenolii din esuturile acestei specii: hidroxifenoli, acid cafeic, acid clorogenic, acid galic, i polifenoli (taninuri) reprezint substane antimicrobiene i antifungice. Aciune terapeutic Extractele au proprieti stimulatoare pentru circulaia sangvin, antiinflamatorii, analgezice, antiseptice, cicatrizante, antibacteriene i antihelmintice. Importana Medicinala, melifera Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea hematoamelor, contuziilor i rnilor, furunculozei, bronitei,

cistitei, accidentelor vasculare, reumatismului, acneei, a durerilor de cap, cancerului de piele, insomniilor, palpitaiilor cardiace, nervozelor, anemiei etc. Arnica conine substane cardiotonice care imbuntesc circulaia sangvin, reduce colesteolul i stimuleaz sistemul nervos central. Medicina uman, popular - frunzele se puneau pe rni, decoctul se folosea la rni i ca antiinflamator; ceaiul din frunze i flori se folosea pentru dizenterie, boli neuropsihice. Alte utilizri: Uleiul obinut din aceast specie este utilizat ca aromatizant in industria buturilor. In cosmetic se utilizeaz pentru prepararea cremelor pentru fa. Cultivare Planta prefer solurile umede, bogate in humus, bine drenate i libere de calciu, cu poziii de plin soare. Tolereaz un pH de 5,8-7,6. Este foarte rezistent la temperaturi joase, chiar -25oC. In condiii spontane planta ese in declin, posibil din cauza colectrii excesive ca plant medicinal. Se recomand semnatul in vase afar imediat ce seminele s-au maturat, iar cele pstrate se seamnn primvara de vreme in rsadnie reci. Dac se aplic o anterioar stratificare germinarea este favorizat. Dup unii autori seminele prospete pot germina in 3-4 sptmani la temperatura de 13oC, dup alii germinarea este inceat i dureaz 2 ani. Se repic in vase individuale i se planteaz la locul definitiv in primvara urmtoare. Mod de cultivare: - Semanat direct in camp, toamna tarziu, 6-8 kg/ ha, dist intre randuri: 60-70 cm, iar intre palnte: 20-30 cm, la 1,5-2 cm adancime - Prin rasad , trasplantare primavara cand rasadul are doua frunze - Vegetativa, prin rizomi recoltati din plantatii de 3-4 ani si plantati toaman sau primavara timpuriu, la distanta 60x30 cm Recoltare

Organe recoltate / Mod de recoltare: Inflorescentele (capitule cu flori ligulate) iunie, iulie Valorificare ARNICAE FLORES FLORI DE ARNIC SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic 2. Utilaj i aparatura: - cantar industrial - mas de condiionare - balan tehnic 1-1000 g; - mas de ambalare. 3. Operatii tehnologice DESCRIERE - Proces tehnologic continuu care cuprinde urmtoarele tipuri de operaii : - manuale: ambalare, condiionare - auxiliare: recepie, manipulare. Materiile prime: Arnicae Flores - Flori de Arnic Materiale : a) ambalaje individuale (pungi hartie); b) ambalaje colective (cutii carton); Utiliti : ap curent, energie electric. RECEPTIE Materia prim se recepioneaz pe loturi, funcie de provenien i calitate, pe baz de buletin de analiz, bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materii prime, bon de consum in procesul de producie. Receptia calitativ se face prin verificarea urmtorilor parametri, conform S.T. nr. 32/2004 : - autenticitatea plantei; - umiditate; - coninut in corpuri strine organice si minerale - coninut in impuriti . CONDIIONARE - se indeparteaza impuritile (pri din aceeai plant, altele decat florile), corpurile strine organice i minerale. La sfaritul operatiei se preleveaza probe din produsul vrac i se verifica indicii calitativi mentionati in specificatia tehnic a produsului. Rezultatele se inregistreaza in buletinul de analiz i trebuie s se incadreze in limitele prevazute. Deeul nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare. AMBALARE - se pregtesc ambalajele, respectiv se preiau pe baza de bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materiale i se aduc in

secia de ambalare. Se inscripioneaz i/sau se eticheteaz ambalajul primar pungile cu numrul lotului i data fabricaiei. Se cantresc in pungi de hartie, cate 50 g sau 100 g produs; se verific prin sondaj cantitatea nominal a pungilor cu produs, apoi se introduc in ambalajul secundar de carton. Acesta se inscripioneaz corespunzator, cu toate datele prevzute de specificaia tehnic a produsului. Se verific mrimea lotului, a eantionului analizat, ambalarea i etichetarea ambalajelor primare, secundare i colective. DEPOZITARE produsul finit se depoziteaz in incperi curate, uscate, ferite de umiditate i cldur, bine aerisite. La finalizarea activitii de producie se predau toate produsele rezultate din flux, produse finite, ambalaje rmase, deeuri la gestiunile respective i se incheie fia de producie creia i se ataeaz toate buletinele de analiz intocmite i certificatul de calitate al lotului realizat. REGULI DE IGIEN - Spaiile de producie, mesele de lucru i obiectele utilizate pentru realizarea unei arje de produs se elibereaz i se cur pentru eliminarea riscurilor de impurificare, contaminare sau confuzie cu materialele sau materiile prime necesare realizrii unui alt produs . PROTECIA MUNCII - Se respect regulile de protecia muncii specifice punctelor de lucru i disciplina de producie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARTEMISIA ABROTANUM L. Denumire popular: Lemnul Domnului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Lemnul Domnului, Alim, Alimon, Focor, Iarba lui Dumnezeu, Lmi, Lemn Domnesc, Lemn dulce, Lemnul lui Dumnezeu, Lemnu, Lemnu verde, Pelin donesc, Rosmarin, Rosmalin, Rozmarin, ipru Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae(Compositae) Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae)

Caractere morfologice Arbust cu tulpin dreapt, foliat, puternic mirositoare care ajunge pan la 1 m inlime; frunzele peiolate, pubescente pe faa inferioar, cele bazale de 2 ori penat-sectate, iar cele superioare 3fidate sau intregi; florile sunt dispuse in antodii mici, pedunculate, cenuii, aproape globuloase, flori galbene; inflorirea august-septembrie; fruct achen. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca plant aromatic i subspontan. Organe utilizate Compoziia chimic Dup Duke .a. frunzele acestei plante conin: glucide (quebrachitol), tanin, alcaloizi (abrotin), baze azotate (adenin, guanin), nucleozide (adenozin), acizi fenolici (acid cafeic, acid clorogenic), amine (colin), cumarine (izofraxidin,scopolin i scopoletin) i hidroxicumarine (umbeliferon). Uleiul volatil extras din frunzele acestei specii conine: 23,20 % metastenol, 12,27 % eucaliptol, 9,43 % -terpinen, 9,23 % borneol, 7,88 % pcimen, 5,25 % camfen, 3,97 % ascaridol, 2,73 % camfen, 2,61 % drimenol, 1,34 % germacren D, 1,29 % terpinen-4-ol, 1,28 % longiverbenon, 1,01 % bornil acetat, 0,91 % r-terpinen, 0,83 % -cariofilen, 0,63 % cis- -terpineol, 0,60 % trans-piperitol, 0,59 % leden, 0,53 % patchoulen, 0,50 % terpinolen, 0,45 % dehidroaromadendren i 0,40 % -pinen (Burzo .a., nepublicat). Detalii... Aciune terapeutic Extractele din tulpinile florifere tinere au aciune antiseptic, expectorant, tonic, antihelmintic, vulnerar, stomahic i tonic. Importana Aromatica si condimentara Utilizare Stimuleaz menstruaia, omoar viermii intestinali, stimuleaz digestia i funciile ficatului.

Uleiul volatil extras din frunze i tulpinile florifere este utilizat in parfumerie. Medicin uman, popular-uz intern - partea aerian are proprieti expectorante, antifebrile i antiseptice; uz extern - tratarea rnilor, combaterea durerilor de picioare i durerilor de dini. Medicin veterinar-uz intern - tratarea bronitei la cai - uz extern - tratarea stomatitei la cai. Cultivare Planta reuete in diferite soluri dar prefer solurile bine drenate i poziiile insorite. Triete mult i este mai rezistent i mai aromat dac este crescut pe un sol srac. Tolereaz un pH de 6,37,6, iar plantele stabilizate sunt tolerante la uscciune. Planta reuete in grdinile maritime. Se asociaz bine cu vrzoasele, de asemenea este bine de crescut in livad unde ajut la reducerea atacului insectelor duntoare. Semnatul se efectueaz in ser, la suprafa, la sfaritul iernii - inceputul primverii. Germinarea are loc in 1-2 sptmani la temperatura de 15oC. Plantulele se repic in vase individual, iar cand plantele au mai mult de 15 cm inlime, se planteaz la locul definitiv la sfarit de primvar, inceput de var. Ca butai se pot folosi butai de lemn tanr de 8 cm lungime, in rsadni, in mai sau butai de lemn pe jumtate maturat, in luna iulie-august. Mod de cultivare: Despartirea tufelor sau inradacinarea butasilor cu 5-6 noduri, primavara; replantarea butasilor inradacinati toamna la distanta 70x50cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Varfurile ramurilor bine infrunzite, iulieseptembrie cu seceri sau cutite Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARTEMISIA ABSINTHIUM L. Denumire popular: Pelin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Pelin alb, Iarba fecioarelor, Lemnul domnului, Pelin bun, Pelin de grdin, Pelin de Rusalii, Pelin negru,

Pelin verde, Pelina, Pelini, Pelini, Pilin, Piloniu, Polene, Polen de cel mare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant peren cu rdcin lignificat; tulpina erect, inalt de 60-120 cm, cilindric, fin striat, suriu pubescent, ramificat; frunzele suriu verzui pe faa superioar i albe pe cea inferioar, frunzele mijlocii i cele din partea inferioar a tulpinii sunt de 2 ori penat sectate, frunzele superioare sunt simple, sectate, trifoliate sau intregi; antodiile numeroase, globuloase, nutante, de 4-5 mm diametru, scurt pedicelate, grupate in panicul; hipsofilele involucrale sunt biseriate, cele externe lat ovatsubrotunde, receptacul pros; inflorirea iulieseptembrie; fructul achen lung de 1,5 mm. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit; frecvent in zona de step-subetajul fagului, locuri ruderale, tufriuri. Este o plant erbacee, peren, cu rizom ramificat, cu tulpina aerian inalt de 60 120 cm, cu frunze proase, bipenat-partite sau sectate i cu flori grupate in calatidii alburii, de circa 3 mm diametru. Detalii... Organe utilizate sunt utilizate organele aeriene ale acestei plante pentru extragerea de principii amare, reprezentate de sesquiterpene de tip guaianolidic. Compoziia chimic Principiile amare sunt reprezentate de prezena sesquiterpenelor de tip guaianic (absintin, anabsintin i artabasin), precum i de ali patru compui: artamarin, artamarinin, artamaridin i artamaridinin. Plantele din specia Artemisia annua conin lactone sesquiterpenice, cum este

artemisinina (C15H22O5), care este utilizat pentru tratarea malariei. Frunzele de pelin mai conin: tanin, pigmeni flavonoizi (quercetin, artemitin), -caroten, vitamine (acid ascorbic, piridoxin, acid folic), acizi grai, fitosteroli i substane minerale. Analizele efectuate de Vostrowsky .a. (1981) la uleiului volatil etras din plantele de pelin provenite din Germania, au evideniat existena a 44 componeni. Ponderea a fost deinut de -thujon (46,44 %), sabinil acetat (25,00 %), transsabinil (3,21 %), lavandulil acetat (2,78 %), thujon (2,76 %), sabinen (2,71 %), geranil propionat (1,43 %) i mircen (1,15 %). In cantitate mai mic de 1,0 % au fost identificai urmtorii componeni: 1,8-cineol, (Z)-3-hexenal, lavandulol, terpinen-4ol, -pinen, p-cimen, geranil acetat, -cadien, camfen, 1-octaen, -copaen, -terpineol, felandren, -terpinen, xilen, -humulen, cissabinen acetat, pulegon, linalool, -cariofilen, neril acetat, 1-nonanol, -pinen, trans-sabinen hidrat, cispiperitol, trans-piperitol, terpinolen, -thujen, thujil alcool, borneol, cis-piperitil acetat, (E)- ocimen, carvon, nerol, trans-piperitol acetat i terpinen. Determinrile efectuate de Burzo .a.(nepublicat) au precizat c pricipalele substane din uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii sunt urmtoarele: -pinen (41,65 %), mirtenil acetat (12,77 %), -felandren (7,02 %), sabinen (6,68 %), thujon (4,60 %) i trans- -ocimen (4,60 %). Detalii... Aciune terapeutic Extractele apoase din frunzele i tulpinile inflorite de pelin au aciune: antihelmintic, antiseptic, antiinflamatoare, tonic, stomahic, emenagog, colagog, tonic i antitumoral. Importana Medicinala, aromatica si condimentara

Utilizare Acestea pot fi utilizate pentru tratarea infeciilor insoite de febr, a bolilor de ficat, reumatismului, indigestiilor datorate cantitii reduse de suc gastric i ca tonic amar, stimuland apetitul. Medicina uman popular - uz intern: florile i tulpinile florifere se foloseau sub form de infuzie contra durerilor de stomac, contra frigurilor, viermilor intestinali, rcelilor, reumatismului; uz extern - infuzia se folosete pentru tratarea oxiurilor, rni purulente; decoctul se folosete pentru tratarea luxaiilor, umflturilor. Alte utilizri: Medicina veterinar - stimularea secreiilor gastrice i antiparazitar (vermifug i insecticid); In industrie se utilizeaz pentru prepararea vermuturilor i altor buturi alcoolice (vin pelin, lichior de absint); Din tulpini se confecionau mturi (alungau purecii). Uleiul volatil se utilizeaz in industria parfumurilor, spunurilor, detergenilor i ca ingredient pentru buturile alcoolice de tip bitter. Cultivare Pelinul reuete pe orice tip de sol, dar prefer locurile srace, uscate, mai calde, insorite (dup alii umbrite). Plantele stabilizate sunt foarte rezistente la uscciune, au o via lung i devin mai aromate crescute fiind pe un sol uscat, srac. Tolereaz un pH de 4,8-8,2. Este o plant potrivit in asociere cu morcovul. Semnatul se face la suprafa, in ser, la sfarit de iarn, inceput de primvar. Germinarea dureaz 2-26 sptmani la circa 15oC. Se repic in vase individuale, plantarea afar se poate face in cursul verii sau se in in vase in rsadnie reci pe parcursul iernii, urmand a se planta afar primvara. Se poate proceda i la inmulirea prin butai in rsadni rece in iulie-august, sau divizarea in primvar ori toamn. Mod de cultivare:

Semanat direct in camp, cu semanatoarea pt. seminte mici, toamna, 2-3 kg/ha, adancime de semanat = max 0,5 cm, distanta intre randuri: 0,5 cm; se recomanada folosirea unei plante indicatoare (salata). Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba sau fruze, cu cositori mecanice sau manual, atunci cand 50-70% din flori sunt inflorite Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARTEMISIA ANNUA L. Denumire popular: Nfuric Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Pelini, Buruian de ar, Coada raiului, Drgun, Drahun, Hanus, Lemnior, Lemnul Domnului, Lemnul Maicii Domnului, Lobojan, Mlin, Mtelu, Mrun, Mtura beciului, Mtura Maicii Preciste, Mtura mpratului, Mtura raiului, Mtur turceasc, Mturic, Mturic mirositoare, Mturice, Mturic, Mturi, Mturia Maicii Domnului, Mturoiul raiului, Mndr, Nfuric, Nzdrvan, Prul Maicii Domnului, Ploi, Poala Maicii Preciste, Rujmalin, Rujmelin, Salat mprteasc, Sdranon, Smirn, Tarcon, Tmioar, Tmi, ipru, Untdelemni, Vetricic, Zdrahun Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae(Compositae) Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant anual, glabr in intregime; tulpina dreapt, inalt de 50-150 cm; frunzele tulpinale lat triunghiulare, de 2-3 ori penat sectate, cu ultimele segmente ale frunzelor liniar-lanceolate; florile sunt dispuse in antodii nutante, globuloase, mici, iar acestea sunt dispuse in panicule alungite; inflorirea iulie-septembrie; fruct achen. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit; sporadic in zona de step-etajul fagului, locuri ruderale. Organe utilizate

Se utilizeaz in scop medicinal organele aeriene, care conin lactone sesquiterpenice. Compoziia chimic Organele aeriene ale acestei specii conin: Lactone sesquiterpenice: artemisinin, artemisin, annulid, arteannuin-A, arteannuin-B, arteannuin-C, arteannuin-D, arteannuin-E, arteannuin-F, arteannuin-G, acid arteannuic. Substane volatile: 60,20 % artemisia ceton, 13,77 % eucaliptol, 9,19 % alfapinen, 3,46 % artemisia alcool, 2,39 % sabinen, 1,23 % germacren D, 1,07 % pseudopinen, 0,79 % beta-cariofilen, 0,73 % alfa-terpineol, 0,72 % beta-pinen,0,71 % verbenon, 0,56 % artemisia trien, 0,55 % izopinocarveol, 0,50 % lavandulol, 0,34 % terpinen-4-ol, 0,29 % beta-farnesen, 0,26 % cisbeta-terpineol, 0,23 % etilmetilbutirat, 0,19 % propil metilbutirat, 0,17 % benzil izovalerat, 0,14 % rselinen, 0,10 % r-muurolen (Burzo .a., nepublicat). Monoterpene: santolinatrien, triterpene: baurenol, beta-arteannuan, sesquiterpene: ylangen, deoxiarteannuin B, deoxiartemisinin B, acid norannuic, silfinen. Xantone: capillen (1,3,6,7-tetrahidroxixanton). Pigmeni: 3,5-dihidroxi-6,7,3',4'tetrametoxiflavon, 5,7-dihidroxi-3,6,3',4'tetrametoxiflavon (bonanzin), 5,2',4'-trihidroxi6,7,5'-trimetoxiflavon, 5,7,8,3'-tetrahidroxi-3,4'-dimetoxiflavon, 6,7,3trimetoxiflavon (circilineol), 6,6,3',4'tetra-0metil-quercetagetin, 6-metoxikampferol, 6metoxikampferol-3-0-glucozid, 5-hidroxi3,6,7,3',4'-pentametoxiflavon (artemetin), quercetin, quercetin-3-0-glucozid, quercetagetin 6-methyl ether (patuletin), quercetagetin-3-metileter, quercetagetin-4'-metileter, quercetagetin-3,6dimetil eter (axilarin), quercetagetin-3,4'dimetileter, quercetagetin 3,7,3'-trimetil eter (crizosplenol C), quercetagetin 3,6,7,3'-tetramethylether (crizosplenetin), quercetagetin-6,7,3',4'tetrametileter, patuletin-3-0-glucozid, izoquercitrin, izoramnetin, kampferol, kampferol-3-0-glucozid,

luteolin, luteolin-7-metil-eter, luteolin-7-0glucozid, ramnetin, ramnocitrin, casticin, eupatorin, penduletin. Ali componeni: acizi monoterpenici (ascaridol), alcooli (artemisia alcool), cetone (artemisia ceton), aldehid cinamic (maalien), cumarine (scoparon, scopoletin, tomentin), acizi grai (acid oleanolic), steroli ( beta-sitosterol, stigmasterol), hidrocarburi (tetratriacontan), compui fenolici (annfenon). Detalii... Aciune terapeutic Extractele obinute din organele aeriene au aciune: alergenic, analgezic, anestezic, antihelmintic, antialergic, antialzheimer, antiasmatic, antibacterian, anticancerigen, anticataractic, antidermatitic, antidiuretic, antigripal, antihipertensiv, anti HIV, antimutagen, antioxidant, antiseptic, antitumoral, antiviral, cancerpreventiv, cicatrizant, citotoxic, diuretic, hipotensiv, imunostimulant, insectifug, laxativ, parfumant, fitohormonal, sedativ, toxic, tumorigen Importana Aromatica, toxica Utilizare Planta are miros aromatic puternic i se folosete ca insectifug. Extractele se folosesc pentu tratarea malariei, scderea febrei i oprirea sangerrilor. Seminele sunt utilizate pentru tratarea aerofagiei i a indigestiilor. Cultivare Este o plant care crete uor in soluri neutre sau uor alcaline, preferand poziiile insorite. Are o via mai lung, eest mai rezistent i ai aromatic dac este crescut pe soluri srace, uscate. Este o plant anual, cu cretere foarte rapid, extrem de viguroas i lber de boli i duntori. Plantele mature rspund cu succes stimulului fotoperiodic i infloresc la circa dou sptmani dup ce a avut loc inducia floral.

Semnatul se realizeaz primvara in rsadni rece, primvara tarziu sau inceputul verii, sau in situ in cursul primverii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARTEMISIA DRACUNCULUS L. Denumire popular: Tarhon Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Dracon, Matricea, Taracon, Tarahon, Tarcn, Tarcon, Tarcum, Trhan Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant peren de 60-120 cm inlime; tulpina ramificat cu ramuri ascendente, glabre, foliate, ramificate; frunzele tulpinale liniar lanceolate, glabre cu margine intreag sau rar slab serat, cu gust acrior i miros aromatic; antodii numeroase, mici, scurt pedicelate, nutante, lungi de 3-4 mm, cu flori puine; hipsofilele involucrale imbricate, florile centrale glbui; inflorirea augustseptembrie; fructe achene foarte mici, fr papus. Ecologie i rspandire Specie cu cerine moderate fa de umiditate, nu suport excesul de ap in sol, cultivat ca plant aromatic i medicinal. Organe utilizate Se utilizeaz organele aeriene ale acestei plante care conin uleiuri volatile cu compui aromatici fenilpropanici. Compoziia chimic Planta proaspt conine aproximativ 0,3 % uleiul volatil. Analiza compuilor volatili extrai prin hidrodistilare din rdcinile acestei specii a permis s se evidenieze prezena urmtoarelor substane: 43,34 % sabinen, 24,92 % metil eugenol, 11,91 % -cis-ocimen, 4,36 % -trans-ocimen, 2,90 % citronelil acetat, 2,70 % terpinolen, 2,59 % pseudopinen, 1,85 % cis-alloocimen, 0,86 % 4-

terpineol, 0,77 % -terpinen, 0,51 % -pinen, 0,44 % limonen i 0,11 % anetol (Burzo .a., nepublicat). Compopziia uleiului volatil a variat in funcie de proveniena palantelor. Detalii... Aciune terapeutic Extractele obinute din acast plant au aciune antiscorbutic, diuretic, digestiv, stimulent, febrifug, hipnotic, vermifug i diuretic. Importana Medicinala, aromatica si condimentara Utilizare Se folosete pentru prevenirea oboseli, stimularea apetitului i ca diuretic. In medicia uman, popular se utilizeaz prile aeriene ale plantei, ca stimulente digestive, diuretice, boli de ficat, reumatism, rinichi. Alte utilizri: In alimentaie se folosesc frunzele i tulpinile tinere, pentru aromatizarea diferitelor preparate, a murturilor i buturilor. In industrie - utilizat in industria alimentar pentru condimentarea unor conserve de legume i carne, murturi. Cultivare Tarhonul crete uor pe soluri cu pH neutru sau uor alcalin, preferand poziiile insorite Are pretenii reduse fa de temperatur, rezist chiar la -25-30 oC. In privina umiditii are cerine moderate, dar permanente, de aceea necesit irigarea prin aspersiune. In condiii de secet i temperatur ridicat produciile scad, lstarii ii pierd din frgezime, se lignific, devin prea picani. Se inmulete aproape exclusiv pe cale vegetativ, prin butai, drajoni sau desprirea tufelor i foarte rar prin semine (semnat la suprafa, in ser, la sfarit de iarn, inceput de primvar). Desprirea tufelor se face cu uurin primvara sau toamna, cu plantarea direct in poziia permanent, dar se prefer plasarea in vase i meninerea in rsadnie reci pan la inrdcinare. Butirea se poate efectua primvara tarziu, prin recoltarea de

tulpini tinere de 10-15 cm lungime, plasarea in locuri umbrite in ser sau rsadni rece, urmand plantarea la locul definitiv dup o bun inrdcinare. Mod de cultivare: - Semanat direct in camp cu semanatoarea SUP, 2,53 kg samanta/ha, si cu planta indicatoare; distanta intre randuri : 62,5 cm, iar adncimea: 0,3-0,5 cm, rasad produs in strat rece 0,3 kg samanta pentru 80-100mp necesar pentru 1 ha cultura - Vegetativ, prin despartirea tufelor si replantarea burasilor cu 4-5 noduri, distanta plantare: 25-30 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera sau cositori mecanice, la inflorit deplin Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARTEMISIA PONTICA L. Denumire popular: Pelini Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Pelini, Iarba Sf. Sofia, Peleni, Pelin, Pelin mic, Pelinia mielului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae(Compositae) Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant peren; tulpina dreapt, la baz nefoliat, inalt de 40-80 cm; frunzele lat ovate, de 2 ori penat sectate, pe faa superioar verzi pubescente i suriu tomentoase pe faa inferioar; florile galbene sunt dispuse in antodii nutante, globuloase, pedicelate, dispuse in panicule inguste; inflorirea august-septembrie; fruct achen de circa 1 mm lungime. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, subtermofit, halofil facultativ; frecvent in zona de stepetajul gorunului, pajiti slab srturate.

Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Planta conine: ulei volatile, inulin, principii amare, tanin, pigmeni flavonoizi, ,poliacetilene, cumarine i hidroxicumarine. Dintre flavonoizii mai rar intalnii s-a constatat prezena esterilor apigeninei - 7-O-metilai- i 4,7-di-O-metil-esterilor. Bos .a. (2005) a detrminat urmtoarea compoziie a uleiului volatil extras din aceast specie provenit din Bulgaria: monoterpene (36.7 %), din care 1.8-cineol (14.1 %) i camfor (13.9 %), terpinen-4-ol (3.0 %), sabina ceton (1.5 %), dehidro sabina ceton (1.3 %), i Z-sabinenhidrat. In fracia sesquiterpenic (1.0 %) s-a identificat prezena: 7H--silfiperfol-5-enului (0.7 %), impreun cu silfin-1-enul (urme) precum i a silfiperfolen izomerilor: 7H--silfiperfol-5-en, silfiperfol-5en-3-ol C (9.7%), silphiperfol-5-en-3-one B (0.7%), silphiperfol-5-en-3-yl acetat A (1.0 %). Aciune terapeutic Antiseptic, antiinflamatoare, insecticid. Utilizare Combaterea insectelor Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARTEMISIA VULGARIS L. Denumire popular: Pelinari Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Iarb brboas, Mturi, Mturi, Muna boerului, Pelin, Pelin de cmp, Pelin psresc, Pelin sterp, Pelin sterp negru, Pelini neagr, Pelinul calului, tir negru, Vetricel Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant peren; rdcina ramificat; tulpina inalt de 50-150 (200) cm, striat, adeseori roiatic, glabr de obicei, ramificat, foliat; frunzele

discolore, de culoare verde inchis pe faa superioar i glabre, i alb tomentoase pe faa inferioar, obovate, frunzele inferioare dublu penat sectate, iar cele mijlocii i superioare sunt penate cu baz auriculat; antodii numeroase, lungi de 3-4 mm i 2-3 mm in diametru, grupate in panicul; foliolele involucrale lanceolate, albicioase, cu o dung verde pe faa inferioar; florile centrale galbene, uneori roiatice; inflorirea iunieseptembrie; fructele achene cilindrice, subiri. Ecologie i rspandire Specie mezofit, frecvent in zona de stepsubetajul fagului, zvoaie, tufriuri, locuri ruderale. Organele utilizate de la aceast specie sunt florile recoltate inainte de desfacerea capitulelor, frunzele recoltate in lunile iulie octombrie i rdcinile recoltate in luna octombrie. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Compoziie chimic a organelor aeriene aeriene este urmtoarea: glucide (0,8 1,1 %), quebrachitol, lipide (0,8 6,3 %), proteine (5,2 40,9 %), uleiuri volatile, diterpene (absintin, anabsintin, vulgarol), triterpene (-amirin), sesquiterpene proazulenice (artabsin), sesquiterpene (cadineol, vulgarin), alcool sesquiterpenic (spatulenol), lactone sesquiterpenice (santonin, vulgarin, tauremisin), taninuri, acizi organici, inulin, vitamine (acid ascorbic, niacin, tiamin, riboflavin), steroli (stigmasterol, -sitosterol), substane minerale. Organele aeriene conin flavone cum este artemisetina, flavone tetra-O-substituite cum sunt: hispidulin, cirsimaritin, isoscutellarein (salvitin), pilloin, flavone penta-O-substituite ca: nepetin, cirsiliol, jaceosidin, nepetin, jaceosidin, cirsilineol, eupatilin, selgin, tricin, flavone hexa-Osubstituite ca: nobiletin, arcapilin, tabularin, flavonoli tri-O-substituii ca: isokaempferide, ermanin, flavonoli penta-O-substituii ca: areneol,

vogeletin, eupalitin, rhamnetin, araneosol, axillarin, eupatolitin, spinacetin, chrysospenol D, jaceidin, bonanzin, eupatoretin, artemetin, ternatin. Flavanonele sunt reprezentate de: pinocembrin, flavanonele de: naringenin, sakuranetin, isosakuranetin, eriodictiol, homoeriodictiol, iar flavonolii de artemisetin Dihidroflavonolii sunt reprezentai de: aromadendrin, dihidroisorhamnetin, padmatin, 3acetil padmatin. Dintre pigmenii carotenoizi a fost identificat prezena -carotenului. Uleiurile volatile sunt produse de perii secretori situai in epiderma superioar. Michaelis .a. (1982) au analizat uleiurile volatile extrase din florile de Artemisia vulgaris in care au identificat prezena a 55 componeni. In cantitate mai mare s-a determinat sabinenul (15,88 %), mircenul (13,67 %), 1,8-cineolul (9,75 %), cubebenul (6,00 %), -guaenul (3,41 %) i vulgarolul (2,17 %). In concentraie mai mic de 2,0 % din totalul componenilor au fost determinate urmtoarele substane: terpinen-4-ol, camfor, -terpinen, -elemen, campfen, -pinen, thujen, -pinen, trans-sabinen hidrat, p-cimen, -terpinen, borneol, (E)- -ocimen, cariofillen, terpinolen, -cadien, metil-eugenol, terpineol, -cadien, decanal, isoborneol, humulen, aromadendren, -elemen, perilaldehid, -terpinil acetat, boril acetat, cis-piperitol, mirtenol, cuminaldehid, -fellandren, cis-sabinen hidrat, geranial, nonanal, perillen, allo-aromadendren, -copaen, cubeben, nonadien-3-on, tolualdehid, undecanal, limonen, (Z)- -ocimen, carvon, izopiperiton, carvacrol, geranil acetat, metil chavicol i neril acetat. Burzo .a. (nepublicat) au constatat c principalii componeni din uleiul volatil extras din organele aeriene ale speciei Artemisia vulgaris sunt: germacren D (41,46 %), -Cariofilen 11,49 %), fitol (8,66 %), mircen (7,68 %), -cariofilen

5,76 %, -bergamoten (4,87 %), -pinen (3,54 %), relemen (2,96 %), -selinen (1,71 %), -cadinen (1,52 %), farnesen (1,39 %), -cadinol (1,12 %), transbergamotol (0,99 %), camfen (0,95 %), copaen (0,94 %), -pinen (0,82 %) i cariofilen oxid (0,72 %). Milhau .a. (1997) au constatat c hidrodistilatele obinute din frunzele i tulpinile de Artemisia vulgaris are activitate antimalaric determinat de Plasmodium falciparum. Soluiile cu concentraia de 0,15 1,0 mg/ml au inhibat creterea parazitului cu 50 %, dup 24 72 ore. Extractele se folosesc pentru obinerea de produse farmaceutice, veterinare i cosmetice. Detalii... Aciune terapeutic Extractele au aciune: antispasmodic, antiseptic, stomahic, colagog, carminativ, digestiv, diuretic, expectorant, hemostatic, febrifug i tonic. Importana Utilizare Se utilizeaz in perioadele de convalescen, pentru stimularea poftei de mancare, digestie, epilepsie, dureri, grip, ulcer, vom, pentru stimularea funcionrii vezicii biliare etc. In medicina uman, popular, pentru uz intern, se folosesc prile aeriene ale plantei sub form de infuzie, pentru stimularea digestiei, stimularea funciei hepatice; Pentru uz extern planta proaspt se pune in inclmintea excursionitilor impotriva transpiraiei i oboselii picioarelor iar decoctul se folosete pentru combaterea reumatismului. In alimentaie se folosete sub form de condiment, pentru friptura de porc i gasc. Alte utilizri: Medicina veterinar utilizeaz infuzia din planta uscat, pentru tratarea indigestiilor i ca stimulent al secreiei gastrice. Plantele se utilizeaz pentru confecionarea de mturi. Cultivare

Este o plant care crete cu uurin pe soluri bine drenate, neutre sau uor alcaline (pH variind de la 4,8 la 8,2). Are o durat mare de via, este mai rezistent i mai aromat dac crete pe un sol uscat, srac plantele stabilizate sunt tolerante la uscciune. Pelinaria este o plant agresiv i invaziv, inhiband creterea plantelor vecine ca urmare a aciunii substanelor secretate de rdcinile sale. Se seamn la suprafa la sfaritul iernii inceputul primverii, in ser, asigurind substratului permanent umiditate corespunztoare. Se repic in vase individuale sau dac au o cretere suficient plantele se planteaz la locul definitiv in var, altfel se cresc in rsadnie reci pentru prima iarn i se planteaz afar primvara. Divizarea tufelor se poate efectua primvara sau toamna. De asemenea se pot pregti butai din tulpini tinere, de 1015 cm lungime, primvara tarziu, plasare in ser sau rsadni rece uor umbrii i plantarea afar in momentul cand sunt bine inrdcinai. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ASARUM EUROPAEUM L. Denumire popular: Pochivnic Sinonime tiinifice: A.officinale Mnch.Meth. Alte denumiri populare: Piperul lupului, Buba inimii, Buruiana frigurilor, Buruian de atac, Chpru, Chiperul lupului, Dafin mic, Ficea, Lingura popii, Nejtnic, Psulic, Pipru, Pochilnic, Pohionic, Pochipnic, Pochitnic, Pohvnic, Popionic, Poplnic, Popitnic, Popivnic, Popvnic, Popovnic, Potihnic, Potivnic, Pribolnic, Trierei, Tulipin, Urechea hrului, Urechea omului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Aristolochiales Familia: Aristolochiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu rizom tarator, ramificat; tulpina scurt (4-10 cm), acoperit la baz de 2-3

catafile brune; frunze aproape opuse cu limb reniform, lung peiolate, pieloase, hibernante, verziintunecat-lucitoare pe faa superioar, palidverzui cu nuane roiatice; flori terminale, solitare, pedunculate, cu miros de piper; perigonul petaloid, brun-verzui, pros la exterior, intunecat-purpuriu la interior; inflorirea in martie-mai; fruct de tip capsul, pros, cu puine semine in fiecare loj, alungite, cenuii cu un apendice cordiform, adancite in form de luntre. Ecologie i rspandire Specie mezofil, sciadofil, euriterm, slabacidofil, indicatore de soluri bogate in humus, intalnit frecvent in pduri de foioase din zona de silvostep pan in etajul fagului. Se utilizeaz in scop medicinal rizomii i rdcinile acestei specii. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Rdcinile conin alcaloizi (azaron, transazaron), alantoin, ulei volatil (transizoeugenol, trans-izoelemicin, pinen, acetat de bornil, azaraldehid, diazaron). Aciune terapeutic Extaractele au aciune emetic, cicatrizant tranchilizant, tonic i stimulant. Uleiul volatil stimuleaz secreiile nazale. Importana Toxica Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea afeciunilor la ochi i gat i degajeaj cile respiratorii. Alte utilizri: Medicin uman (popular): rizomul, rdcina fierte, luate impotriva tusei, a durerilor de stomac, a durerilor de cap, pentru combaterea viermilor intestinali, tratarea tuberculozei, imptriva frigurilor. Medicin veterinar (popular): planta in intregime tocat, amestecat cu ovzul - pentru tratarea astmului la cai.

Obiceiuri: cules, impreun cu iedera, iarba mare pentru splatul pe cap. Toxicitate Azarona ingerat, are efect toxic. Cultivare Planta prefer solurile bogate, umede, neutre ctre acide, din pduri sau poziiile umbrite din grdini. Rezist la temperaturi joase de cel puin -15oC. Se autoinmulete prin semine, dac se crete in poziii corespunztoare. Semnatul se recomand a se efectua vara, in rsadni rece, imediat ce seminele s-au maturat. Pentru seminele pstrate se impune o stratificare la rece pentru 3 sptmani i semnatul se va efectua la sfaritul iernii. Germinarea dureaz de obicei primvara 1-4 sau mai multe sptmani, la temperatura de 18oC. Se repic in vase individuale, se cresc plantele in locuri uor umbrite in ser pentru cel puin prima lor iarn. Plantarea afar se face cand plantele au o vigoare suficient, respectiv la sfarit de primvar. Divizarea tufelor poate fi efectuat primvara sau toamna, dar pentru c procesul de cretere este lent, se recomand meninerea in ser in locuri uor umbrite pan cand creterea se demonstreaz a fi suficient de puternic. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ASPARAGUS OFFICINALIS L. Denumire popular: Umbra iepurelui Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Sparanghel, Asperag, Coasta dracului, Coasta vrmaului, Iepurel, Pr, Ragila pmntului, Sparang, Sparang, Sparanghel bun, Sparangin, Sparg, Sprang, Sperenghea, Sperghea, Sperghie, Umbra cucului, Umbra iepurelui Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Lilidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Asparagoideae Caractere morfologice

Este o plant cu rizom scurt, cu tulpini aeriene ramificate, frunze reduse la scvame avand la axil flori, din care se formeaz bace mici. De la aceast plant se utilizeaz in scop medicinal tulpinile, rizomul i rdcinile. Ecologie i rspandire Specie intalnit sporadic din zona stepei pan in etajul gorunului, in tufriuri, pajiti, zone nisipoase; mezoxerofil. Organe utilizate Compoziia chimic Principalii componeni din rizomul i rdcinile acestei specii sunt: glucide (fructoza, zaharoza, inulina, fructanii, mananii), aminoacizii (tirozin, arginin), lipide, acizii organici (acid succinic), steroli ( -sitosterolul), saponine (sarsasapogenin, acidul asparagusic), doi gilcozizi cu gust amar (officinalisnin I i II), nou glicozizi steroidali (asparagozid A...I), pigmeni flavonoizi (kampferolul, quercetina, rutina), aminoacizi (asparagin, tirozin). In tulpinile (lstarii etiolai) acestei specii au fost identificai urmtorii componeni: lipide (0,10 %), proteine (1,5 %), glucide solubile (2,90 %) din care: glucoz (0,32 %), fructoz (0,67 %) i zaharoz (0,18 %), polifructozani (sinistrin). Au mai fost identificai: pentozani (0,23 %), hexozani (0,19 %), celuloz (0,75 %) i pectine (0,40 %). Coninutul in substane minerale a variat intre 0,54 i 0,80 %. In 100 g tulpini a fost determinat urmtorul coninut in elemente minerale: 207 mg potasiu, 53 mg clor, 46 mg fosfor, 21 mg calciu, 20 mg magneziu, 4 mg sodiu i 1 mg fier. Acizii care au fost determinai in tulpinile acestei specii sunt: acidul malic (95 mg/ 100 g) acidul citric (60 mg/ 100 g), acidul chinic (39 mg/ 100 g) i acidul succinic (8 mg/ 100 g). Fitosterolii sunt reprezentai de -sitosterol (14 mg/ 100 g), stigmasterol (4 mg/ 100 g) i campesterol (1 mg/ 100 g). Pigmeni carotenoizi identificai in tulpini sunt: -carotenul, -carotenul i zeaxantina.

Dintre pigmeni flavonoizi au fost identificai: cianidin-3-monoglucozid, cianidin-3-ramnoglucozid, cianidin-3,5-diglucozid, cianidin-3ramnozilglucozilglucozid, peonoidin ramnozilglucozid. In 100 g tulpini au fost detrminate urmtoarele cantiti de aminoacizi: arginin (0,11 %), histidin (0,03 %), izoleucin (0,06 %), leucin 0,08 %), lizin (0,08 %), metionin (0,02 %), fenilalanin 0,06 %), treonin (0,05 %), triptofan (0,02 %), valin (0,09 %). Coninutul in vitamine al tulpinilor variaz astfel: acid ascorbic (21 mg/ 100 g), acid pantotenic 0,62 mg/ 100 g), riboflavin (0,12 mg/ 100 g), tiamin (0,11 mg/ 100 g), nicotinamid (1,00 mg/ 100 g) acid pantotenic (0,62 mg/ 100 g), piridoxin (0,06 mg/ 100 g) i acid folic (0,09 mg/ 100 g). Au mai fost identificai urmtorii compui: Sapogenine: sarsapogenin, diosgenin. Acilfloroglucinoli: filicin a i filicin b. Saponine: asparagozid, asparasaponin, diosgenin, jamogenin Compui benzenoizi: 4-vinilguaiacol, 4-vinilfenol Analiza compuilor volatili extrai prin hidrodistilare din tulpinile de Asparagus a permis identificarea urmtoarelor substane: 1-hexanol (13,08 %), limonenul (5,94 %), elemolul (4,73 %) i hexanalul (2,01 %). In concentraie mai mic de 2,0 % au fost determinate urmtoarele substane: nerolidolul, -eudesmolul, 3-metilbutanolul, tridecanalul, acidul tridecanoic, linaloolul, geranialul, (E,E)-2,4-decadienalul, 3,3-dimetil butanolul, terpineolul, acidul hexanoic, 1,2dimetoxibenzenul, neralul, 2,6-di-ter-butil-pcresolul, metil eugenolul, borneolul, vanilina i terpinen-4-olul. (Liangfeng .a., 1993) Miller .a. (1991) au identificat in extractul metanolic obinut din rdcinile proaspete de Asparagus o fracie bogat in acid cafeic cu un rol potenial allelochimic. Hartung .a. (1990) au identificat i prezena acizilor ferulic,

izoferulic, malic, citric i fumaric. Cel mai activ component s-a dovedit a fi acidul metilendioxicinamic. Aciune terapeutic Extractele au proprieti laxative, sedative, antispasmotice, diuretice, hipotensive i sporesc cantitatea de ap eliminat din organism. Importana Alimentara Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea inflamaiilor tractului urinar, cistitelor, a reumatismului, hipertensiunii i cancerului, prin consumul ca atare al rdcinilor, sub form de suc, infuzii sau tinctur. Acidul ferulic inhib ciupercile micoritice ceea ce reduce creterea plantelor. Cultivare Planta crete pe orice sol de grdin, dar prefer terenul nisipos bine drenat i cu poziie insorit, cu un pH de 6,5 sau mai mare, tolerand valori cuprinse intre 4,3 i 8,2. Este potrivit in asociere cu tomatele, este repelent pentru nematozi. Seminele se imbib in ap inclzit timp de 12 ore i apoi se seamn in primvar sau imediat ce s-au maturat toamna de vreme in ser. Germineaz in circa 3-6 sptmani la 25oC. Se repic in vase individuale, se cresc in ser pentru prima iarn, intr-o poziie insorit. Plantarea afar se efectueaz primvara tarziu sau vara de vreme. Se poate practica divizarea tufelor primvara de vreme imediat ce plantele au inceput s ceasc. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ASPERULA ODORATA L. Denumire popular: Vinari Sinonime tiinifice: Galium odoratum (L.) Scop. Alte denumiri populare: Mama pdurii, Asprioar, Aviruf, Buruiana muscului, Buruian de perit negru, Cucuruz de pdure, Dumbravnic, Floarea pdurii, Muma pdurii, Scultoare, Snziene de pdure, Snjuane de pdure, Snziene, Snzuiene de pdure, Tmioas, Vinarie, Vinri, Vineri Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta

Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Rubiales Familia: Rubiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu rizomi lungi, subiri, repeni. Tulpinile inalte de 15-25 cm sunt 4-unghiulare, glabre. Frunzele inferioare dispuse cate 6 intr-un verticil aparent (impreun cu stipele asemntoare), cele mijlocii i superioare cate 89, sunt lanceolat-eliptice, uninervate, cu varful mucronat, pe margini i pe dos, in dreptul nervurii mediane scurt i aspru ciliate. Florile grupate in cime laxe au corola alb, campanulat, cu 4 lacinii. Fruct mericarpic cele 2 mericarpii sferice, acoperite cu sete uncinate, rigide, albe Ecologie i rspandire Frecvent din zona pdurilor de stejar pan in etajul fagului in pduri, zvoaie; specie sciadofil, mezotrof, mezofil. Organe utilizate Organele utilizate de la aceast specie in terapeutic radix, herba. Compoziia chimic melilotosid, 0,3 % iridoide (asperulozid, monotropina, scondozid i acid desacetilasperusosidic), ulei volatil (linalol, borneol, anetol, tuion, menton, carvon, -ionon, benzaldehid, alcool benzilic, timol, 8-hidroxilinalol, dihidroactiniolid etc), acizi fenilacrilic, fenolcarboxilic, cafeic, p-cumaric, p-hidroxibenzoic, galic, antrachinone. Aciune terapeutic Capilaroprotectoare, antiinflamatoare (in vivo administrarea a 12,5 50 mg /kg corp de cumarine accelereaz resorbia edemului indus experimental la obolan, caine. Aceast aciune se explic prin efectul antiinflamator, antiexudativ i limfocinetic rezultate ale unui efect capilaroprotector), 50-100 mg /kg corp cumarine administrate diminu spasmul i crampele induse de pentetrazol i hidrazid, acid isonicotinic. Importana

Medicinala Utilizare Sub form de sirop ca aromatizant (nu trebuie sa depaeasc 5 mg/L de cumarin); pentru afeciuni respiratorii, gastro-intestinale, renale, venoase, hemoroizi, tulburari circulatorii. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Utilizarea ocazional a asperulei ca aromatizant nu induce risc toxic acut sau cronic comparativ cu planta consumat; cumarinele sunt responsabile de toxicitate ( in vivo administrarea de 0,60,8g la caine, 5g la oaie i 5g la cal determinaa astenie, diminuarea reflexelor i funcionabilitatea aparatului respirator ducand la moarte; la om 4g de cumarin determin apariia de vomismente, dureri de cap, vertij, iar la administrare cronic de cumarine apar necroza i tumorile hepatice. Comisia E nu recomand utilizarea in terapeutic Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp vara tarziu sau primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ASTER NOVAE-ANGLIAE L. Denumire popular: Steli Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Spunele, Dumitra, Floarea Sf Mrii, Pocroav, Salb moale, Slcioar, Scnteiue, Stele chineze, Vineele Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant peren cu rizom repent; tulpina este erect, inalt de pan la 150 cm, proas, ramificat in partea superioar, frunzele alungit lanceolate, cele

superioare sesile cu baza cordat i amplexicaul, iar cele bazale sunt ingustate intr-un peiol scurt, marginea frunzei intreag; antodiile sunt numeroase, mari de 2-4 cm diametru, dispuse in racem corimbiform sau paniculiform, inflorescena este glanduloas; hipsofilele involucrale au varful ascuit; florile centrale sunt galbene iar cele marginale violete, albastre-roietice; inflorirea iunie-septembrie; fruct achen proas cu papus alburiu-roietic. Ecologie i rspandire Cultivat ca plant ornamental. Este o specie peren, prevzut cu un rizom i cu o tulpin cu inlimea de 1 1,5 m, ramificat in partea superioar. Frunzele lanceolate sunt alterne, florile au culoare albastru-violaceu sau albastru-roiatic formand inflorescene numeroase cu diametrul de 2 4 cm. Fructul este o achen. Organe utilizate in scop tinctorial se utilizeaz partea superioar a plantei, recoltat in perioada infloririi. Compoziia chimic Petalele florilor sunt colorate de cianidin, delfinidin i pelargonidin 3-glucozizi, precum i de cianidin, delfinidin i pelargonidin 3,5diglucozizi. Plantele conin urmtorii pigmeni: delfinidin, cianidin sau/ i pelargonidin, antocianidine metilate, glicozizi ai antocianidinelor acilai, quercetin sau/ i kampferol, metilflavonoli, flavonoli oxigenai, metilflavonoli, flavonoliglucozizi acilai, flavonol sulfai dihidroflavonoli, apigenin sau/ i luteolin, metilflavone, flavone oxigenate, flavone glicozilate i acilate, flavanone. Cglicozilflavonoizi, izoflavone, proantocianidine, calcone, aurone, dehidrocalcone, benzil /allil flavonoizi i C-metilflavonoizi. Dintre antociani a fost pus in eviden prezena mirtilidin-3-glucozidului (altein). Aciune terapeutic Extractele din rdcin au efect analgezic, expectorant i febrifug i se utilizeaz pentru tratarea durerilor, febrei, diarei i a cataractei. Importana

Utilizare Cataplasmele din rdcini se folosesc pentru tratarea durerilor, febrei i a diarei. Alte utilizri: Extractele hidrosolubile sunt utilizazt pentru colorarea lanii in nuane galbene: galben bruni, kaki i gri inchis. Culoarea galben se obine prin mordarea lanii cu sulfat de aluminiu i potasiu i vopsirea acesteia cu extractul obinut din partea superioar a plantei. Dac lana se retrateaz ulterior cu o soluie de sulfat de cupru, se obine culoarea kaki, iar dac retratarea se face cu sulfat feros, se obine culoarea gri-inchis. Cultivare Plantele reuesc in cele mai variate soluri de rdin, dar le prefer pe cele cu un bun grenaj, care au umiditate suficient, bogate, cu poziie insorit, dar chiar zone parial umbrite. Tolereaz solurile srace i rezist la temperaturi joase de circa 25oC. Necesit divizarea tufelor la fiecare caiva ani, de preferat primvara cu scopul meninerii vigurozitii plantelor. Cele mai multe specii ale acestui gen sunt imune la atacul iepurilor. Se seamn la suprafa, primvara, in rsadnie reci, meninand permanent substratul umectat. Dac se aplic un tratament anterior de prercire, rata germinrii poate fi imbuntit. Germinarea are loc de obicei in 2 sptmani la temperatura de 20oC. Cand plantulele sunt suficient de viguroase se repic in vase individuale i plantarea afar se efectueaz in var. Divizarea tufelor se poate efectua primvara sau toamna, fragmentele mari se planteaz direct la locul permanent in timp ce poriunile mai mici se trec in vase individuale i se in in rsadni rece pan sunt bine crescute. Se pot de asemenea efectua butai de tulpin, cu lungimea de 10-15 cm, se trec in vase individuale i se in in locuri uor umbrite in rsadni rece sau ser pan la inrdcinare. Plantarea afar se face in cursul verii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ATRIPLEX HORTENSIS L.

Denumire popular: Lobod Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Lobod alb, Lobod alb de grdin, Lobod bobat, Lobod bun, Lobod domneasc, Lobod porceasc, Lobod roie, Lobode albe, Lobode roii, Lobode roii boiereti, Lobode roii de vrzare, Lobodin, Lobogin, Spinat, tir, tir alb, tir rou, Talpa gtei Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Caryophyllidae Ordinul: Caryophyllales Familia: Chenopodiaceae Subfamilia: Chenopodioideae Caractere morfologice Plant anual, verde-rocat cu tulpini simple sau ramificate ce pot ajunge pan la 2,5 m inlime; frunzele alterne, verzi sau roiatice pe ambele fee, sunt la inceput finoase. Ecologie i rspandire Specie cultivat prin grdini, poate apare subspontan pe lang garduri, drumuri, locuri virane, parloage. Organe utilizate Loboda este o plant ierboas a crei frunze se utilizeaz in consum. Compoziia chimic Principalii componeni identificai de Bodea (1984) in frunzele acestei specii sunt: apa (90 92 %), glucidele (0,1 %), celuloza (0,60 1,38 %), proteinele (2,9 3,9 %), substanele minerale (1,73 2,29 %) i acidul oxalic liber (0,57 % sub. uscat). Culoarea frunzelor este dat de prezena pigmenilor clorofilieni (28,06 33,02 mg/ 100 g i a celor carotenoizi (3,64 3,22 mg/ 100 g (Bodea, 1984). Aciune terapeutic Diurtetic, emetic, emolient. Importana Alimentara Utilizare Este considerat ca un remediu pentru afeciunile pulmonare.

Alte utilizri: Frunzele intrebuinate pentru prepararea borurilor, ciorbelor sau ca umplutur pentru plcinte. Medicina uman (polpular): frunzele fierte sau tocate erau folosite pentru grbirea cocerii bubelor; zeama de la seminele fierte era luat impotriva durerilor de stomac. Cultivare Loboda este o plant mai puin pretenioas fa de condiiile de mediu. D rezultate bune pe souluri varate, bine drenate, de la cele saline, pan la alcaline, tolerad un pH de 5,0-8,2, precipitaii medii anuale de 30-140 cm i o temperatur medie ce variaz de la 6, la 24 oC. Seminele germineaz la 2 oC. Pantele cresc foarte repede i de obicei se auto inmulesc prin semine. Tolereaz bine verile toride, dar formeaz repede semine, aa incat pentru asigurarea continuu a frunzelor (dac sunt necesare) se impune semnatul pe parcursul unui sezon de cretere, la intervale de 4 sptmani. Recoltarea frunzelor poat fi realizat la 40-60 zile de la semnat. Inhib creterea unor plante vecine, precum cartoful. Semnatul se poate face din martie pan in august in situ, cu acoperirea seminelor, obinand rezultate bune. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ATROPA BELLA-DONNA L. Denumire popular: Mtrgun Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Mtrgun, Cinstit, Cireaa codrului, Cireaa lupului, Doamna codrului, Doamn mare, Floarea codrului, Floarea codrului, Gug, Guguti, Iarba codrului, Iarba lupului, mprteasa buruienilor, mprteas, Mndrgun, Matragon, Mdrgun, Mtrgiune, Mtrgun doamn mare, Mtrgun iarb mare, Mtrgun iarb bun, Mtrgun mare, Ndrgul, Ngrgul, Paplu. Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Solanales (Polemoniales) Familia: Solanaceae

Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, viguroas, inalt de 0,5-1,5 (2)m, cu rizom subteran gros, cilindric, ramificat in partea superioar, multicapitat. Tulpin erect, ramificat, verde sau murdar rocat-violet, superior glandulos-punctat. Frunze ovate, alungit ovate sau eliptice, acuminate, mai rara acute, verzi, glabre sau glandulos proase, cu peri foarte fini, rzlei, cele inferioare alterne, cele superioare 2 la un nod, inegale, una mai mare, eliptic, alta mai mic, ovat. Flori solitare, rara grupate cate 2 la un loc, extraaxilare, nutante, pedicelate, cu pediceli glandulos-pubesceni. Corola campanulattubuloas, la exterior murdar brun violet pan la brunroietic, la interior murdar brun pan la murdar glbuie, cu vinioare violete. Fruct o bac aproape sferic, puin turtit, la inceput verde, apoi neagr, lucitoare, suculent, cu suc violet, foarte otrvitoare. Semine numeroase, subreniforme sau coluroase, brune negricioase. Inflorire VIVIII. Ecologie i rspandire Frecvent, din etajul gorunului pan in cel al fagului, in locuri umede, umbroase, pduri, tufiuri, mezofit, heliosciadofil. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz frunzele (Belladonnae folium), recoltate in perioada de inflorire i rdcinile (Belladonnae radix), recoltate primvara sau toamna. Compoziia chimic Belladonnae folium conine: 0,13-0,50 % alcaloizi tropanici (hiosciamin, nirhiosciamin, noratropin, N- oxidul hiosciaminei, scopolamin, beladonin, apoatropin, tropin i scopin - in urme; raportul scopolamin / hiosciamin variaz intre 1/ 4- 1/57, mai frecvent 1 /18, - 1 /20; frunzele tinere conin o cantitate mai mare de alcaloizi decat cele adulte, nervurile i peiolul sunt mai bogate decat limbul; coninutul este maxim

intre orele 9- 11), baze volatile (piridina, Nmetilpirolina, N-metilpirolidina, tetrametildiaminobutan, putrescina, cuskhigrina, nicotina), flavonozide (3-O-ramnoglucozil-7-O- glucozidele cvercetolului i kemferolului, 3-O-ramnoglucozil-7-Ogalactozida cvercetolului i kemferolului insoite de glicozide secundare), cumarine (scopoletozid, esculetozid, umbeliferon), derivai fenilpropanici (acizii cafeic, clorogenic, neoclorogenic), aminoacizi liberi (acid aspartic, acid aminobutiric, - alanin, asparagin, cistein, glicin, histidin, leucin, metionin, ornitin, prolin, tirosin, triptofan, valin) i ali compui cu azot (colin, enzime- fosfataz, o-polifenol-oxidaze ), vitamine (acid ascorbic ) i substane minerale (maxim 0,5% ). Belladonnae radix conine: 0,37-0,80 % alcalozi tropanici (90 % hiosciamin, N-oxidul hiosciaminei, 0,01 %-0,09 % scopolamin, beladonin, cantiti mici de atropin, tropin i scopin), baze volatile (aceleai ca i in frunze; cuskhigrina se gsete in cantitate mai mare), cumarine (scopoletol, umbeliferon), enzime (N-metil transferaza, N-metil oxidaza putresceinei). Sporer .a. (1993) au precizat ccel mai mare coninut de alcaloizi tropanici din organele vegetative se gsete la inceputul nopii i dimineaa devreme. In seminele mature, coninutul maxim de alcaloizi tropanici se gsete dupa amiaz. Importana acestei specii se datoreaz in principal prezenei atropinei, care este o substan toxic. In doze corespunztoare acioneaz asupra sistemului nervos parasimpatic determinand relaxarea musculaturii netede i diminuarea secreiiilor endocrine, determin dilatarea pupilei i incetinete ritmul cardiac fr modificarea presiunii sangvine. Aciune terapeutic

Parasimpatolitic, anticolinergic indirect, (antispastic, midriatic, dromotrop i cronotrop pozitive). Importana Medicinala, toxica, foarte toxica Utilizare Materie prim pentru extracia atropinei sau pentru obinerea totalului alcaloidic, a extractului uscat, a tincturii, a siropului (FRX). Sub aceast form frunzele de mtrgun se folosesc in colici (gastro-intestinale, biliare, renale), hiperkinezie, hiperhidroze i astm bronic; homeopatie: in inflamaii insoite de febr intalnite in meningite, afeciuni respiratorii (amigdalit), digestive, urogenitale, dermice, articulare. Toxicitate Contraindicaii Glaucom, retenie urinar, constipaie aton. Precauii i reacii adverse Dozele mari de frunze sau rdcini de A. belladonna conduc la excitaie SNC (greutate in vorbire, nelinite, halucinaii delir i atac maniac, extenuare i somn). Doza fatal depinde de coninutul in atropin. Asfixia poate aprea la l00 mg atropin (corespunde la 5-50 g mtrgun). Intoxicaia frecvent este cea data de consumul fructelor de mtrgun (mai ales de ctre copii, care le confund cu cireele negre). Consumul a 10 15 bace produce moartea unui adult. Poate fi diagnosticat prin fluorescena urinei sau a materiilor fecale imprimat de cumarine. Tratamentul intoxicaiei cu mtrgun const in splaturi gastrice, comprese umede pentru reducerea temperaturii corporale (se recomand evitarea antipireticelor), oxigen pentru redresarea respiraiei, intubaii, administrarea parenteral de fisostigmin (antidot), diazepam, clorpromazin pentru excitaii grave. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Pulbere de rdcin i frunze, extract uscat, tinctur, de obicei asociate cu alte extracte sau

tincturi in diferite formule de preparate farmaceutice. Interaciuni medicamentoase: Nu se cunosc la dozele terapeutice. Conservare Cultivare Planta reuete pe soluri umede bine drenate, poziii insorite saul parial umbrite, dar prefer solurile calcaroase. Crescut ca plant medicinal, cele mai mari nivele ale alcaloizilor se obin in cazul creterii in poziii insorite, sol permeabil, in special pe pante cu dispunere sud-vest, veri fierbini. In ara nastr crete in mod natural in luminiurile i tieturile pdurilor de fag, iar in cultur se afl populaia local De Vrancea. Plantele tinere nu suport ingheurile tarzii i pot fi uor distruse de secet, buruieni i duntori. Temperatura de 4, -5 oC distruge partea verde a lantei. Semnatul se recomand imediat ce seminele s-au maturat, in rsadnie reci. In cazul seminelor pstrate germinarea este inceat, redus, dureaz de obicei 1-6 luni la 10oC. Se repic in vase individuale i se cresc in ser pentru cel puin prima iarn. Plantarea afar la locul definitiv se face la sfaritul primverii, inceputul verii, dup trecerea pericolului ingheurilor tirzii. Se poate de asemenea practica butirea in primvar a tulpinilor, zona terminal, sau folosirea fragmentelor de rdcin in cursul iernii. Mod de cultivare: - Semanata direct in camp cu semantoarea pentru seminte mici, 4-6 kg - Samanta/ha,distanta intre randuri : 62,5 cm, adancimea : 1,5-2 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunzele, prin rupere cu petiol, iulie-august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AVENA SATIVA L. Denumire popular: Ovz Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ovz alb, Ovz negru, ovscior, Ovsc, Ovoz, Oviez, Zob Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Poales (Graminales) Familia: Poaceae (Gramineae) Subfamilia: Pooideae, tribul Aveneae Caractere morfologice Plant anual; rdcina fasciculat; tulpina 50150 cm inlime; frunzele au limb plan i lat; ligula scurt iar urechiuele lipsesc; inflorescena panicul, ramurile paniculului glabre sau aspre, dispuse in 3-9 etaje; florile sunt protejate de 2 glume; inflorirea iulie-august; fructul cariops aderent la palei; Ecologie i rspandire Cultivat, alimentar i furajer. Este o graminee, anual, utilizat in alimentaia animalelor. Organe utilizate Produsele vegetale utilizate in terapeutic herba et fructus. Compoziia chimic Herba conine: polizaharide (- glucani, pentozani i oligozaharide), flavone (vitexin, izovitexin, apigenin, izoorientin), tricinglucozide, saponozide sterolice (avenacozida A i B), substante minerale, acid silicic (2% forma solid), magneziu (8,5 mg ), zinc (19,2%), aminoacozi (acid avenic A i B); fructus - b-glucani, arabinoxilani, substane proteice (gliadina, avenina, avenalina), peptide (a-avenotionina i bavenotionina), saponozide sterolice (avenacozida A i B), steroli (b-sitosterol, D-5-avenasterol), vitamine din grupul B, amine (gramina). Cariopsele conin 67,4 % glucide, 13,1 % proteine i 6,1 % lipide, 5,8 % fibre i 11,0 % ap. In compoziia lipidelor intr: 6,56 % acid palmitic, urme de acid stearic, 18,03 % acid oleic, 39,34 % g acid linoleic i urme de acid linolenic. In 100 g cariopse au fost determinate urmtoarele cantiti de vitamine: 0,35 mg/ 100 g tiamin, 2,2 mg/ 100 g niacin, 0,09 mg/ 100 g riboflavin,

0,21 mg piridoxin, 1,5 mg acid pantotenic i 0,05 mg acid folic. Coninutul in aminoacizi, exprimat la 100 g cariopse, este urmtorul: 517 mg izoleucin, 1093 mg leucin, 685 mg lizin, 280 mg metionin, 211 mg cistin, 728 mg fenilalanin, 379 mg tirozin, 560 mg treonin, 181 mg triptofan, 840 mg valin, 869 mg arginin, 293 mg histidin, 629 mg alanin, 1133 mg acid aspartic, 2981 mg acid glutamic, 659 mg glicin, 1093 mg prolin i 784 mg serin. Coninutul total de elemente minerale este de 4,8 % din care 59 mg / 100 g calciu, 425 mg/ 100 g fosfor, 4,6 mg/ 100 g fier, 10 mg/ 100 g sodiu, 129 mg/ 100 g magneziu, 0,6 mg/ 100 g mangan i 1,9 mg/ 100 g zinc. Aciune terapeutic Sedativ, diuretic (cu favorizarea eliminrii acidului uric). Importana Alimentara Utilizare In caz de anxietate, stres, sindrom neurastenic, afeciuni dermatologice, reumatismale, gut i afeciuni herpetice. Fructele se utilizeaz sub form de fin ca dietetice i fortifiante in convalescene indelungate i in tratamentul simptomatic al constipaiei. Cariopsele se folsesc in alimentaie, sub form de fin, fulgi, gri i surogat de cafea. In industrie, din cariopse se prepar gri, fin, cafea. In medicina, uman, popular, seminele incolite se folosesc in tratamentul cancerului, decoctul din fulgi de ovz se folosete pentru tratarea afeciunilor gastrice, hepatite, eliminarea nisipului de la rinichi i splin, diabet, gut, tuse, tinctura se folosete pentru tratarea astmului, asteniei, insomniei. Pentru uz extern se fac cataplasme din fin i pleav pentru calmarea durerilor intercostale, decoctul din semine este folosit impotriva reumatismului, decoctul de paie trateaz spondiloza anchilozant i artroza.

In medicin veterinar, decoctul din semine se folosete pentru tratarea gastroenteritelor, enteritelor, are efect tonifiant i dietetic. In zootehnie, boabele se folosesc in hrana animalelor (cabaline, taurine pentru reproducie,vaci cu lapte, berbeci, psri); paiele i pleava sunt folosite ca furaj, simplu sau in amestec cu alte plante (mazre). Toxicitate Contraindicaii Nu se cunosc la dozele terapeutice. Precauii i reacii adverse Nu se cunosc la dozele terapeutice. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Decoct, sirop, fain (pentru cataplasme), preparate homeopate. Conservare Cultivare Ovzul se cultiv uor fiind o plant care reuete pe soluri cu fertilitate moderat, insorite. Prefer solurile srace, uscate dar tolereaz i condiiile umede, reci. Planta tolereaz precipitaii anuale de 20-180 cm, o tempratur medie anual de de 5, la 26oC i un pH cuprins intre 4,5-8,6. Tolereaz bolile, ingheul, erbicidele, nematozii, aluminiul, rugina, dioxidul de sulf,virusurile. Este o plant de zi lung, crete foarte bine in climatul temperat, dar nu rezist bine peste iarn, dei s-au obinut astfel de soiuri. Se cultiv pentru semine i chiar dac produciile obinute sunt mai mici comparativ cu graul, face fa la condiii climatice variate, fiind mai extins in zonele mai reci i mai umede. Are loc autopolenizarea, dar i polenizarea incruciat prin intermediul vantului. In cazul in care se dorete obinerea seminei pentru semnat, fiecare soi trebuie izolat la 180 m de alte soiuri. Se seamn primvara de vreme sau toamna, iar germinaia are loc in curs de 2 sptmani. Mod de cultivare: Semanat direct in camp toamna sau primavara 80-100 kg samanta / ha Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare:

- Frunze, cu secera, inaintea formarii spicelor - Fructe, cu combina de cereale, iulie-august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BEGONIA REX Putz. Denumire popular: Begonie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Baroni, ngerai, Urzic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Begoniales Familia: Begoniaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, erbacee cu tulpina scurt sau lipsete; frunzele mari (20-30 cm lungime), cordiforme, asimetrice la baz, palmate, peioli cu peri perpendiculari, limbul cu o zon argintie circular, situat intre margine i centru; florile mici, palid-roz, dispuse cate 4-5 in dichazii; fructul capsul triaripat, cu una dintre aripi mai dezvoltat. Ecologie i rspandire Specie cultivat, originar din India. Organe utilizate Compoziia chimic Florile de Begonia spp. (begonie) conin: cianidin sau/i pelargonidin, quercetin sau/ i kampferol, i proantocianidine. In tricomele frunzelor se gsesc flavonoli tri-Osubstituii ca: pachipodolul. Aciune terapeutic Importana Utilizare Rdcinile conin substane astringente care stimuleaz circulaia sangvin. Alte specii Alte specii de Begonia: BEGONIA SEMPERFLORENS Link et Otto Denumiri populare Ghea, Begonie, Beiv, Cear roie, Crciuni, Curechi, Curechiu, Dumitri, Ghear, Gheioare, Hric, Mireas, Pate, Sulic, iganc,

Vadan, Viaa omului, Viioar, Zhrel. Caractere morfologice plant peren (cultivat in camp ca anual), erbacee, glab, cu tulpina inalt de 30-50 cm, crnoas, de culoare verde armie; frunzele ovate, uor dinate pe margine, asimetrice la baz, penate, limbul lucios, verde sau armiu; florile de cca 2 cm in diametru, roze, dispuse cate 3-10 in dichazii; inflorirea pe tot parcursul anului; fructul capsul cafenie la maturitate, triaripat, cu una dintre aripi mai dezvoltat. Ecologie i rspandire specie cultivat, originar din Brazilia. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BENINCASA HISPIDA (Thunb.) Cogn. Denumire popular: Benincasa Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Dovlecelul de iarn Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant anual, cu tulpina aspru-proas, taratoare sau agtoare, cu flori mari, unisexuate monoice. Fructul este o melonid acoperit de peri aspri i de cear alb. Mezocarpul este comestibil. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Partea edibil a fructului reprezint 98 % i conine 93 96 % ap, 0,5 0,7 % proteine, 0,1 % lipide, 2,0 - 2,9 % glucide i 0,04 % acizi organici. Dintre vitamine au fost determinate urmtoarele: acidul ascorbic (69 mg/ 100 g), 1,1 mg/ 100 g acid nicotinic, niacina (0,20 mg/ 100 g), riboflavina (0,05 mg/ 100 g) i tiamina (0,07 mg/ 100 g).

Principalele substane minerale determinate in fructele acestei specii sunt: potasiu (111 250 mg/ 100 g), fosforul (19 mg/ 100 g), calciul (12 17 mg/ 100 g), magneziu (15 mg/ 100 g), sodiu (2 5 mg/ 100 g), fier (0,3 0,4 mg/ 100 g) i zinc (0,2 mg/ 100 g). Aciune terapeutic Extractele au efect antihelmintic, afrodisiac, diuretic, laxativ, tonic i expectorant. Importana Utilizare Extractele sunt utilizate pentru tratarea epilepsiei, astmului i tusei. Coaja fructului are efect diuretic i se utilizeaz pentru tratarea disfunciilor urinare i a febrei. Cenua se aplic pe leziuni, stimulind cicatrizarea acestora. Cercetrile efectuate de Brown (1995) au dovedit c in fructe se gsesc terpene cu efect anticanceros. Cultivare Planta necesit un sol bogat, bine drenat, cu un pH situat intre 5,8-6,8, cu poziie insorit i cu umiditate suficient pe tot parcursul perioadei de vegetaie. Dup stabilizare plantele manifest o oarecare toleran la uscciune. Nu rezist la ingheuri, se recomand cultivarea in ser, iar afar reuete in verile normale dac platele au fost mai intai inute in ser i plantate afar dup trecerea pericolului ingheurilor tirzii de primvar. Sunt necesare temperaturi de peste 25oC, iar zilele scurte i temperaturile joase stimuleaz dezvoltarea florilor femele, in timp ce temperatuile mai mari favorizeaz formarea florilor mascule. Perioada de timp de la stadiul de sman la a produce o cultur matur este in jur de 5 luni, iar fructele pot fi consumate cand sunt imature. Semnatul se face in martie-aprilie in ser. Germinarea dureaz circa 3 sptmani. Se procedeaz la repicat la momentul potrivit, in vase individuale i cresc foarte bine pe un compost bogat. Se impune ca pe parcursul nopii temperatura s se

menin la cel puin 10oC pentru primele sptmani de cretere a plantulelor. Plantarea in teren deschis se face in mai-iunie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BERBERIS VULGARIS L. Denumire popular: Dracil Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Acri, Acri rou, Agri rou, Ctin de ruri, ciulin, Cloceni, Corle, Dracen, Dracin, Dragin, Drcil, Drcin, Drghin, Drgin, Glojdan, Holer, Lemn galben, Mcri boieresc, Mcri cu spini, Mcri de ruri, Mcri de spini, Mcri rou, Mcriel, Mcriul caprei, Mcri de cmp, Mcri iepuresc, Mcri psresc, Mcri spinos, Mcri spin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Berberidales Familia: Berberidaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust ce atinge 3 m inlime avand ramuri muchiate, cenuii sau cenuii glbui; frunze cztoare, ovat-eliptice, spinos serate pe margini au la baz spini palmat-trifurcai, lungi de 1-2 cm; florile galbene sunt grupate in raceme pendule, multiflore; spale, petale - 6; inflorirea are loc in lunile maiiunie; fructele de tip bac, roii-aprins, cu gust acru, astringent. Ecologie i rspandire Specie intalnit sporadic prin tufriuri, zvoaie, din zona stepei pan in etajul gorunului, in locuri insorite, uscate, pietroase. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz scoara rdcinii (Berberis radicis cortex), frunzele recoltate in lunile mai iunie i fructele recoltate in luna septembrie. Compoziia chimic

alcaloizi izochinolinici (10% in cele provenite de la pe rdcin, 2% in cele provenite de pe tulpini i ramuri, alcaloizii pot prezenta diferite structuri: baze cuaternare protoberberinice 3,18- 3,5 % berberin, palmatin, columbamin, jatrorrizin i aporfirinice - magnoflorin, baze teriare bisbenziltetrahidroizochinolinice - coclaurina), taninuri, flavone, acid chelidonic i ali acizi organici. Scoara de pe rdcin conine: glucide (fructoz, glucoz), lipide (4,3 %), proteine (6,6 %), vitamine (acid ascorbic, niacin, riboflavin, tiamin), -caroten, taninuri i acidul chelidonic. In plant s-au identificat: glucide (glucoz, fructoz), lipide (4,3 %), rezine, tanin, acid cafeic, acid sinapic, acid citric, acid malic, acid chelidonic, acid tartaric, tetraterpene (flavoxantin). Concentraia alcaloizilor ajunge pan la 13 %, fiind reprezentai de berberin, protoberberin, jatrorrizin, palmatin, oxiacantin i magnoflorin. Fructele conin: vitamina C, acid clorogenic, acizi organici (acetic, malic), flavone, antociani, tannin, NU conin alcaloizi (urme in semine). Aciune terapeutic Alcaloizii prezint aciune colagog, tonicstomahic, antispastic, antiemetic, secretolitic i antimicrobian. Acestea sunt imprimate de berberin care acioneaz rapid, prin creterea secreiei biliare i stimularea musculaturii netede, precum i de berbamin i oxiacantin care au aciune tardiv, dar de lung durat. Berbamina induce proprietti hipotensoare, iar palmatina este un inhibitor al centrului respirator. Efectul colagog se datorete in egal msur i acidului clorogenic. Consecina lui este stimularea peristaltismului intestinal. Tinctura preparat din scoar determin la cobai o cretere a secreiei biliare cu 20%, iar extractul coninand 80% berberin i ali alcaloizi stimuleaz cu 72% excreia biliar la obolani.

Acelai extract a redus presiunea sanguin la pisici, dup cateva ore de la administrare. La modificri ale dozelor, in funcie de acestea, pe cordul de pisic se obin efecte ambivalente (atat inotrop pozitive , cat i inotrop negative). Importana Medicinala, melifera, alimentara, tinctoriala Utilizare Afeciuni hepato-biliare (colecistite, mici insuficiene hepatice, hepatit acut, convalescen dup hepatit acut), digestive (infecii intestinale, indigestii, diaree, splenopatii), oftalmice (conjunctivite bacteriene cu Chlamydia trachomatis), ginecologice (metroragii), renale i ale tractului urinar (cistite, pielonefrite), afeciuni locomotorii (artrite, artroze, lumbago, reumatism), boli metabolice (gut) i infecii parazitare (enterite, malaria, leismanioz). Tradiional se folosete in tratamentului icterului (hepatitei). Sulfatul de berberin se folosete ca adjuvant in tratamentul cancerului i neuropeniei induse de iradiere i chimioterapie. In tratamentul metroragiilor se asociaz Tinctura Berberidis cu Tinctura Hamamelidis i Extractum Hydrastidis. Poate fi folosit ca remediu contraceptiv. Din fructele proaspete se prepar decocturi sau extracte alcoolice care se folosesc in boli de plmani, splin i ficat, in arsuri epigastrice i colici intestinale i biliare.Gemul sau vinul preparat din fructe proaspete sunt folosite in combaterea constipaiei i anorexiei. Toxicitate Contraindicaii Nu se administreaz persoanelor cu deficit de glucozo-6- fosfat dehidrogenaz i se administreaz cu pruden hipotensivilor. Precauii i reacii adverse Peste 4 mg alcaloizi totali induce o uoar stupoare, epistaxis, vom, diaree i iritaie renal. Tratamentul intoxicaiei va fi simptomatic. Dozare Supradozare Forme farmaceutice

Soluie injectabil. Interacuni medicamentoase: Nu se cunosc la dozele terapeutice. Conservare Cultivare Plant reuete pe diferite tipuri de soluri, in condiii de plin soare sau zone umbrite, in ultimul caz fiind neesar un sol umed. Rezist la temperaturi negative de pan la -35oC. Semnatul se recomand imediat ce seminele s-au maturat, in rsadni rece, cand germinarea trebuie s aib loc la sfarit de iarn, inceput de var. Dac seminele au fost supramaturate germinarea va fi de mai lung durat, prin urmare se impune ca la seminele pstrate s se practice stratificarea la rece i semnatul se face in rsadni rece cat mai de vreme posibil. Avand in vedere c platulele sunt foarte sensibile la cdere se impune ventilarea corespunztoare. Se procedeaz la repicat cand plantulele au o mrime corespunztoare i se cresc in continuare in rsadnia rece. In situaia unei suficiente creteri, plantarea la locul definitiv este posibil a se realiza toamna, dar de preferat meninerea plantelor in rsadnia rece pentru iarn i plantarea afar la sfaritul primverii, inceputul verii anului urmtor. Se pot efectua butai de lemn pe jumtate maturat, in iulie-august in rsadni rece, sau butai din lemn matur al sezonului curent de cretere, in octombrie-oiembrie, in rsadni rece. Mod de cultivare: Prin rasadirea rasadului obtinut din fructe semanate in spatii protejate calde Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Scoarta, cu cutitul, inelar, aprilie-mai, - Fructele, taierea ciorchinilor in septembrienoiembrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BETA VULGARIS L. var. ALTISSIMA Doll. Denumire popular: Sfecla de zahr Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllales Familia: Chenopodiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual sau bisanual avand rdcini crnoase, napiforme; tulpina verde, rocat sau purpurie poate atinge inlimi cuprinse intre 60120cm; frunzele de la baza tulpinii apar in rozet, sunt lung peiolate, de obicei cordiforme iar cele tulpinale alterne, mici, alungite sau lanceolate; florile sunt dispuse inghesuit pe axul inflorescenei cate 2-4 (rar 8); sunt protejate de un inveli simplu, de culoare verde; fructul de tip achen este inconjurat de inveliul florii lignificat la maturitate i concrescut cu cel al florilor vecine (fruct compus de tip glomerul). Ecologie i rspandire Plant cultivat. Organe utilizate Compoziia chimic Sfecla de zahr prezint importan pentru coninutul ridicat de glucide (14 22 %) pe care il acumuleaz in rdcinile tuberizate. Principalul glucid care se acumuleaz este reprezentat de zaharoz, care se acumuleaz in vacuolele celulelor. Aciune terapeutic Extractele obinute din semine sunt utilizate pentru tratarea tumorilor intestinale i genitale. Sucul extras din organele acestei plante este utilizat pentru tratarea ulcerului, anemiei tumorilor, leucemiei i a diferitelor alte forme de cancer: esofagian, de rect, de prostat, uter etc. Importana Utilizare Rdcinile se utilizeaz pentru extracia zahrului i in industria spirtului, iar frunzele, coletele i roturile se utilizeaz pentru furajarea animalelor.

Cultivare Sfecla de zahr crete bine pe diferite tipuri de sol, dar sunt preferate solurile adanci, bine drenate, bogate in materie organic. Prefer o poziie insorit, un sol cu un pH cuprins intre 6,0-6,9. In unele zone sunt tolerate i solurile neutre i alcaline. Tolereaz de asemenea o oarecare salinitate dup depirea stadiului de plantul, iar o caracteristic a speciei este tolerana fa de mangan. Este cultivat pe suprafee mari in condiiile climatului temperat, in vederea obinerii zahrului. Se inmulete prin semine, semnatul fiind efectuat in aprilie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BETA VULGARIS L. var. CONDITIVA Alef. Denumire popular: Sfecl roie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllales Familia: Chenopodiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant bianual, cu frunzele mari i lucioase dispuse in rozet pe tulpina in form de disc i cu tulpini aeriene ramificate pe care se gsesc flori mici, din care se formeaz fructele: glomerule. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Rdcina tuberizat de sfecl roie are un coninut de 6,8 9,8 % glucide, 1,1 2,0 % proteine, 0,1 0,2 % lipide i 82,9 92,7 % ap (Souci .a.,

1981). Au mai fost identificate urmtoarele substane: glucoza 0,38 %, fructoza 0,35 %, zaharoza 7,75 % i celuloza 0,80 %,. Dintre acizii organici au fost determinai: acidul malic (37 mg/ 100 g), acidul citric (195 mg/ 100 g), acidul oxalic (72 mg/ 100 g), acidul glicolic (23 mg/ 100 g) i acidul succinic (10 mg/ 100 g). Acizi fenolici determinai in rdcinile de sfecl roie sunt: acidul ferulic (4,5 mg/ 100 g), acidul cafeic (0,5 mg/ 100 g), acidul p-cumaric (0,5 mg/ 100 g). In 100 g sfecl roie a fost determinate urmtoarele cantiti de vitamine: 10 mg/ 100 g acid ascorbic i cantiti mai mici de 1,0 mg/ 100 g de tiamin, riboflavin, piridoxin, nicotinamid i acid folic. Aminoacizii prezeni in rdcinile de sfecl roie au avut un coninut sczut, ce a variat intre 4 mg/ 100 g (valin) i 80 mg/ 100 g (lizin). Coninutul de substane minerale a variat intre 0,77 i 1,10 %, ponderea fiind deinut de potasiu 336 mg/ 100 g, sodiu 86 mg/ 100 g, fosfor 45 mg/ 100 g, calciu 29 mg/ 100 g, bor 2,1 mg/ 100 g i magneziu 1,4 mg/ 100 g. Culoarea roie caracteristic pentru esuturile aceastei specii se datoreaz prezenei betainei, singurul pigment cu azot cunoscut. Aciune terapeutic Importana Utilizare Rdcinile tuberizate ale acestei specii se utilizeaz in alimentaie Medicina uman (polpular): frunzele fierte in lapte sau sucul din rdcina sfeclei roii erau folosite pentru diferite vtmturi?; frunzele proaspete de sfecl se puneau pe diferite rni; din sfecla ras, amestecat cu grsime sau alte plante se fceau diferite cataplasme. Cultivare Sfecla roie este o plant pretenioas la cldur. Germineaz la 7-8oC, temperatura optim fiind de 15-20oC. In faza depunerii substanelor de rezerv necesit 20-23oC, iar temperaturile mai mari de 30oC scad calitatea i cantitatea produciei. Temperaturile situate sub 5oC in perioada

rsririi determin vernalizarea i apariia tulpinilor florifere in primul an. Este o plant de zi lung, iar pentru formarea rdcinilor necesit cel puin 10 ore de lumin pe zi. Fa de umiditate planta are cerine moderate (6070% din capacitatea de camp), cantiti mai mari de ap sunt necesare in perioada germinrii seminelor, in primele faze de vegetaie i la ingroarea rdcinilor. Excesul de umiditate este duntor in toate fazele de vegetaie, deoarece sporete sensibilitatea la ageni patogeni. Prefer solurile adanci, cu textur mijlocie, bogate in humus i potasiu, fr exces de umiditate, cu un pH de 6-7. Nu suport ingrarea cu gunoi de grajd in primul an de cultur. Se cultiv prin semnat direct in camp. Pentru cultura timpurie semnatul se face in luna aprilie, cand in sol sunt temperaturi de 8-10oC, la adancimea de 3-4 cm. Se folosesc 12-14 kg sman poligerm la ha i 7 kg sman monogerm. In grdini familiare se pot obine producii foarte timpurii la soiurile cu rdcina rotund, prin plantarea de rsad, obinut in solarii sau rsadnie reci. Se aplic lucrri de ingrijire specifice, iar recoltarea se face ealonat incepand cu luna iulie, manual prin smulgerea rdcinilor cand au 3-3,5 cm la colet. Se obine o producie de 15-20 t/ha, rdcini destinate consumului proaspt in timpul iernii. Pentru cultura de toamn semnatul se efectueaz in iunie, iar recoltarea se face integral, manual sau mecanic, prin dislocarea i smulgerea rdcinilor, la sfaritul lunii octombrienoiembrie, iar producia obinut este de 25-40 t/ha. In vederea obinerii seminelor, pentru cultura pentru obinerea rdcinilor plantelor mam se face semnatul in perioada 1-15 iulie, se efectueaz purificarea biologic, iar la recoltarea rdcinilor se obine o producie de 150-200 mii rdcini plante-mam la hectar, cu care se infiineaz 4-5 ha

de seminceri. Recoltarea seminelor se efectueaz in anul al doilea, de la sfaritul lunii august, pan la mijlocul lunii septembrie, producia obinut fiind de 800-1000 kg/ha. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BETULA PENDULA Roth Denumire popular: Mesteacn Sinonime tiinifice: Betula verrucosa Ehrh Alte denumiri populare: Mastacn, Mstcan, Mesteacn alb, Mestecan, Mestecn, Mestecna, Mesticn Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Fagales Familia: Betulaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore ce atinge 30 m inlime avand coroana format din ramuri groase, numeroase, ascendente i rmurele subiri, flexibile, pendule; coaja alb, neted acoper un ritidom gros, negricios i adanc brzdat; lstarii anuali lucitori, lipsii de peri, brun-rocai sunt lungi, subiri, penduli i au mugurii alipii de ax, ovoizi-conici, acoperii cu solzi bruni; frunzele romboidale ca form, au marginea serat, cu dini ascuii i sunt verzilucitoare pe partea superioar; florile unisexuate sunt aezate in ameni cilindrici: cei masculi se formeaz de la mijlocul verii anului precedent i devin penduli la inflorire; cei femeli apar o dat cu frunzele la varful lujerilor scuri; inflorirea are loc in lunile IV-V; fructele de tip achen (nucul), prevzute cu 2 aripi laterale transparente sunt grupate cate trei la baza unor solzi trilobai, alctuind structuri asemntoare unor conuri. Ecologie i rspandire Specie oligotrof, eurifil, heliofil, calcifil; intalnit frecvent din subetajul gorunului pan in cel boreal, pe coaste insorite, in rariti de pdure,

arsuri, tieturi, tufriuri, pe soluri scheletice, pietroase, de preferin silicioase; specie pionier. Specia are optimul de dezvoltare situat in Carpaii nordici i cei orientali; limita inferioar de vegetaie pe pantele cu expoziie S i E este intre 250-350 m altitudine. Insular, in afara acestor limite, se gsete in masivul pduros de la Ciurea (Iai), pe nisipurile zburtoare de la Hanul Conachi (Galai), in Pdurea Hereasca lang lacul Srovitea (Bucureti - Snagov), pdurea de la Filiai (Gorj); limita superiar, in Carpaii Orientali 1180m altitudine in arborete i 1560-1610m altitudine ca arbore izolat, in Carpaii Meridionali 1300m (arborete), 1825m (ca form arbustiv), iar in Munii Apuseni 10825 1 420m alt. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz folium pentru coninutul lor de substane flavonoide. Compoziia chimic Frunzele conin: 3% saponozide triterpenice pentaciclice de tip lupeolic (betulinol, aldehida betulinic, acid betulinic, betulinat de metal, acid platonic, acid dehidroplatanic) i damaranic, 2-3 % flavone (3-O-galactozida cvercetolului i 3-Odigalactozida miricetolului), heterozide fenolice de tip C6-C1 (monotropitozida, betulozida), proantociani, 5-9 % tannin, steroli (betulafolientriol, betulafolientetrol), monoterpene glucozidate (betulaalbosid A i B, roseosida), 0,05-0,10 % ulei volatile (salicilat de metil, i betulinol, acetate de butilinil, a i cariofilen, cariofilen-oxid), rezine, vitamina C, sruri minerale. Aciune terapeutic Diuretic, cu eliminarea acidului uric, diaforetic, hipotermizant, hipocolesterolemiant, rubefiant, antiinflamatoare. Importana Utilizare

Pielonefrite, uretrite, cistite, litiaz renal, afeciuni bacteriene i inflamatorii ale cilor urinare, gut, afeciuni reumatismale. Medicina uman (popular): seva din ramurile verzi puse la foc era folosit pentru afeciuni ale pielii sau pentru creterea prului; zeama extras din coaja de mesteacn tanr sau fiertura de coaj folosite la scldtoare? pentru diferite boli; frunzele sub form de ceai erau date contra durerilor de inim, reumatism sau gut, in bolile de rinichi sau pentru scderea tensiunii; ceaiurile fcute din amestec de mai multe specii, alturi de frunze de mesteacn erau folosite pentru combaterea tifosului sau in diabet; mustul din mesteacn era dat celor bolnavi de tuberculoz; cu dohotul obinut prin arderea cojii, negru i ubnsuros, se ungeau cei cu raie. Medicina veterinar (popular ): pentru tratarea unor afeciuni la cai. Vopsitorie: colorant vegetal important frunzele singure, culese toamna erau folosite pentru colorarea in galben a fibrelor sau esturilor, iar in amestec cu alte specii pentru obinerea culorii roii sau verzi; tot in diferite amestecuri era folosit i scoara. Diferite pri ale plantei erau folosite in gosodrii: ramurile subiri pentru confecionarea mturilor; tulpinile, ramurile cu coaj ca material pentru construcii ornamentale, garduri, chiocuri; coaja pentru legatul buciumelor lemnul pentru oiti, cuie de inclminte, mosoare, furnir, osii, butuci de roate, coarne de plug, cercuri pentru vase; taninul extras din scoar folosit pentru tbcirea pieilor i obinerea iufturilor? foarte apreciate; dohotul de mesteacn pentru unsul ciubotelor i osiilor carelor. Obiceiuri, tradiii: In M-ii Apuseni se foloseau ramurile de mesteacn pentru imbrcatul Sangeorzului. In multe zone din tulpinile mestecenilor

tineri se fceau armindenii ce se puneau in curi la 1 mai. Cu creanga verde de mesteacn era bine s dai dup vite? in zilele de armindeni, ca acestea s fie vesele i sntoase. Toxicitate Contraindicaii Nu se cunosc la dozele terapeutice. Precauii i reacii adverse Nu se cunosc la dozele terapeutice. Dozare Supradozare Forme farmaceutice UroflanR (180 mg extract uscat), UrorenalR (500 mg extract uscat), CanephronR (108,9 mg extract uscat alaturi de Orthosiphonis folium i Solidaginis herba). Interaciuni Nu se cunosc la dozele terapeutice. Conservare Cultivare Mesteacnul este o plant care crete uor (crete pin la 1m pe an, dar are via scurt) i care tolereaz diferite tipuri de soluri (srace, nisipoase i argiloase grele). Trebuie ins s treac circa 15 ani pentru ca pornind de la o sman, s produc propriile semine. Prefer solurile bine drenate, cu un pH situat sub 6,5 cu poziie insorit. Este un arbore ornamental, dar are i diferite utilizri in economie. Este o plant potrivit pentru a fi crescut in apropierea depozitelor de compost ajutand la desfurarea procesului de fermentare. Este de asemenea o plant asociat potrivit, cci rdcinile sale acioneaz prin a imbunti caracteristicile solului. Se recomand semnatul, intr-o poziie insorit pe un pat nutritiv rece (imediat ce seminele s-au maturat) i imediat se acoper seminele i vasele se plaseaz in poziie insorit. Semnatul primvara se realizeaz intr-o poziie insorit, in rsadni rece. In cazul in care germinaia este slab, acoperirea cu sticl permite creterea temperaturii. In momentul cand pot fi manipulate, plantele se trec in rsadni rece, pentru cel puin prima

iarn. Plantarea in poziia definitiv se efectueaz la sfarit de primvar, inceput de var. In cazul in care se dispune de suficiente semine, se pot semna pe pat nutritiv afar, imediat ce seminele s-au maturat sau primvara de vreme, fr a se acoperi seminele, in cazul semnatului de primvar. Plantele se cresc in respectiva poziie pentru doi ani, inainte de a fi plantate in poziiile permanente. Recoltare Valorificare BETULAE FOLIUM FRUNZE DE MESTEACN 1. Flux tehnologic: 2. Utilaj i aparatura: - cantar industrial - mas de condiionare - balan tehnic 1-1000 g; - sita I, II, III, IV sau VII; - moar; 3. Operatii tehnologice DESCRIERE - Proces tehnologic continuu care cuprinde urmtoarele tipuri de operaii : - mecanice: pulvisare, sitare. - manuale: condiionare, dozare , omogenizare, ambalare. - auxiliare: recepie, manipulare, alimentare utilaje. Materia prim: Betulae Folium Frunze de Mesteacn ; Materiale : a) ambalaje individuale (saci de hartie dublai cu saci de polipropilen sau saci de polipropilen caerat); Semifabricate: - produs condiionat; - produs pulvisat; - produs omogenizat; Utiliti : energie electric, ap curent. RECEPTIE Materia prim se recepioneaz pe loturi, funcie de provenien i calitate, pe baz de buletin de analiz, bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materii prime, bon de consum in procesul de producie. Receptia calitativ se face prin verificarea urmtorilor parametri, conform S.T.nr.76/2004: - autenticitatea plantelor; - umiditate; - coninut in corpuri strine organice si minerale

- coninut in impuriti . CONDIIONARE - se indeprteaz impuritile (definite conform specificaiei tehnice a materiei prime), corpurile strine organice i minerale. La sfaritul operatiei se preleveaza probe (conform Standardului SR ISO 948) din produsul vrac i se verifica indicii calitativi mentionati in specificatia tehnic a produsului. Rezultatele se inregistreaza in buletinul de analiz i trebuie s se incadreze in limitele prevazute. Deeul nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare. PULVISARE/SITARE Materia prim se proceseaz cu moara, apoi se siteaz prin sita I, II, III, IV sau VII, avand latura interioar a ochiului de 2,5 ; 2,6 ; 1,0 ; 0,5 respectiv 0,1 mm . Deeul valorificabil se reintroduce in moar, in vederea unei noi operaii de pulvisare, dac rezultatele analizei de laborator confirm c recuperarea produsului util se face in condiii de eficien economic. Dimensiunile fragmentelor trebuie sa fie mai mici sau egale cu dimensiunea sitei. Deeul nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare. AMBALARE pulvisul se introduce in ambalaje de tip saci de hartie dublai cu saci de polipropilen sau saci de polipropilen caerat); Se pregtesc ambalajele, respectiv se preiau pe baza de bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materiale i se aduc in secia de ambalare. Se verific mrimea lotului, a eantionului analizat, ambalarea i etichetarea ambalajelor secundare i colective. DEPOZITARE produsul finit se depoziteaz in incperi curate, uscate, ferite de umiditate i cldur, bine aerisite. La finalizarea activitii de producie se predau toate produsele rezultate din flux, produse finite, ambalaje rmase, deeuri la gestiunile respective i se incheie fia de producie creia i se ataeaz toate buletinele de analiz intocmite i certificatul de calitate al lotului realizat. REGULI DE IGIEN - Spaiile de producie, mesele de lucru i obiectele utilizate pentru realizarea unei arje de produs se elibereaz i se cur

pentru eliminarea riscurilor de impurificare, contaminare sau confuzie cu materialele sau materiile prime necesare realizrii unui alt produs . PROTECIA MUNCII - Se respect regulile de protecia muncii specifice punctelor de lucru i disciplina de producie.Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BORAGO OFFICINALIS L. Denumire popular: Limba mielului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Boraginaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual, erect, ramificat, inalt de 30-60 cm, acoperit cu peri patuli, aspri. Frunze cu margini intregi sau puin denticulate, cele bazale i tulpinale inferioare ovate sau alungite, brusc ingustate in peiol, cele mijlocii sesile, sau ingustate intr-un peiol lat aripat, la baz cordat i auriculat, cele superioare alungit lanceolate. Flori dispuse in cincine solitare, mai rar in perechi scurte. Corola stelat, la inceput roie, mai tarziu cerulealbastr, cu fornice in form de scvame invaginate, mari, emarginate, papiloase. Fructe nucule mari, cilindrice, erecte, reticulat i granulat rugoase. Inflorire V-VIII. Ecologie i rspandire Cultivat in grdini i slbticit, melifer. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz flores, folium, caulis, semen. Compoziia chimic Flores conin: mucilagii, pirolizidine saturate (tesinina sau p-hidrioxicinamatul izoretronecanolului).

Folium et caulis cinin: mucilagii, 0,02 0,18 % alcaloizi pirolizidinici (licopsamin, 7acetillicopsamin, amabilin, echimidin, simfitin, supinin, simglandin, intermedin, 7acetilintermedin), acid silicic. Radix conine 0,25 0,29 % alcaloizi pirolizidinici. Semen conine 13 33 % ulei bogat in acid linoleic (30- 40 %), acid oeic (15 19 %) i acid -linolenic (18 25 %). Aciune terapeutic Demulcent, diuretic i sudorific (neverificate farmacologic). Importana Melifera Utilizare Tradiional in bronite acute benigne, hidropizii. Toxicitate Contraindicaii Femei insrcinate, copii. Precauii i reacii adverse Hepatotoxicitate, discomfort abdominal. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Interaciuni medicamentoase: Anticoagulante, antitrombotice, heparin. Din cauza coninutului in alcaloizi pirolizidinici Oficiul Federal German pentru Sanatate, Comisia E (1991) n-a autorizat utilizarea produsului in preparate fitoterapeutice, ins autoritile franceze, pornind de la structura saturat a tesininei, teoretic negeneratoare de pirol, admit inscrierea florilor de Borago officinalis pe lista celor 174 de produse ce pot intra in formulele unor preparate fitoterapeutice. Conservare Cultivare Mod de cultivare: Diviziunea radacinii si plantare primavara; distanta de plantare 40x30 sau semanat Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, recoltata manual pe durata vegetatiei aprilie-septembrie Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: BRASSICA NAPUS L. Denumire popular: Sinonime tiinifice: convar. NAPUS (Rapi), convar. ANNUUA (Colza de primvar), Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual sau bisanual cu rdcina subire, neingroat; frunze cenuii sau glauce, cele inferioare peiolate, lirate, penat-partite, + proase; cele mijlocii i superioare nedivizate, sesile cu baza cordat-amplexicaul; florile bisimetrice cu petale galbene sunt grupate in raceme in care florile deschise sunt mai jos decat bobocii florali; inflorirea in aprilie-august; fruct silicv erect-patent cu rostru lung pan la 1/3 din silicv i semine globuloase, negre-glauce sau roii-intunecat, aproape netede. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca plant oleaginoas. Organe utilizate Compoziia chimic Seminele de rapi i colza au un coninut ridicat de lipide i proteine i mai sczut de glucide, fiind alturi de floarea soarelui principalele plante oleaginoasE. Lipidele sunt acumulate in sferozomi i sunt reprezentate de trigliceride, fosfatidil serin, fosfatidil inozitol i acizi grai liberi. Lipidele din seminele de Colza au urmtorul coninut de acizi grai: 5,6 % acid palmitic, 1,4 % acid stearic, 58,2 % acid oleic, 22,2 % acid linoleic, 8,9 % acid linolenic i urme de acid arahidonic i acid erucic. Acidul erucic are efecte negative asupra organismului uman, motiv pentru care se urmrete

diminuarea coninutului acestuia. Aciune terapeutic Importana Melifera, oleaginoasa Utilizare Triboi-Blondel i Raibaillier (1988) au precizat c in cursul maturrii seminelor de rapi are loc acumularea glucozinolailor pan la 30 60 micrmoli/g la soiurile cu coninut sczut i pan la 160 200 micrmoli/g la cele cu coninut ridicat. Sub aciunea mirozinazei are loc biodegradarea glucozinolailor cu formarea de radicali tiocianai, nitrili, izotiocianai i oxazolidinetion, care provoac hipertrofia tiroidei Borek .a., 1996). Cultivare Rapia crete in plin soare, pe orice tip de sol rezonabil, dar prefer solurile fertile, bine drenate, soluri grele i condiii de umezeal rece. Creterea este favorizat in situaia zilelor insorite, urmate de nopi reci, iar vremea uscat la momentul recoltrii este o condiie esenial. Tolereaz precipitaii anuale de 30-280 cm, o temperatur medie anual de 5-27 oC i un pH cuprins intre 4,2-8,2. Plantele foarte tinere sunt susceptibile la aciunea temperaturilor joase, respectiv -4oC determin perturbri plantulelor, in timp ce -2oC nu are nici un efect cand plantele au depit varsta de o lun. Se cultiv pentru seminele bogate in ulei, semine bogate in acid erucic i glucozinolai, fiecare dintre aceste substane avand proprieti anti-nutriionale. Prin urmare, au fost selecionate cultivaruri cu un coninut redus in aceste substane, in vederea utilizrii plantei ca aliment. Procesul de polenizare se realizeaz astfel: 70% autopolenizare i 30% polenizare incruciat. Chiar dac nu este vant sau lipsesc insectele, se pot produce semine. Se seamn in situ primvara. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare:

Radacini, toamna tarziu, mecanizat cu dislocatoare sau masini de recoltat cartofi Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRASSICA NIGRA (L.) Koch Denumire popular: Mutar negru Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Principalii componeni din seminele de mutar negru sunt: glucide, lipide (28,2 30,5 %), mucilagii (20 %), aminoacizi (arginin) i substane minerale. Seminele se caracterizeaz prin prezena compuilor cu sulf: 2-feniletil-glucozinalat, 3metilpropil-glucozinolat, allil-izotiocianat, allil-tiocianat, feniletil-izotiocianat, sinigrin (allil glucozinolat) i sinapin. Prin hidroliza sinigrinei rezult allil izotiocianat. Acesta fixeaz iodul i previne acumularea lui in tiroid i pot cauza hipotiroidism. Acestea mai conin: Acizi grai: acid erucic, acid oleic i acid linoleic. Vitamine: acid ascorbic i niacin. Acizi organici: acid cafeic, acid clorogenic, acid ferulic, acid hidroxibenzoic, acid p-cumaric, acid protocatecuic, acid sinapic i acid trans-cinamic. Aciune terapeutic Carminativ, diuretic, emetic, laxativ, stimulant, stomahic, vezicant. Importana Medicinala Utilizare

S-a constatat c izotiocianaii pot preveni cancerul de colon. Seminele se folosesc in alimentaie, la prepararea mutarului. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Semintele, cu combina, din lan, atunci cand acestea s-au copt Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRASSICA OLERACEA convar. BOTRYTIS (L.) Duchesne Denumire popular: Conopid Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Carfiol, Cartafiol, Cartafior, Cartifiol, Chenopid Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual cu rdcina ramificat, lignificat, neingroat; tulpina foarte scurt formeaz terminal inflorescena alctuit din numeroase ramificaii i pediceli florali scuri, puternic ingroai, crnoi, albicioi ce alctuiesc o cpan dens, hemisferic, inconjurat de frunze tulpinale mari, dinate pe margine, glauce (acoperite cu un strat gros de cear); florile galbene, apar pe tulpinile florifere cand este depit faza optim de recoltare; fruct-silicv cu semine mici, maronii. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca legum. Organe utilizate Compoziia chimic Souci .a. (1981) menioneaz c valoarea energetic a inflorescenelor de conopid este relativ sczut(118,5 kJ/ 100 g), derivind din coninutul redus de glucide (3,3 5,6 %), proteine (1,6 2,3 %) i lipide (0,07 %).

Inflorescenele de conopid conin 1,16 % glucoz, 1,05 % fructoz, 0,23 % zaharoz, 0,25 % amidon, 0,89 % pectine, 1,12 % celuloz, steroli (12 mg/ 100 g -sitosterol, 3,0 mg/ 100 g campesterol i 2,0 mg /100 g stigmesterol) i acizi fenolici (acid ferulic, cafeic i p-cumaric). Coninutul in vitamine din 100 g esut a variat in urmtoarele limite: 0,11 mg tiamin, 0,10 mg riboflavin, 0,20 mg piridoxin, 0,60 mg nicotinamid, 0,05 mg acid folic, 1,01 mg acid pantotenic, 69,8 mg acid ascorbic, 0,09 mg tocoferoli, 0,30 mg filochinon i 0,001 mg biotin. Substanele minerale determinate in 100 g esut a variat astfel: 16 mg sodiu, 328 mg potasiu, 17 mg magneziu, 20 mg calciu, 0,17 mg mangan, 0,63 mg fier, 0,15 mg bor, 0,14 mg cupru, 0,23 mg zinc, 54 mg fosfor i 29 mg clor. Principalii aminoacizi identificai in 100 g esut au fost urmtorii: 170 mg leucin, 150 mg valin, 140 mg lizin, 110 mg treonin, izoleucin i arginin, 70 mg fenilalanin i 40 mg histidin i metionin. Aciune terapeutic Importana Alimentara Utilizare Mugurii florali conin glucorafanine, substane cu rol protector in inducerea carcinogenezei i a mutagenezei (vezi broccoli). Conopida prezint importan in alimentaie nu numai pentru gustul plcut ci i pentru coninutul ridicat de acid ascorbic, aminoacizi eseniali, fibre dietetice (2,5 %) i pentru valoarea energetic sczut (diet). Cultivare Conopida reuete in plin soare i tolereaz solurile cu un pH cuprins intre 4,3-8,3. Dac lipsete umiditatea, plantele pot produce inflorescene mici i deformate. Se cultiv pentru inflorescenele imature, iar temperature optim se situeaz in jur de 17oC, in timp ce temperatura de peste 20oC determin obinerea unor inflorescene de calitate slab sau chiar acestea nu se formeaz. Crete bine asociat cu elin i alte plante aromatice, in schimb nu

este bine a se asocia cu sfecla, tomatele, ceapa i cpunii. Se seamn afar intr-un pat nutritiv in aprilieiunie in funcie de cultivar. Cand plantele au o inlime de 5-10 cm se planteaz in locul definitiv. La unele soiuri, seminele se pot semna la sfarit de iarn in ser, in vederea obinerii recoltei la inceputul verii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRASSICA OLERACEA L. convar. CAPITATA (L.) Alef. var. CAPITATA Denumire popular: Varz Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Broazbe, Curechi, Curechiu, Curechi alb, Curechi cpn, Curechi cre, Curechi cu cpn, Curechi de iarn, Curechi de murat, Varz alb, Varz cpn, Varz de grdin, Varz de iarn, Varz de toamn, Varz vratic, Vearz Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee bisanual cu rdcina pivotant, nelignificat, bine dezvoltat, ramificat; tulpina in primul an este scurt, cilindric i formeaz terminal un mugure mare, invelit strans de frunze netede, crnoase, cu nervura principal evident, acoperite cu pruin ce alctuiesc o cpan compact; tulpina florifer apare in al doilea an, prezint frunze obovate sau alungit liniare i flori galbene grupate intr-un racem lung; inflorire in mai-iulie; fruct silicv cu o singur nervur evident pe valv i semine mici, sferice, netede, brune sau cafeniu-negre. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca legum. Organe utilizate Compoziia chimic

Frunzele de varz au o valoare energetic de 192,1 kJ/ 100 g i conin 3,4 6,3 % glucide solubile, 1,2 4,9 % proteine, 0,10 1,3 % lipide i 86,6 91,0 % ap (Souci .a., 1981). Au mai fost determinai i ali compui organici ca: glucoza (1,6 %), fructoza (2,0 %), zaharoza (0,1 %), amidonul (0,03 %), pectinele (1,09 %), celuloza (0,7 %), acizii organici (acidul citric 50 - 150 mg/ 100 g, acidul malic 60 600 mg/ 100 g), acizii fenolici (quinic i succinic). Aminoacizii din frunzele de varz au avut un coninut mai sczut. In 100 g frunze edibile s-au determinat 100 mg arginin, 65 mg lizin, 56 mg leucin, 49 mg valin, 39 mg izoleucin, 38 mg treonin, 30 mg fenilalanin, 27 mg cistin, 25 mg histidin i 13 mg metionin. Coninutul in vitamine al frunzelor de varz, raportat la 100 g produs, este urmtorul: 0,05 mg tiamin, 0,04 mg riboflavin, 0,11 mg piridoxin, 0,32 mg nicotinamid, 0,08 mg acid folic, 0,26 mg acid pantotenic, 45,8 mg acid ascorbic, 0,02 mg tocoferoli i 0,15 mg filochinon. Substanele minerale variaz intre 0,37 i 0,80 %, in 100 g esut fiind determinate: 227 mg potasiu, 46 mg calciu, 13 mg sodiu, 37 mg clor, 27,5 mg fosfor, 23 mg magneziu, 13 mg sodiu, 0,5 mg fier i 0,1 mg mangan. Frunzele de varz acumuleaz un coninut mare de nitrai, respectiv peste 1.000 mg/ kg substan proaspiti. Coninutul maxim de nitrai a fost detrminat in frunzele interioare: 4.715 ppm, iar nervurile au avut un coninut mai mic de 1,6 ori comparativ cu limbul foliar. Dintre compuii volatili care confer aroma caracteristic frunzelor de varz au fost identificai: S-metil-cistein sulfoxidul din care se formeaz metil metantiosulfinaii, allil izotiocianatul, metan tiolul, disulfura de dimetil i trisulfura de dimetil. Glucozinolaii reprezint compui ce au o importan deosebit in cazul legumelor din grupa verzei. Stoewsand (1995) a precizat c in frunzele de varz se gsesc 10 glucozinolai. Dintre acetia izotiocianaii inhib iodul din tiroid. Ali trei glucozinolai: 4-metil-sulfinilbutil(glucorafanin), 2-

feniletil- (gluconasturtiin) i 3-indolmetil(glucobrassicin) au efect anticancerigen. Metabolitul glucobrassicinei: indol-3-carbamol, are efect asupra cancerului ovarian. Rosa .a. (1997) au determinat coninutul de glucozinolai din diferite organe ale plantelor de varz. In organele aeriene au fost identificai 2-propenil glucozinolatul i 3-metilsulfinilpropil glucozinolatul in concentraie de 261, respectiv 167 micromoli/ 100 g sub. uscat. In rdcini au fost identificai: 1metoxiindol-3-metil glucozinolatul, 2-feniletil glucozinolatul i 3-metilsulfinilpropil glucozinolatul in concentraie de 495, 495 i respectiv 385 micromoli/ 100 g sub. uscat. Cea mai mare concentraie a fost determinat intre orele 22 i 2. Kyung i Fleming (1997) au precizat c allil izotiocianaii in concentraie de 50 500 ppm au efect inhibator asupra bacteriilor i in concentraie de 1 4 ppm asupra ciupercilor parazite. Culoarea frunzelor de varz este datorat prezenei pigmenilor clorofilieni. Astfel, coninutul de clorofil a variat intre58,43 mg( 100 g in frunzele exterioare, 2,08 mg/ 100 g in frunzele intermediare i 0,60 mg/ 100 g in cele interioare (Burzo .a., 2000). Nilsen .a. (1993) au identificat pentru prima dat prezena in frunzele de varz a izoflavonol glicozizilor. Extractele din varz previn apariia guei i se folosesc in tratarea ulcerelor duodenale. Brassica oleracea var. capitata f. rubra (varz roie) conine o cantitate mare de pigmeni antocianici. Hrazdina .a. (1977) au identificat cianidin 3soforozid-5-glucozid, cianidin 3(malonoilsoforozid)-5-glucozid, cianidin 3-(pcumaroilsoforozid)-5-glucozid, cianidin 3-(di-pcumaroilsoforozid)5-glucozid, cianidin 3-(feruloilsoforozid)-5glucozid, cianidin 3-(diferuloilsoforozid)-5glucozid, cianidin 3- (sinapoilsoforozid)-5glucozid i

cianidin 3-(disinapoilsoforozid)-5-glucozid. Stroh citat de Bodea (1965) a identificat prezena cianidin 3-triglucozidului (rubrobrasin). Aciune terapeutic Frunzele au aciune de detoxifiere iar seminele sunt antihelmintice, diuretice i laxative. Importana Alimentara Utilizare Frunzele se folosesc sub form de cataplasme pe umflturi sau tumori i pentu tratarea artritei. Consumul frunzelor proaspete stimuleaz digestia. Cultivare Varza alb este o plant de climat temperat, temperatura optim de cretere a plantelor fiind de 15-20oC. Are cerine mari fa de umiditate, consumul zilnic fiind de la 0,2 0,4 l pin la 2 -2,5 l pe plant, in funcie de faza de vegetaie. Fa de lumin cerinele sunt moderate. Varza are cerine mari fa de sol, preferand soluri bine structurate, fertile, care rein apa. Reacia solului trebuie s fie uor alcalin (pH cuprins intre 6,5 -7,8) i trebuie evitate solurile acide care favorizeaz atacul de Plasmodiophora brassicae. In privina nutriiei minerale, pentru obinerea unui produs de calitate, raportul intre azot i potasiu trebuie s fie 1:1,5. In cultur se gsesc soiuri cu perioad de vegetaie diferit care se cultiv in camp, sere sau solarii, pentru obinerea de producii timpurii, de var sau toamn. Pentru cultura timpurie in camp se procedeaz la producerea rsadurilor prin semnat in rsadnie calde, in ultima decad a lunii februarie, folosind 400-600 g sman pentru rsadul necesar unui hectar de cultur. Se repic in ghivece sau cuburi nutritive, iar plantarea rsadurilor se efectueaz in luna martie, pan la inceputul lunii aprilie. Pe parcursul vegetaiei se aplic lucrri de ingrijire specifice, iar recoltarea incepe in ultima decad a lunii mai, in zonele de campie i la inceputul lunii iunie, in celelalte regiuni. Se obine o producie de 20-30 t/ha. Pentru

cultura de var, in vederea producerii rsadurilor semnatul se efectueaz din prima decad a lunii martie, pan in prima decad a lunii aprilie, in rsadnie sau solarii calde, ori chiar solarii neinclzite pentru semnturile mai tarzii. Sunt necesare 300-350 g semine pentru obinerea rsadului la un hectar de cultur. Plantarea rsadurilor se efectueaz din luna aprilie, pan in prima jumtate a lunii mai. Se aplic lucrri de ingrijire specifice. Recoltarea se efectueaz in lunile octombrienoiembrie, dup cderea primelor brume, iar producia obinut este de 40-60 t/ha. Pentru cultura de toamn rsadurile se produc pe straturi reci, folosind 300-400 g semine pentru un hectar de cultur. Plantarea rsadurilor are loc de la sfaritul lunii mai pan la sfaritul lunii iunie, iar recoltarea are loc in lunile octombrie-noiembrie, obinind 40-60 t/ha. In vederea obinerii produciei de var-toamn se poate practica i cultura verzei prin semnat direct, mecanizat de la sfaritul lunii martie, pan la inceputul lunii mai, folosind 1-1,5 kg sman la hectar. Recoltarea poate incepe din lunile iulieaugust i dureaz pan in octombrie- noiembrie. Recolta obinut este de 30-40 t/ha la soiurile semitimpurii i 40-60 t/ha la cele tarzii. Varza poate fi cultivat i in ser, in ciclul I, cu producerea rsadurilor in sere inmulitor (semnat in octombrie-noiembrie) i infiinarea culturii in decembrie-ianuarie. Recoltarea se face ealonat in perioada martie-aprilie, obinand o producie de 30-40 t/ha. Pentru cultura in solarii, rsadurile se produc in sere inmulitor, cu semnat la inceputul lunii ianuarie, plantarea incepand cu sfaritul lunii februarie in zonele de campie i pan la 15 martie in celelalte zone. Recoltarea se efectueaz incepand din luna mai, obinand 30-40 t/ha. Producerea seminelor dureaz doi ani, in primul an se obin plantele mam, iar in al doilea an seminele. Mod de cultivare:

Prin rasad obtinut din seminte primavara si transplantat in camp Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRASSICA OLERACEA L. convar. GEMMIFERA (DC) Jav. Denumire popular: Varz de Bruxelles Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Verzioar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee bisanual cu rdcina pivotant, ramificat; tulpina inalt de 50 100 cm (in funcie de soi); frunzele tulpinale, lung peiolate, verzi au lamina uor gofrat i marginile indoite in sus, cu aspect de cup; mugurii aflai in axila frunzelor sunt ingroai, formand verzioarele? din care in urmtorul an se difereniaz tulpini florifere ci flori galbene grupate in racem; inflorire in mai-iulie; fruct silicv cu o singur nervur evident pe valv i semine mici, sferice, netede, maron inchis. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca legum. Compoziia chimic: Varza de Bruxelles are dup Souci .a. (1981) cea mai mare valoare energetic dintre legumele din grupa verzei (215,8 kJ/ 100 g), care este detrminat de coninutul de glucide (6,0 7,6 %), lipide (0,4 0,6 % i proteine (4,0 50 %). Coninutul de glucoz, fructoz i zaharoz a fost de 0,88 %, 0,79 % i respectiv de 1,13 %, cel de amidon 0,49 %, coninutul de acizi organici a variat intre 350 mg/ 100 g acid citric, 200 mg/ 100 g acid malic, i 5,8 mg/ 100 g pentru acidul oxalic, iar coninutul de steroli a variat intre 17 mg/

100 g beta-sitosterol i 6,0 mg/ 100 g campesterol. Organele comestibile a acestei specii a prezentat un coninut relativ ridicat de aminoacizi: 0,28 % arginin, 0,25 % lizin, 0,24 % valin, 0,23 % leucin, 0,21 % izoleucin, 0,16 % treonin, 0,15 % fenilalanin, 0,11 % histidin, 0,05 % triptofan i 0,04 % metionin. Coninutul de vitamine din 100 g esut variaz astfel: 0,11 mg tiamin, 0,14 mg riboflavin, 0,28 mg piridoxin, 0,67 mg nicotinamid, 0,08 mg acid folic, 0,1 1,4 mg acid pantotenic, 114 mg acid ascorbic 0,10 mg tocoferoli i 0,14 mg filochinon. Coninutul de substane minerale variaz intre 1,30 i 1,51 % fiind constituit din prezena in 100 g esut a urmtoarelor elemente minerale: 7,0 mg sodiu, 411 mg potasiu, 22 mg magneziu, 31 mg calciu, 0,26 mg mangan, 1,1 mg fier, 7,0 mg molibden, 0,09 mg cupru, 0,87 mg zinc, 83,6 mg fosfor i 40 mg clor. Aciune terapeutic: Utilizare: Importana alimentar a acestei specii deriv din coninutul ridicat de vitamin C, de fibre (1,45 %), aminoacizi eseniali i substane minerale. Toxicitate: Contraindicaii: Precauii i reacii adverse: Dozare: Supradozare: Forme farmaceutice: Conservare: Cultivare: Varza de Bruxelles are cerine asemntoare fa de factorii de mediu ca i varza alb. Temperatura optim de vegetaie este 15-21 oC, iar creterea plantelor poate avea loc la temperaturi curpinse intre 3 i 35oC. Verzioarele se dezvolt normal la temperaturi moderate (15-18oC). Temperaturile ridicate din toamn pot s influeneze nefavorabil dezvoltarea acestora. Vernalizarea se realizeaz prin expunerea plantelor adulte la temperaturi de 4-7oC, timp de 12 sptmani. In ceea ce privete lumina, cerinele sunt mai mari in faza de rsad.

Are cerine mari fa de ap i din acest considerent trebuie evitate ocurile hidrice cauzate de lipsa de ap, in perioadele secetoase. Varza de Bruxelles prefer solurile profunde, fertile, bine structurate. In cazul solurilor compacte poate aprea fenomenul de asfixiere a rdcinilor, cauzat de excesul de ap, in perioadele cu precipitaii abundente. Spre deosebire de alte varieti de varz, suport solurile uor acide, cu un pH optim situat in jur de 6,5. Se impune evitarea solurilor cu exces de azot, deoarece in astfel de condiii plantele vor forma verzioare puin indesate sau desfcute. Pentru cultivare se procedeaz la producerea rsadurilor incepand din prima decad a lunii aprilie, in rsadnie semicalde sau pe strat in camp. Se folosesc 200-240 g sman pentru asigurarea necesarului pentru un hectar de cultur. Plantarea rsadurilor se efectueaz la inceputul lunii iunie (la o varst a rsadului de 50-60 zile). Pe lang lucrrile obinuite de ingrijire, toamna, pentru a se grbi formarea verzioarelor se indeprteaz varful de cretere deasupra ultimelor verzioare formate, mai ales la soiurile care nu au capacitatea de a forma verzioarele simultan. Recoltarea se realizeaz ealonat, pe msur ce verzioarele au ajuns la maturitatea caracteristic, incepand din toamn pan in primvar, in martie, in zonele cu ierni blande. In condiiile de la noi, in vederea valorificrii planta se taie de la baz, se indeprteaz apoi poriunea din varf (fr verzioare normal dezvoltate) i frunzele de pe tulpin. Se obine o producie de 10-14 t/ha. Pentru producerea seminelor, infiinarea culturii in anul I se face asemntor culturii pentru consum. In cursul perioadei de vegetaie se practic lucrri de purificare biologic, indeprtand plantele netipice i cele care nu au format verzioare de mrime corespunztoare. Toamna plantele pot s

rman in pmant, in zonele cu ierni blande sau se smulg din pmant, se indeprteaz frunzele i se pstreaz in depozite pan primvara, cand se planteaz in camp. In anul al doilea se aplic lucrri obinuite de intreinere. Recoltarea semincerilor are loc in lunile iulie-august, se las apoi la uscat, se batozeaz, iar producia de semine obinute este de 500 600 kg/ha. Valorificare: Organe utilizate Compoziia chimic Varza de Bruxelles are dup Souci .a. (1981) cea mai mare valoare energetic dintre legumele din grupa verzei (215,8 kJ/ 100 g), care este detrminat de coninutul de glucide (6,0 7,6 %), lipide (0,4 0,6 % i proteine (4,0 50 %). Coninutul de glucoz, fructoz i zaharoz a fost de 0,88 %, 0,79 % i respectiv de 1,13 %, cel de amidon 0,49 %, coninutul de acizi organici a variat intre 350 mg/ 100 g acid citric, 200 mg/ 100 g acid malic, i 5,8 mg/ 100 g pentru acidul oxalic, iar coninutul de steroli a variat intre 17 mg/ 100 g -sitosterol i 6,0 mg/ 100 g campesterol. Organele comestibile a acestei specii a prezentat un coninut relativ ridicat de aminoacizi: 0,28 % arginin, 0,25 % lizin, 0,24 % valin, 0,23 % leucin, 0,21 % izoleucin, 0,16 % treonin, 0,15 % fenilalanin, 0,11 % histidin, 0,05 % triptofan i 0,04 % metionin. Coninutul de vitamine din 100 g esut variaz astfel: 0,11 mg tiamin, 0,14 mg riboflavin, 0,28 mg piridoxin, 0,67 mg nicotinamid, 0,08 mg acid folic, 0,1 1,4 mg acid pantotenic, 114 mg acid ascorbic 0,10 mg tocoferoli i 0,14 mg filochinon. Coninutul de substane minerale variaz intre 1,30 i 1,51 % fiind constituit din prezena in 100 g esut a urmtoarelor elemente minerale: 7,0 mg sodiu, 411 mg potasiu, 22 mg magneziu, 31 mg calciu, 0,26 mg mangan, 1,1 mg fier, 7,0 mg molibden, 0,09 mg cupru, 0,87 mg zinc, 83,6 mg fosfor i 40 mg clor. Aciune terapeutic Importana Utilizare

Importana alimentar a acestei specii deriv din coninutul ridicat de vitamin C, de fibre (1,45 %), aminoacizi eseniali i substane minerale. Cultivare Varza de Bruxelles are cerine asemntoare fa de factorii de mediu ca i varza alb. Temperatura optim de vegetaie este 15-21 oC, iar creterea plantelor poate avea loc la temperaturi curpinse intre 3 i 35oC. Verzioarele se dezvolt normal la temperaturi moderate (15-18oC). Temperaturile ridicate din toamn pot s influeneze nefavorabil dezvoltarea acestora. Vernalizarea se realizeaz prin expunerea plantelor adulte la temperaturi de 4-7oC, timp de 12 sptmani. In ceea ce privete lumina, cerinele sunt mai mari in faza de rsad. Are cerine mari fa de ap i din acest considerent trebuie evitate ocurile hidrice cauzate de lipsa de ap, in perioadele secetoase. Varza de Bruxelles prefer solurile profunde, fertile, bine structurate. In cazul solurilor compacte poate aprea fenomenul de asfixiere a rdcinilor, cauzat de excesul de ap, in perioadele cu precipitaii abundente. Spre deosebire de alte varieti de varz, suport solurile uor acide, cu un pH optim situat in jur de 6,5. Se impune evitarea solurilor cu exces de azot, deoarece in astfel de condiii plantele vor forma verzioare puin indesate sau desfcute. Pentru cultivare se procedeaz la producerea rsadurilor incepand din prima decad a lunii aprilie, in rsadnie semicalde sau pe strat in camp. Se folosesc 200-240 g sman pentru asigurarea necesarului pentru un hectar de cultur. Plantarea rsadurilor se efectueaz la inceputul lunii iunie (la o varst a rsadului de 50-60 zile). Pe lang lucrrile obinuite de ingrijire, toamna, pentru a se grbi formarea verzioarelor se indeprteaz varful de cretere deasupra ultimelor verzioare formate, mai ales la soiurile care nu au capacitatea de a forma verzioarele simultan. Recoltarea se realizeaz ealonat, pe msur ce verzioarele au ajuns la maturitatea

caracteristic, incepand din toamn pan in primvar, in martie, in zonele cu ierni blande. In condiiile de la noi, in vederea valorificrii planta se taie de la baz, se indeprteaz apoi poriunea din varf (fr verzioare normal dezvoltate) i frunzele de pe tulpin. Se obine o producie de 10-14 t/ha. Pentru producerea seminelor, infiinarea culturii in anul I se face asemntor culturii pentru consum. In cursul perioadei de vegetaie se practic lucrri de purificare biologic, indeprtand plantele netipice i cele care nu au format verzioare de mrime corespunztoare. Toamna plantele pot s rman in pmant, in zonele cu ierni blande sau se smulg din pmant, se indeprteaz frunzele i se pstreaz in depozite pan primvara, cand se planteaz in camp. In anul al doilea se aplic lucrri obinuite de intreinere. Recoltarea semincerilor are loc in lunile iulie-august, se las apoi la uscat, se batozeaz, iar producia de semine obinute este de 500 600 kg/ha. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRASSICA OLERACEA L. convar. GONGYLODES (L.) Duchesne Denumire popular: Gulie Sinonime tiinifice: B. rupestris Rafin.; convar.gongylodes Janchen Alte denumiri populare: Brozb, Calarabe, Caralambe, Carababe, Cararabe, Clrabe, Clrub, Chelrabe vinete, Chelrabi, Chelrabie, Chelrade, Corelabe, Corolob, Curechi, Gulie de iarn, Gulioare, Gulimani, Nap porcesc Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee bisanual cu rdcina pivotant, ramificat; baza tulpinii cuprinzand mai multe

internoduri este tuberizat globulos; frunzele lung peiolate au lamina verde sau violacee, cu marginea dinat; tulpina florifer apare in al doilea an, prezint flori galbene; inflorire in mai-iulie; fruct silicv cu o singur nervur evident pe valv i semine mici. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca legum. Organe utilizate Compoziia chimic Partea comestibil o reprezint tulpina metamorfozat care acumuleaz dup Souci .a. (1981): 3,3 5,6 % glucide solubile, 1,6 2,3 % proteine, 3,3 5,6 lipide, care le confer o valoare energetic de 110,95 kJ. Glucidele solubile din gulii sunt reprezentate de glucoz (1,40 %), fructoz (1,23 %) i zaharoz (1,29 %), iar dintre acizii organici predomin acidul citric (155 mg/ 100 g) i acidul oxalic (1,4 mg/ 100 g). Coninutul in vitamine al guliilor este relativ sczut, cu excepia acidului ascorbic, aa dup cum rezult din datele publicate de Souci .a. (1981): 0,03 0,06 mg/ 100 g tiamin, 0,03 0,06 mg/ 100 g riboflavin, 1,04 2,62 mg/ 100 g nicotinamid, 0,10 mg/ 100 g acid pantotenic, 0,10 0,14 mg/ 100 g piridoxin i 41 92 mg/ 100 g acid ascorbic. Coninutul in aminoacizi prezint variaii relativ mari: 0,12 % arginin, 0,08 % izoleucin, 0,07 % leucin, 0,06 % lizin, 0,05 % treonin, 0,05 % valin, 0,04 % fenilalanin, 0,03 % histidin i 0,01 % triptofan i metionin. Dintre elementele minerale predomin: potasiu 340 - 500 mg/ 100 g, calciu 43 - 90 mg/ 100 g, fosforul 44 55 mg/ 100 g, magneziul 32 40 mg/ 100 g i sodiul 10 -56 mg/ 100 g parte edibil. Importana Alimentara Utilizare Se folosete in alimentaie, preparate in mod divers: supe, umplute etc. Cultivare Gulia are cerine moderate fa de factorii de vegetaie.

Temperatura optim de vegetaie este de 18-20oC, iar temperaturile sczute (de sub 5oC) in faza de rsad pot determina vernalizarea plantelor. Are cerine mari fa de ap, comparativ cu varza, ca urmare a faptului c sistemul radicular este mai slab dezvoltat. Insuficiena apei in perioada formrii tulpinii tuberizate determin lignificarea esuturilor i reducerea produciei, iar alternana perioadelor cu umiditate diferit duce la crparea prii comestibile. In privina umiditii solului, aceasta trebuie meninut la valori de 70- 75% din capacitatea de camp. Gulia are cerine moderate fa de lumin, dar in locuri umbrite se dezvolt mai mult aparatul foliar, in detrimentul prii comestibile. Prefer solurile fertile, cu un pH de 6,5-7,5, fr exces de azot. Pentru culturile timpurii sunt mai potrivite solurile uoare, nisipo-lutoase, iar penttru cele de toamn, solurile mai compacte, semigrele, luto-argiloase. Se poate cultiva in camp pentru obinerea produciei timpurii sau tarzii, dar i in sere, ori solarii. In cazul culturii protejate, de regul se cultiv intercalat printre randurile speciei de baz (tomate, castravei). Pentru cultura timpurie in camp, rsadurile se produc in rsadnie calde, prin semnat la inceputul lunii aprilie, folosind 0,8-1 kg sman pentru un hectar de cultur. Se procedeaz la repicat in cuburi nutritive, temperatura se menine la 1214oC pentru a se evita vernalizarea i formarea prematur a tulpinilor florale. Inainte de plantarea ei, circa 10 zile se procedeaz la clirea rsadurilor. Plantarea se realizeaz inepand cu ultima decad a lunii aprilie. Pe parcursul perioadei de vegetaie se aplic lucrri de ingrijire specifice. Recoltarea se realizeaz ealonat pe msur ce tulpina ingroat ajunge la un diametru de 5-10 cm, incepand cu luna mai, iar producia obinut este de 15-20 t/ha. Cultura tarzie se infiineaz prin rsad, cu semnat la sfaritul lunii aprilie, pan la

nceoutul lunii mai, cate 3-4 g sman /m2 deoarece rsadul nu se repic. La plantare rsadul trebuie s aib o varst de 40-50 zile. Prin urmare, plantarea se efectueaz incepand de la sfaritul lunii mai, pan in 10-15 iulie. Se aplic lucrri de ingriire specifice. Recoltarea se face toamna, in octombrie, prin smulgere din sol, curare de frunze i pmant i depozitare in scopul valorificrii pe timpul iernii. Producia obinut este de 30-40 t/ha. In ser gulia se cultiv in perioada de iarnprimvar (ciclul I), in cultur pur sau asociat cu speciile de baz (tomate, castravei). In solarii se cultiv gulii timpurii, de regulp ca o cultur intercalat printre tomate, ardei, vinete, sau castravei. Producerea seminelor dureaz doi ani, in anul I se produc plantele mam, iar in anul II, primvara se infiineaz cultura semincer. Producia de semine este de 300-400 kg/ha la soiurile timpurii i 500-600 lg/ha la soiurile tarzii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRASSICA OLERACEA L. convar. BOTRYTIS (L.) Duchesne var. ITALICA Plench Denumire popular: Brocoli. Sinonime tiinifice: var. cymosa Lam. Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual cu rdcina ramificat, lignificat, neingroat; tulpina foarte scurt formeaz terminal inflorescena alctuit din numeroase ramificaii i pediceli florali scuri, puternic ingroai, ramificaiile laxe, parial libere, de culoare verde, inconjurat de frunze tulpinale mari, dinate

pe margine, glauce (acoperite cu un strat gros de cear); florile galbene, apar pe tulpinile florifere cand este depit faza optim de recoltare; fructsilicv cu semine mici, maronii. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca legum. Organe utilizate Compoziia chimic Din datele prezentate de Souci .a. (1981) rezult c inflorescenele de broccoli au o valoare energetic sczut (136,9 kJ7 100 g parte edibil) care rezult din coninutul de glucide (4,4 %), proteine (3,3 %) i lipide (0,2 %). Dintre compuii organici determinai in aceste inflorescene se poate meniona glucoza (0,74 %), fructoza (0,56 %), zaharoza (0,39 %), celuloza (1,46 %), ligninele (0,18 %), acizii organici ( acidul citric 210 mg/ 100 g i acidul malic 120 mg/ 100 g) i acizii fenolici (acidul ferulic, cafeic i pcumaric). Dintre vitamine, acidul ascorbic se gsete in cantitatea cea mai mare (114 mg/ 100 g), in timp ce celelalte vitamine au un coninut relativ sczut: tiamina 0,09 mg/ 100 g, nicotinamida 1,0 mg/ 100 g i acidul pantotenic 1,29 mg/ 100 g. Ca i in cazul inflorescenelor de conopid s-a constatat existena unui coninut ridicat de aminoacizi. In 100 g esut, s-au determinat 190 mg arginin, 170 mg valin,160 mg leucin, 150 mg lizin, 130 mg izoleucin, 120 mg fenilalanin i treonin, 60 mg histidin, 50 mg metionin i 30 mg triptofan. Coninutul de substane minerale din inflorescenele de broccoli este relativ ridicat. Astfel, in 100 g parte edibil s-au detrminat: 464 mg potasiu, 105 mg calciu, 82 mg fosfor, 78 mg clor i 13 mg sodiu. Zamauchi i Watada 1998) au constatat c nuana de culoare caracteristic pentru inflorescenele de broccoli este determinat de prezena clorofilidei a, a feoforbidelor i a xantofilei. Price .a. (1997) au identificat in inflorescenele de broccoli patru esteri ai acidului hidroxicinamic: 1,2'-disinapoil -2feruloilgeniobiozid, 1-

sinapoil-2-feruloilgeniobiozid, 1,2,2'trisinapoil geniobiozid i 1,2disinapoilgeniobiozid. Burzo .a. (nepublicat) au identificat in substanele volatile extrase prin hidrodistilare din inflorescenele de broccoli, urmtorii componeni: 45,45 % dimetil disulfid, 6,64 % nonanal, 6,24 % nonacozan, 5,97 % fitol, 3,58 % tetrametil octan, 2,41 % izofilocladen, 2,36 % propan ditiol, 1,65 % metilbutil izotiocianat, 1,59 % octano nitril, 1,48 % tetrametil heptadecan, 1,26 % hexahidrofarnesil aceton, 1,10 % stachen, 1,06 % heptanal, 1,01 % metilhexan nitril, 0,82 % tetradecanal, 0,78 % dimetil tetrasulfid, 0,55 % hexenal acetat. Detalii... Aciune terapeutic Importana Utilizare Fahey .a. (1997) au precizat c mugurii florali de broccoli precum i cei de conopid au un coninut de 10 100 ori mai mare de glucorafanine (glucozinolai ai sulforafanului), comparativ cu inflorescenele mature. Glucozinolaii i tiocianaii pot fi eficieni in inducerea enzimelor chinon reductaz, glutation transferaz, epoxid hidrolaz NAD(P)H quinon reductaz i glucozil transferaz care au un efect protector in inducerea carcinogenezei i a mutagenezei, prevenind riscul apariiei unor forme de cancer. In alimentaie se folosete preparat in mod divers: cu maionez, sufle etc. Cultivare Broccoli necesit o temperatur cuprins intre 2024oC inainte de apariia inflorescenei i 15-18oC in perioada de formare a acestora. Temperaturile de peste 20oC in timpul formrii inflorescenelor grbesc procesul de formare a florilor i astfel partea comestibil se depreciaz. Are cerine ridicate fa de ap, iar excesul i insuficiena apei au efecte negative, conducand la deprecierea calitii prii comestibile. Planta prefer solurile fertile, cu capacitate bun de reinere a apei i cu un pH cuprins intre 6,8-7,5. Tolereaz solurile uor srturate.

Cultura in camp se poate realiza primvara sau toamna. Pentru cultura timpurie rsadul se produce in rsadnie calde, incepand din luna martie, folosind 300-350 g sman pentru un hectar de cultur. Plantarea se realizeaz in prima decad a lunii aprilie. Pentru cultura tarzie, rsadul se produce pe strat, in camp, prin semnat in luna mai i plantare in luna iunie. Recoltarea se efectueaz in momentul cand inflorescenele s-au dezvoltat suficient, sunt relativ compacte, inainte de deschiderea bobocilor florali. Se recolteaz manual prin mai multe treceri, deoarece dup recoltarea inflorescenei principale apar noi lstari, care vor forma i ei inflorescene, dar mai mici. Inflorescenele se taie cu o poriune de tulpin de 10-15 cm. Producia obinut este de 10-12 t/ha la cultura timpurie i 20 t/ha la cultura de toamn. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRYONIA ALBA Jacq. Denumire popular: Muttoare Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Cucurbea, Bodioic, Brei, Crtoare, Cireaa cinelui, Cucurbet, Catcubee, Gurare, mprteas, Iudaie de pmnt, Morcova ielelor, Morcovei, Poam slbatic, Suitoare, Tidv de pmnt, Tlhrea, Turbeaza cinelui, Turnari, Zdrnot Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dilleniideae Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant plant peren, monoic; rdcin tuberizat; tulpina alungit noduroas, proas, ramificat, de 2-4 m lungime; frunzele palmat lobate, scurt peiolate; florile brbteti dispuse in raceme } lung pedunculate, iar cele femeieti sunt grupate in raceme } scurt pedunculate, cu flori albe

verzui; inflorirea iunie-iulie; fruct bac neagr. Ecologie i rspandire Specie mezofit; frecvent in zona de step-etajul gorunului, tufriuri, garduri. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile i fructele. Compoziia chimic Gustul amar al esuturilor este determinat de prezna unei triterpene tetraciclice: cucurbitina. Principalele substane identificate in rdcinile acestei specii sunt: glucide (ramnoz), antrachinone (acid crizofanic), acizi grai (acid linoleic, oleic, palmitic, stearic), alcaloizi (bryonicin), alcooli (bryonol), glicozizi diterpenici (bryonin), antrachinone (acid chrizofanic), flobafene, spinasterol, taninuri, bryorezine (2,0 6,8 %). In organele aeriene ale acestei specii au fost identificate substanele: taninuri catehinice, triterpene pentaciclice (cucurbitacin B L, dihidrocucurbitacin B, dihidrocucurbitacin E, tetrahidrocucurbitacina I), steroli (-7stigmasterol, i stigmasterol). In parenchimul cortical i in liberul din rdcini se gsesc celule rezinifere izolate sau dispuse in iruri verticale (Toma i Rugin, 1998). Aciune terapeutic Extractele obinute din frunze au aciune purgativ, iar cele obinute din rdcini sunt citotoxice, diaforetice, expectorante, iritante, purgative i vermifuge. Importana Medicinala, toxica Utilizare Sunt utilizate pentru tratarea rcelii, bronitelor, astmului, ulcerului duodenal, hipertensiunii i arteritei. Medicin uman, popular - uz intern - rdcinile tuberizate au aciune diuretic i purgativ; uz extern - aciune antiinflamatoare i antireumatic, combaterea calviiei. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRYONIA DIOICA Jacq. Denumire popular: Sinonime tiinifice: Bryonia eretica L. ssp dioica Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dilleniideae Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, dioic; rdcin tuberizat; tulpina simpl sau ramificat, inalt de 2-4 m, urctoare cu ajutorul carceilor simpli; frunzele palmat lobate; florile dispuse in raceme, cele brbteti sunt albe glbui, cele femeieti sunt grupate in raceme umbeliforme; inflorirea iulie-august; fruct bac roie. Ecologie i rspandire Rar, in zona pdurilor de stejar-etajul fagului, tufriuri, garduri. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaza produsul vegetal radix, in terapeutic. Compoziia chimic curcubitacinele B, D, E, I, J, K, L i S, briodulcosida, briosida, brionosida, brioamarida; briodiosidele A C; acid brionolic, acid briocumaric; briodina L i R (RIP): fructele conin curcubitacine (analog structural cu cele din rdacin), briodiofina ( protein toxic). Aciune terapeutic Citotoxic (in vitro?), laxativ, emetic, purgativ drastic, antiinflamatoare. Importana Toxica Utilizare Afeciuni respiratorii, gastrointestinale, reumatismale cronice; homeopatie pentru proprietile tonice i adaptogene.

Medicin uman, popular - uz intern - rdcinile tuberizate au aciune diuretic i purgativ; uz extern - aciune antiinflamatoare i antireumatic, combaterea calviiei. Toxicitate Intreaga plant este toxic. Contraindicaii Precauii i reacii adverse Deoarece intreaga plant este toxic, contactul cu specia induce dermite cutanate cu vezicule; ingestia a mai putin de 10 fructe la copii induce vomismente, dureri abdominale insoite de diaree, tulburri de echilibru, rar agitaie. Raportul beneficii/riscuri = negativ. Cultivare Bryonia este o plant cu cretere rapid, care reuete in cele mai multe tipuri de soluri bine drenate i cu poziie insorit. Prezint un sistem radicular foarte ramificat i profund, ataandu-se uor de alte plante. Se inmulete uor prin semine, de preferat a fi semnate in substrat rece imediat ce s-au maturat, iar seminele depozitate se seamn la sfaritul iernii in rsadni rece. La momentul potrivit (posibil de manipulat) se procedeaz la transfer in vase individuale i se menin in ser cel puin pentru prima lor iarn. Plantarea in poziia definitiv se efectueaz la sfarit de primvar, inceput de var, dup ce a trecut pericolul ingheurilor. De asemena, se poate proceda la desprirea tufelor la inceputul primverii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BUXUS SEMPERVIRENS L. Denumire popular: Cimiir Sinonime tiinifice: Bryonia eretica L. ssp dioica Alte denumiri populare: Merior, Bngiu, Bnule, Bnuei, Bnui, Bnuel, Buccel, Cimieriu, Cimiier, Cimioriu, Cinir, Cletaic, Coacze, Drogonie, Iadr, Iedere, Lemnul Domnului, Merior turcesc, Pospang, Puspan, Pupan, Simiir, Simir, Sospain, Sospan, Verdea Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Ordinul: Euphorbiales Familia: Buxaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust-arbore; tulpina poate avea inlimi cuprinse intre 0,3-4m, este foarte ramificat i dens frunzoas; frunzele simple, dispuse opus, persistente (1-4 ani), scurt peiolate, eliptice, ovate sau alungite, su lungimea de 1-3cm, pieloase, cu margini intregi, verzi-intunecat pe faa superioar, verziglbui, glabre pe faa inferioar, lucioase pe ambele fee; flori unisexuate, dispuse monoic, in inflorescene alctuite de regul dintr-o floare femel in centru, inconjurat de flori mascule; inflorirea in martie-aprilie; fructul de tip capsul globuloas sau ovoid cu semine negre, lucioase, prevzute cu caruncul. Ecologie i rspandire Specie cultivat, originar zona mediteraneean. Organe utilizate Produsul vegetal utilizat folium Compoziia chimic In frunzele de buxus a fost pus in eviden prezena proteinelor, glucidelor, a taninurilor i a pigmenilor: cianidin sau/ i pelargonidin i quercetin sau/ i kampferol. Frunzele de Buxus conin alcaloizi steroidici, care deriv de la cicloartenol i care poart denumirea de buxine. Duke (1992) menioneaz prezena urmtoarelor buxine: bebeerin, bebuxin, buxalin-C, buxalpin, buxaltin, buxamin, buxaminol, buxandrin, buxanin, buxarin, buxatin, buxazidin-B, buxazin, buxdeltin, buxen, buxenin, buxenin-G, buxenon, buxepidin, buxerdin, buxetin, buxedin, buxiramin, buxociclamin-A, buxomegin, buxozin-C, buxpiin, buxin, buxtauin, ciclobuxamin, ciclobuxin, ciclobuxonin, ciclomicrobuxin, ciclomicrosin, cicloprotobuxin, cicloprotobuxin-D, ciclovirobuxin, ciclovirobuxin-D, deoxiciclobuxoxazin, dihidrociclobuxin,

dimetilciclobuxin,dimetilciclovirobuxin, metilcicloprotobuxin, N-acetilcicloprotobuxin, N-benzoil-O-acetil-buxodienin, Nbenzoilbuxodienin, N-benzoilciclobuxoliin, Nbenzoilcicloprotobuxoliin, N-benzoilciclobuxin, N-benzoildihidrociclomicrofiliin, N-metilbuxen, Norbuxamin, parabusonidin, parabuxin, pseudociclobuxin i tigloilciclovirobuxein. Seminele de Buxus conin lipide (41 44 %), proteine, acid linoleic, acid linolenic i acid oleic. Aciune terapeutic Antimalaric, antimicrobian (neverificate clinic). Importana Melifera, producatoare de lemn Utilizare Extractele de Buxus erau folosite din timpuri stvechi in medicina popular in tratamentul dermatitelor, al malariei (sec, al XIX- lea), iar in 1975 Merck i colab. folosete totalul alcaloidic in tuberculoz. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dermatite de contact, la doze mari induce vomismente, diaree i spasme severe; 0,1 mg alcaloid (5-10 mg/pKg) efect fatal. Cultivare Planta reuete pe orice tip de sol bine drenat, tolereaz un pH cuprins intre 5,5-7,4 i prefer zonele uor umbrite. Este o specie foarte rezistent la temperaturi joase, dar cu o cretere inceat i prezint numeroase varieti importante pentru valoarea lor ornamental. Se poate inmuli prin semine, de preferat semnate in rsadni rece imediat ce s-au maturat, iar in cazul celor pstrate semnatul se efectueaz cat de timpuriu posibil. Germinarea are loc de obicei in 1-3 luni la temperatura de 15oC, dar pentru seminele pstrate perioada poate fi mai lung (nu este necesar stratificarea, ins aceasta poate determina o germinare mai uniform). Cand plantele au atins o dimensiune corespunztoare se

transfer in vase individuale i se cresc in ser cel puin pentru prima iarn. Plantarea afar la locul definitiv se efectueaz la sfaritul primverii, inceputul verii, dup ce a trecut pericolul ingheurilor tarzii. Se pot de asemenea efectua butai de tulpin in luna septembrie i se supun inrdcinrii in rsadni. Mod de cultivare: Seminte toamna-primavara, marcotaj-primavara prin musuroire, despartire de tufa sau butasire augustin straturi reci Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CALAMINTHA MENTHIFOLIA Host. Denumire popular: izm de pdure Sinonime tiinifice: C. sylvatica Bromf., C. officinalis Moench ssp. menthifolia (Host) Arcang., C. officinalis Moench ssp. menthifolia (Bromf.) P. Fourn., C. silvatica Bromf.- Engl., Melissa calamintha L., M. intermedia Baumg., Satureja silvatica K. Maly, S. intermedia I. Wagn., S. vulgaris Rouy., S. calamintha Scheele. Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, tulpini inalte de 20-60(80) cm, erecte sau ascendente, de obicei ramificate, verzi sau violete, patent proase, cu perii lungi aproape cat diametrul tulpinii. Frunze ovate sau rotund ovate, pe ambele fee fin proase, inferior punctat glanduloase. Flori care 3-7 in verticile compuse din 2

dihazii laxe, pedunculate formand o inflorescen paniculat, lung i lax. Flori de culoare roz sau violacee, fructe brune, ovoidale, retezate. Inflorete VI-IX. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, oligotrofmezotrof, heliosciadofil, crete din zona de silvostep pan in etajul fagului. Detalii... Organe utilizate Este o plant peren, aromat, organele aeriene fiind utilizate atat in scop alimentar, cat i medicinal. Produs vegetal utilizat in terapeutic flores. Compoziia chimic saponozide reprezentate de mono- i bidesmozide ale acidului oleanolic (calendulozidele A-H), alcooli triterpenici ( i -amirenol, arnidiol, calenduladiol, taraxasterol, heliantrioli, ursadiol), steroli (stigmasterol, sitosterol, campesterol), 0,3-0,8% flavone dintre care 0,88% in florile ligulate i 0,25% in florile tubuloase (3-Oglucozide ale izoramnetolului i cvercetolului, 3O-neohesperidozid, 3-O-2-ramnozil-rutinozida constituent majoritar), carotenoide (licopina, neolicopina A, i -caroten, luteina, rubixantina, violaxantina, flavoxantina, crizantemxantina), compui poliinici (acid calendulic), cumarine (umbeliferona, esculetol, scopoletol), esteri cafeil chinici (acid clorogenic), acizi polifenolici (cafeic, vanilic, siringic, o-cumaric), taninuri, substane amare, 0,02% ulei volatil (sesquiterpene oxigenate), rezine, steride (esteri ai colesterolului cu acizii lauric, miristic, palmitic, margaric), poliholozide omogene (ramnoarabinogalactami, arabinogalactani), vitamina C, substane proteice, sruri minerale (mangan). Analiza uleiului volatil extras din plantele acestei specii, efectuate de Burzo .a. (2006), au evideniat prezena urmtorilor componeni: rose furan (86,59 %), -cariofilen (2,87 %), acetofenon (2,81 %), octen-3-ol (1,37 %), 1,3,8-p-mentatrien (0,81 %), -cariofilen (0,45 %), dimetil nonenal

(0,38 %), ocimen (0,29 %), -cadinol (o,24 %) i -elemen (0,18 %). Detalii... Aciune terapeutic Trofic, protectoare, cicatrizant, antiinflamatoare, antiedematoas, antibacterian, antifungic, hipolipemiant, coleretic, spermicid, imunostimulatoare, oestrogenic. Importana Aromatica Utilizare Plgi, degerturi, arsuri, eriteme fesiere, inepturi de insecte, ulcer gastro-duodenal, ulcer varicos, afeciuni ale cavitii bucale, colecistite, dismenoree, infecii cu Trichomonas vaginalis i T. fecalis, cosmetologie. Frunzele se pot folosi pentru prepararea de ceaiuri, care au un efect rcoritor. Toxicitate Contraindicaii Nu se cunosc la dozele terapeutice. Precauii i reacii adverse Nu se cunosc la dozele terapeutice. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Extract apos, tinctur. Interaciuni medicamentoase: Nu se cunosc la dozele terapeutice. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CALENDULA OFFICINALIS L. Denumire popular: Filimic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Boance, Calce, Calinic, Cldru, Chilimiche, Cilimic, Cilimin, Cilimini, Coconie, Crie, Fetic, Filimin, Filimini, Filincic, Floare, Floare galben, Glbenele, Glbnue, Glbioare, Hilimic, Ncoele, Ochi galbeni, Ochiele, Ochiul boului, Ogritene, Roioar, Roiori, Rouli, Ruginele, Ruguli, Rujinei, Rujinele, Rujmic, Rujnic, Runici, Ruori, Ruulie, Salomie, Slunin, Silinii, Silunini, Stncu, Ttii, Vzdoace Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual, rar bisanual; rdcina pivotant; tulpina erect, inalt de 20-50 cm, ramificat de la mijloc, foliat pan la inflorescen, pubescent; frunzele au marginea intreag, pubescente sau glabrescente, cele inferioare spatulat oblanceolate, lung atenuate, sesile, cu varf rotunjit sau scurt mucronate, frunzele mijlocii lat lanceolate; antodiile cate unul pe peduncul; foliolele involucrale ingust lanceolate, proase; florile ligulate 2-3 seriate, portocalii, de 2 ori mai lungi decat involucrul; inflorirea iunie-septembrie; fructele achene, curbate spre interior, iar cele externe sunt mai puin curbate. Ecologie i rspandire Cultivat ornamental, tinctorial i medicinal. Organe utilizate Se utilizeaz florile, in scop medicinal sau tinctorial. Compoziia chimic Principalii componeni chimici identificai in florile acestei plante sunt: glucide (galactoz), proteine (0,6 %), mucilagii (1,5 %), acizii organici, acizi grai, acizi fenolici (acid gentisic, acid p-cumaric, acid clorogenic), uleiurile volatile, saponozide (arvenozid, saponozid), rezine (3,4 %), glicozizi sesquiterpenici (arvozid A), compui benzenoizi (acid syringic), ceril alcool. Steroli: 28-izofucosterol, -sitosterol, campesterol, stigmasterol, -sitosterol, colesterol i derivai ai sterolilor (fucostanol). Diterpene: calendulol, brein, arnidol. Triterpene: -amirin, -amirin, taraxasterol, pseudotaraxasterol, -taraxasterol, faradiol, lupeol, eritrodiol, calenduladiol, heliantrinol C, heliantrinol F, acid oleanolic i alcooli triterpenici: faradiol, lupeol. Esteri triterpenici: faradiol-3-0-palmitat, faradiol-3-0-miristat, faradiol-3-0-laurat,

ornidol-3-0-palmitat, ornidol-3-0-miristat, ornidol-3-0-laurat, calendulor-3-0-palmitat, calendulol-3-0-miristat (Neukirch .a., 2004). Tetraterpene: aurocrom, flavoxanthin, rubixanthin, longispinogenin. Vitamine: acid ascorbic (0,1 0,3 %), tocoferol, rutin. Alcaloizi: narcissin. Florile de Calendula conin pigmeni flavonoizi (0,3 0,8 %) ca: izoramnetin-triglucozid, izoramnetin-3-gluco-ramnozid, izoramnetin-3Orutinozid, izoramnetin-3-rutinozid (narrcissin), i izoramnetin-3-glucozid, quercetin, flavocrom, i caroteni: -caroten, -caroten, -caroten, caroten, -criptoxantin, eloxantin, auroxantin, neoxantin, flavocrom, cisflavoxantin, cis-luteoxantin, citroxantin, mutaxantin, licopen, neolicopen, fitofluen, lutein, cis-lutein, lutein-epoxid, mutatocrom, prolicopin, rubixantin, violaxantin, crizantemaxantin i zeaxantin, precum i pigmeni clorofilieni. Uleiurile volatile sunt secretate de peri situai pe tulpin i in numr mai mare pe faa inferioar a limbului. Perii secretori sunt relativ lungi, pluricelulari, cu pediculul uni- bi- sau triseriat cu o gland mciucat uni sau pluricelular (Toma si Rugin, 1998). Calchat .a. (1991) au identificat 53 de componeni in uleiurile volatile extrase din Calendula. In cantitate mai mare s-au detrminat: -cadinolul (25,13 %), -cadienul (14,86 %), -fenchenul (7,46 %), 10--muurololul 7,04 %), T-cadinolul (5,16 %), nerolidolul (2,75 %) i -pinenul (2,10 %). O cantitate mai mic de 2,0 % din totalul componenilor s-a constatat in cazul urmtoarelor substane: T-muurololul, cadienul, -patcoulenul, cubebenul, cubebenul, -cadienul, muurolenul, epi-cubebolul, terpinen-4-olul, cubebolul, humulenul, -ylangenul, -terpinenul, sabinenul, limonenul, mircenul, eudesmolul, -felandrenul, cubebenul, -cariofilenul, -muurolenul, -

pinenul, p-cimenul, aromadendrenul, calacorenul, (E)-ocimenul, bornil acetatul, -terpinenul, 1,8cineolul, campfenul, -cubebenul, -amorfenul, -cadienul, calamenul, -felandrenul, terpinolenul, 3-carenul, -gurjunenul, mentona, -patculena, -farnesenul, camforul, -copaenul, (Z)- ocimenul, 2-butanona i 2-pentanona. Akihisa .a. (1996) au identificat in florile de Calendula 11 alcooli triterpenici: heliaol, taraxasterol, -taraxasterol, -amirin, amirin, lupeol, taraxerol, cicloartenol, 24-metil enecicloartenol, tirucalla-7,24-dienol i dammaradienol. Dintre aceti componeni, ponderea in fracia alcoolic de triterpene o deine helianolul (29 86 %). esuturile plantelor de Calendula conin: alcaloizi (19 %), metiltocol, derivat fucosteroidic (fucostanol), vitamine (tocoferol), pigmeni (kampferol, quercetin, rubixantin, violaxantin), plastochinone, saponozide. Aciune terapeutic Extractele din florile de Calendula au aciune emolient, hemostatic, antiinflamatoae, antiseptic, antispasmotic, cicatrizant, emenagog, antibacterian i antifungic. Importana Medicinala, tinctoriala Utilizare Extractele sunt utilizate pentru tratarea inflamaiilor bucale i faringiene, a arsurilor, degerturilor, contuziilor, ulcerelor duodenale, menopauzei, a bolilor de piele i de ficat. Tinctura obinut din mugurii de Calendula este folosit pentru tratarea durerilor de cap i a celor de dini. Reprezint un ingredient pentru cremele folosite pentru tratarea luxaiilor, inepturilor, varicelor, asurilor i iritaiilor pielii. Calendula are aciune extrogen, educand durerile menstruale. Alte utilizri:

Medicin veterinar folosete extractele pentru uz intern: pentru tratarea gastritei, ulcerului, cistitei hemoragice furunculoze i pentru uz uz extern pentru tratarea eczemelor, degerturilor, furunculozei, arsurilor, rnilor. In cosmetic se folosesc infuziile din flori, pentru tratarea tenurilor uscate, cosmetica i igiena ocular, tinctura se folosete pentru tratarea pleoapelor ridate; In apicultur este important ca specie melifer. Extractele apoase coninand pigmeni flavonoizi se utilizez pentru colorarea esturilor. In cazul mordrii intr-o soluie de sulfat de aluminiu i potasiu, lana se coloreaz in galben deschis. Mordarea intr-o soluie de sulfat de aluminiu i potasiu i developarea in prezena sulfatului feros, coloreaz lana in gri-verzui (Chiril .a., 1999). Mordarea cu bicromat de potasiu i retratarea cu sulfat de cupru, coloreaz lana in vernil. Cultivare Nu este o plant pretenioas fa de sol, dar prefer terenurile adanci, afanate, bogate, cu umiditate suficient. Semnatul se efectueaz in luna martie, iar una dintre lucrrile importante pe parcursul vegetaiei este indeprtarea din cultur a plantelor care formeaz flori de culoare galben deschis, lsandu-se numai cele cu flori portocalii i portocalii inchise. Pentru producerea de semine se vor alege plantele cele mai bine dezvoltate i numai cele cu flori semiduble sau duble, de culoare portocalie inchis. Pe seminceri se vor lsa numai un numr limitat de flori, dintre cele mai mari i bine dezvoltate, pentru a se obine semine de bun calitate. Florile mici se suprim prin ciupire. Pe msur ce florile se adun, se transport imediat la locurile de uscare, unde se usuc in straturi subiri, afanate, pe rame, site, rogojini, aezate intr-un loc curat, la umbr. Nu se admite uscatul direct la soare, deoarece duneaz calitii florilor. Recoltare

Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori cu receptacul, manual in etape succesive Valorificare CALENDULAE FLOS FLORI DE GLBENELE CEAI DIN PLANTE 1.Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CALTHA PALUSTRIS L. Denumire popular: Calcea calului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Helleboroideae Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Analiza compuilor volatili din anterele florilor acestei specii efectuat de Jurgens i Doter (2004) a evideniat prezena sesquiterpenoizilor (47,7 %), derivailor acizilor grai (27,1 %) i a monoterpenelor (23,0 %). Compuii tipicipentru aceast specie sunt: muurolenul, protoanemoninul i linalol oxidul. Aciune terapeutic Planta are efect iritant, antispasmodic, diaforetic, diuretic i expectorant, iar rdcinile au efect antireumatic, diaforetic, emetic i expectorant. Importana Utilizare Infuziile previn accesele de tuse, decoctul este folosit in afeciunile urinare, ceaiul are efect laxativ, sucul din frunze se utilizeaz pentru tratarea negilor iar anemoninul i protoanemoninul din plant, are efect antitumoral. Frunzele tinere, fierte in mai multe ape se pot consuma in mod similar cu spanacul. Consumul

frunzelor proaspete determin o uoar toxicitate i iritarea mucoaselor, datorit prezenei protoanemoninului. Ceaiul preparat din frunze are efect diuretic i laxativ. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CANNABIS SATIVA L. Denumire popular: Canep Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Aldan, Cnap, Cnep de iarn, Cnep de toamn, Cnip, Dudi, Dudu, Durhaiu, Durhlani, Durhu, Durzoi, Haldani, Haldari, Haldaroi, Halduri, Handri, Handur, Hai, Hladan, Hladari, Hlandov, Holdane, Holdani, Pordici (exemplarele mici ce rmn dup culesul cnepii mari n Transilvania) Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Urticales Familia: Cannabaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual, dioic exemplarele femele fiind mai viguroase decit cele mascule; tulpina poate avea inlimi cuprinse intre 30-100cm; frunzele bazale (opuse) i cele superioare (alterne) sunt palmat-sectate sau palmat-compuse, cu 3-9 lobi (foliole) dinai, proase pe ambele fee; florile sunt grupate in inflorescene aflate in axila frunzelor i au un inveli format din 5 tepale verzi; florile , invelite in frunza protectoare bractee, din care ies 2 stigmate, sunt aezate in inflorescene axilare; fructul de tip achen avind 2-3mm in diametru i 3-5 mm lungime este neted, lucios, bruncenuiu cu aspect marmorat caracteristic; rmane invelit in bractee. Ecologie i rspandire Specie cultivat, originar din Asia de SV. Organe utilizate Prezint importan economic fibrele din tulpinile acestei plante. Acestea se formeaz din

celulele periciclului i ale parenchimului din liberul secundar i reprezint 24,4 % in cazul tulpinilor subiri i 10,8 % in cazul celor groase. Produsul utilizat in terapeutic herba. Compoziia chimic Herba conine: 15-20 % rezin, 0,1-0,3 % ulei volatil (- i - pinen, mircen, limonen, cariofilen. cariofilen-epoxid, -bergamoten, alloaromadendren, -selinen, humulen), flavonoide (orientin, vitexin, luteolin-7-0-g-D-glucuronid, i apigenin-7-0-g-D-glucuronid), compui azotai (colin, trigonelin, -fenil - etil amine, alcaloizi derivai ai spermidinei), derivai ai dihidrostilbenului i spiroindanului (canabispirona, dehidrocanabispirona), 10-15 % substane minerale. Seminele conin: 20 - 31 % proteine (edestin), 29 - 35 % lipide, -caroten, glicocol, histidin. Vitamine: acid ascorbic, 0,37 mg/ 100 g tiamin, 0,20 mg/ 100 g riboflavin i 2,43 mg/ 100 g niacin. Acizi grai: acid linoleic, acid linolenic, acid izolinolenic, acid oleic. Aciune terapeutic Aciunea extractului se bazeaz peprezena tetrahidrocanabinolului, celelalte canabinolide se pare c sunt inactive. Acestea au aciune psihotrop (halucinogan prin decompensare psihic), hipnotic, analgezic, antispastic, bronhodilatatoare, sedativ, anticonvulsivant, antibiotic, antiemetic, estrogen. Importana Oleaginoasa, producatoare de fibre textile Utilizare In unele forme de neoplasm avansat, cefalee, dismenoree, astm, glaucom (ca adjuvant, sub form de igri cu marijuana). Deoarece aciunile terapeutice nu pot fi disociate de aciunea psihotrop, produsele nu au aplicaii terapeutice. Sunt folosite numai in S.U.A. pentru aciunea antiemetic. Medicina uman (popular): seminele (achenele) fierte in lapte i pisate se foloseau pentru pansarea rnilor sau vindecarea unor afeciuni ale pielii;

cu fumul rezultat din arderea lor se tratau durerile de urechi sau cap; fina fiart in lapte sau sup era dat in bolile de stomac sau contra otrvirilor, in timp ce fiart in vin alb pentru calmarea tusei; preparat dup alte reete, fiertura de semine se administra i pentru tratarea tuberculozei; decoctul din plant, amestecat cu unt sau alte plante era folosit pentru tratarea reumatismului . Medicina veterinar (popular ): seminele (achenele) folosite pentru tratarea pestei la porci, a tuberculozei la cai; fumigaii cu pleav sau zeama obinut din fierberea varfurilor plantei cu flori utilizate pentru tratarea glbezei la oi. Fibrele extrase din tulpini constituiau materia prim de baz pentru confecionarea imbrcmintei i a altor textile in cas; seminele bogate in uleiuri au fost larg folosite in alimentaie pan la apariia plantelor oleaginoase de origine american; din fina obinut prin presarea seminelor se fceau umputuri pentru plcini sau supe. In vopsitorie se utilizeaz: - Herba. Obiceiuri, tradiii: erau in strans legtur cu preocuprile pentru obinerea unei recolte bogate mai numeroase primvara, la semnat i in ciclul srbtorilor din acest anotimp; in randul ocupaiilor casnice tradiionale, prelucrarea fibrelor era a doua ca importan dup pregtirea hranei. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Administrarea repetat conduce la scderea capacitii intelectuale i fizice, la instalarea toxicomaniei, deficienei imunitare (micorarea rezistenei la infecii virale, leucemie, SIDA). Cultivare Canepa prefer soluri bogate in substane nutritive, umede, cu reacie neutr sau uor alcalin, cu un pH cuprins ntre 7,1-7,4. Sunt recomandate solurile argilo-lutoase, permeabile pentru ap i aer, rezultate bune obinandu-se in ara noastr pe aluviuni, cernoziomuri cu apa freatic la

suprafa, pe lcoviti lucrate adanc, potrivite fiind chiar i turbriile. Sunt contraindicate solurile cu nivelul apei freatice mai ridicat de 80 cm, cele prea umede, sau cele prea uoare, ori solurile srace in humus i in substane minerale. Este o plant rezistent la temperaturi sczute, dar acestea pot determina stagnri in cretere, imbtranirea i in consecin inflorirea timpurie i reducerea inlimii. Canepa consum foarte mult ap, mai ales in perioada de butonizare-inflorire (mai mult chiar decat porumbul), iar cea mai potrivit umiditate a solului este 70-80% din capacitatea capilar pentru ap. In privina temperaturii, canepa rezist la inghe pan la inceputul creterii intense, dup care rezistena scade treptat. Semnatul se efectueaz timpuriu, respectiv prima decad a lunii aprilie (dup cerealele de primvar sau inaintea porumbului), folosind 70 i 90 kg la hectar, in raport cu indicii de calitate ai seminelor. Intarzirea semnatului are drept consecine scderea produciei de fibre mai ales in regiunile secetoase, atac de purici, inflorire timpurie i tulpinile rman scurte. Producia obinut in cazul canepii cultivate pentru fibre este in medie de 50-60 q/ha tulpini uscate. Deoarece in cazul unei astfel de culturi nu se poate obine sman, se impune realizarea unei culturi speciale pentru producerea de semine necesare semnatului. Astfel de culturi se infiineaz in zonele foarte favorabile, in special in campia de vest. Producia de semine obinut este cuprins intre 400-800 kg/ha. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze sau seminte Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CAPSELLA BURSA-PASTORIS (L.) Medik. Denumire popular: Traista ciobanului Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Arior, Buruiana de friguri, Coada pisicii, Iarba de friguri, Pasatel, Pascuta, Pastele calului, Pastele cailor, Plosca ciobanului, Punga babei, Punga popii, Pungulita, Rapan, Straita ciobanului, Straita popii, Tasca ciobanului, Tasculita, Tascuta, Trasta vacarului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee anuala sau bisanuala cu radacina pivotanta; tulpina de 6-60 cm, de obicei solitara, simpla sau ramificata are in partea bazala frunze in rozeta, oblanceolate, cu marginea variat alcatuita (intreaga, dintata, sinuat-lobata, runcinat-fidata sau sectata); frunzele tuplinale sunt intregi sau dintate, cu auricule mari, amplexicaule; florile cu petale albe, pe tipul 4, grupate in racem; inflorire in aprilie-iulie (uneori pana in noiembrie); fruct silicula triunghiular obcordata, lunga de cca. 6-9 mm cu seminte numeroase, deschis-brunii. Ecologie i rspandire Specie euritrofa mezotrofa, eurifila, frecventa din zona stepei pana in etajul boreal prin livezi, campuri, locuri cultivate sau ruderale. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza herba. Compoziia chimic Substantele identificate in tesuturile aeriene sunt: glucide (4,8 %), lipide (0,3 4,2 %), proteine (4,2 35,6 %), steroli (-sitosterol, eritrosterol), inozitol, taninuri, acid tanic, saponine, baze azotate (colina), amine (1 % colina, acetilcolina, tiramina), polioli (adonitol, manitol, sorbitol), glucozizi cu sulf (gluconapina, sinigrina), glicozizi secoiridoizi (amarogentin), centapicrin (hidroxibenzilester al swerozidului), tanin si o peptida cu actiune hemostatica.

Aminoacizi: arginina, acid aspartic, acid glutamic, leucina, metionina, prolina, histamina. Pigmenti: -caroten (0,2 2,2 mg/100 g), luteolin-7-galactozid, luteolin-7-rutinozid, rutina, diosmetina, diosmina, hissopina, gentioflavina, gentioflavonid, gentiopicrina. Alcaloizi: gentianidina, gentianina, bursina, tiramina. Monoterpene: gentiopicrosid, swertiamarina, swerosid si triterpene: si -amirina. Vitamine: 36 - 550 mg/ 100 g acid ascorbic, 3,4 mg/ 100 g, niacina, 1,44 mg/ 100 g riboflavina, 2,12 mg/ 100 g tiamina, rutina. Acizi: acid citric, acid cafeic, acid fumaric, acidul oxalic, acidul piruvic, acid p-cumaric, acid protocatehic, acid ferulic, acid hidroxibenzoic, acid protocatechuic, acid sulfanilic, acid paminobenzosulfonic, acid tiocianic, acid cerotic, acid crataegolic acid siringic, acid vanilic, acid bursic. Acizi grasi: acid linoleic, acid linolenic, acid oleanolic, acid oleic, acid palmitic, acid stearic, acid cerotic (triacontanol). Aciune terapeutic Vasoconstrictoare, hemostatica, antiseptica, astringenta, ionotrop pozitiva, cronotrop negativa. Importana Medicinala Utilizare Dismenoree (de pubertate sau de menopauza), diaree, hemoroizi, varice, insuficienta venoasa, epistaxis, rani sangerande. Alte utilizari: Medicina umana (populara): tulpini florifere ceai contra frigurilor?, in afectiuni ale cailor urinare, in tratarea bolilor de stomac sau a pierderilor de sange . Precauii i reacii adverse Nu se cunosc la dozele terapeutice. Forme farmaceutice Tinctura, extracte fluide (extractele fluide sunt eficace 3 luni dupa preparare). Cultivare Planta creste chiar pe cele mai sarace soluri, infloreste in astfel de conditii, numai ca atinge

doar cativa centrimetrii in inaltime inainte de a inflori si a forma seminte. In cazul solurilor bogate, cresterea este puternica, planta atinge chiar 60 cm si inflorirea va fi mai tardiva. Se seamana in situ din februarie pana in mai, dar si in mijlocul toamnei. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera sau coasa, in luna mai, cand plantele nu au fructificat inca Valorificare BURSAE PASTORIS HERBA IARBA DE TRAISTA CIOBANULUI 1.Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CAPSICUM ANNUUM L. Denumire popular: Ardei Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ardei borcanos, Ardei gras, Ardei iute, Ardei lung, Ardei rosu, Besica, Boia, Chiparca, Chiparus, Chiper chiperat, Chiper de cel dulce, Chiper iute, Chiper lung, Paprica, Piparca, Piper turcesc, Piper rosu, Poprica, Popivnic, Tiper amar, Tiper dulce Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Solanales Familia: Soolanaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; tulpina ramificata de 30-50 (100) cm inaltime; frunzele sunt simple, intregi, lanceolate, petiolate; flori albe; inflorirea: iunieseptembrie; fructul baca de forme si dimensiuni diferite, colorate verde inchis, verde galbui, rosu, portocaliu. Ecologie i rspandire Specie termofila; frecvent cultivata ca planta alimentara si condimentara. Organe utilizate Produsul utilizat in terapeutica fructus. In scop medicinal se utilizeaza fructele maturate si deshidratate de Capsicum annuum L. var. minimum

(Miller) Heiser si cele ale varietatii Capsicum frutescens L. care au un continut minim de 0,4 % capsaicinoide, exprimate ca si capsaicina. Compoziia chimic Fructele de ardei au un continut redus de substante energetice, valoarea energetica fiind de 115,1 kJ/ 100 g parte edibila (Souci s.a., 1981). Continutul in principalele componente chimice din fructe este urmatorul: glucide totale 1,5 6,6 %, ( 1,41 % glucoza, 1,26 % fructoza, 0,12 % zaharoza), protide 1,2 %, lipide 0,20 %, cumarine (scopoletina), glicoalcaloizi (solanina), substante minerale 0,57 % si fibre 1,97 %. Continutul de vitamine din 100 g fructe de ardei este urmatorul: tiamina 0,06 mg, riboflavina 0,05 mg, piridoxina 0,27 mg, nicotinamida 0,33 mg, acidul folic 0,02 mg, acidul pantotenic 0,23 mg, acidul ascorbic 139 mg si tocoferolii 0,65 mg. Continutul fructelor de ardei in aminoacizi este relativ scazut: 0,01 % histidina, 0,04 % isoleucina, 0,04 % leucina, 0,05 % lizina, 0,01 % metionina, 0,05 % fenilalanina, 0,04 % treonina si 0,03 % valina. Continutul in elemente minerale exprimat la 100 g substanta edibila este urmatorul: sodiu 1,7 mg, potasiu 212 mg, magneziu 12 mg, calciu 11 mg, mangan 0,10 mg, fier 0,75 mg, cupru 0,10 mg, zinc 0,03 mg fosfor 0,29 mg, clor 0,19 mg si iod 0,002 mg. Sterolii identificati in fructele de ardei sunt reprezentati de: -sitosterol, campesterol si stigmasterol. Acizii orgenici sunt reprezentati de acidul malic (60, 0 mg/ 100 g) acidul citric (262,0 mg/ 100 g), acidul oxalic (16,0 mg/100 g), acid 3metilbutiric. Dintre acizii grasi, in fructele de ardei s-a identificat prezenta: acidului linolenic, arahidic, behenic, linoleic, oleic, palmitic si palmitoleic. Fructele de ardei contin glicozizi sterolici cum sunt: caanozidul A, B, C, D,E, F, I, II, III, IV, V, A-1, B-1 si C-1. Lunig s.a. (1994) au identificat urmatorii compusi volatili din fructele de ardei: 2,3-butadiona, 1penten-3-ona, hexanal, 3-caren, -ocimen, octanal si 2-izobutil-3-metoxipirazona. In afara de acestia au mai fost identificati: -pinen, -

felandren, -terpineol, -tuien, -pinen, camfen, -3-caren, eugenol, -terpinen, linalool, p-cimen, terpinolen si terpinen-4-ol. Culoarea fructelor de ardei este determinata de prezenta pigmentilor clorofilieni, carotenoizi si a flavonelor. In faza de maturitate continutul de caroten a fost 29,32 mg/ 100 g si cel de capsantina de 27,49 mg/ 100 g. In soiul Bovet 4 Deli si Toth (1997) au identificat 34 de pigmenti carotenoizi. Principalii carotenoizi din fructele maturate au fost: capsantina, capsorubina, zeaxantina, cucurbitacina A si carotenul. Urmeaza in ordinea concentratiei lor: capsantin-5,6-epoxid, karpoxantina, violaxantina, cicloviolaxantina, anteraxantina, nigroxantina, -criptoxantina si unii izomeri cis si oxizi furanoizi. De asemenea, in timpul maturarii ardeilor are loc sinteza de novo si esterificarea carotenilor. La inceputul procesului de maturare xantofilele esterificate reprezinta aproximativ 50 % din totalul carotenilor. In timpul maturarii are loc diminuarea cantitatii de xantofile libere, acumularea celor partial esterificate, iar o parte din xantofilele partial esterificate sunt esterificate total. In fructele complet maturate continutul de caroteni liberi, partial esterificati si total esterificati este de 21,3 %, 35,6 % si respectiv 43,1 %. Acizii grasi care esterifica xantofilele galbene sunt acizii linoleic, miristic si palmitic, in timp ce xantofilele rosii sunt esterificate de acizii lauric, miristic si palmitic. Prezenta acizilor grasi saturati in xantofilele rosii explica stabilitatea lor mai mare in comparatie cu cele galbene. Dintre pigmentii carotenoizi au mai fost identificati: 3-hidroxi--carotenul, 3,6-epoxid5-hidroxi-5,6-dihidro-zeaxantina, 5-hidroxicapsantin-5,6epoxid, cis-9-capsantina, xantofil-epoxid si caroten. Dintre compusii flavonici, in fructele de ardei au fost identificati: hesperidozida, rutozida,

eriodictiozida, luteolin-7-0--apioglucozid si luteolin-7-0-diglucozid. Pungenta fructelor de ardei se datoreaza acumularii unui grup de amide, denumite capsaicinoide, dintre care fac parte capsaicina, dihidrocapsaicina, nordihidrocapsaicina, homocapsaicina si homodihidrocapsaicina (Cotter, 1980). In semintele de ardei a fost determinata prezenta urmatoarelor substante: 24-metil lofenol, 24metilen-cicloartanol, 31-nor-lanosterol, 31norcicloartanol, -amirina, acid carnaubic, citrostadienol, cicloartanol, cicloartenol, cicloeucalenol, gramisterol, lanosterol, lofenol, lupeol, obtusifoliol, trigonellina, acid oleic si acid stearic. Detalii... Aciune terapeutic Vasodilatatoare (locala) cu antrenarea unor tulburari nervoase locale.Irita puternic mucoasele si produce arsuri dureroase. In doze mici produsul poate fi folosit pentru cresterea secretiei gastrice si a peristaltismului intestinal (administrare orala). Importana Alimentara, aromatica si condimentara Utilizare Algii musculare (urmari ale unor elongatii la nivelul umarului si coloanei vertebrale) si reumatismale, herpes, zona Zoster (la adulti si adolescenti). Alimentatie - fructele se consuma in stare cruda, gatite, murate sau sub forma de boia . Industrie - fructele se folosesc pentru obtinerea conservelor; Medicina, umana, populara - uz intern - fructele vitaminizeaza organismul , cele de -ardei iute, in doze mici, ajuta la digestie, scad presiunea arteriala, uz extern - combaterea oboselii corzilor vocale, combaterea reumatismului si a degeraturilor, a anginei. Cosmetica - combaterea alopeciei (cheliei). Toxicitate Contraindicaii Rani si sensibilitate la preparate pe baza de capsaicina (la aplicatii externe), gastrite,

ulcere gastro- duodenale (pentru consumul intern), evitarea contactului cu mucoasele, in special ochii. Precauii i reacii adverse Urticarie, exantem. Consumul intern excesiv poate irita esofagul, stomacul si poate genera gastrite, ulcere gastro-duodenale si iritatii renale, supradozarea poate conduce la vezicule si degenerescente neuronale. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Forme lichide (0,005-0,010% capsinoide), emplastre (cu 10- 40 g capsinoide /cm2) si preparate semisolide (0,02- 0,05% capsinoide). Fructele de ardei prezinta importanta in alimentatie mai ales pentru continutul lor de acid ascorbic deosebit de ridicat. Conservare Cultivare Ardeiul este o planta pretentioasa fata de factorii de vegetatie. Temperatura minima de germinare este de 14-15oC, iar cea optima de 25-28oC. Plantele cresc si fructifica corespunzator la temperaturi de 2225oC. Suma temperaturilor active (de peste 17oC) este de 3000oC. Ardeiul are pretentii ridicate fata de lumina, iar in vederea fructificarii necesita cel putin 8000 lucsi. Este o planta de zi scurta, dar suporta si o fotoperioada mai mare de 12 ore si chiar lumina continua. Planta are pretentii mari fata de apa. Insuficienta apei duce la avortarea unui numar mare de flori, fructele cresc incet, sunt diforme si lipsite de turgescenta. Consumul de apa difera cu faza de vegetatie si se poate aprecia dupa coeficientul de transpiratie, care are valoarea de 500 in primele faze, 550 in perioada infloririi si de 750 la fructificare. Plafonul de umiditate din sol trebuie sa fie de 65-71% din capacitatea de camp la inceputul vegetatiei si de 80-90 % in perioada fructificarii. In privinta nutritiei se poate mentiona ca ardeiul reactioneaza bine la fertilizarea cu ingrasaminte

organice, aplicate atat la ingrasarea de baza, cat si in cursul perioadei de vegetatie. Prefera solurile usoare, nisipo-lutoase, aluviale, cu reactie neutra sau usor acida, cu un pH 6,8. Plantele de ardei au pretentii mari fata de aer, in special in sere, in perioada fructificarii, cand plantele cer aer proaspat, dar sunt sensibile la curentii reci de aer. Ardeiul se cultiva in camp, in solarii si in sere. Pentru cultura in camp, se produc rasaduri prin semanat in spatii incalzite (intai ardeiul gras pentru cultura timpurie in perioada 20-25 februarie; urmeaza ardeiul gras pentru cultura de vara in perioada 25 februarie-15 martie si in cele din urma ardeiul lung si gogosar pentru culturile tarzii in perioada 5 februarie - 20 martie). In vederea producerii rasadului pentru un hectar de cultura se folosesc 1,2-1,5 kg samanta. La plantare rasadul trebuie sa aiba varsta de 6065 zile, iar cu cateva zile inainte de plantare se procedeaza la calirea rasadurilor prin aerisire mai puternica ziua si noaptea, iar cu cateva ore inainte de scoaterea rasadurilor se uda abundent. Se planteaza mai intai ardeiul gras timpuriu (25 aprilie5 mai), apoi ardeiul gras, gogosar si lung (5 -20 mai). Recoltarea la ardeiul gras se realizeaza la maturitatea tehnica, la ardeiul iute si lung la maturitatea tehnica, cat si cea fiziologica, iar la ardeiul gogosar si de boia numai la maturitatea fiziologica. Productiile medii care se obtin sunt: 2030 t/ha la ardeiul gras, gogosar si lung si de 812 t/ha la ardeiul iute si ardeiul de boia. Cultura ardeiului prin semanat direct in camp, desi permite eliminarea fazei de rasad (costisitoare), nu a capatat extindere. In solarii se cultiva de obicei ardeiul gras, cu producerea rasadurilor in spatii incalzite, in perioada 1-5 februarie in rasadnite si 10-15 februarie in sere, folosind 800 g seminte pentru producerea rasadurilor necesare plantarii unui hectar. Plantarea se efectueaza atunci cand temperatura solului se

mentine pe o adancime de 10 cm la un nivel de 1415oC. Recoltarea se incepe in prima decada a lunii iunie si se poate prelungi pana in prima decada a lunii octombrie, obtinand 35-40 t/ha. In conditii de sera se cultiva ardeiul gras si ardeiul iute, in ciclul I scurt (1-10 februarie 10-15 iulie) si prelungit (1 februarie 5 martie, pana la jumatatea lunii octombrie). In ciclul II se poate cultiva in perioada 5 iulie- 30 noiembrie. Rasadurile se produc in sere inmultitor, cu semanat in perioada 15 octombrie -15 noiembrie pentru cilcul I (cu varsta la plantare de 100-110 zile), respectiv 1-10 mai, pentru ciclul II (varsta la plantare fiind de 50-60 zile). Se folosesc 0,5 -0,6 kg samanta pentru un hectar. Recoltarea se esaloneaza in functie de ciclul de cultura. Pentru ciclul I recoltarea incepe in aprilie si se continua pana la 15 iulie, obtinand 40-50 t/ha. La cilcul I prelungit, recoltarea incepe intre 1 mai si 15-20 octombrie, productia fiind de 60-70 t/ha. In ciclul II, recoltarea se efectueaza intre 1 noiembrie si 30 noiembrie, iar productia obtinuta este de 25-30 t/ha. In vederea producerii semintelor, tehnologia de cultivare este asemanatoare cu cea pentru obtinerea de fructe pentru consum, cu mentiunea aplicarii unor lucrari de ingrijire specifice. Recoltarea se realizeaza la maturitatea fiziologica, manual, in 2-3 etape, iar productia de seminte este de 180210 kg/ ha la ardeiul gras, 210-240 kg/ha la ardeiul lung si 160-190 kg/ha la ardeiul gogosar. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructele, manual, in 3-4 etape, pe masura atingerii maturitatii Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CARLINA ACAULIS L. Denumire popular: Turta Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ceapa ciorasca, Ciortopelog, Ciurul znelor, Ciurul zorilor, Colacul babii, Gainusa, Iarba lupului, Marul

ciobanului, Nevastuica, Palamida, Pinea babei, Punga babei, Sita znelor, Spinul cerbului, Tataiase, Tula, Turcea, Turturea Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae) Subfamilia: Asteroidae Caractere morfologice Planta perena, cu rizom gros; tulpina lipseste sau este scurta de 15 mm; frunze penat-sectate, paienjeniu paroase; alterne, lat ovate, penatsectate; florile tubuloase, rosiatice, sunt dispuse in inflorescenta de tip antodiu, de 3-6 (10) cm diametrul; hipsofile involucrale interioare alb argintii sau palid roze; inflorirea august-septembrie; fruct achena, de 4-5 mm lungime, fin alipit paroase, cu papus de 13 mm. Ecologie i rspandire Specie oligotrofa, xeromezofita; frecventa in etajul fagului-etajul boreal, pajisti. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Radacinile acestei specii contin 1 3 % ulei volatil, componentul prioritar fiind benzil-2furilacetona. Aciune terapeutic Extractele se folosesc pentru tratarea spasmelor tractului digestiv, a bolilor de ficat si retentiei urinare. Tinctura obtinuta din aceasta specie are actiune antidermatozica, tonica si antibiotica si este folosita ca activator al sistemului nervos simpatic. Importana Medicinala Utilizare Planta a fost utilizata pentru proprietatile ei afrodisiace. Extractele din radacini au efect antibiotic, antispasmodic si digestiv, iar in doze mari au efect febrifug si purgativ.

Medicina umana, populara - uz intern - rizomul si radacinile plantei actioneaza ca diuretic, sudorific, colagog, antibacterian etc., uz extern - tratarea bolilor de piele; Medicina veterinara, uz intern - tratarea nefritei, starii febrile, indigestii, ascita, uz extern - tratarea plagilor purulente, dermatitelor, scabiei. Cultivare Mod de cultivare: Transplantarea rasadului semanat in straturi primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, radacini, tulpini Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CARDUUS NUTANS L. Denumire popular: Ciulin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Cucuruzul magarului, Ghimpan, Scai, Scaiete, Scaiete, Schin, Spin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta bisanuala; radacina pivotanta; tulpina erecta, inalta de 50-150 cm, simpla sau ramificata, foliata, spinos aripata; frunzele bazale din primul an sunt mari, oblanceolate, glabre, trilobate, lobii terminati in spini galbeni, dispuse in rozeta (aceasta rozeta de frunze dispare pana la inflorire); frunzele tulpinale decurente pe tulpina, paroase pe dos, formind aripi lobate si spinoase; ramurile prezinta un singur antodiu, paienjeniu tomentos, de obicei nutant; hipsofilele involucrale au latimea maxima de 2-5 mm; florile sunt rosii; inflorirea iunie-august; fructele achene umflate. Ecologie i rspandire

Specie xeromezofita-mezofita, frecventa in zona de stepa-subetajul gorunului, pajisti ruderalizate. Detalii... Organe utilizate In scopuri medicinale se utilizeaza organele aeriene, care se recolteaza in perioada de inflorire. Compoziia chimic Principalii componenti din organele aeriene sunt: glucidele, aminoacizii, pigmentii clorofilieni si flavonici si derivatii dihidroxifenolici. Semintele sunt bogate in ulei: 41 44 %. Aciune terapeutic Extractele obtinute din florile acestei plante au efect febrifug, cele obtinute din planta intreaga au efecte hepatoprotectoare, atribuite asparaginei, iar cele din semintele cre au un continut ridicat de acid linoleic, sunt folosite la prevenirea arterosclerozei. Importana Melifera Utilizare In medicina umana, populara se folosea in amestec cu coaja de nuca, radacini de patlagina si rostopasca la bai pentru copii, in vederea intaririi organismului. Cultivare Ciulinul reuseste pe orice fel de sol de gradina, un teren insorit. Planta atrage albinele, fluturii si se o hrana potrivita pentru omizile multor specii de lepidoptere. Semanatul in situ se realizeaza primavara. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CARTHAMUS TINCTORIUS L. Denumire popular: Sofranasi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Crapusnic, Pintenoaga, Safranel, Sofran, Sofran de gradina, Sofran rosu, Sofran prost, Sofran salbatic, Sofranel, Uruian Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae

Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina erecta, inalta de 20-60 cm, cilindrica, foliata pana la inflorescenta; frunzele tulpinale sesile, coriacee, lanceolate sau alungit ovate, aproape glabre, cu margini spinos dintate (mai rar intregi); antodii solitare in varful ramurilor de 3-3,5 cm diametru; hipsofilele involucrale externe verzi, alungit eliptice, spinos dintate, terminate in spin alteori intregi, cele mijlocii ovate, terminate in apendice verde, spinos sau nespinos, cele interne ovat lanceolate, verzi galbui intregi, nespinoase; florile portocalii mai tarziu devin rosietice; inflorirea iulieaugust; fructele achene brun galbui, obtuz 4-muchiate, lungi de 6 (7) mm, fara papus. Ecologie i rspandire Cultivata oleaginoasa si tinctoriala. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza frunzele, florile recoltate in lunile iulie septambrie si semintele recoltate in luna octombrie. Compoziia chimic Frunzele contin: glucide, proteine (12 17 %), ubichinona, compusi alifatici (safynol) si alcaloizi (serotobenina). Uleiurile volatile extrase din frunze contin: beta-farnesen, (Z)-3-hexenil-butirat, 1pentadecen, alfa-copaen, benzotiazol, betaciclocitral (0,05 ppm), beta-ionona (0,09 ppm), beta-selinen (0,11 ppm), cariofilen (28 ppm), decanal, delta-cadien, germacren D, humulen, limonen, Pigmentii din frunze sunt reprezentati de: luteolin-7-beta-D-glucozid. Principalele substante identificate in flori sunt: glucide, lipide (6,3 %), mucilagii, proteine (14,8 %), ulei volatil (verbenona), lignani (matairezinol), lignine (tetratrachelozid), alcaloizi indolici (serotobenina), cetone monoterpenice (verbenona) si substante minerale.

Dintre pigmenti au fost identificati glicozizi ai kampferolului, flavanone (cartamidina sau 5,7,8,4'- flavanona), gicozizi ai flavanonelor (izocartamina). Hidrocarburi: nonanal, hexadecen, heptadecen, pentadecen, hexenal, decadienal. In compozitia uleiurilor volatile s-au identificat urmatoarele substante: beta-farnesen, (E,E)-2,4decadienal, 1-heptadecen, 1-hexadecen, 1pentadece, 1-tridecen, 2-hexanol, 2hidroxiarctiin, acid 2-metilbutiric, acid 3metilbutiric, 3-hexanol, alfa-cedren (0,24 1,4 ppm), alfa-copaen (0,17 0,22 ppm), alfa-felandren (0,01 ppm), benzotiazol, beta-ionona (0,07 0,88 ppm), betaselinen (0,14 0,29 ppm), cariofilen (45 ppm), decanal, delta-cadien, etil-acetat, etilbenzen, humulen, nonanal, O-xilen, terpinen-4-ol. Semintele contin: glucide (12 53 %), proteine (12 20 %), vitamine (acid ascorbic, niacina, riboflavina, tiamina, gama-tocoferol), lipide (20 62 %), acizi grasi: acid arahidic (0,5 %), behenic (1 %), linoleic (68 83 %), linolenic (0,5 %), miristic (max. 0,2 %), oleic (8 21 %), palmitic (0,6 1,8 %), stearic (1 5%), lignine (trachelozid). Aciune terapeutic Extractul obtinut din florile acestei specii are proprietati laxative, diuretice, anticolesterolice, sedative si stimulante. Importana Oleaginoasa, tinctoriala Utilizare Este utilizat pentru tratarea ranilor, arsurilor si a gripei. In medicina umana, populara, florile si fructele se folosesc contra tusei, au proprietati expectorante, bacteriostatice, cicatrizante. In alimentatie se foloseste uleiul rafinat in diferite preparate culinare, care este sursa de vitamina F. Petalele sunt utilizate in scop tinctorial, pentru obtinerea de diferite nuante de galben. In cosmetica se foloseste pentru obtinerea de produse de machiaj, utilizate in teatru. In apicultura este importanta ca planta melifera. Cultivare

Planta reuseste pe orice tip de sol bine drenat, cu un pH cuprins intre 5,4-8,2 necesitand umiditate corepunzatoare a solului din momentul plantarii pana la inflorire. Necesita pozitii de plin soare. Tolereaza bacteriile, uscaciunea, inghetul, fungii, valorile mari ale pH-ului, mediul salin, virusurile si vanturile. Este o planta specifica zonei temperate, creste bine in arealele destinate graului si orzului, iar in cazul zilelor scurte si reci, deci in prima parte a sezonului cresterea este inceata. Necesita zile lungi (o fotoperioada de circa 14 ore), tolereaza umbra si buruienile, nu creste ca o buruiana deoarece alte plante mai batrane o domina inainte de a se stabiliza. In privinta tolerantei la saruri se aseamana cu bumbacul, dar are o toleranta mai redusa comparativ cu orzul. Planta devine matura in 110-150 zile de la plantare ca si cultura de primavara, cum de altfel se practica de obicei si 200 zile sau mai multe in cazul culturii semanata toamna. Recoltarea trebuie efectuata cand planta este complet uscata. A fost cultivata de mii de ani pentru obtinerea de vopsea din florile sale, dar astazi astfel de vopsea a fost inlocuita cu vopsele chimice. Totusi, planta este cultivata in scop comercial in zonele temperate calde si tropicale pentru semintele sale foarte bogate in ulei. Semanatul se efectueaza primavara in sera incalzita, iar germinarea are loc de obicei in 2-4 saptamani la temperatura de 15oC. La momentul potrivit se procedeaza la transfer in vase individuale si plantarea in pozitia permanenta se realizeaza la sfarsitul primaverii sau inceputul verii. Semintele pot fi de asemenea semanate in situ in aprilie-mai, insa la astfel de plante nu se va ajunge la maturarea semintelor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, manual, iulie-august

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CARUM CARVI L. Denumire popular: Chimen Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Chim, Chim de cmp, Chim salbatic, Chiman, Chimen de cmp, Chimeon, Chimin, Chimin de cmp, Chimin salbatic, Chimon, Chimion de cmp, chimion salbatic, Chiminoc, Chiminog, Chimisor, Cimin, Cumin, Lima, Negralica, Piperus, Sacarica, Sacarea, Secara, Secarea, Secarica, Secarita, Tarhon, Tiparus Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee bisanuala pana la perena, glabra, cu radacina pivotanta, relativ groasa, uneori ramificata; tulpina inalta peste 1m este muchiata, fistuloasa, ramificata in partea superioara; frunzele bazale 2-3 penat-sectate, lung petiolate; cele superioare sesile, sectate, cu laciniile filiforme, alungite; umbelele au radiile inegale; umbelulele au flori numeroase, cu pedicelii florali inegali; flori radiante, cu petale inegale, mici, albe, roz sau rosii; infloreste in lunile mai iulie; fructul mericarpic de tip dicariopsa cu mericarpii alungit-elipsoidale, slab curbate, 5-muchiate in sectiune transvesala. Ecologie i rspandire Specie euritrofa, mezofila, frecventa din etajul gorunului pana in cel boreal in pajisti, locuri ingrasate, cultivata ca planta condimentara, medicinala, aromatica. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza fructele, iar in scop alimentar, organele aeriene, care contin uleiuri volatile cu monoterpene monociclice. Compoziia chimic

Principalii componenti identificati in fructe au fost: uleiurile volatile (maxim 7,0 % sub. uscata), proteine (20-25 %), lipide (15-20 %), glucide (2025 %, in special manani), celuloza, furanocumarine (herniarina, scopoletol), poliine (falcarindiona, falcarinolona), acizi fenolici (acid cafeic), flavone (heterozide ale kemferolului si cvercetolului), tiamina (0,38 mg/ 100 g), riboflavina (0,38 mg/ 100 g), niacina (3,60 mg/ 100 g) si sitosterol. Principalii acizi grasi determinati de Kelkar (1971) in fructele acestei plante sunt acidul petroselinic (31,89), acidul oleic (31,98 %), acidil linoleic (29,07 %), acidul linolenic (0,48 %), acidul arahic (0,3 %), acidul stearic (1,3 %), acidul palmitoleic (0,48 %), acidul palmitic (4,36 %), acidul miristic (0,27 %) si acidul lauric (0,14 %). Analizele efectuate de Lawrance (1980) la fructele de chimeon au permis identificarea in uleiurile volatile a 30 de componenti. Ponderea au detinuto limonenul (49,80 %) si carvona (47,10 %). Ceialalti componenti au detinut fiecare mai putin de 1,0 % din totalul componentilor: transdihidrocarvona, mircenul, trans-carveolul, cis-carveolul, cisdihidrocarvona, -cariofillenul, linaloolul, pinenul, sabinenul, -terpinenul, germacrenul D, neodihidrocarveolul, -thujona, campfenul, -3-carenul, p-cimenul, nonanalul, octanalul, dihidrocarveolul, isodihidrocarveolul, cispmenth-2-en-1-olul, cis-p-menta-2,8-dien-1-olul, neoisodihidrocarveolul, -felandrenul, felandrenul, -pinenul, -terpinenul si terpinolenul. Analizele efectuate la uleiurile volatile extrase din plante, a evidentiat prezenta a 21 componenti. Germacrenul D a detinut 81,0 % din totalul componentilor identificati. O concentratie de 1 6 % din totalul componentilor s-a determinat in cazul urmatorilor componenti: -cariofilen, elemen, -cadien, germecren B, (E)--ocimen si limonen. O concentratie mai mica de 1,0 % s-a determinat in cazul componentilor: -limonen,

octanal, -copaen, germacren A, -cubeben, selinen, -cadien, -elemen, -elemen, (Z)-ocimen, mircen, nonanal, sabinen si terpinolen (Witchmann si Stahl-Biskup, 1987). Compozitie chimica a uleiului volatil (Carvi aetheroleum): 50-60% monoterpene (48-59% (+)-carvona si carveona, izomeri cis si trans-dihidrocarvona), 38-45% monoterpene (25-45% (+) limonen, si pinen, si-felandren, mircen), monoterpenoli (carveol, izomeri cis si trans-dihidro-carveol, carvacrol), cumarine (herniarina). Aciune terapeutic Stomahica, carminativa, usor spasmolitica, galactagoga. Uleiul volatil are actiune mucolitica, colereticcolagoga, stomahica. Importana Medicinala, melifera, aromatica si condimentara Utilizare Bronsite catarale acute, insuficiente hepatobiliare, dispepsii. Uleiul volatil este utilizat si in industria parfumurilor, pentru aromatizarea pastelor de dinti, a sapunurilor, cremelor, ca aromatizant in industria conservelor, bauturilor si a prajiturilor. Medicina umana (populara): fructe ceai pentru calmarea colicilor abdominali la copii mici, pentru spalarea bubelor de pe cap sau pentru curatatul fetei; puse in tuica se luau pentru cresterea poftei de mancare sau pentru calmarea durerilor de stomac; fierte in apa sau lapte se administrau pentru bataie de inima?; pentru raceala se puneau semintele pe jar si se afuma sau se fierbea planta si se bea decoctul. Medicina veterinara (populara): fructe pisate, amestecate cu hasme si otet se administrau in caz de constipatie. Toxicitate Contraindicaii Cu prudenta la copii mici si femeile gravide. Precauii i reacii adverse Cetonele sunt neurotoxice si abortive. Cultivare Chimionul este o planta putin pretentioasa la caldura. Germinarea semintelor incepe la 4-6oC,

plantele suporta bine temperaturile scazute din timpul iernii, iar primavara nu sufera din cauza brumelor tarzii. Este mai pretentios fata de umiditate in perioada infloritului. Prefera solurile de tip cernoziom, umede, expuse in plin soare sau partial umbrite, cu un pH care variazamde la 4,8- la 7,6 si regiunile mai bogate in precipitatii, cu temperaturi moderate. Se cultiva prin semanat primavara foarte devreme, imediat ce se poate intra pe teren, sau chiar in a doua jumatate a lunii august dupa grau sau orz de toamna. Distanta recomandata intre randuri este de 50 cm, cu posibilitatea reducerii la 25 cm daca terenul este putin enfestat de buruieni si daca in cadrul lucrarilor de angrijire se folosesc erbicide eficinte. Se flosesc 10-12 kg samanta la hectar, iar adancimea de semanat este de 1-3 cm. Deoarce chimionul este o specie bienala semanatul se poate face si sub planta protectoare, cum ar fi inul, macul, mararul). Spre exemplu se practica semanatul chimionului cu macul, folosind 6-8 kg seminte chimion amestecate cu 1-2 kg seminte de mac. Distanta intre randuri este de 40-50 cm, urmand ca densitatea planteor de mac sa se reduca prin rarit la mai utin de jumatate fata de cultura pura. In timpul perioadei de vegetatie, dupa caz, chimionul se praseste sau se pliveste, iar in anul al doilea, primavara se aplica fertilizarea cu azot, apoi se grapeaza cultura de-a curmezisul rindurilor si se mentine cata de buruieni prin erbicidare. In cazul culturii asociate cu mac, rarirea aestuia se face mai devreme, ia dupa recolaea macului se indeparteaza resturile de tulpini din cultura si se administreaza prin prasila mecanica ingrasaminte complexe, raportul fiind in favoarea fosforului. Recoltarea esalonata, manuala se incepe cand 30-40% din fructe sunt in faza de coacere in ceara (au culoare galben-bruna), iar recoltarea cu combina se efecueaza cand proentul de fructe ature este de 60-75, de preferat noapta si dimineata pentru evitarea scuturarii. Pentru extragerea uleiuli volatil se pot folosi si plante intregi, in acest caz recoltaea se efectueaza in faza de

lapte-ceara, taind plantele la 30-40 cm de sol. Productia obtinuta in mod obisnuit este de 4-8 q la hectar. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructele, direct in lan, cu combina, cand in umbele 65-75% din fructe sunt ajunse la maturitate (culoare galben-brun), in prima jumate a zilei Valorificare CARVI FRUCTUS FRUCTE DE CHIMEN 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CASTANEA SATIVA Miller Denumire popular: Castan Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Adistin, Aghistin, Aghistina, Castan bun, Castan, Castaniu, Gastnie, Gastane, Gastane, Ghistina, Gustine Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Fagales Familia: Fagaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore de cca.30 m inaltime avand lujerii anuali + muchiati, brun-roscati sau verzi-cenusii, cu lenticele proeminente; mugurii sunt ovoizi, ascutiti la virf si acoperiti cu 3-4 solzi; frunzele alterne, lanceolate au marginea pronuntat serata si numeroase nervuri secundare paralele, proeminente; florile unisexuate sunt grupate in inflorescente de tip ament; florile se gasesc de obicei la baza amentilor si sunt grupate cate 3 intr-un invelis spinos; inflorirea are loc in mai-iunie; fructele achene raman inchise (1-3) in invelisul spinos. Ecologie i rspandire Specie oligotrofa, moderat acidofila, mezoxerofila, calcifila, subtermofila; cultivata, originara din regiunea mediteraneana; intalnita si subspontan in jud. Maramures, Gorj, Mehedinti in locuri adapostite.

Detalii... Organe utilizate Produsul vegetal utilizat in terapeutica folium Compoziia chimic Partea comestibila a castanelor contine: 50,8 % apa, 2,60 - 2,92 % proteine, 1,90 2,00 % lipide, 38,0 - 42,8 % glucide, 0,02 mg/ 100 g caroten si 22 mg/ 100 g steroli (campesterol, -sitosterol si stigmasterol. Continutul in aminoacizi a castanelor este relativ scazut. In 100 g fructe s-au determinat: 190 mg valina, 180 mg lizina, 160 mg tirozina, 160 mg treonina, 130 mg fenilalanina, 90 mg histidina, 50 mg metionina, 40 mg triptofan si 30 mg cistina. In 100 g tesut comestibil s-a determinat urmatorul continut de vitamine: 27 mg acid ascorbic, 1,2 7,5 mg tocoferoli, 0,87 0,90 mg nicotinamida, 0,50 mg acid pantotenic, 0,30 - 0,35 mg piridoxina, 0,21 mg riboflavina, 0,20 mg tiamina, 0,14 mg acid folic si 0,001 mg biotina. Castanele au un continut ridicat de substante minerale: 1,18 %. In 100 g parte comestibila s-au determinat: 600 - 707 mg potasiu, 85 - 87 mg fosfor, 45 mg magneziul, 33 mg calciu, 13 mg clor, 1,5 7,0 mg sodiu, 1,3 mg fier, 0,75 mg mangan, 0,25 mg cupru si 0,20 mg zinc. Frunzele contin: 6-8 % tanin de tip elagic (tellimagrandina I si II, casnaricitina, potentilina si pedunculagina), flavone (derivati de cvercetol si miricetol), triterpene (acid ursolic), vitamina C, acid galic, dihidrodigalic , 3-O-p-cumaroilchinic, o glicozida a - sistosterolului. Aciune terapeutic Frunzele au actiune astringenta. Importana Melifera, alimentara Utilizare Tulburari circulatorii periferice, afectiuni respiratorii de tip brohic. Castanele sunt importante din punct de vedere alimentar pentru valoarea lor energetica ridicata (752 - 880 kJ/ 100 g), pentru continutul ridicat de acid ascorbic si substante minerale. Medicina umana (populara): zeama de la castanele (achenele) fierte era folosita impotriva degeraturilor la maini si picioare.

Medicina veterinara (populara ): castanele (achenele) uscate, pisate erau folosite in hrana cailor pentru ingrasarea acestora. Vopsitorie: - Coaja. Toxicitate Contraindicaii Nu se cunosc la dozele terapeutice. Precauii i reacii adverse Constipatie. Cultivare Castanul prefera solurile usor acide, bine drenate, cu pozitie insorita, dar reuseste si pe solurile uscate. Odata ce planta s-a stabilizat este foarte toleranta la uscaciune. De asemenea, plantele prezinta toleranta foarte ridicata la prezenta solurilor nisipoase, cu aciditate mare si infertile. Nu sunt propice solurile calacaroase. Se cultiva in zonele temperate calde castanul dulce, pentru semintele sale edibile. Necesita veri uscate calduroase in vederea maturarii fructelor. Florile se produc pe cresterile anului curent si sunt foarte atractive pentru albine. Semintele se seamana imediat ce s-au maturat, in rasadnita rece sau in pat nutritiv afara. Semintele au o viabilitate scurta si nu trebuie lasate sa devina uscate. Se pot depozita intr-un loc racoros (cum ar fi compartimentul pentru salata al frigiderului) pentru cateva luni, daca se mentin umede, insa trebuie verificate in mod regulat pentru a semnala germinarea. Semintele ar trebui sa germineze la sfarsitul iernii sau inceputul primaverii. Daca semanatul se efectueaza intr-un pat nutritiv afara, plantele pot fi lasate in situ 1-2 ani inainea plantarii lor in pozitia definitiva. Daca plantele se cresc in vase individuale, pot fi trecute afara in pozitia permanenta vara sau toamna, fiind siguri de asigurarea unei protectii fata de frig in prima lor iarna. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunzele, prin strunjire, in iulie-august Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: CENTAUREA CYANUS L. Denumire popular: Albastrita Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Vinetele, Albastra, Albastrea, Albastrele, Buruiana mnerie, Clopotel, Corobatica, Corobatica albastra, Corobetica, Dioc, Dcoc, Floare de gru, Floare vnata, Floarea grului, Floarea paiului, Ghioc, Iarba frigurilor, Maturica, Maturele, Mneriori, Neghina, Potroaca, Zglavoc, Slavoc, Slovoc, Tataisa vnata, Vinetea, Vinetele, Vinetica, Vinetica de cmp, Vinetioara Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina erecta, muchiata, simpla sau slab ramificata; frunzele liniar-lanceolate, cele superioare intregi, cele inferioare penat divizate; antodiile cilindrice, ovoidale; hipsofilele involucrale nestriate sau usor striate, dispers lanate, cele interne cu varful liliachiu, dintat, iar cele interne cu apendicul triunghiular, brun-negricios la baza si brun argintiu la varf; florile tubuloase violacee iar cele ligulate albastre, mai rar albe sau roze; inflorirea iunieaugust; fructul achena, de 3 mm lungime, puberula, cu papus biseriat. Ecologie i rspandire Specie xeromezofita-mezofita, ornamentala, frecventa in zona de stepa-subetajul fagului; in cereale de toamna si locuri ruderale. Detalii... Organe utilizate Produs vegetal utilizat in terapeutica flores. Compoziia chimic Florile acestei specii contin tanin, substante amare (cnicina), glicozizi (cicorina), precum si substante minerale. Pigmentii antocianici din flori sunt reprezentati in principal de antocianozide (heterozide ale

cianidolului) si protocianozide (cianocentaurozida), cianidin-3,5-diglucozid si pelargonidin 3,5diglucozid si flavone. Tamura s.a. (1983) a identificat si prezenta cianidin 3-(6"succinilglucozid)-5-glucozidului. Organele aeriene ale acestei specii contin flavonoide di-O-substituiite asa cum sunt: negleteina (Collado s.a., 1985), tetra-Osubstituite ca: hispidulin, cirsimaritin, ladanein, salvigenin, penta-O-substituite ca: nepetin, cirsiliol, jaceosidin, eupatorin, eupatilin, flavonoli tri-Osubstituiti ca: isokaempferide. Dintre glucozizi flavonici a fost identificata prezenta apigenin 4'-(6"-malonilglicoziod)-7glucuronid, iar dintre flavonoli: centaureina (centaureidina cu D-glucoza in pozitia 7), jaceina (jaceidina cu beta-D-glucoza in pozitia 7). Aciune terapeutic Antiinflamatoare, antimicrobiana, diuretica, hipoglicemianta. Importana Medicinala, melifera Utilizare Este folosita in afectiuni oculare (conjunctivite, blefarite) si renale (cistite, nefrite, pielonefrite, pielocistite). In medicina umana, populara - florile crude se foloseau la taieturi in timpul secerisului, cu decoctul din flori se faceau spalaturi pentru dureri de ochi, infuzia din flori era indicata contra racelilor iar radacina se folosea contra bolilor de piele. Toxicitate Contraindicaii Nu se cunosc la dozele terapeutice. Precauii i reacii adverse Nu se cunosc. Cultivare Albastrita reuseste pe soluri obisnute de gradina, peferand solul fertil bine drenat si o pozitie insorita. Prezinta toleranta fata de solurile uscate, cu fertilitate redusa si alcaline. Plantele stabilizate sunt tolerante la seceta. Dupa unii

specialisti este considerata o planta asociata potrivita in cantitati mici pentru culturile de cereale. Se seamana in martie in sera, la momentul potrivit se repica in vase individuale si plantarea afara se efectueaza in mai. Semanatul se poate face si in situ in cursul lunii aprilie, ori in zonele unde iernile nu sunt prea reci se seamana in septembrie, iar plantele obtinute sunt mai viguroase si infloresc mai devreme. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Florile cu sau fara receptacul, inaintea deschiderii complete Valorificare CYANI FLORES FLOARE DE ALBASTRELE 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CENTAURIUM ERYTHRAEA Rafin. Denumire popular: Fierea pamantului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Gentianales Familia: Gentianaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta anuala-bisanuala de 10-30 cm, cu tulpina cu 4 muchii, glabra, cu frunzele bazale in rozeta, iar cele tulpinale opuse. Florile sunt rozerosii, gamosepale si gamopetale. Fructul este capsula septicida. Ecologie i rspandire Organe utilizate Produs vegetal utilizat in terapeutica herba, care contine monoterpene de tip secoiridoidic. Compoziia chimic Herba contine: principii amare cu structura secoiridoidica (swertiamarina constituent majoritar, gentiopicrozida, swerozida, centaurozida,

centapicrina, dezacetil-centapicrina), reitrocentaurina (obtinuta prin hidroliza enzimatica a swertiamarinei), xantone polisubstituite, flavone, alcaloizi (gentianina, gentianidina, gentioflvina), lactone (eritaurona), triterpene, acizi fenolici, ulei volatil, fitosteroli, alcool cerilic, acid steraric, acid palmitic, substante minerale. Aciune terapeutic Tonic-stomahica, usor laxativa, antiinflamatoare, antipiretica, sedativa pentru sistemul nervos central, antibacteriana. Utilizare Anorexie, gastroduodenita hipoacida, ulcer gastric hipoacid, meteorism, colici intestinale, stari febrile. Forme farmaceutice Extract fluid, Tinctura Amara, ceai tonic aperitiv, ceai gastric Cultivare Planta prefera solurile nisipoase bine drenate si care contin ceva turba, precum si pozitiile insorite. Evita solurile umede sau bogate. Nu este usor de crescut in gradina. Florile se deschid doar pe vreme frumoasa si se inchid la mijlocul zilei. Prezinta o mare variabilitate si ca urmare unii botanisti o divid intr-un numar de specii separate. Se seamana in situ din februarie pana in mai sau imediat ce semintele s-au maturat. Germinarea este de regula rapida. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CERASUS AVIUM (L.) Moench Denumire popular: Cires Sinonime tiinifice: Prunus avium L. Alte denumiri populare: Ceras paduret, Ceras pasaresc, Cirease, Cires pasaresc, Cires salbatic, Ciures, Malin, Malin pasaresc, Mocru, Vascusoara, Visin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae

Subfamilia: Caractere morfologice Arbore inalt de pana la 20 m; ritidomul se exfoliaza in fasii circulare, ramurile de schelet sunt puternic etajate, coroana conica; frunzele mari, de 815 cm lungime, alterne, limbul alungit pana la obovat, grosier-serate pe margine, pubescente pe fata inferioara de-a lungul nervurilor; petiolii prezinta 2-3 glande nectarifere rosietice; inflorescenta umbela; florile albe, au 2,5 cm diametru; sepalele au margiinea intreaga; inflorirea protanta; inflorirea aprilie-mai;fruct drupa sferica, cu diametrul pana la 2 cm, de culoare rosie sau galbuie. Ecologie i rspandire Specie mezotrofa, mrezofita, heliosciadofita, sporadic in zona padurilor de stejar-subetajul fagului, paduri, margini de padure. Organe utilizate Produsul utilizat in terapeutica fructus. Compoziia chimic Se consuma fructele care contin 0,90 % proteine, 0,36 % lipide , 15,10 % glucide dintre care 6,10 % glucoza, 5,50 % fructoza, 0,22 % zaharoza si 0,36 % pectine. Acizii organici subt reprezentati de: acidul malic 0,94 %, acidul citric 0,01 %, acidul clorogenic 6,10 mg/ 100 g, acidul ferulic 0,30 mg/ 100 g, acidul cafeic 7,00 mg/ 100 g, acidul p-cumaric 7,60 mg/ 100 g si acidul oxalic 7,20 mg/ 100 g (Souci s.a., 1981). Ciresele sunt bogate in acid ascorbic. Astfel, in 100 g fruct a fost determinat un continut de 15,00 mg acid ascorbic, 0,97 mg nicotinamida, 0,27 mg tocoferol, 0,19 mg acid pantotenic, 0,06 mg piridoxina, 0,04 mg riboflavina, 0,03 mg tiamina, precum si cantitati mici de biotina si acid folic. Continutul in substante minerale este relativ scazut: 0,49 %. In 100 g tesut s-au detrminat 229 mg potasiu, 20, 0 mg fosfor, 17 mg calciu, 11 mg magneziu, 3,0 mg flor, 2,7 mg sodiu si 0,15 mg zinc. Continutul de antociani din fructe a variat intre 82 si 297 mg/ 100 g in cazul soiurilor cu culoare inchisa si intre 2 si 41 mg/ 100 se caracterizeaza prin prezenta in fructele a 11 soiuri si hibrizi un g la cele cu culoarea deschisa. Toate soiurile

cu culoarea inchisa au continut cantitati mai mari de cianidin-3-rutinozid si cianidin-3-glucozid si mai mici de pelargonidin-3-rutinozid. (Gao si Mazza, 1995). In scop medicinal se utilizeaza pedunculul fructelor pentru continutul lor in substante flavonoide. Principalii componenti din pedunculi sunt: taninuri, catechine, saponine, proantocianidoli si substante minerale (saruri de potasiu). Flavonele sunt reprezentate de quercetol, genisteina, dihidrovogonina si naringenol. Aciune terapeutic Extractele din cozi de cirese au actiune diuetica si astringenta. Importana Medicinala, melifera, alimentara, producatoare de lemn Utilizare Se utilizeaza pentru tratarea cistitei, nefritei, retentiei urinare, artritei si gutei. Alte utilizari: Fructele se folosesc in alimentatie, in stare proaspata sau prelucrata (dulceata, compot, visinata, lichior). In industrie, fructele sunt folosite in vederea prepararii de dulceata, compot, sirop; semintele sunt folosite in industria chimica; lemnul se foloseste in industria mobilei. Medicina, umana, populara recomanda fructele proaspete pentru tratarea obezitatii, artritei, afectiunilor renale, aterosclerozei, litiazei biliare, iar consumul zilnic de 2-3 cani de suc trateaza hepatita; pedunculii (coditele fructelor) sub forma de decoct trateaza cistitele, pielitele, pielonefritele si diareea. In medicina veterinara se folosesc coditele fructelor sub forma de decoct, pentru tratarea cistitelor, pielitelor, pielonefritelor si diareei. In cosmetica, fructele proaspete zdrobite se folosesc pentru masti faciale, redand elasticitatea pielii. Pentru apicultura reprezinta o specie melifera.

Cultivare Mod de cultivare: Prin seminte Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Coditele fructelor Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CERASUS VULGARIS Miller Denumire popular: Visin Sinonime tiinifice: Prunus cerasus L. Alte denumiri populare: Antep, Cires amar, Cires salbatic, Disin, Ghisin, Gisen, Gisnar, Jisin, Visan, Visan, Visinar, Visine, Zisinar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore sau arbust mai mare; ritidomul se exfoliaza in fasii circulare; coroana sferica; frunzele alterne, de 6-8 cm, ovate pana la eliptic-obovate, glabre, verzi inchis, } coriacee, fin serate;petiolii cu 1-2 glande nectarifere extraflorale; inflorescenta umbela, ce prezinta la baza 1-3 frunze provenite din acelasi mugure, florile sunt albe de cca 2,1 cm in diametru, sepalele au marginea glandulos-serata; inflorirea aprilie-mai; fruct drupa, de cca 1 cm in diametru, globuloase, rosii, cu gust acid. Ecologie i rspandire Cultivat fructifer si subspontan. Organe utilizate Fructele se utilizeaza in alimentatie iar pedicelii fructelor se folosesc in scop tinctorial. Compoziia chimic Fructele contin: 0,90 % proteine, 0,50 % lipide si 13,00 % glucide din care 0,25 % zaharoza si 8,43 % glucoza si fructoza. Principalii acizi determinati in fructele acestei specii sunt: acidul malic (1,80 %), acidul oxalic

(4,7 mg/ 100 g), acidul clorogenic (16,3 mg/ 100 g), acidul p-cumaric (13,6 mg/ 100 g), acidul cafeic (0,90 mg/ 100 g) si acidul ferulic (0,20 mg/ 100 g). Continutul in vitamine al visinelor, exprimat la 100 g fructe, variaza astfel: 12,00 mg/ 100 g acid ascorbic, 0,40 mg/ 100 g nicotinamida, 0,06 mg/ 100 g riboflavina si 0,05 mg/ 100 g tiamina. Visinele au un continut de substante minerale ce variaza intre 0,50 si 0,60 %. In 100 g tesut s-au detrminat: 114,00 mg potasiu, 21,00 mg/ 100 g clor, 8,00 mg/ 100 g magneziu, 7,00 mg/ 100 g fosfor, 2,00 mg/ 100 g sodiu si 0,60 mg/ 100 g fier. Culoarea visinelor se datoreaza prezentei urmatorilor pigmenti: cianidin -3-glucozid, cianidin 3-rutinozid, cianidin 3-soforozid, cianidin 3-glucozilrutinozid, cianidin 3-xiloil-rutinozid, peonoidin 3-glucozid si peonoidin 3-rutinozid. Aciune terapeutic Importana Medicinala, melifera, alimentara Utilizare Fructele se consuma proaspete sau prelucrate (dulceata, compot, bauturi racoritoare, bauturi alcoolice, lichior). Valoarea energetica a visinelor este de 252 kJ/ 100 g fruct, dar importanta lor in alimentatie rezulta din continutul mare de acizi, acid ascorbic si substante minerale care le confera o actiune de stimulare a apetitului si digestiei. Fructele sunt folosite in industria alimentara in vederea prepararii de dulceata, compot, sirop; semintele sunt folosite in industria chimica; lemnul se foloseste in tamplarie si strungarie. In medicina, umana, populara se folosesc coditele (pedunculii) fructelor, sub forma de decoct pentru tratarea cistitelor, pielitelor, pielonefritelor, diareei, afectiunilor renale, migrenei, artritei, edemelor si gutei. In medicina veterinara se folosesc coditele fructelor sub forma de decoct, pentru tratarea cistitelor, pielitelor, pielonefritelor si diareei.

In cosmetica, fructele proaspete zdrobite se folosesc pentru masti faciale, redand elasticitatea pielii. Pentru apicultura reprezinta o specie melifera. Pedicelii fructelor se utilizeaza pentru vopsirea lanii. Daca mordarea se face cu sulfat de aluminiu si potasiu si vopsirea cu extractul obtinut din pediceli, lana se coloreaza in bej-roz. Mordarea cu bicromat de potesiu, determina realizarea unei nuante de brun. Cultivare Mod de cultivare: Prin seminte Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Coditele fructelor Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CERATONIA SILIQUA L. Denumire popular: Roscoave Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Myrtales Familia: Lythraceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta lemnoasa arborescenta, cu frunzele paripenat compuse, flori hermafrodite si fructul pastaie. Ecologie i rspandire Organe utilizate Produs utilizat in terapeutica fructus. Compoziia chimic Pastaile contin in medie 55 % glucide, reprezentate de amidon, celuloza (3,2 %), hemiceluloza, galactoza, manoza, fructoza, glucoza, maltoza, xiloza, pentozani, pectine, pinitol si primveroza, precum si mucilagii, 10 % proteine, 1,2 % lipide, saponine, substante minerale (2 %) si 1,5 % substante tanoide (catechina, epicatechina, epicatechin galat), lectine (concanavalin A) si substante minerale (2,0 %).

Pigmentii existenti in pastai sunt reprezentati de: quercetina, mircetina, leucoantociani, leucodelfinidin, scaftozid, izoscaftozid si neoscaftozid. Pastaile de Ceratonia siliqua mai contin: acid ferulic, acid benzoic, acid formic, acid capronic, acid izobutiric. Semintele contin: celuloza, hemiceluloza, galactoza, galactomanani, rafinoza, mucilagii, lipide (0,2 1,8 %), proteine 16 63 %), substante minerale (3 %), Aminoacizi: alanina, arginina, acid glutamic, glicina, izoleucina, leucina, histidina, hidroxiprolina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, valina, tirozina. Steroli: campesterol, -sitosterol, stigmasterol -5-avenasterol. Acizi grasi: acid palmitic, acid linoleic, acid linolenic, acid oleic, acid lignoceric, acid stearic. In seminte a mai fost identificata prezenta urmatoarelor substante: gome, salicilati si carubin. Aciune terapeutic Antidiareica. Utilizare Tratamentul simptonatic al diareei la copii; mucilagul extras din endosperm se utilizeaza in trtamentul tulburarilor digestive si trtamentul simptomatic al diareilor usoare. Cultivare Planta necesita o pozitie foarte insorita, sol moderat fertil, bine drenat, tolerand un pH cuprins intre 6,2-8,6. Este foarte toleranta la uscaciune dezvoltandu-se bine chiar in conditii aride, radacinile sale penetrand adanc in sol pentru gasirea apei. Se cultiva frecvent in zonele temperate calde pentru partile sale edibile reprezentate de seminte si pastai. Arborii maturi, in conditii corespunzatoare pot da o recolta de 400 kilograme pastai annual. Se caracterizeaza prin capacitatea de a stabili relatii de simbioza cu anumite bacterii din sol, formarea de noduli la nivelul radacinii si deci

capacitatea de a fixa azotul molecular. Azotul fixat pe aceasta cale este utilizat de respectiva planta sau poate fi folosit de asemenea de alte plante vecine. Inainte de semanat se impune pre-umectarea semintelor in apa incalzita pentru 24 ore, iar daca acestea nu s-au imbibat se procedeaza la o noua umectare. Se seamana in sera in aprilie, iar germinarea ar trebui sa aiba loc in 2 luni. La momentul potrivit manipularii se procedeaza la repicat in vase individuale si plantele se cresc in sera cel putin pentru prima iarna. Plantarea la locul definitiv se face la sfarsit de primavara sau inceput de vara, dupa trecerea pericolului ingheturilor tarzii. Se asigura protectie fata de temperaturile joase pentru cateva ierni. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CHELIDONIUM MAJUS L. Denumire popular: Rostopaca Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Negelarita, Ai de padure, Alndurise, Buruiana de cele sfinte, Buieti de pesngine galbena, Buruiana de negei, Buruiana de pecingine, Buruiana de tatarca, Buruiene sfinte, Calce mare, Chica maramgie, Crucea voinicului, Galbanare, Galbinele, Godie, Harmiaiu, Hilindunea, Iarba de negi, Iarba rndunelei, Iarba rndunicii, Laptiuga, Mac salbatic, Maselarita, Negeloasa, Oiasca, Paparuna, Plescanita, Pleoscarita, Rastopasca, Rastopasta, Rastipastie, Rastopastie, Rastupeasca, Rostopachie, Rostopalnita, Rostopast, Rostopasta, Rostopaste mica, Rostopastica, Rostopol, Rostopate, Rostopatie, Rostopatita, Rostopeasca, Rotopasca, Salatea, Scalce mare, Scalci mici, Scnteita, Schnteita galbena, Scnteiuta galbena, Tatarcele Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Papaverales Familia: Papaveraceae Subfamilia: Caractere morfologice

Planta erbacee perena, cu rizom de culoare bruninchis; tulpina inalta de 50-100cm contine, ca si restul partilor plantei, latex galben portocaliu; frunzele alterne, imparipenat-compuse au segmentele inegal lobat crenate, cele inferioare petiolate, cele superioare sesile, toate pe dos suriu-verzi; flori actinomorfe, pe tipul patru, cu petale galbene, grupate in inflorescente umbeliforme; inflorire in mai-septembrie; fruct capsula silicviforma cu seminte ovoide, negre, lucitoare. Ecologie i rspandire Specie euriterma, nitrofila, mezofila, heliosciadofila, intalnita frecvent din zona stepei pana in subetajul fagului in locuri umbroase, prin tufisuri, locuri ruderale din jurul asezarilor omenesti, ruini, ziduri, garduri. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizezaza partea aeriana inflorita (Chelidonii herba), iar in scop tinctorial radacinile sau frunzele proaspete. Compoziia chimic Plantele contin: 3-4 % alcaloizi totali in organele subterane; 0,35 - 1,30 % in herba si 1,5% in pericarpul fructelor (ca saruri ale acidului chelidonic). Alcaloizii dominanti sunt cei benzofenentridinici: chelidonina (baza tertiara), cheleritrina si sanguinarina (baze cuaternare de culoare rosie); alti alcaloizi benzofenantridinici monomeri (homochelidonina, oxichelidonina, metoxichelidonina, hidroxichelidonina, oxisanguinarina) sau dimeri (chelidimerina - numai in radacinile plantelor care cresc in America), alcaloizi de tip protoberberinic (berberina de culoare galbena, coptizina, tetrahidrocoptizina, stilopina); protopine (protopina, -, - allocriptopina); aporfine (magnoflorina - numai in radacina); sparteina in mici cantitati in herba; esteri ai acidului hidroxicinamic, hidroxiacizi (malic, treonic, gliceric), 1 - 4 %

acid chelidonic, saponozide, carotenoide, substante rezinoase, ulei volatil (in urme), flavonozide, taninuri, acid nicotinic, nicotinamida. Latexul contine enzime proteolitice, substante rezinoase si alcaloizi de culoare galbena, portocalie sau rosie. Rizomul si radacinile (Chelidonii radix/rhizoma) contin 2,4 3,4 % alcaloizi, dintre care se evidentiaza chelidonina (1,2 %) si cheleritrina (1,0 %). Detalii... Aciune terapeutic Spasmolitica asupra musculaturii netede a veziculei biliare analoaga papaverinei (chelidonina), colecistochinetica (chelidonina, berberina, coptizina), lipotropa (hipolipemianta,hipocolesterolemianta), analgezica (chelidonina), hepatoprotectoare, antivirala si antibacteriana (berberina). Importana Medicinala, toxica Utilizare In afectiuni hepato-biliare (convalescenta dupa hepatita acuta, hepatita cronica, diskinezii biliare, colici biliare, hipotonie si atonie veziculara); traditional sucul proaspat se foloseste la extirparea negilor, iar in medicina chineza Chelidonium majus se foloseste in tratamentul diferitelor forme de cancer. Alte utilizari: Medicina umana (populara): latex in tratamentul negilor, a pecingenei?, bubelor dulci?, pentru oblojeli la umfaturi sau in scaldatori impotriva durerilor de picioare; planta fiarta, cataplasma pentru umflaturi sau in tratarea albetii? la ochi; tulpini florifere fierte sau plamadite in rachiu, luate in tratamentul galbinarii?; ceaiul dat in boli de rinichi, ficat; impreuna cu alte plante - contra tusei; decoct cei

bolnavi de friguri?; se mai folosea contra muscaturilor de sarpe, insecte sau se punea in apa pentru spalat pe cap. Medicina veterinara (populara ): planta pisata se administra vacilor cu lapte pentru a se obtine lapte bun si unt galben sau cand acestea sangerau, precum si porcilor bolnavi. Pigmentii hidrosolubili sunt utilizati in scop tinctorial, obtinandu-se nuantele: galben, galben bruniu si kaki inchis. Extractele obtinute din radacini, coloreaza lana mordata cu solutie de sulfat de aluminiu si fier in galben. Cuoarea galben brunie se obtine in cazul lanii mordate cu bicromat de potasiu. Extractele obtinute din tulpini vopsesc lana in culoarea brun-inchis, daca aceasta a fost mordata cu bicromat de potasiu (Chirila s.a., 1999). Toxicitate alcaloizii din planta au, in general, o actiune narcotica si spasmolitica. Cultivare Este o specie perena cu o viata scurta, cu o mare plasticitate ecologica. Se poate autoinmulti prin seminte si poate deveni foarte usor o buruiana, asa incat odata stabilizata planta este foarte dificil de eradicat. Procesul de germinare are loc la temperatura de 4-6oC si cresterea vegetativa se realizeazala temperaturi moderate, in conditii de umiditate suficienta, lumina difuza si soluri mai usoare. Se seamana in situ din februarie, pana in mai sau din august, pana in noiembrie. Germinarea dureaza 1-12 luni. Se poate aplica si divizarea in martie, dar pentru ca planta "sangereaza" mult aceasta tehnica nu este recomndata. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera, coasa sau cositori mecanice, in momentul infloririi depline Valorificare CHELIDONII HERBA IARBA DE ROSTOPASCA 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CHENOPODIUM ALBUM L. Denumire popular: Loboda Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Caprita, Laba gstei, Loboda bolunda, Loboda cineasca, Loboda nebuna, Piciorul caprei, Piciorul gstei, Spanac porcesc, Spanac salbatic, Spnac salbatic, Talpa gstei, Trepadatoare, Verze Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllales Familia: Chenopodiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta asuala (15 150 cm inaltime) cu tulpina si inflorescentele cenusiu fainoase; frunzele ovat rombice pana la lanceolate, au marginea inegal dintata sinuata sau lobata; inflorirea are loc din iulie pana in octombrie iar fructele achene, raman inchise in invelisul florii. Ecologie i rspandire Specie euriterma, mezofila, nitrofila; foarte comuna in toata tara, intalnita din zona stepei pana in subetajul fagului ca buruiana in culturi (mai ales de prasitoare), la marginea drumurilor pe langa ziduri etc. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Frunzele acestei specii contin:7 50 % glucide, 7,6 % celuloza, 16,1 % proteine, 0,8 5,0 % lipide si pigmenti (-caroten). Aminoacizii din frunze sunt reprezentati de: alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, leucina, izoleucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirozina si valina. Dintre vitamine s-au determinat: acid ascorbic 0,6 0,9 mg/ 100 g, tiamina 0,67 mg/ 100 g, riboflavina 1,58 mg/ 100 g si niacina 2,5 mg/ 100 g (Duke si Ayensu, 1985). Sterolii sunt reprezentati de: campesterol, sitosterol si stigmasterol. Plantele de loboda contin: acid ascorbic (0,6 0,9 mg/ 100 g), steroli (campesterol), chenpodina

(proteina de rezerva), acizi grasi (acid oleanolic), acid oxalic, monoterpene (ascaridol), alcaloizi de tip piranic (trigonellina). Aminoacizi: arginina, acid aspartic, cistina. Cumarine: scopoletina si furanocumarine: imperatorina. Aciune terapeutic Extractele obtinute din frunze au efect antihelmintic, antireumatic, laxativ si contraceptiv. Importana Medicinala, toxica, tinctoriala Utilizare Se utilizeaza pentru tratarea reumatismului. Medicina umana (populara): recomandata in afectiuni hepatice, renale si ginecologice; semintele au efecte purgative si vomitive. Alimentatie: primavara, plantele tinere erau folosite in diferite preparate culinare. Cultivare Planta poate fi cultivata pe toate tipurile de sol, dar productii ridicate se pot obtine numai pe soluri fertile, bogate in humus, cu un pH de 67,5, usoare sau mijlocii. Da rezultate bune daca se aplica fertilizarea cu ingrasaminte organice. Loboda este o planta rezistenta la frig. Germinara semintelor are loc la 2oC, iar cresterea plantelor se realizeaza bine atat la temperaturi moderate cat si la temperaturi ceva mai ridicate. Manifesta pretentii foarte mici fata de factorul lumina, preferand solurile insorite, cat si semiumbrite, iar in locurile umbrite productia este mai mica. De asemenea, loboda are cerinte reduse fata de umiditate. Se seamnana in situ primavara, iar cele mai multe seminte germineaza in cateva zile dupa semanat. De regula nu este necesar semanatul deoarece aceasta planta este de altfel o buruiana comuna de gradina, care in cele mai multe soluri se autoinsamanteaza. Mod de cultivare: Semanat direct in camp primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze, seminte

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CHENOPODIUM AMBROSOIDES L. Denumire popular: Tamaita Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllales Familia: Chenopodiaceae Subfamilia: Chenopodioidae Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Uleiul volatil extras de Marbot si Real (2003) din plantele provenite din Cuba contine -terpinil acetat (73.9 %) si p-si cimen (4.3 %). Cercetarile efectuate au relevat ca principalele substante au variat in functie de originea plantelor astfel: cele din unele zone au continut in principal limonen si ascaridole; altele ascaridol si pinocarvona sau limonen si transpinocarveol. Tulpinile florifere contin circa 0,7 % ulei volatil, din care ponderea o detine ascaridolul. Aciune terapeutic Extractele din plante au actiune: analgesica, antiasmatica, carminativa si vermifuga. Importana Medicinala, toxica, tinctoriala Utilizare Uleiul volatil extras din tulpinile florifere are efect vermifug. Decoctul din frunze este folosit in tatarea afectiunilor gastrointestinale si a hemoroizilor. Precauii i reacii adverse Utilizarea se face cu precautii, evitandu-se folosirea de catre femeile gravide. Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp primavara sau rasadirea rasadului in luna mai-iunie obtinut in spatii protejate Recoltare

Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, seminte Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CHIMAPHILLA UMBELLATA (L.) Barton Denumire popular: Verdeata iernii Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Rosidae Subclasa: Ordinul: Ericales Familia: Pyrolaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena, inalta pana la 25 cm, cu rizomi albi, repenti si tulpini erecte, muchiate. Frunze sempervirescente, ingramadite pe lujerii anuali, pe fata verzi inchis, pe dos palid verzi, ovat-spatulate pana la aproape liniare, contrase cuneiform intrun petiol lung. Axa florifera terminala sau laterala lunga, nebracteata, cu 2-7 flori dispuse in umbela sau in racem umbeliform. Flori larg campanulate, nutante, petale lat ovate, concave, roz. Fruct capsula erect stipelata, cu 5 brazde adanci. Inflorire VI-VIII. Ecologie i rspandire Rara din etajul gorunului pana in cel al fagului, in paduri, pe soluri nisipoase; specie oligotrofa, xeromezofita-mezofita slab catre moderat acidofila, helio-sciadofila. Organe utilizate Produsul vegetal utilizat in terapeutica folium. Compoziia chimic Principalii componenti identificati in organele aeriene ale acestei plante sunt: hexozele, amidonul, taninurile (4 %), pigmentii (kampferol, hiperozid), gomele, rezinele, sterolii (sitosterol, taraxasterol), naftochinonele (2,7-dimetil-1,4-naftochinona, chimaphilin), hidrocarburile (nonacozan,

hentriacontan), terpene pentaciclice (-amirina, acid ursolic), hidrochinone glicozidate (izohomoarbutina, homoarbutina), glucozizi ai flavonolilor (avicularina, hiperina), metilsalicilat. Arbutina, unul din compusii activi din aceasta specie, este hidrolizata la hidrochinona care este un antiseptic pentru caile urinare. Aciune terapeutic Antiseptic urinara, antimicrobiana. Importana Medicinala, alimentara, aromatica Utilizare Cistite cronice, infectii urinare, afectiuni reumatismale, homeopatie (inflamatii cronice ale cailor urinare, prostata). Cultivare Mod de cultivare: Transplantarea rasadului obtinut primavara in vase individuale si transplantarea peste un an la locul definitiv Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CICER ARIETINUM L. Denumire popular: Naut Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bob naut, Dungatea, Nahut, Nohot, Nohut, Nout, Teatire Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta, profunda; tulpina de 20-50 cm inaltime, erecta, ramificata, acoperita de perisori; frunze petiolate, imparipenat compuse, cu 3-8 perechi de foliole, eliptice, acuminat serate; flori solitare purpurii, rozpurpurii, albastre-violet, galbene, verzui, albe; inflorire iunie-iulie; fruct pastaie scurta, cu 1-3 seminte piriforme. Ecologie i rspandire

Cultivata alimentara. Organe utilizate Semintele Compoziia chimic Prezinta importanta semintele acestei plante, care contin: 11,0 % apa, 19,8 % proteine, 3,40 % lipide si 59,0 % glucide. In 100 g seminte s-au determinat urmatoarele cantitati de aminoacizi: 1,48 % arginina, 1,46 % leucina, 1,37 % lizina, 1,14 % izoleucina, 0,98 % valina, 0,96 % fenilalanina, 0,70 % treonina, 0,66 % tirozina, 0,53 % histidina, 0,28 % cistina si 0,26 % metionina. Dintre vitamine, cea mai mare cantitate s-a determinat in cazul acidului ascorbic: 4,0 mg/ 100 g seminte. S-au mai determinat urmatoarele vitamine: nicotinamida 1,6 mg/ 100 g, tiamina 0,48 mg/ 100 g si riboflavina 0,18 mg/ 100 g. Semintele de naut au avut urmatorul continut de aminoacizi: 1,48 % arginina, 1,46 % leucina, 1,37 % lizina, 1,14 % izoleucina, 0,98 % valina, 0,96 % fenilalanina, 0,70 % treonina, 0,66 % tirozina, 0,53 % histidina, 0,28 % cistina, 0,26 % metionina si 0,16 % triptofan. Continutul in substante minerale din semintele de naut variaza intre 2,25 si 3,00 %. Dintre elementele minerale ponderea o detine potasiul (580 mg/ 100 g), urmat de fosfor (428 mg/ 100 g), calciu (110 mg/ 100g), clor (80 mg/ 100 g), sodiu (27 mg/ 100 g) si fier (7,2 mg/ 100 g). Aciune terapeutic Importana Alimentara Utilizare In medicina, umana, populara, semintele sub forma de decoct se folosesc in tratarea bolilor aparatului urinar, astenii, paraziti intestinali iar sub forma de tratament de uz extern, pentru atenuarea racelilor si nevralgiilor. In alimentatie, semintele verzi se folosesc ca legume, semintele mature pot fi fierte, prajite pentru obtinerea surogatului de cafea. In zootehnie, semintele se folosesc in hrana cabalinelor, bovinelor si porcinelor. Cultivare

Nautul necesita pozitii puternic insorite, prefera solul fertil, usor, bine drenat, tolerand un pH cuprins intre 5,5-8,6. Odata planta stabilizata tolereaza uscaciunea. Manifesta rezistenta fata de temperaturile joase negative de pana la -25oC daca este acoperit cu zapada, fapt ce sugereaza ca semanatul se poate realiza din toamna, mai ales in cazul soiurilor mai rezistente. Se cultiva in zonele temperate calde si zonele tropicale pentru semintele sale edibile. Manifesta relatii de simbioza cu anumite bacterii din sol, care concura la formarea nodulilor la nivelul sistemului radicular si se permite fixarea biologica a azotului molecular. Din acest motiv, la finalul sezonului de vegetatie se recomanda doar eliminarea partilor aeriene ale plantei si lasarea in sol a radacinilor pentru imbogatirea solului in azot. Se seamana in situ in aprilie/mai. Nautul poate germina la temperaturi mai joase comparativ cu fasolea, ceea ce ar face posibil primavara de vreme. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte, cu secera, coasa sau combina, in iulieaugust Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CICHORIUM ENDIVIA L. Denumire popular: Cicoare de gradina Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Cicoare, Andiva, Andivie, Cicoare de iarna, Cicorie, Endivie alba, Salata, Salata de endivie, Ticorie Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala-bisanuala; radacina pivotanta; tulpina de 30-60 cm, ramificata; inflorirea iulie-

septembrie, flori albastre; fruct achena. Frunzele legate ca papusi se musuroiesc pentru a se inalbi si se utilizeaza in alimentatie. Ecologie i rspandire Cultivata ca leguma. Organe utilizate Compoziia chimic Valoarea medie a principalilor componenti chimici determinati in aceasta planta sunt: 94,0 % apa, 2,4 % glucide, 1,0 % proteine, 0,1 % lipide, 0,10 mg/ 100 g -caroten si 2,2 % fibre. Continutul de vitamine din 100 g parte comestibila este urmatorul: 5,0 mg acid ascorbic, 0,42 mg acid pantotenic, 0,26 mg nicotinamida, 0,10 mg tocoferoli, 0,09 mg tiamina, 0,05 mg riboflavina, 0,05 mg acid folic si 0,03 mg piridoxina. Continutul de substante minerale din 100 g andive variaza astfel: 205 mg potasiu, 71 mg clor, 25 mg fosfor, 20 mg calciu, 10 mg magneziu, 4 mg sodiu, 0,20 mg fier, 0,20 mg mangan, 0,15 mg zinc, 0,05 mg cupru si 0,01 mg seleniu. Importana Alimentara Utilizare Valoarea energetica a andivelor este foarte mica (63 kJ/ 100 g) ceea ce determina utilizarea acesteia in alimentatia persoanelor obeze. Se foloseste pentru obtinerea de surogat de cafea Cultivare Planta necesita soluri fertile, bogate in humus, bine fertilizate cu gunoi de grajd la cultura premergatoare. Prefera pozitiile insorite si adapostite, soluri cu textura mijlocie sau usoara, profunde si cu reactie neutra. Nu suporta solurile acide si nici pe cele alcaline. Andiva este o planta a climatului temperat, cu veri potrivit de calde si umede. Germinarea semintelor incepe la 5oC, dar se realizeaza incet. Fata de factorul umiditate are pretentii mari in perioada germinarii semintelor si la inceputul vegetatiei. Cele mai bune rezultate se obtin pe vreme racoroasa si umeda. Excesul de umiditate poate determina scaderea productiei si putrezirea radacinilor, iar in cazul secetei, productia scade de asemenea si

frunzele devin mai putin fragede si mai amare. Este o planta de zi lunga, cu pretentii fata de lumina mai ales la inceputul vegetatiei, cand lipsa luminii determina incetinirea cresterii plantelor. Se cultiva prin semanat direct in camp, in perioada sfarsit de aprilie, inceput de mai, pentru productii in timpul verii si 15-30 iulie pentru consum in timpul toamnei si iernii. Se folosesc 3 kg seminte pentru un hectar, in amestec cu seminte de planta indicator (salata 100-150 g/ha). O alta modalitate este cultura prin rasad, iar producerea rasadurilor se efectueaza in functie de momentul plantarii, avand in vedere necesitatea prezentei a 5-6 frunze adevarate. Prin urmare, semanatul se realizeaza in perioada 1-13 martie pentru plantat in perioada 20 aprilie- 15 mai, respectiv 1-10 august, pentru plantat in perioada 1-15 septembrie. Recoltare Valorificare CICHORII HERBA - IARBA DE CICOARE SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CICHORIUM INTYBUS L. Denumire popular: Cicoare albastra Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Cicoara, Cicoare de cmp, Cicoara de vara, Cicoare salbatica, cicorie amara, Cocita, Dorulet, Dudau, Floarea secerei, ncingatoare, Mestica, Scai voinicesc; Scaiuset de casa, Sporis Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena; radacina pivotanta, groasa ce se continua cu un rizom scurt, lignificat; Tulpina ramificata de 40-100 cm inaltime, cu latex, frunzele

bazale petiolate, oblanceolate, runcinate, aspru paroase pe fata inferioara, formeaza o rozeta, frunzele superioare sesile, cu margine dintata; antodii sesile sau scurt pedunculate, grupate axilar cate 2-3; hipsofilele involucrale biseriale; florile sunt ligulate, albastre; inflorirea iulieseptembrie; fruct achena muchiata, de 2-3 mm lugime, cu papus scurt format din numerosi solzi. Ecologie i rspandire Specie eurifita, frecventa in zona de stepasubetajul fagului, pajisti, locuri ruderale si cultivate. Detalii... Organe utilizate Produse utilizate in terapeutica radix et herba. Compoziia chimic Principalii componenti sunt reprezentati de: principii amare (lactucopicrina, lactucina in intreaga planta) acid cicoric (in frunze), flavonozide (glicozide ale apigenolului, luteolului si cvercetolului in partea supraterestra);15 - 60% inulina (in radacini), taraxasteroli, steroli, compusi triterpenici, cumarine (cicorina). Frunzele etiolate care alcatuiesc formatiunea denumita papusa, contin 1,30 % proteine, 0,18 % lipide si 2,27 % glucide. Continutul in vitamine exprimat la 100 g produs edibil variaza astfel: 10,2 mg acid ascorbic, 0,24 mg nicotinamida, 0,05 mg tiamina si 0,03 mg riboflavina. Aminoacizii determinati in 100 g produs edibil au variat astfel: 42 mg lizina, 33 mg tirozina, 20 mg histidina, 20 mg triptofanul, 13 mg metionina si 5 mg cistina. Substantele minerale au reprezentat 1,0 %. Elementele minerale raportate la 100 g tesut edibil au variat astfel: 129 mg potasiu, 26,0 mg fosforul, 25,6 mg calciul, 25,0 mg clorul, 12,9 mg magneziul, 4,4 mg sodiul, 0,3 mg manganul si 0,2 mg zincul. Frunzele acestei specii au gustul amar datorat prezentei lactucopicrinei si lactucinei. Acestea mai contin acid cicoric, cicorina, compusi triterpenici,

si taraxasterol. Radacinile contin pana la 15 % inulina. Florile au culoarea albastra si contin glicozizi ai delfinidinei. Takeda s.a. (1986) a identificat delfinidin 3,5-di(malonilglucozidul) un antocian acilat cu un acid carboxilic alifatic. Soiurile cu frunze avand culoarea rosie contin si cianidin 3-glucozid si cianidin 3-(6?-malonilglucozid). Din organele aeriene au fost izolate flavone reprezentate de glucozidele apigenolului, luteolului si quercetolului. Aciune terapeutic Stomahica, diuretica, depurativa, colagoga, slab hipoglicemianta, antiaritmica si bacteriostatica (radix). Prin torefiere se obtin dextrine (laxative, diuretice). Importana Medicinala, melifera, alimentara Utilizare Tulburari digestive (anorexii, balonari, digestie lenta, colecistopatii, meteorism). Este utilizat in alimentatia diabeticilor si ca adjuvant in cura de slabire. Este un excelenz tonic amar pentru ficat si tactul digestiv. Medicina umana, populara - frunzele crude se puneau pe rani si taieturi, floarea pisata era folosita pentru eruptii, decoctul din flori impotriva bolilor de ochi, infuzia din flori impotriva durerilor abdominale, scaderea tensiunii. Cultivare Cicoarea este o planta de climat temperat, cu veri potrivit de calde si umede. Germinarea semintelor incepe la 5oC, dar decurge incet. In cursul perioadei de vegetatie cerintele fata de temperatura sunt diferite in cazul celor doua varietati: cicoarea de gradina creata este mai putin rezistenta la frig, comparativ cu scarola, care poate ramane in camp si peste iarna. Fata de factorul umiditate, cicoarea de gradina are cerinte mari in perioada germinarii semintelor si la inceputul vegetatiei, iar cele mai bune rezultate se obtin pe vreme racaroasa si umeda. Excesul de umiditate din sol determina scaderea

productiei si putrezirea radacinilor. In conditii de seceta productia scade, frunzele devin mai putin fragede si mai marunte. In ceea ce priveste lumina, cicoarea (planta de zi lunga) este mai pretentioasa mai ales la inceputul vegetatiei, cand lipsa de lumina duce la incetinirea cresterii plantelor. Planta necesita soluri fertile, bogate in humus, bine fertilizate cu gunoi de grajd la cultura premergatoare, insorite si adapostite, cu textura mijlocie sau usoara, profunde si cu reactie neutra. Nu suporta solurile acide si nici prea alcaline. Cultura se realizeaza de obicei prin rasad, dar si prin semanat direct in camp (scarola). Producerea rasadurilor se realizeaza in functie de momentul plantarii, respectiv intre 1-13 martie pentru plantat in perioada 20 aprilie- 15 mai si 1-10 august, pentru plantat intre 1-15 septembrie. Semanatul se face in rasadnite calde sau pe straturi reci, folosind 300-350 g samanta la 100-150 m2 rasadnite, sau 200-250 m2 straturi reci, pentru producerea rasadurilor necesare la un hectar de cultura. In cazul semanatului direct in camp (20 aprilie-15 mai pentru productii in timpul verii si 15-30 iulie pentru consum in timpul toamnei si iernii) se folosesc circa 3 kg samanta pe hectar, in amestec cu plante indicator (salata 100-150 g/ha). O lucrare speciala de ingrijire este inalbirea frunzelor, care se face prin legarea lor in zona dinspre varf (pe timp uscat pentru a nu putrezi), cand acestea sunt suficient de dezvoltate, asa ancat dupa 2-3 saptamani sa poata fi date la consum. Recoltarea se realizeaza la 60-65 zile de la semanat sau plantat, prin taierea sub colet, obtinand o productie de 12-15 t/ha. Pentru producerea de samanta, daca se trateaza ca planta anuala, rasadurile se planteaza in camp primavara si in cursul aceluiasi an se obtin si semintele. Daca se trateaza ca planta bienala, toamna tarziu se aleg plante mama corespunzatoare, se pastreaza pana primavara in nisip uscat sau

pamant, iar primavara timpuriu se planteaza in camp, in vederea producerii semintelor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera la inceputul infloririi (iulieaugust) si radacina, cu cazmaua, sau in urma plugului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CICUTA VIROSA L. Denumire popular: Cucuta de apa Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bucinis, Bucinis de apa, Bucinis de balta, Buruiana veninoasa, Cucuta, Cucuta baltilor, Cucuta de balta, Cucuta mica, Fluer, nveninata, Plutnita Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Saniculoideae Caractere morfologice Planta erbacee perena, glabra, uneori pruinoasa; baza tulpinii cu aspect de rizom, cu radacini adventive la noduri avand maduva compartimentata la interior; tulpina aeriana inalta pana la 2m, goala la interior (fistuloasa), ramificata in partea superioara, ramurile dispuse aproape opus; frunzele inferioare mari, foarte lung petiolate, de 2-3 ori penat-sectate, cu petioli cilindrici, fistulosi; frunzele superioare scurt-petiolate sau aproape sesile au teaca usor umflata; florile grupate in umbele compuse, lung pedunculate; umbelulele globuloase, alcatuite din flori mici cu petale albe; infloreste in lunile iulie septembrie; fructe mici, la baza putin cordate cu dintii caliciului persistenti la varf avand coaste brun-galbui si valecule brunnegricioase. Ecologie i rspandire Specie higrofila-ultrahigrofila, intalnita sporadic din zona stepei pana in etajul boreal pe

marginea apelor lin curgatoare, a mlastinilor, lacurilor. Planta toxica. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Radocinile sunt bogate in compusi acetilenici: cicutoxina, cicutol, cicudiolsi izomerii acestora: falcarindiol, si alte C17 polialkene izomere. Dintre alcaloizi, s-a identificat prezenta urmatorilor: coniina (C8H17N), identificata cu conicina si cicutina, conhidrina (C8H17NO), pseudoconhidrina (C8H17NO), metil-coniina (C9H19N); si etilpiperidina (C7H15N). Aciune terapeutic Importana Foarte toxica Utilizare Extractele din aceasta specie au efecte narcotice si au fost utilizate pentru tratarea cancerului. Toxicitate Intreaga planta este toxica, dar cel mai mare efect s-a constatat in cazul radacinilor si a semintelor. Toxicitatea este determinata de prezenta coniinei si a altor alcaloizi. Simtomele de toxicitate includ: hipersalivare, dureri abdominale, senzatii de arsuri la nivelul mucoaselor, paralizie, bradicardie, puls slab, urinare frecventa si moartea ca urmare a paraliziei respiratiei. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CIRSIUM ARVENSE (L.) Scop. Denumire popular: Palamida Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae Caractere morfologice

Este o planta perena cu drajoni; tulpina dreapta inalta de 50-150 cm inaltime; frunzele tulpinale sunt lanceolate, cele inferioare cu petiol scurt, cele mijlocii si superioare sesile, intregi, lobate sau penat-fidate, varful lobilor cu spini; florile unisexuate, violacee, sunt dispuse in antodii pedunculate, iar acestea sunt dispuse in corimb; inflorirea iunie-august; fruct achena, cu papus alb murdar. Ecologie i rspandire Specie xeromezofita-mezohigrofita; frecventa in zona de stepa-etajul boreal, locuri cultivate si ruderale, raristi de padure. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaza in scop tinctorial jumatatea superioara a plantei inflorite. Compoziia chimic Binder si French (1994) au determinat in substantele volatile extrase din radacinile de palamida 24 compusi dintre care 7 au fost poliacetilene cu 13 atomi de carbon, 7 au fost poliacetilene nesaturate cu 15-17 atomi de carbon, iar alte 5 au fost derivati epoxidici din hidrocarburi cu 16 si 17 carboni. Componentul prioritar a fost cis-8,9epoxiheptadeca-1,11,14-triene si 8,9dihidroxiheptadeca-1,11,14-trien. Au mai foat prezente sesquiterpenele -humulene and -selinene. In radacini si organele aeriene a fost determinata prezenta alcaloidului cnicina. Aciune terapeutic Extractele obtinute din radacini au actiune tonica, diuretic, astringenta si hepatica. Importana Melifera Utilizare Medicina umana, populara - uz intern - radacina se foloseste contra amigdalitei si in amestec cu alte plante contra reumatismului. Alte utilizari: Extractele din plantele proaspete sunt folosite pentru vopsirea lanii in nuante de galben, kaki si gri. Culoarea galben-verzui se obtine cand lana este mordata cu sulfat de aluminiu si potasiu si

colorata cu extractul obtinut din plante proaspete aflate la inceputul paerioadei de inflorire. Precauii i reacii adverse Extractele din frunze pot cauza iritatii si inflamatii iar alcaloidul cnicina este emetic si emenagog. Cultivare Palamida este o buruiana care se raspandeste liber gratie sistemului sau radicular extrem de agresiv. Reuseste in cele mai ordinare soluri de gradina, in pozitii insorite. Se seamana in situ primavara de vreme sau toamna. Germinarea dureaza de obicei 2-8 saptamani la temperatura de 20oC. Este o buruiana daunatoare pe care nu multi oameni o vor in gradina lor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte, frunze, primavara-sfarsitul verii Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CITRULLUS LANATUS (Thunb.) Matsumura et Nakai Denumire popular: Pepene verde Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Harbuz, Lubenita, Arbuj, Bosar, Bostan, Curcubete, Di, Dic, Duleti, Himanic, Lebinita, Luba, Lubenita verde, Siarchin, Tigva de tina, Tragula, Zamos Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dilleniidae Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina profunda (1-2 m adancime); tulpina taratoare, ramificata, cu carcei ramificati; frunzele penat-sectate; florile galben pal; inflorirea iulie-august; fruct peponida, de peste 20 cm diametrul, pulpa (tesutul placentar) zemoasa. Ecologie i rspandire Termofila; cultivata. Organe utilizate

Compoziia chimic Fructele de pepene verde au un continut mai mare de apa (92 94 %) si un continut redus de glucide (3,0 6,9 %), 0,20 % lipide si 0,5 0,8 % proteine, ceea ce a determinat ca valoarea energetica a acestor fructe sa fie relativ scazuta (101,6 kJ/ 100 g). Fructele au de asemenea un continut mare de pectine. Principalii aminoacizi liberi determinati in pepeni au fost: acidul aspartic, acidul glutamic si amida asparagina. Continutul in acizi grasi din lipidele extrase din seminte, variaza astfel: 62,82 % acid linoleic, 15,64 % acid oleic, 11,28 % acid stearic si 10,26 % acid palmitic. Dintre acizii organici a fost identificata prezenta acidului malic si citric, iar dintre acizii fanolici a acidului p-cumaric, acidului cafeic si a acidului ferulic. Continutul de vitamine din 100 g fruct variaza in urmatoarele limite: 0,05 mg tiamina, 0,05 mg riboflavina, 0,15 mg nicotinamida si 6,0 mg acid ascorbic. Continutul de substante minerale a variat intre 0,30 si 0,52 %. In 100 g fruct, au fost determinate urmatoarele cantitati de elemente minerale: 0,5 mg sodiu, 158 mg potasiu, 2,9 mg magneziu, 10 mg calciu, 0,10 mg mangan, 0,40 mg fier, 0,07 mg cupru, 11,0 mg fosfor, 8,0 mg clor. Thomes si Jahnson (1965) au analizat pigmentii din 9 soiuri de pepene verde, constatand existenta urmatoarelor cantitati intr-un kg substanta proaspata: 12,5 52,4 mg licopen, 0,8 2,9 mg fitofluen, 0,4 6,0 mg -caroten, 0 2,2 mg caroten si 0 07 mg -caroten. Semintele contin 30 40 % lipide si 30 % proteine. Aciune terapeutic Fructele au efect cardiac, diuretic, febrifug, purgativ, tonic si vermifug. Semintele au efect diuretic si tonic. Importana Melifera, alimentara Utilizare

Gustul si aroma deosebita, cat si valoarea energetica scazuta, au determinat ca aceste fructe sa fie preferate pentru consumul din perioada de vara Alimentatie - fructele se consuma proaspete sau murate; Industrie - sucul se foloseste la prepararea hidromelului; Medicina umana, populara - uz intern - fructele si semintele au actiune diuretica si depurativa, actioneaza in tratarea afectiunilor renale si vezicale; uz extern - actiune antiinflamatoare si favorizeaza vindecarea arsurilor; Apicultura - specie melifera. Cultivare Pepenele verde este o planta cu pretentii foarte mari fata de caldura (termofila). Semintele germineaza la temperaturi minime de 14-160 C in 21 zile, iar la cele optime de 25-30oC in 5-6 zile. Temperatura optima in cursul vegetatiei este de 25-30oC. Este sensibil la curentii de aer si de aceea culturile se infiinteaza intre perdele de plante cu port inalt. Are pretentii foarte mari fata de lumina, necesitand 1500 ore de stralucire a soarelui. De asemenea, necesita multa apa, dar sistemul radicular fiind puternic dezvoltat se asigura nevoile de apa pe parcursul fazelor de vegetatie. In privinta elementelor minerale, acestea trebuie asigurate in cantitati corespunzatoare. Excesul de azot are efecte negative asupra formarii si maturarii fructelor, iar potasiul si fosforul influenteaza favorabil fructificarea si calitatea fructelor. Solurile preferate sunt cele cu structura nisipoasa sau nisipo-lutoasa, care se incalzesc repede. Se cultiva prin semanat direct in camp, in perioada 25 aprilie- 10 mai, folosind 4-5 kg seminte. De asemenea, pentru obtinerea unor productii timpurii se recurge la producerea rasadurilor in spatii cu dubla protejare sau in rasadnite calde. Se aplica lucrari de ingrijire specifice, iar recoltarea

se realizeaza atunci cand fructele au ajuns la maturitatea fiziologica deplina, deoarece nu are loc postmaturarea. Se obtine o productie de 25 40 t/ha. Pentru producerea semintelor tehnologia este asemanatoare culturii din camp, dar se impune respectarea spatiului de izolare de 2000 m; semanatul se efectueaza in perioada 1-15 mai; pe planta se lasa doar 4-5 fructe si se procedeaza la purificarea culturii in faza de formare a primelor fructe si la maturitatea deplina a acestora. Fructele se recolteaza la maturitatea fiziologica deplina, iar productia de seminte este de 150-200 kg/ha. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CLAVICEPS PURPUREA (Fr.) Tul. Denumire popular: Cornul secarei Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Clasa: Subclasa: Ordinul: Familia: Clavicipitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o ciuperca care paraziteata mai ales secara, dar si numeroase alte plante. Spicele de secara atacate prezinta scleroti negrii, putin curbati, care reprezinta organele de rezistenta ale ciupercii. Ecologie i rspandire Organe utilizate Produs vegetal utilizat in terapeutica ergotii Secale cornutum. Compoziia chimic Sclerotii contin: 0,2-1% alcaloizi indolici (clavinici si lizergici), pigmenti antrachinonici (endocrocina, clavorubina) si xantonici (ergoflavina, ergocristina, acid secalonic), 25-35% lipide (gliceride ale acidului ricinoleic), steroli

(ergosterol, sigmasterol, fungisterol), amine (metilamina, trimetilamina, etilamina, n-propilamina, izopropilamina, izobutilamina, izoamilamina, nhexilamina, -fenil-amina, colina, acetilcolina, tiramina, histamina, putresceina, cadaverina, agmantina), aminoacizi (acid aspartic, acid glutamic, fenilalanina, asparagina, histidina, tiohistidina, acid aminobutiric, acid -aminobutiric, leucina, serina, glicina, treonina, alanina, prolina, valina, lisina, arginina, tirosina), betaine (ergotioneina, betaina), glucide si saruri minerale (fosfati acizi de sodiu, potasiu, calciu, magneziu etc). Alcaloizii clavinici (agroclavina, elimoclavina, setoclavina, lizergina, peniclavina, festuclavina, canoclavinele I si II) au valoare terapeutica limitata (s-au semnalat doar proprietati antimicrobiene), in schimb au rol biosintetic. Alcaloizii lisergici aunt amine substituite ale acidului l-lizergic (activi terapeutic) sau ale acidului d-izolizergic (inactivi). Alcaloizii lizergici sunt de doua tipuri: alcaloizi alcanolaminici sau amide simple ale acidului lizergic (cea mai reprezentativa este ergometrina denumita si ergobasina sau ergonovina), sunt solubili in apa si reprezinta 20% din totalul alcaloidic si alcaloizi peptidici, insolubili in apa. Prin hidroliza alcaloizii peptidici elibereaza acid lizergic sau izolizergic, prolina, amoniac, un -cetoacid specific fiecarei grupe (acid piruvic, acid dimetilpiruvic sau acid -cetobutiric) si un aminoacid, specific fiecarei perechi de alcaloizi care se repeta periodic in fiecare grupa (poate fi fenilalanina, leucina / izoleucina, valina). In functie de cetoacidul eliberat, alcaloizii peptidici se clasifica in 3 grupe: grupa ergotaminei, unde cetoacidul este acidul piruvic si care cuprinde perechile ergotamina ergotaminina, -ergosina--ergosinina, ergovalinaergovalinina;

grupa ergoxinei, care elibereaza acid dimetilpiruvic si are perechile ergostinaergostinina, - ergoptina--ergoptinina, ergoninaergoninina, ergobutina-ergobutinina; grupa ergotoxinei, generatoare de acid -cetobutiric, este alcatuita din perechile de alcaloizi ergocristinaergocristinina, - ergocriptina -ergocriptinina, ergocriptina - -ergocriptinina, ergocorninaergocorninina, ergobutirina - ergobutinina. Aciune terapeutic Ocitocica marcanta (prin ergometrina si ergotamina - actiune puternica si de durata), vasoconstrictoare (slaba prin ergometrina; mai intensa pe vasele cerebrale, coronare, periferice si mezenterice - prin ergotamina, deoarece stimuleaza receptorii alfa - adrenergici si serotoninergici, la doze mari) sau alfa- adrenolitica puternica (prin alcaloizii DH- ergotoxinici scad tensiunea arteriala, relaxeaza musculature arteriolara, scad rezistenta vasculara, cresc fluxul sangvin retinian, cerebral, muscular si periferic, activeaza consumul de oxigen in neuroni). Alcaoizii din grupa ergotaminei deprima centrii respirator, vasomotor si termoreglator (efect sedativ central), determina cresterea tensiunii arteriale, bradicardie si scaderea tensiunii intracraniene la cei cu migrena. In asociere cu cafeina, biodisponibilitatea creste pana la 300%. Prin hidrogenare (dihidroergotamina) pierde actiunea ocitocica, dar ramane un stabilizator marcant al tonusului vascular, mai activ pe vene decat pe artere. Se folosesc in terapeutica numai dupa hidrogenare. Importana Toxica, medicinala Utilizare Ergometrina si metilergometrina se utilizeaza in tratamentul menoragiilor, metroragii, hemoragiilor post- partum sau post - avort; ergotamine in crize migrenoase, dureri de cap de natura vasculara; .dihidroergotamina (DH-ergotamina) in

migrene, sindrom ortostatic, distonii neurovegetative, hipotensiune arteriala; dihidroergotoxina (DHergotoxina) in insuficienta circulatorie cerebrala (ameteli, cefalee, scaderea atentiei, pierderi de memorie la varstnici, accidente vasculare cerebrale, sechele dupa accidente cerebrale, retinopatii vasculare, tulburari cohleo vestibulare), tulburari circulatorii periferice (arteriopatii, boala Raynaud, acrocianoza, degeraturi), hipertensiune arteriala. Toxicitate Contraindicaii Ergometrina si metilergometrina nu se folosesc pentru declansarea travaliului (induc contractii neregulate, care nu sunt in sens expulsativ si totodata afecteaza circulatia sangvina a fetusului, fapt ce poate determina cianoza acestuia) si nici in caz de hipertensiune arterial severa; ergotamina si DHergotamina nu se administreaza in boli vasculare obstructive, hipertensiune arteriala, insuficienta coronariana, insuficienta hepatica severa, sarcina, la copii sub 10 ani si nu se asociaza cu antibiotic de tip macrolidic (eritromicina, josamicina, triacetiloleandomicina). Precauii i reacii adverse Tulburari gastro - intestinale (greata, voma, anorexie, tensiune stomacala), SNC (vertij, cefalee) si dermice (eruptii cutanate). Cultivare Cornul secarei prefera terenurile situate in regiunile cu precipitatii anuale de 600- 800 mm, cu umidiztatea aerului de peste 50%, cu primaveri racoroase si cu treceri lente spre vara. Cele mai bune terenuri sunt insa cele usoare, nisipolutoase sau luto- nisipoase, cu rezerve suficiente de humus si calcar. In vederea producerii cornului secarei, secara se seamana toamna odata cu celelalte cereale de toamna. Pentru a se asigura un minimum de 400 plante pe metru patrat, se folosesc la hectar 200 kg samanta, in loc de 100 kg cat este norma obisnuita. Momentul potrivit pentru inoculare (cu apa

in care se gaseste ciuperca Claviceps purpurea) este acela cand secara se afla in faza de burduf. Materialul pentru inoculat este produs de catre laboratoare specializate si este expediat la locul de cultura in flacoane speciale. Reusita inocularii poate fi apreciata dupa 7-10 zile de la data inocularii, iar aparitia pe spicele de secara a unor picaturi vascoase (exudat zaharat) reprezinta cel mai bun indiciu ca inocularea a reusit. Prima recoltare (manuala) a sclerotilor ajunsi la maturitatea deplina se poate incepe la circa o luna de zile de la data inocularii sau dupa 2-3 saptamani de la aparitia exudatului zaharat. Se culeg doar sclerotii tari, bine formati, care se desprind usor din spiculete si care se sparg prin indoire intre degete. A doua recoltare se efectueaza cu 78 zile inainte de seceris si se poate efectua tot cu mana, culegand la acest moment toti sclerotii. Dupa fiecare recoltare, sclerotii se intind imediat pe prelate si se usuca in incaperi bine aerisite. Sclerotii uscati se pastreaza in saci de hartie. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Culegerea in etape a sclerotilor, functie de atingerea maturitatii lor, manual sau cu masina de recoltat scleroti Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CLEMATIS VITALBA L. Denumire popular: Curpen Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Vita alba, Archit, Clocosei, Curmeu, Curpan de padure, Curpanas, Curpen alb, Curpen de padure, Curpenita, Curpin, Curpini albi, Curpini negri, Halaciuga, Luminoasa, Luminos, Napraznic, Napraznica, Vie padureana, Vitisoara Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Ranunculoideae Caractere morfologice

Planta cataratoare, liana, cu tulpina inalta de 610 m si groasa de cca 5 cm avand muchii longitudinale proeminente spre noduri; ramurile tinere pubescente la noduri; ritidomul se exfoliaza in fasii longitudinale; frunzele imparipenat-compuse, dispuse opus au petiolul si rahisul transformate de obicei in carcel persistent si lignificat ce asigura fixarea plantei de suport; flori slab odorante, cu perigon alb sau alb-verzui, hermafrodite, grupate in inflorescente cimoase, terminale sau axilare; inflorirea in iunie-septembrie; fruct multiplu poliachena; achenele cu prelungire paroasa si un rostru indoit. Ecologie i rspandire Specie pioniera, euriterma, mezofila; frecventa din zona stepei pana in etajul fagului prin paduri, tufarisuri, zavoaie, vii, pe garduri. Detalii... Organe utilizate Produsul vegetal utilizat herba. Compoziia chimic Principalii componenti chimici identificati in organele aeriene sunt: acizii fenolici (acid cafeic, acid clorogenic), sterolii (campesterol, -sitosterol, stigmasterol-glicozid), hidrocarburile (nonacosan, triacontan) si alcoolii (alcool cerilic si alcool mircilic). In tesuturile aeriene ale acestei plante a mai fost identificata prezenta pironelor (anemonina, protoanemonina), a compusilor flavonoizi (clematina), compusi alifatici (ginnol), acizi grasi (acid melisic - C30H60O2), saponine triterpenice (vitalbozid) si caulosapogenina. Aciune terapeutic Antiinflamatoare, analgesica, diuretica. Importana Toxica Utilizare Pentru tratarea artritei, iar sucul pentru tratarea durerilor de cap si migrenelor. Alte utilizari: Medicina umana (populara): planta in amestec cu alte specii in bai impotriva bolilor de piele;

decoct folosit pentru spalatul pe cap; impreuna cu frunze de nuc scaldatori pentru copiii slabi; plamadita in rachiu pentru tratarea herniei; flori ceai contratusei. Medicina veterinara (populara ): frunze zdrobite cataplasme pentru ranile provocate de ham, jug. Alimentatie: lujerii tineri - condiment. Industria casnica: ramurile tinere pentru impletituri Toxicitate contine principii vezicante dar nu s-au inregistrat cazuri de otravire. Contraindicaii Precauii i reacii adverse Planta matura poate fi toxica. Iritant local (la om), tulburari respiratorii, edeme ale fetei, dureri abdominale, scaderea tonusului muscular (la animale). Cultivare Planta prefera solul umed bine drenat. Nu suporta solurile argiloase grele cu un drenaj necorespunzator, dar nici pe cele nisipoase usoare. Nu este propice un pH situat sub 6,0. Rezista la temperaturi situate sub 18oC. Este o planta agatatoare, care poate creste 2 metri pe an si poate usor domina pomii mici sau arbustii. Semanatul se recomanda a se efectua in rasadnita rece, imediat ce semintele s-au maturat. Preinmuierea semintelor in apa calda pentru 12 ore si indepartarea invelisului extern, ca si o perioada de stratificare la rece sunt benefice. Germinarea ae loc in 1-9 luni sau mai mult la temperatura de 20oC. Se procedeaza la repicare in vase individuale si crestere in rasadnita rece pentru prima iarna. Plantarea afara se realizeaza la sfarsit de primavara sau vara devreme. Se poate proceda si la butasire in rasadnita, in iulie-august, preluand zona de lemn pe jumatate maturat, situata intre noduri. Fragmentele internodale de lemn moale, catre semi-maturat pot fi puse la inradacinat in sol nisipos in rasadnita, primavara tarziu. Mod de cultivare: Seminte, rasad care se transplanteaza primavara tarziu in camp, diviziune, butasi si altoire Recoltare

Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CLINOPODIUM VULGARE L. Denumire popular: Aparatoare Sinonime tiinifice: Calamintha clinopodium Benth., C. clinopodium Spenn., C. clinopodium Moris., C. vulgaris (L.) Druce, C. vulgaris Fritsch non. Rouy., Melissa clinopodium Bentham, Satureja vulgaris (L.) Fritsch, S. clinopodium Caruel. Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena, tulpini inalte de 15-80 cm, erecte sau ascendente, simple sau ramificate, de jur imprejur sau cel putin pe 2 fete patent paroase. Frunze ovate sau alungit ovate, fin dintate, rar intregi, cu baza rotunjita. Flori de culoare purpuriuliliachie, rar alba, dispuse in dihazii scurt pedicelate formand verticile dense, globuloase. Tetraachene aproape sferice sau ovoidale, lucioase, castanii. Infloreste VII-IX. Ecologie i rspandire Specie mezofita, frecventa din zona de silvostepa pana in etajul bradului, a margini de padure, tufarisuri. Detalii... Organe utilizate Planta se utilizeaza in scop medicinal si tinctorial. Compoziia chimic In tulpinile acestei specii se gaseste betulin In organele aeriene ale acestei plante au fost identificati 37 componenti volatili, dintre care ponderea a fost detinuta de germacren-D, cariofilen si

-cariofilen oxide. Aciune terapeutic Extractele obtinute din planta au efect asmatic, astringent, cardiotonic, diaforetic si expectorant. Importana Utilizare Frunzele acestei specii sunt comestibile si se pot utiliza pentru prepararea de ceaiuri. Extractele obtinute din frunze au culoarea galbenbrun si pot fi utilizate in scop tinctorial. Cultivare Planta reuseste pe aproape orice sol bine drenat. Se seamana primavara in rasadnita rece. Seintele doar se acopera usor, iar germinara are loc in 2 saptamani la temperatura de 21oC. La momentul potrivit se repica in vase individuale si plantele se cresc in sera. Plantarea afara se efectueaza vara cand plantele sunt suficient crescute, sau la sfarsitul perimaverii, inceputul verii anului urmator. Divizarea tufelor se efectueaza primavara, iar fragmentele mari pot fi plantate direct in pozitiile lor permanente, desi este mai bine sa se treaca fragmentele mai mici in vase si sa se creasca in rasadnita rece pana la momentul unei bune inradacinari. Plantarea afara se efectueaza vara sau primavara urmatoare. De asemenea, se pot pregati butasi din lemn nematurat, in mai sau iunie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CNICUS BENEDICTUS L. Denumire popular: Schinel Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Iarba amara, Scai amar, Sofran salbatic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina inalta de 30-60 cm, simpla sau puternic ramificata de la baza, paienjeniu tomentoasa; frunzele alungit

lanceolate, sesile, cu baza atenuata, cele superioare penat lobate sau fidate, spinos dintate pe margini; antodiul solitar de 4 cm lungime si 3 cm diametrul, acoperit de bractee mari; hipsofilele involucrale externe ovate, terminate intr-un spin scurt iar cele interne terminate intr-un spin lung; flori galbene; inflorirea iunie-august; fruct achena galben brunie, cilindrica, cu 20 de coaste, cu papus biseriat. Ecologie i rspandire Cultivata ca planta medicinala. Organe utilizate Se utilizeaza tulpinile, frunzele si florile uscate la umbra care contin principii amare sesquiterpene de tip germacren. Compoziia chimic Dintre sesquiterpenele de tip germacren au fost identificate: cnicina, artemisifolina si saloniteoenida iar dintre lactone: lignanolida. In compozitia organelor organelor aeriene ale acestei specii s-a determinat prezenta glucidelor, mucilagiilor, taninurilor (8 %), lipidelor, rezinelor, fitosterolilor (-sitosterol, stigmasterol), triterpenelor, acizilor grasi, acizilor rezinici, acizilor fenolici (acid ferulic) si a vitaminelor (acid ascorbic, tiamina, riboflavina). A mai fost identificata prezenta triterpenelor (acid oleanolic, amirenol) si a alcoolului cerilic. Glicozizii lignanilor sunt reprezentati de arctigenina. Tesuturile aeriene ale acestei plante contin urmatorii pigmenti: apigenin-7-glicozid, kampferol-3-glucozid, luteolina, luteolindiglucozid si caroten. Uleiurile volatile (0,3 %) contin: -amirina, citral, cnicina, fencona si p-cimen. Cnicina, lactona sesquiterpenica, reprezinta principiul amar din tesuturile acestei plante. Aciune terapeutic Tonic amara si stomahica (principii amare), carminativa, coleretic - colagoga (O.D.P.-uri, principii amare), antimicrobiana, citotoxica (lactone

sesquiterpenice), antibacteriana (cnicina), antiinflamatoare (cnicina). Importana Medicinala Utilizare Anorexii, digestie lenta (administrare interna), degeraturi, arsuri, ulceratii ale pielii (administrare externa). Alte utilizari: Medicina, umana, populara - uz intern - frunzele si florile sub forma de pulbere se folosesc pentru tratarea gastritei, constipatiilor cronice, astm, tuse seaca, afectiuni hepatice, ca stimulent al digestiei, diuretic; uz extern - infuzia din flori se foloseste pentru tratarea arsurilor, degeraturilor, ranilor purulente, rani, ulceratii. Medicina veterinara - uz intern - pentru stimularea poftei de mancare. Apicultura:este importanta ca planta melifera. Toxicitate Contraindicaii Persoane alergice la plante din familia Asteraceae. Precauii i reacii adverse Reactii alergice (cnicina, solanitenolida). Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie, extract fluid, tinctura. Conservare Cultivare Planta prefera solurile uscate si cu pozitie insorita. In tara noastra se cultiva in sudul judetelor Prahova si Buzau, precum si in judetele Calarasi si Giurgiu. Se seamana in situ primavara sau toamna devreme, iar germinarea are loc in curs de 2-6 saptamani la o temperatura de 10 oC. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera sau cositori mecanice, la inceputul infloritului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: COLCHICUM AUTUMNALE L. Denumire popular: Brandusa de toamna Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena, cu tulpina subterana bulbotubercul, cu frunzele mari, lanceolate, care apar primavara. Florile violacee, mari, apar toamna. Fructul este o capsula mare ce apare primavara. Ecologie i rspandire Organe utilizate Brandusa este o planta toxica, de la care se utilizeaza in scop medicinal semintele (Colchici semen), mai rar bulbi si flori Compoziia chimic Planta contine alcaloizi: protoalcaloizi tropolonici: colchicina (in toate produsele), colchicozida (in bulbi si seminte), N- desacetilN- formilcolchicina si demeocolcina (in bulbi si flori) Organele aeriene ale acestei specii contin: acid salicilic, acid chelidonic si alcaloizi: 2-acetil2-demetilcolchicina, 2-acetil-3-metilcolchicina, colchifolina, demecolceina, demecolcina, N-acetildemecolcina, O-acetilcolchiceina. Florile de brandusa contine pigmenti flavonici dintre care a fost identificata apigenina. Semintele (Colchici semen) contin mai mult de 20 de alcaloizi al caror concentratie totala variaza intre 0,5 si 1,0 %. Dintre acestia ponderea o detine colchicina (65 %), colchicozidul (30 %) si demecolcina. Organele subterane contin: zaharoza, amidon, lipide, fitosteroli, acid benzoic, acid salicilic, taninuri si alcaloizi. Dintre alcaloizi au fost identificati: colchicina, 2-demetilcolchicina, colchicozida, 2desmetildeacetilcolchicina, demecolcina, tiocolchicozida, 3demetilcolchicina, 3-metilcolchicina, 3-demetil-lumicolchicina, -lumicolchicina -

lumicolchicina, -lumicolchicina, colcamina, colchicen, colchicerina, N-deacetil-N-metilcolchicina, Nformil-N-deacetilcolchicina, Nmetildesacetilcolchicina, O-demetil-Ndeacetilcolchicina. Aciune terapeutic Antimitotica (opreste diviziunea celulelor animale si vegetale in metafaza); antiflogistica (diminua autoliza si imigrarea limfocitelor in procesele inflamatorii), reduce reactia inflamatorie declansata de prezenta cristalelor de acid uric si fagocitoza acestora; scade glicoliza si productia de acid uric; inhiba centrul respirator, stimuleaza centrul vasomotor, potenteaza simpatomimeticele, scade temperatura corpului. Importana Medicinala, toxica Utilizare Aprobate de comisia E: guta, febra mediteraneeana. Traditional: prevenirea tumorilor dermice, condiloame, psoriazis, tendovaginite, necroze vasculare, ciroze, inflamatii ale mucoasei tractului digestiv, astm, edeme (hidropizie), leucemii acute si cronice, reumatism. Datorita toxicitatii plantei, administrarea interna este raraori admisa. Colchicina se foloseste in guta, leucemii. Toxicitate Contraindicaii Inaintea conceptiei si in timpul sarcinii (efect teratogen), insuficienta renala avansata, ateroscleroza. Precauii i reacii adverse Gastralgii, diaree, greturi, voma, uneori hemoragii gastrice si enterale - in doze terapeutice (1-3 mg); nefrotoxicitate (hematurie, oligurie) si hepatotoxicitate, caderea parului, inflamatii ale nervilor periferici (nevrite) si fenomene toxice ale maduvei osoase (leucopenie, trombocitopenie, anemie megaloblastica rareori aplastica) - la adminstrare indelungata. Precautii: Varstnici, cardiaci, bolnavi renal sau digestiv. Dozare Supradozare

La 6 ore de la administrare in doza toxica apar arsuri ale mucoasei bucale, dificultate la deglutitie, sete; dupa 12-14 ore se declanseaza greturi, dureri severe de stomac, voma, diaree, colici biliare, hematurie, scaderea presiunii sangvine si mai tarziu instalarea unei paralizii progresive. Moartea survine prin epuizare, asfixie ori colaps circulator. Doza letala de seminte pentru un adult este de 5 g, iar pentru un copil de 1- 1,5 g, iar cea de colchicina de 7 mg. Tratamentul intoxicatiei acute consta in spalaturi gastrice, administrarea de carbune si purgative saline (sulfat de sodiu sau de magneziu) si tratament simptomatic (antispastic, anticonvulsivant), eventual oxigen pentru respiratie. Forme farmaceutice tablete si preparate transdermice. Conservare Cultivare Planta prefera un sol bine drenat, cu o pozitie insorita, tolereaza umbrirea partiala si pH-ul cuprins intre 4,5-7,5. Rezista la temperaturi scazute de pana la -20oC. Se seamana de preferat imediat ce semintele s-au maturat vara timpuriu intr-un pat nutritiv sau in rasadnita rece. Germinarea poate fi extrem de inceata, poate dura pana la 18 luni la emperatura de 15oC. Este bine de semanat rar, asa incat nu este necesara transplantarea pentru primul an de crestere. Se recomanda aplicarea unui ingrasamant pe parcursul primei veri. Transplantarea se realizeaza in stadiul de dormanta, posibil 2 plante intr-un vas si se cresc in sera sau rasadnita cel putin doi ani. Plantarea in pozitia permanenta se efectueaza cand plantele sunt in stadiul dormind. In vederea atingerii capacitatii de inflorire trebuie sa treaca circa 4-5 ani. Diviziunea bulbilor se poate realiza in iunie/iulie cand frunzele au cazut. Bulbii de dimensiuni mari se pot planta direct in pozitia permanenta, iar cei de dimensiuni mici este de preferat a se plasa in vase si a se mentine in rasadnita rece pentru un

an, inainte de plantare afara. Planta poate fi divizata in fiecare an urmator, daca se doreste o crestere inceata. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte, manual, cand capsulele au varful brunificat, inainte de deschidere Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CONIUM MACULATUM L. Denumire popular: Cucuta Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bucinis, Angelica, Bolihlava, Busunic, Buznic, Cornuta, Cucuta mare, Dudau, Dudac, Dudae, Dudunis Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee anuala hibernanta pana la bisanuala, cu radacina pivotanta, ramificata; tulpina cilindrica, fin striata, fistuloasa, albastrui-pruinoasa, puternic ramificata, patata cu rosu-bruniu, poate avea inaltimi cuprinse intre 0,5-2,5 m; frunze opuse sau cate 3, 2 - 4 penat-sectate, ultimul segmentul terminat brusc cu un mic ghimpe cartilaginos; umbelele numeroase protejate la baza de un involucru alcatuit din foliole cu marginea membranoasa, usor dintata; foliolele involucelului de asemenaea ingust membranoase pe margine; flori hermafrodite sau poligame, albe; infloreste in lunile iunie iulie; fructul ovoidal brunverzui sau suriu cu coaste principale ondulatcrestate. Planta in intregime are miros respingator, de soareci. Ecologie i rspandire Specie xeromezofila-mezofila, subtermofila, frecventa din zona stepei pana in etajul fagului in locuri ruderale, necultivate, ruini, marginea gradinilor, asezari omenesti, semanaturi. Detalii...

Organe utilizate Prezinta importanta toate organele acestei plante, datorita continutului ridicat de alcaloizi (0,05 3,5 %), cu grad ridicat de toxicitate. Partea utilizata in terapeutica fructe (Conii fructus) Compoziia chimic In plantele de cucuta s-a mai determinat prezenta urmatoarelor substante: glucide (arabinoza, xiloza, pentozani), lignine, acizi (acid cafeic, acid clorogenic, acizi uronici), poliine (falcarinona, falcarindiol), flavone (diosmina), furanocumarine (bergapten, xantotoxina). Alcaloizii se gasesc in concentratie de 1 3 %. Derivatii piperidinei, sunt reprezentati de: coniina, N-metil-coniina, N-acetil-coniina, Nmetilconhidrina, coniceina, conhidrina, pseudoconhidrina, conhidrinona si -coniceina, care este componentul cu cel mai ridicat grad de toxicitate. Toxicitatea acestor alcaloizi se manifesta prin paralizia muschilor respiratori ceea ce determina stop respirator. Aciune terapeutic Antinevralgica. Importana Forte toxica Utilizare In medicina populara: la administrare interna nevralgii, reumatism (muscular si articular), spasme bronhice si pilorice, contractii (crampe) tetanice si epileptice, torticolis ; la administrare externa - tuse, astm, sciatica, nevralgii, dureri lombare; In homeopatie: pareze, calcifieri ale vaselor cerebrale, stari depresive. Din cauza toxicitatii ridicate, produsul nu are aplicatii terapeutice. Alte utilizari: Medicina umana (populara): frunza oblojeli pentru abcese; pisata, in amestec cu otet, untdelemn, faina de grau in legaturi purtate impotriva durerilor de sale; samanta prajita in seu se punea la git pentru tratarea galcilor?; radacini

fierte cu cele de cicoare folosite pentru durerile de picioare; decoctul plantei bai pentru cei cu dureri abdominale sau comprese cu planta calduta; planta pisata legaturi pentru vatamatura? (hernie); cu zeama de la planta fiarta se spala muscatura de sarpe; in amestec cu coada soricelului, curpen alb si crucea-pamantului se folosea in bai pentru tratarea bolilor de piele la copii. Toxicitate Intoxicatiile la om pot surveni in urma confundarii fructelor de cucuta ce cele de Pimpinella anisum L., anason (Apiaceae), a frunzelor cu cele de Petroselinum sativum Hoffm., patrunjel (Apiaceae) sau a consumului unor pasari care s-au hranit cu fructe de cucuta. Contraindicaii Precauii i reacii adverse Efect teratogen la administrare cronica. Dozare Supradozare Doze toxice: 10 g fructe proaspete sau 30 g frunze proaspete corespunzatoare la 150 mg coniina; Doze letale: corespunzatoare la 500 mg coniina. 5-8 g de frunze pot provoca moartea unui adult. Forme farmaceutice emplaste cu extract de fructe, granule homeopate Conservare Cultivare Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, la inceputul fructificarii Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CONSOLIDA AJACIS (L.) Schur Denumire popular: Nemtisor de camp Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Surguci Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae

Subfamilia: Ranunculoideae Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Plantele din aceasta specie se caracterizeaza printr-un continut ridicat de alcaloizi. Tulpinile si frunzele contin: acetildelcosina, trimetilacetil-delcosina, ajacinidina, ajacusina, ajadina si calcatrippina. Semintele contin: ajacina, ajacinina, ajacinoidina, ajaconina (C22H33NO3), consolidina, delcosina (C24H39NO7), delsolina (C25H41NO7), delsolinina si lycococtonina. Florile contin alcaloidul delfina si sunt colorate datorita prezentei pigmentilor: kamferol si quercetina. Aciune terapeutic Importana Utilizare Planta se foloseste pentu tratamente externe in scopul vindecarii ranilor sau pentu tratarea hemoroizilor. Toxicitate Planta este foarte toxica si poate fi folosita numai la recomandarea medicilor. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CONSOLIDA REGALIS S.F.Gray Denumire popular: Nemtisori Sinonime tiinifice: Delphinium consolida L. Alte denumiri populare: Nemtisori de cmp, Toporasi, Albastrioare, Buruiana de facut copii, Ciocanasi, Ciocanei, Ciocul berzii, Ciocul pasarii, Ciocul babii, Ciocul ciocrliei, Cizma cucului, Crligei, Clontul nagtului, Clontul cocostrcului, Coada rndunicii, Cornul plugului, Creasta cucului, Cunuioare, Doselnica mica, Dosnica, Floare domneasca, Flori domnesti, Gheata catanei, Glceava, Marariul cmpului, Pintenasi, Pintenasi de cmp, Pintene, Pinteni, Somnoroasa, Surguci, Taponisi, Tatnici, Tataneasca, Toporasi de cmp, Toporici, Toporisi, Toporus Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae

Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; tulpina inalta de 20-40 (50) cm, erecta, ramificata, paroasa (uneori glabra); frunze alterne, palmat-fidate, cu lacinii inguste, liniare; flori zigomorfe, hermafrodite, grupate in raceme; tepale albastre-violacee, cea superioara transformata intr-un pinten cu lungimea de cca.2 cm; nectarii petaloide, concrescute la baza, adapostesc 8-10 stamine; infloresc in iunieaugust; fruct - folicula glabra, cu seminte aspre pe suprafata datorita unor solzisori proeminenti. Ecologie i rspandire Specie mezoxerofila, termofila-subtermofila, heliofila, buruiana in cereale paroase sau intalnita in locuri ruderale din zona stepei pana in etajul gorunului. Detalii... Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica partea aeriana inflorita (Calcatrippae herba), florile (Calcatrippae flores) . Partea toxica toata planta, cu exceptia florilor. Compoziia chimic Planta intreaga contine: 0,5 - 1% alcaloizi diterpenici (delfinina, licoctonina, licaconitina, nudicaulina, metilaconitina, elatina, delfelina, delatina, delsemina, eldelidina, elatidina). Florile contin: antocianozide (delfina), flavonozide (heterozide ale kaempferolului si quercetolului), alcaloizi (in urme sau nedecelabili). Aciune terapeutic Diuretica, sedativa, orexigena, antihelmintica, insecticida (actiuni nedovedite experimental). Alcaloizii (metilaconitina, elatina, delsemina) paralizeaza SNC, in special centrul respirator (blocheaza conducerea colinergica la nivelul jonctiunii neuro- musculare. Sunt agonisti ai receptorilor muscarinici; antagonizeaza fizostigmina. Importana Utilizare

Florile sunt folosite pentru ameliorarea aspectului unor ceaiuri in cantitate mai mica de 1%. Florile nu se folosesc singure la prepararea ceaiurilor. Cantitatile mici de alcaloizi continuti de flori si proportia redusa a florilor in aceste ceaiuri nu comporta riscuri. Extractele obtinute din frunze si radacini sunt toxice si au efect antiparazitar. Alte utilizari: Medicina umana (populara): flori, frunze decoct pentru dureri de pantece sau la muscatura de sarpe; ceai pentru tensiunea marita; flori decoct, folosit ca hemostatic. Toxicologie: alcaloizi ce pot provoca intoxicatii mortale. Apicultura: specie melifera furnizeaza culesuri de nectar, polen. In scop tinctorial se folosesc florile proaspete, obtinandu-se, in cazul lanii, culorile vernil si kaki-deschis (Chirila C. s.a., 1999). Toxicitate Contine principii vezicante dar nu s-au inregistrat cazuri de otravire. Dozele mari provoaca paralizia terminatiilor nervoase motorii si a SNC, bradicardie, hipotensiune, stop cardiac.DL50 este de 1,5 - 3 mg /kg corp (sobolan). Forme farmaceutice decoct Impurificari: Delphinium orientale sin. Consolida orientalis, cu flori violet intens, rosu sau alb, pinten de 1 cm lungime si seminte de culoare rosie intensa. Conservare Cultivare Nemtisorul de camp este o planta care creste usor, preferand un sol bine drenat si cu pozitie insorita. Inhiba cresterea plantelor vecine, precum legumele, iar pentru grau se considera a fi o buna planta asociata. Nu suporta transplantarea, ca urmare a deteriorarii radacinilor. Se recomanda semanatul in situ imdiat ce semintele s-au maturat. Se poate de asemenea semana toamna in zone cu ierni blande, sau esalonat din

primavara pana la inceputul verii. Germinarea are loc de obicei in 2-3 saptamani. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CONVALLARIA MAJALIS L. Denumire popular: Lacrimioare Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta erbacee perena, prevazuta cu rizom subtire, frunze mari eliptic- lanceolate, lucioase si cu flori albe, de forma unor clopotei, placut mirositoare. Ecologie i rspandire Organe utilizate Se utilizeaza ??n scop medicinal frunzele si florile, la ??nceputul perioadei de ??nflorire, uscate la umbra, iar ??n scop tinctorial se utilizeaza frunzele recoltate ??n a doua parte a perioadei de vegetatie. Partea utilizata ??n terapeutica este deci herba (Convalariae herba), uneori si rizomul ??nsotit de radacini. Compoziia chimic Organele aeriene ale acestei specii contin: 0,2 0,4 % heterozide cardiotonice (aproximativ 40 de compusi) care provin de la cca. 12 agliconi, majoritari fiind: strofantigenolul (glucoconvalozida, convalozida, convaltoxozida, desglucocheirotoxol, cheirotoxol), strofantidolul (glucoconvalatoxolozida, convalatoxolozida, convalatoxol) bipindogenolul (lokundiozida). Saponozide sterolice: convalarozida (heterozida a convalamarogenolului), convalamarozida, covalagenol A si B; Pigmentii identificati ??n frunzele acestei plante sunt: kampferol, kampferol-3-galactodiramnozidul, kampgerol-glicozidul, kampferol-3-

galactoramnozidul, kampferol-3- galactozidul, izoramnetina, izoramnetin-3-galactodiramnozidul, izoramnozid-3-galactoramnozidul, izoramnetin-3glucozidul, quercetina, quercetin-3-galactozidul, quercetin-3-galactodiramnozidul, quercetin-3galactoramnozid, petunidina, mircetina, carotenul, licopenul, fitoenul, fitofluenul0, zeaxantina si xantofile. ?n tesuturile florilor a fost pusa ??n evidenta prezenta urmatoarelor substante: acizi organici (acid citric, malic), amide (asparagina), acizi fenolici (acid cafeic, ferulic, clorogenic) si ulei volatil Analiza rizomului si radacinilor de la aceasta specie au relevat prezenta a doua glicozide: convallamarin (C22H44O12) si convallarin (C34H62O11), substante cu gust amar. Aciune terapeutic Cardiotonica (pauze digitalice), vasodilatatoare coronariana. Importana Medicinala, toxica Utilizare Materie prima pentru obtinerea convalatoxozidei, ??ntrebuintata ??n insuficienta cardiaca, tulburari nervoase cardiace, leziuni cardiace, ateroscleroza coronariana, insuficienta aortica si mitrala, infarct miocardic; se administreaza ??n pauzele digitalice. ?n medicina populara: contractii usoare din stari de efort fizic excesiv, epilepsie, crize paralitice, neuastenie, conjunctivite. Alte utilizari: Uleiurile volatile sunt utilizate ??n industria parfumurilor. Extractele apoase obtinute din frunze, sunt utilizate ??n scop tinctorial pentru obtinerea de nuante galben deschis, bej deschis, vernil deschis si vernil. Se obtine o culoare galben deschis ??n cazul l??nii mordate cu sulfat de aluminiu si potasiu si vopsita cu extract din frunze proaspete si o culoare vernil deschis daca ulterior l??na se retrateaza cu

sulfat de cupru.. ?n cazul utilizarii ca mordant a bicromatului de potasiu, se obtine o culoare bej deschis, iar daca l??na se retrateaza cu sulfat de cupru, se obtine culoarea vernil (Chirila s.a., 1999).. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Datorita slabei absorbtii la administrare orala, riscul de intoxicatie este mic. Trebuie luate ??n considerare totusi efectele toxice de tip digitalic, ??n caz de supradozare. Dozare Supradozare Forme farmaceutice capsule, comprimate, solutii. Interactiuni medicamentoase: Cu chinina, digoxina, saruri de calciu, saluretice, laxative si glucocorticoizi. Conservare Cultivare Planta reuseste ??n cele mai diferite conditii, inclusiv la umbra densa a arborilor mari. Prefera ??nsa o pozitie semiumbrita, un sol moderat fertil si bine drenat, dar creste bine pe soluri argiloase grele, nisipoase sau calcaroase. Este rezistenta la temperaturi de -20oC sau mai mici. Este o planta ornamentala si poate deveni invaziva odata ce s-a stabilizat, ??nsa trebuie sa treaca doi ani pentru a se stabiliza. Se seamana imediat ce semintele s-au maturat, sau la sf??rsit de iarna ??n rasadnita rece. Germinarea ??n cazul semintelor pastrate este foarte ?? nceata, poate dura 2-12 luni sau mai mult la o temperatura de 15oC. Se seamana rar pentru ca plantulele sa nu fi deranjate ??n vas pentru primul lor an de viata. Se aplica un fertilizant lichid pe parcursul primului sezon de crestere. Vara t??rziu tinerele plantule se trec ??n vase individuale si se cresc ??n pozitii umbrite, ??n rasadnita rece pentru cel putin ??nca un an ??nainte de a se planta ??n pozitia permanenta, ??n stadiul dormind.

Divizarea se poate realiza ??n septembrie, iar fragmenele mari pot fi replantate ??n pozitiile permanente. De preferat ca fragmentele mici sa fie trecute ??n vase si sa se creasca ??n rasadnita rece p??na la momentul unei bune ??nradacinari. Plantarea la locul definitiv se efectueaza ??n primavara. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Fruzele, prin taiere, inainte de inflorire - Florile, manual prin taiere Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CONVOLVULUS ARVENSIS L. Denumire popular: volbura Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: rochita rndunicii Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Solanales Familia: Convolvulaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena, lunga de 20-100 cm, cu rizom lung si subtire, adeseori rasucit in spirala, ramificat. Tulpina prostrata sau volubila, cu 5 muchii, glabra sau pubescenta. Frunze sagitate, glabre sau pubescente, petiolate cu limb trunchiat auriculat, alungit ovat, lanceolat sau liniar lanceolat, cu marginea intreaga. Flori axilare, solitare, albe, lung pedicelate. Corola in forma de palnie, alba sau roz, avand cute glabre, rosietice. Fruct capsula aproape sferica, dehiscenta, cu 2 seminte elipsoidale, cu tegument usor rugos, cafeniu. Inflorire V-IX. Ecologie i rspandire In locuri cultivate si ruderale, prin gradini, pe campuri, frecventa din zona stepei pana in etajul subalpin; specie mezofita, mezotermofita, eutrofamezotrofa. Detalii... Organe utilizate

In scop medicinal se utilizeza planta intreaga, iar in scop tinctorial partea aeriana, recoltata la inflorire. Compoziia chimic In tesuturile aeriene ale acestei specii s-au determinat urmatoarele substante: zaharoza, sitosterol, cumarine (daphnoretin), diterpena (daphnetoxin) si rezine (daphnina). Din aceste organe se extrage o glicorezina cu compozitia complexa, care nu este bine cunoscuta si care contine: acid convolvunic, acid purginic, glucide, acizi grasi superiori si inferiori. Plantele de volbura contin urmatorii pigmenti: cianidin sau/ si pelargonidin, antocianidine metilate, glicozizi antocianici metilati, quercetina sau/ si kampferol, hesperidina si proantocianidine. Aciune terapeutic Extractele obtinute din plantele de volbura au efect colagog, laxativ si diuretic si se utilizeaza in caz de gripa si pentru tratarea leziunilor. Importana Medicinala Utilizare Pigmentii hidrosolubili extrasi din tesuturile acestei specii se folosesc pentru colorarea lanei in nuante de galben, brun galbui, kaki deschis, kaki si kaki verzui. Astfel, lana mordata cu sulfat de aluminiu si potasiu si vopsita in extractul obtinut din plantele proaspete, se coloreaza in galben iar daca se trateaza cu sulfat de cupru, se obtine culoarea kaki-deschis. Daca se utilizeaza ca mordant bicromatul de potasiu, se obtine culoarea brungalbui iar daca se foloseste ca mordant sulfatul de cupru se obtine culoarea kaki (Chirila s.a., 1999). Cultivare Volbura prefera un sol usor bazic, cu fertilitate scazuta, catre medie. Prezinta un sistem radicular adanc, care se extinde pe distante mari si este extrem de dificil de eradicat. Prin urmare, este o buruiana extrem de daunatoare. Fiind volubila poate strangula practic alte plante. Florile se inchid

noaptea si pe parcursul vremii ploioase. Cu toate ca florile sunt vizitate de numeroase insecte, rar semintele sunt fertile. Este gazda pentru virusul mozaicului tutunului si nu trebuie crescuta in apropierea cartofului, tomatelor si alti membri ai acestei familii. Semanatul se recomanda a se efectua in situ, imediat ce semintele s-au maturat, in toamna. Specia poate deveni un real daunator in gradina, asa incat nu trebuie incurajata. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba inclusiv portiuni de rizomi si radacini, prin smulgerea plantelor, la inceputul infloririi Valorificare CONVOLVULI HERBA - IARBA DE VOLBURA, SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CONYZA CANADENSIS (L.) Cronq. Denumire popular: Batranis Sinonime tiinifice: Erigeron canadensis L. Alte denumiri populare: Buruieni de dalac, Buruiana de pete, Coada vacii, Coada hulpii, Coada lupului, Crugulita, Maturica, Spirince, Spirincea, Steluta, Steluta soricelului, Struta mirelui, Soricel Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina inalta pana la 120 cm, dreapta, cilindrica, } striata, foarte ramificata in partea superioara, foliata, rar paroasa; frunze lanceolate-liniar lanceolate, cele superioare sesile, glabre, rar paroase, ciliate pe margini, intregi sau distantat dintate; antodii mici,

numeroase, de 3-5 mm lungime, dispuse in panicul lung; hipsofilele involucrale imbricate, liniar lanceolate, florile marginale alburii iar cele centrale alb-galbui; inflorirea iunie-septembrie; fruct achena, lunga de 1 mm, cu papus alb murdar. Ecologie i rspandire Specie xeromezofita-mezofita; foarte frecventa in zona de stepa- subetajul fagului, locuri ruderale, margini de padure, tufarisuri. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaza in scop medicinal tulpinile cu frunze si flori si sucul proaspat, iar in scop tinctorial, partea aeriana, inainte de fructificare. Compoziia chimic Principalii componenti chimici identificati in aceste organe sunt: uleiurile volatile, taninurile (acid galic, acid tanic), proteinele (14,9 %), lipidele (1,8 %), acizii organici (acid succinic), acizi fenolici (acid cafeic), steroli ( -spinosterol, -sitosterol) si matricaria-metil-esterul. Uleiurile volatile contin 31,20 % limonen, 14,20 % camfen, 11,30 % germacren D, 9,90 % cis-bergamoten, 7,60 % (E)--ocimen, 7,20 %, pinen, 2,70 % perillen, 1,60 % (E)--farnesen, 1,60 % (Z)--farnesen si 1,10 % -pinen (Miyazava s.a., 1992). In cantitate mai mica au fost identificate urmatoarele substante: arcurcumen, (Z)-nerolidol, p-cimen, -cariofilen, -cedren, -copaen, -terpinen, terpinolen, -cadien, cubeben, geraniol, nerol, (Z)--ocimen, sesquifelandren, -cadien, -cadinol, cubenol, -eudesmol, -ionona, spatulenol, -burbonen, calamen, cubeben, -curcumen, -elemen, -humulen, pentanal si -terpineol. Aciune terapeutic Gonadotropa (matricaria-metil eterul), probabil prin mecanism epifizo-hipofizogonadic Actiune asemanatoare au si lacnofilum- metileterii din Conyza banariensis. Importana Utilizare Pubertate retardata. Alte utilizari:

Medicina umana, populara - planta se foloseste pentru decoct (uz extern) pentru tratarea junghiurilor, dalacului, petelor, pistruilor; reumatism, cistite, afectiuni renale. Pigmentii extrasi din organele aeriene se folosesc pentru colorarea tesaturilor de lana intr-o nuanta galben-aurie, in cazul in care acestea au fost mordate intr-o solutie de bicromat de potasiu (Chirila s.a., 1999). Planta se foloseste pentru confectionarea de maturi. Forme farmaceutice Extract, decoct (uz extern). Cultivare Planta prefera solurile bine drenate, cu un pH neutru catre alcalin, cu pozitie insorita, dar tolereaza cele mai diverse conditii. Este originar din America de Nord, dar s-a naturalizat in diferite zone ale lumii, fiind considerata o buruiana. Poate sa se adapteze la diferite conditii si poate creste excesiv ca inaltime, de la doar cativa centrimetrii pe soluri sarace, pana la 3 metrii inaltime in cazul solurilor bogate. Nu sunt informatii in literatura in legatura cu inmultirea sa, dar se sugereza ca semintele se pot semana in situ primavara sau toamna. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: COREOPSIS LANCEOLATA L. Denumire popular: Lipscanoaice mari Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta perena cu frunze lanceolate, mai late la varf. Inflorescentele sunt lung pedunculate, florile marginale au culoarea galbena, iar fructele

sunt achene cu lungimea de 2 3 mm. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Petalele florilor contin calcone dintre care a fost identificat: coreonul si lanceoleinul si aurone dintre care a fost identificat: sulfureinul, maritimeinul si leptosinul. Dintre flavone a fost identificata luteolin 7glucozidul in Corios maritima si metoxibutina in Coreos grandiflora. Dintre flavanone si flavanonoli s-au identificat: metoxibutina, 3,4,7,8tetrametoxi-flavanona, dintre calcone: lacioletina, iar dintre aurone: leptosin-6glucozid, maritimetina. Aciune terapeutic Importana Tinctoriala Utilizare Inflorescentele proaspete sa uscate, se utilizeaza in scop tinctorial pentru a se obtine nuanta portocaliu inchis si rosu bruniu, in functie de mordantul utilizat (Chirila s.a. 1999). Culoarea portocaliu inchis se obtine la lana mordata cu sulfat de aluminiu si potasiu si vopsita cu extractul obtinut din flori. Mordarea lanii cu bicromat de potasiu determina realizarea unei culori rosii brunii. Cultivare Mod de cultivare: Semant direct in martie-aprilie, butasi in iulieaugust, si despartire de tufa-primavara Fia speciei Denumire Denumire tiinific: COREOPSIS TINCTORIA Nutt. Denumire popular: Lipscanoaice Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ochisele, Albinite, Catifelute, Coconite, Dalie, Flori ca stele, Floride sticla, Gherghine, Gargauni, Gurita cocoanei, Lipscanoaie, Nemtisor, Ochesele, Ochianele, Ochii Anicai, Ochii fetei, Ochiul Ancutei, Oltencuta, Scnteioara, Scnteiute, Stelute, Tufanele Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta

Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina de 3090 cm inaltime, erecta, glabra, puternic ramificata in partea superioara; frunzele inferioare simplu sau dublu penate, glabre; antodiile numeroase, solitare la varful ramurilor; involucru biseriat; flori ligulate galbene, cu ligule brunii sau purpurii la baza; inflorirea iulie-septembrie; fruct achena ingusta de 3 mm lungime, comprimata, cu papus format din 2 dintisori mici sau lipseste. Ecologie i rspandire Cultivata ornamentala si tinctoriala. Organe utilizate Se utilizeaza inflorescentele sau partea aeriana a plantei, in timpul infloritului, din care se extrag pigmentii hidrosolubili care se utilizeaza pentru colorarea textilelor. Compoziia chimic Florile acestei specii contin in petale 3,4,7,8tetrametoxiflavanona si doua aurone: maritimetina, sulfuretina. Aciune terapeutic Extractele obtinute din radacinile acestei plante au actiune sedativa, astingenta si hemostatica. Importana Tinctoriala, medicinala Utilizare Extractele in apa calda din pulberea de radacini sunt folosite pentru spalarea ochilor raniti iar ceaiul obtinut din radacini este folosit ca remediu pentru diaree, ezinterie si febra. Alte utilizari: In functie de mordantii utilizati se obtine o gama foarte mare de nuante: portocaliu, portocaliu inchis, brun deschis, brun, brun inchis, caramiziu, brun roscat inchis, cafeniu, negricios, negru si negru bruniu (Chirila s.a., 1999). Astfel:

Mordarea cu sulfat de aluminiu si potasiu si vopsirea in extractul obtinut din flori, coloreaza lana in portocaliu. Mordarea cu sulfat de aluminiu si potasiu, vopsirea in extract si retratarea in doua reprize cu sulfat de cupru, coloreaza lana in brun deschis. Culoarea bruna se obtine in cazul lanii care in prealabil a fost mordata intr-o solutie de bicromat de potasiu. Culoarea bruninchis se obtine in cazul vopsirii lanei mordate cu o colutie de bicromat de potasiu si retratata cu o solutie de sulfat de cupru. Culoarea caramizie se obtine in cazul mordarii intr-o solutie de bicromat de potasiu, si a vopsirii intr-un extract de flori uscate. Culoarea brun roscat inchis se obtine in cazul mordarii cu bicromat de potasiu si a vopsirii in extract obtinut din flori proaspete. Mordarea in solutie de sulfat de aluminiu si potasiu si vopsirea in extract din flori proaspete determina realizarea unei culori cafeni. Culoarea brun negricioasa se obtine in cazul linei mordate cu sulfat de cupru, vopsirea cu extract din flori proaspete si retratarea cu sulfat feros. Mordarea si retratarea lanei cu solutie de sulfat feros si colorarea cu extract obtinut din flori uscate determina colorarea in negru. Cultivare Planta reuseste pe soluri obisnuite, dar prefera solurile fertile, umede, bine drenate, cu pozitii insorite. Se dezvolta bine pe soluri nisipoase. Plantele stabilizate sunt rezistente la uscaciune. Se seamana in martie in rasadnita rece. La momentul porivit se repica in vase individuale si se planteaza afara in cursul verii. Daca se dispune de suficiente seminte, semanatul se poate efectua in situ. Mod de cultivare: Semant direct in martie-aprilie, butasi in iulieaugust, si despartire de tufa-primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, herba Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CORIANDRUM SATIVUM L.

Denumire popular: Coriandru Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Anason, Buruiana pucioasa, Chimen, Coleandra, Coliandru, Culeandra, Iarba puturoasa, Ienupar, Piper, Piper alb, Pucioasa, Puciogna, Puturoasa Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee anuala, cu radacina pivotanta, subtire; tulpina cilindrica, fin striata, glabra, ramificata in partea supreioara, poate avea inaltimi cuprinse intre 20-70; frunze verzi-deschis, cele bazale petiolate, intregi, crenate sau trilobate, cele superioare1-2, 2-3 penat sectate, segmentele distantate, terminate intr-un varf ascutit, mucronat; umbelele lung pedunculate pot avea un involucru unifoliat sau absent; umbelule alcatuite din numeroase flori cu petale albe sau rozee; petala exterioara este mai mare, adanc bifidata; infloreste in lunile iunie iulie; fructul globulos, cu stilopodiu conic, galbui sau bruniu-negricios. Planta, in afara fructelor are un miros neplacut. Ecologie i rspandire Specie cultivata ca aromatica si condimentara, originara di nordul Africii, vestul Asiei. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza tulpinile cu frunze (Coriandri aetheroleum) si fructele (Coriandri fructus), din care se extrag uleiurile volatile care contin monoterpene aciclice. Compoziia chimic Analiza fructelor de coriandru a evidentiat prezenta uleiurilor volatile in concentratie de pana la 1,0 %, proteine (11 17 %), glucide (20 %), reprezentate de glucoza, fructoza, zaharoza, rafinoza, pectine si pentozani.

Fructele mai contin: 13 - 20 % ulei gras: (gliceride ale acizilor petroselinic (38-53 %), oleic, palmitic, linolenic), steroli (tocoferoli, - si sitosterol), ODP-uri (acid cafeic, acid clorogenic; acid 4- si 5-cafeoilchinic; acid pcumaroil-chinic: acid feruloil-chinic), flavone (selinona = 4 - O terpenil- flavonona), cumarine (umbeliferona; scopoletol), furanocumarine (bergapten), Lamparsky si Klimes (1988) au identificat in uleiul volatil extras din fructele de coriandru 25 de componenti dintre care cei mai importanti au fost: linaloolul 69,10 %, camforul 5,20 %, geranil acetatul 4,70 %, -terpinenul 4,70 %, -pinenul 3,60 %, limonenul 1,90 %, p-cimenul 1,70 % si mircenul 1,30 %. O cantitate mai mica de 1,0 %au detinut: geraniolul, campfenul, -terpineolul, -pinenul, terpinen-4-olul, borneolul, sabinenul, fellandrenul, -terpinenul, -cariofillenul, linalil acetatul, -3-carenul, cariofillen oxid, ar-curcumen, (E)--farnesen, -humulen si fellandren. Dupa European Pharmacopeia (2005),fructele de coriandru contin: 3,0 7,0 % -pinen, 1,0 5,0 % limonen, 1,5 8,0 -terpinen, 0,5 4,0 % pcimen, 3,0 6,0 % camfor, 65,0 78,0 % linalol, 0,1 1,5 % -terpineol, 0,5 4,0 % geranil acetat si 0,5 3,0 % geraniol. Analizele efectuate de Potter si Fagerson (1990) la uleiurile volatile extrase din frunzele de coriandru au permis sa se identifice un numar de 35 componenti. O cantitate mai mare de 1,0 % din totalul uleiului volatil a fost constatata la urmatorii componenti: (E)-2-decenal 46,10 %, (E)2dodecenal 10,30 %, (E)-2-decenol 9,20 %, (E)-2 tetradecenal 5,80 %, (E)-2-undecenal 5,60 %, decanal 4,40 %, 1-decanol 4,30 %, dodecanal 1,60 %, 2-dodecenol 1,40 %, 8-metil-2-decenal 1,30 %. Intr-o proportie mai mica de 1,0 % au fost identificati: 2-undecenol, 9-decenal, 2pentadecenal, tetradecanal, (E)-e-tridecenal, 2-tetradecenol, decenal, octanal, undecanal, 2-hexadecenal, (Z)-4-

decenal, heptadecanal, 10-metil-2-undecenal, (E)enonenal, 11-dodecenal, 12-metil-2-tridecenal, nonanal, nonal, 1-decanol, 4-decenal, 9-metil-2-decenal, pentadecanal, 13-tetradecenal, tridecanal si 10-undecenal. Burzo s.a. (nepublicat) au constatat ca uleiul volatil din frunzele de coriandru contine 29,74 % trans-2-decenal, 9,16 % decanal, 8,96 % 2-decen-1ol,8,85 % decanal, 8,84 % 2-decenal, si 4,16 % 13tetradecenal. Detalii... Aciune terapeutic Fructele au actiune: stomahica, carminativa, spasmolitica si aromatizanta. Uleiul volatil obtinut din fructe: tonica, stimulenta digestiva, neurotonica, euforizanta, bactericida, antivirala, paraziticida, analgezica Uleiul volatil obtinut din frunze: antiinflamatoare si sedativa medii. Importana Medicinala, melifera, aromatica si condimentara Utilizare Fructele: atonii digestive, dispepsii, colite, colici intestinale. Uleiul volatil obtinut din fructe: astenie, oboseala generala, atonie si hipotonie digestiva, aerofagie, dispepsii, enterocolite fermentative, cistite colibacilare, gripa, artroza. Uleiul volatil obtinut din frunze: anxietate, insomnie, stres, gastrita. Alte utilizari: Uleiul volatil se utilizeaza pentru parfumarea cremelor si sapunurilor, ca si condiment alimentar si in industria parfumurilor. Precauii i reacii adverse Rare reactii alergice. Forme farmaceutice Infuzie, decoct Cultivare Coriandrul este o planta cu cerinte moderate fata de factorul temperatura. Germinarea are loc la 4-6 oC, iar plantele tinere suporta temperaturi negative de la -8oC pana la -18 oC. Pe masura cresterii, dar mai ales in perioada formarii butonilor florali, a infloritului si formarii fructelor necesita

temperaturi de minim 20-22oC. Manifesta pretentii mari fata de lumina si umiditate, iar datorita sistemului radicular superficial solul trebuie sa fie profund, reavan, bogat in elemente nutritive, cu textura usoara, bin structurat, insorit, cu un pH de 6,8-7,5. Nu suporta fertilizari directe cu gunoi de grajd si ncici cantitati prea mari de azot. Se cultiva prin semanat direct in camp, primavara de vreme sau vara la sfarsitul lunii august, inceputul lunii septembrie, in randuri distantate la 12,5 cm sau in benzi, pentru un hectar fiind necesare 16-18 kg seminte. Se aplica lucrari de ingrijire precum: erbicidare imediat dupa semanat, plivit sau prasit la nevoie, udari repetate, tratamente penru combaterea bolilor si daunatorilor. Plasarea in teren a doi stupi de albine /ha, in perioada infloritului, stimuleaza polenizarea si determina sporuri de productie de 15-20%. Recoltarea se incepe din luna august, cand 65-75% din fructe au culoarea galben-aurie, folosind secera sau combina, obtinandu-se o productie de 1200-1500 kg/ha. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe, cu combina in lan, cand 50-75% din fructe sunt galben-brune Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CORNUS MAS L. Denumire popular: Corn Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Cnepiste, Coarna, Cornar, Corn voinicesc, Corn voinicel, Cornita, Dreniu Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Cornales Familia: Cornaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Arbust sau arbore cu inaltimea de 4-8m; lujerii anuali sunt cenusiu-verzui, fin pubescenti, iar scoarta ramurilor de 2-3 ani bruna si marunt solzoasa; frunzele dispuse opus, ovate sau ovat-eliptice, intregi pe margine, au nervurile laterale arcuite iar pe dos sunt alipit-paroase; florile scurt pedicelate, dispuse in umbele, au 4 petale galbene, rasfrante; in interiorul florii, la baza stilului se afla un disc nectarifer voluminos; infloreste inainte de infrunzire (planta protanta), in luna martie; fructul carnos, drupa elipsoidala, rosie, acrisor si astringent. Ecologie i rspandire Specie xeromezofila-mezofila, subtermofila, de preferinta pe soluri calcaroase uscate si permeabile, frecventa in toate regiunile tarii, din zona padurilor de stejar pana in etajul fagului, in paduri, tufarisuri. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Frunzele contin acid elagic, acid galic, morronozid, secologanin. In uleiurile volatile s-a identificat prezenta: -amirinei, -amirinei, astragalinei, sterolilor (-sitosterol, campesterol, stigmasterol), precum si a urmatorilor pigmenti: izoquercitrina, quercetina, hiperozid, kampferol, quercetina, quercetin-3-0--D-soforozid si procianidine si vitamine (rutina). In flori a fost identificata prezenta acidului ellagic, acidului gallic, acidului ursolic si a rutinei. Fructele contin uleiuri volatile (-amirina, amirina), steroli (-sitosterol, campesterol, stigmasterol) si pigmenti. Dintre acestia s-au identificat: cianina, cianidin-3-0--L-galactozid, cianidin-30--D-robinobiozid, cianidin-3-0--D-rutinozid, pelargonidin-3-0--L-galactozid, pelargonidin-30-D-robinobiozid, pelargonidin-3-0--D-soforozid si pelargonina. Aciune terapeutic

Extractele obtinute din scoarta si fructe au efect febrifug, fiind utilizate pentru tratarea febrei. Fructele sunt utilizate in alimentatie. Importana Melifera, alimentara, tananta Utilizare Frunzele si fructele sunt utilizate pentru combaterea diareei. Alte utilizari: Medicina umana (populara): fructele uscate la soare, preparate sub forma de decoct, sunt administrate in tratamentul diareei, dizinteriei; coaja ramurilor folosita contra galbinarii?, frigurilor sau pentru spalaturi contra orbaltului? si a brancii? (erizipel); ramurile verzi puse pe foc pentru extragerea sevei folosita in tratarea eczemelor si pecinginei?; frunzele fierte impreuna cu cele de malin erau administrate pentru combaterea limbricilor. Vopsitorie frunzele, florile, fructele, coaja folosite pentru vopsit in galben, rosu, cafeniu, negru. Credinte, Obiceiuri in unele locuri fetele se spalau pe cap cu zeama de la florile fierte pentru a le creste parul frumos, dupa care descantau lautoarea, sa fie iubite de feciori; despre corn se zicea ca este copacul tiganului. Cultivare Cornul este o planta care creste usor, reuseste pe orice tip de sol cu fertilitate buna sau moderata. Creste bine si pe soluri grele argiloase. Prefera un sol umed si o pozitie insorita. Este rezistent la vant si rezista de asemenea la temperaturi joase de circa 25oC. Pana la formarea fructelor trebuie sa treaca circa 20 ani. La plantele produse din butasi fructificarea are loc mai devreme. Semanatul se recomanda imediat ce semintele s-au maturat, in rasadnita rece sau afara pe pat nutritiv. Semintele trebuie separate de invelisul fructului deoarece acesta contine inhibitori ai germinarii. Semintele pastrate trebuie stratificate la frig pentru 3-4 luni si semanate cat mai devreme

posibil in cursul anului. De asemenea, este benefica scarificarea inainte de stratificarea la frig. In cazul semintelor pastrate germinarea poate dura un timp indelungat, 18 luni sau mai mult. In momentul cand plantulele pot fi manipulate se procedeaza la repicat in vase individuale si se cresc pentru prima iarna in sera. Plantarea la locul definitiv se realizeaza primavara dupa ce a trecut pericolul ingheturilor tarzii. Se pot pregati de asemenea butasi de tulpini pe jumatate maturate, in iulie/august in rasadnita. Butasii din lemn matur al cresterilor curente anuale se pregatesc toamna in rasadnita rece. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Fructe, manual la maturitate deplina - Frunze, manual, iulie-august - Scoarta, manual la sfarsitul perioadei de vegetatie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CORYDALIS CAVA (L.) Schweigg. Et Koerte Denumire popular: Brebenei Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Papaverales Familia: Fumariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Rizomii contin 3 - 5 % alcaloizi de tip berberinic, dintre care se mentioneaza: coptisina, corydalina, tetrahidropalmitina, canadina, de tip protoberberinic: protopina si de tip aporfinic: bulbocarpina (0,2 0,3 %), corytuberina, corydina Aciune terapeutic Extractele obtinute din tuberculi au efecte: analgesice, antiseptice, antispasmodice,

antitusive, cardiotonice, halucinogene, hipotensive si sedative. Cultivare Mod de cultivare: Transplantarea rasadului obtinut din seminte; germinatie si dezvoltare greoaie Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Tuberculi si radacini Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CORYDALIS SOLIDA (L.) Clairv. Denumire popular: Berbenei Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Breaban, Breaban alb, Breaban rosu, Breabeni, Breben, Brebenea, Brebenel alb, Brebenel rosu, Brebenele, Brebeni, Breberei, Breberi, Cercelusi, Gura leului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Papaverales Familia: Fumariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee perena cu tubercul + sferic, brunroscat, la baza avand radacini adventive filiforme; tulpina tulpina erecta, carnoasa, verde sau brunroscata cu 2 frunze tulpinale, biternate cu foliole adanc sectate; inflorescenta racem simplu, alcatuita din flori pintenate, violet-rosii, insotite de bractee adanc divizate ; inflorire in martieaprilie; fruct capsula cu seminte negre, lucitoare, prvazute cu un apendice carnos. Ecologie i rspandire Specie euriterma, mezofila, helsciadofilasciadofila, raspandita din zona se silvo-stepa pana in etajul boreal in paduri, tufarisuri, dumbravi. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaza radacinile tuberizate care contin 3,0 5,0 % alcaloizi derivati din fenilalanina (Corydalis tuber). Compoziia chimic

Ciulei s.a. (1993) subliniaza faptul ca in radacinile tuberizate ale acestei specii se gasesc peste 50 de alcaloizi, care au cel putin 12 structuri diferite. Dintre acestia mentioneaza: - Alcaloizi aporfirinici: bulbocapnina. - Derivati protopinici: coricavina, protopina, coricavidina, coricavamina si criptopina. - Baze tertiare si cuaternare protoberberinice: tetrahidropalmatina, stilopina, coptizina, palmitina. - Tetrahidroprotoberberine: coridalina, izocoribulbina, coribulbina si corisamina. In organele aeriene au fost identificati 0,4- 0,8% alcaloizi: bulbocapnina, protopina, stilopina, capnoidina, domesticina, izoboldina, corisamina, allocriptopina (C21H23O5N), ambinina, buleianina, conspermina, coresmina, corgoina, coridalidzina, corinoxidina, coritenchina, criptocavina, criptopina, epicorinoxidina, gorchacoina, govanina, lienkonina, N-formilcoridamina, ochotensimina, ochotensina, ochobirina, palmatina, tetrahidrocoptisina, acetilcoridamina, 6oxoacetilcorinolina, norjuziphiona, izocorinolina, izoboldina, corinoloxina, corinolina, acetilizocorinolina, acetilcorinolina, 6-acetilcorinolina, 12hidroxicorinolina, 12-formiloxicorinolina. Aciune terapeutic Sedativa, tranchilizanta, antispastica, halucinogena, hipotensoare. Bulbocapnina este un paralizant central (impiedica miscarile reflexe si dirijate cu pastrarea tonusului normal al musculaturii, conducand la catalepsie, catatonie), este un antagonist dopaminergic si un depresiv SNC. Coridalina prezinta actiune antispastica, hipnotica, narcotica si depurativa. Importana Melifera Utilizare Tulburari nervoase de origine vestibulara (sindrom Menier), Parkinson, melancolie, nevroze, depresii, tremor si tulburari emtionale, hemiplegie, hiperkinetism. Alte utilizari: Medicina umana (populara): planta fiarta in lapte pt. spalatul copiilor cu eczeme.

Medicina veterinara (populara ): planta folosita in tratamentul carbunelui la cai. Obiceiuri, traditii: folosita pentru decorarea vaselor, oalelor folosite pentru pomeni sau pentru vasele intrebuintate pentru lapte sau apa. Legende apare in legendele legate de florile ce apar primavara devreme. Homeopatie - se foloseste ca remediu antiinflamator in afectiuni respiratorii digestive (hiperorexie, diaree), oculare, locomotorii (reumatism), dermice (furunculoze). Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Nu s-au raportat la respectarea dozelor. Dozare Supradozare Spasme clonice, tremor muscular. Forme farmaceutice Extract total si tincturi homeopate. Conservare Cultivare Brebeneii prefera solurile umede bine drenate mai degraba uminate, dar suporta si semiumbra. Cresc bine pe sol de padure sau pat de turba. Se recomanda semanatul imediat ce semintele s-au maturat, acestea pierzandu-si rapid viabilitatea, daca sunt lasate sa se usuce. Se seamana la suprafata si se mentin umede, germinarea avand loc in 1-3 luni la temperatura de 15oC. Unii autori recomanda germinarea primavara. Dupa doua luni de caldura se trece la stratificare la rece, ceea ce favorizeaza germinarea semintelor pastrate. Se procedeaza la semanatul rar, pentru ca plantulele sa creasca nederanjate in vas pentru primul an. Se aplica ingrasamant lichid la anumite intervale de timp, pe parcusul sezonului de crestere. Plantulele produc doar o frunza in primul an de cresere si sunt foarte pedispuse la cadere. Plantele se trec in vase individuale odata ce au intrat in stadiul dormind si se cresc in sera in locuri partial umbrite pentru cel putin inca un alt an. Plantarea la locul definitiv se realizeaza in stadiul dormind. Un alt procedeu este divizarea tufelor, care se efectueaza dupa inflorire.

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CORYLUS AVELLANA L. Denumire popular: Alun Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Alunar, alunas, Alunel, Fundici, Rnza (amentii masculi), Tufa Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Fagales Familia: Corylaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust ce poate alunge pana la 6 m inaltime; lujerii anuali galben-cenusii, cu lenticele alungite, albicioase, sunt acoperiti de peri glandulosi, rosiatici; muguri ovoizi sau sferici, protejati de solzi verzi-galbui prevazuti cu peri mici si rari; frunzele mari (12 cm lungime/ 9 cm latime) sunt orbicular-ovate, cu varful brusc ascutit si dublu serate pa margine; florile unisexuate sunt dispuse pe aceeasi planta: cele barbatesti grupate in amenti simpli sunt lipsite de invelis floral, iar cele femeiesti, gupate cate 2-4 sunt protejate de invelis floral si o cupa formata de bractee, ce se pastreaza si pe fruct; inflorirea are loc in lunile II-IV; fructele achene. Ecologie i rspandire Specie eutrofa-mezotrofa, mezo-mezohigrofita, helsciadofila; specie pioniera, reprezentata in toata zona forestiera, din zona nemorala pana in etajul fagului in zavoaie, margini de paduri, pe soluri revene; urca pana la 1308 m alt. in Carpatii Nordici, 1160 m in Carpatii Orientali, 1412 m in cei Meridionali si pana la 1432 m in Muntii Apuseni. Detalii... Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica frunze, fructe, ulei gras obtinut din fructe Compoziia chimic

Frunzele contin: alantoina si numerosi compusi fenolici: acid 3-cafeoilquinic, acid 5cafeoilquinic, acid cafeoiltartric, acid pcumaroiltartric, protoantocianidoli, mircetin-3-ramnozid, quecetin3-glucozid, quercetin-3-ramnozid si kamferol-3ramnozid.. Fructele au un continut ridicat de lipide (61,6 %), proteine (14,1 %) si glucide (13,7 %), care confera valoarea mare energetica. Lipidele au un continut mare de acid oleic (88,5 %), alaturi de care se afla acidul linoleic (5,5 %) si acidul palmitic (6,0 %). Continutul in aminoacizi al alunelor este relativ ridicat: 2,39 % arginina, 1,05 % leucina, 1,03 % valina, 0,91 % izoleucina, 0,60 % fenilalanina, 0,55 % tirozina, 0,47 % treonina, 0,45 % lizina, 0,33 % histidina, 0,25 % triptofan, 0,22 % cistina si 0,16 % metionina. In 100 g alune a fost determinat urmatorul continut de vitamine: 28 mg tocoferol, 3 mg acid ascorbic, 1,35 mg acid nicotinic, 1,15 mg acid pantotenic, 0,45 mg piridoxina, 0,39 mg tiamina si 0,21 mg tiamina. Alunele au un continut ridicat de substante minerale: 2,44 %. In 100 g fruct s-au determinat: 636 mg potasiu, 333 mg fosfor, 226 mg calciu, 156 mg magneziu, 10 mg clor, 4,2 mg magneziu, 3,8 mg fier, 2,15 mg bor, 2,0 mg sodiu, 1,9 mg zinc, 1,3 mg cupru. Aciune terapeutic Frunzele au actiune: capilaroprotectoare, antibacteriana, cicatrizanta. Importana Melifera Utilizare Frunzele (medicina traditionala) se utilizeaza in caz de insuficienta venoasa, hemoroizi, diaree, orofaringite. Fructele: in alimentatie; extractia uleiului gras Uleiul poate substitui uleiul de migdale in preparate cosmetice si dermatologice, avand o compozitie chimica similara. Alte utilizari: Alunele prezinta importanta in alimentatie datorita valorii alimentare mari (2.900 kJ/ 100

g), a continutului ridicat de substante minerale (2,44 %), aminoacizi si tocoferol. Utilizari casnice: lemnul usor si elastic, folosit pentru cozi de unelte ca si pentru alte obiecte casnice sau de uz personal bite, fluiere, furci de tors; cu ramurile despicate se cercuiau vasele de lemn si peretii cadelor din lemn; din nuiele se faceau cosuri; Medicina umana (populara): cu nuiele de alun verde incinse in spuza sau cu seva iesita din ele cand erau puse pe foc se tratau negii sau alte afectiuni ale pielii; din amentii barbatesti se facea ceai ce se administra in bolile de piept; copiilor slabi, pentru a se intari li se faceau bai de alun, iar cu alunele arse si muc de lumanare de seu se ungeau pe la sprancene ca sa le creasca mari si negre. Vopsitorie: - Coaja si frunzele. Obiceiuri, traditii: steagul calusarilor se face dintr-o prajina de alun; betele de alun erau folosite si in diferite obiceiuri de nunta sau la urat; din surcele de alun se faceau focuri pentru morti numite focurele sau luminuse; se considera ca ramurile de alun au o putere supranaturala mai ales asupra serpilor sau spiritelor necurate si erau folosite in tot felul de descantece. Toxicitate Nu se cunoaste la dozele terapeutice. Contraindicaii Nu se cunosc la dozele terapeutice. Forme farmaceutice Infuzie, tinctura, extract Cultivare Alunul este o planta ca creste usor pe aproape orice tip de sol, dar productia este mai mare pe solurile mderat fertile. Este foarte potrivit pentru soluri alcaline si nu suporta solurile foarte acide. pH-ul preferat este cuprins intre 5-7. Plantele sunt auto-fertile, dar o roductie mai buna se obtine daca se cultiva mai mult decat un singur soi.

Se seamana toamna in rasadnita rece, imediat ce semintele s-au maturat. Germineaza iarna tarziu sau primavara. Semintele pastrate trebuie preumectate in apa calda pentru 48 de ore, apoi li se asigura 2 saptamani de caldura, urmate de 3-4 luni de stratificare la rece. Germinarea dureaza 1-6 luni la temperatura de 20oC. La momentul potrivit se repica in vase individuale si plantele se cresc in rasadnita rece sau locuri acoperite afara, pentru prima iarna. Plantarea afara in pozitia permanenta se efectuaza primavara tarziu sau la inceputul verii. Se musuroiesc in tomana si primavara devreme are loc divizarea drajonilor, care pot fi plantati direct in pozitiile lor permanente. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: COSMOS BIPINATUS Cav. Denumire popular: Fluturasi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Carajoi, Catinuta, Ferfen, Floare de marar, Floarea doamnei, Fluturei, Fluturi, Gta cucoanei, Mararas, Mararita, Mararite japoneze, Margarete, Margarite japoneze, Mustata flacaului, Nasturasi, Ochii baetului, Ochiul boului, Ochiul cavalerului, Ochiul fetitei, Petrisor, Sapte frati, Scaisor, Steluta, Stelute Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina erecta, de 50-120 cm inaltime, ramificata, striata; frunzele lat ovate sau latit triunghiulare, cele inferioare si mijlocii triplu penate iar cele superioare dublu sau simplu penate, glabre, ultimele segmente ale frunzelor filiforme; antodii mari cu flori ligulate purpurii, roze sau albe; inflorirea iulieoctombrie; hipsofilele involucrale biseriate, fruct achena neagra, de 7-9 mm lungime, cu 2-3 sete rigide la

varf. Ecologie i rspandire Cultivata ornamentala. Organe utilizate In scop tinctorial se utilizeaza inflorescentele Compoziia chimic Florile sunt colorate de pigmenti flavonici asa cum este apigenin 7-glucozid (cosmosiina), glucozizi ai flavonolilor: quercetin-3-glucozid (izoquercetrina). Uleiul volatil extras din flori, contine monoterpene aciclice, asa cum este cosmenul. Utilizare In scop tinctorial se utilizeaza inflorescentele, iar extractul obtinut se poate folosi de 2 3 ori. Din inflorescentele de Cosmos bipinatus se obtin nuante de galben auriu, portocaliu, brun deschis, brun roscat, kaki si kaki inchis, in functie de mordantul utilizat. Astfel, culoarea este: Galben aurie, daca s-a utilizat pentru mordare sulfatul de aluminiu si potasiu. Portocalie, daca mordarea s-a facut cu sulfat de aluminiu si potasiu. Brun deschisa, daca mordarea s-a facut cu sulfat de aluminiu si potasiu, iar retrtatarea s-a facut cu bicromat de potasiu. Brun roscat, in cazul mordarii lanei cu bicromat de potasiu. Kaki, daca mordarea s-a facut cu sulfat de aluminiu si potasiu si retratarea cu sulfat de cupru. Kaki inchis, in cazul mordarii cu sulfat de aluminiusi potasiu si retratarea s-a facut cu sulfat feros. Cultivare Planta reuseste pe cele mai multe tipuri de soluri, cu pozitii insorite adapostite, dar prefera pe cele sarace si usoare. Se seamana in sera, iar germinarea dureaza de obicei 5-7 zile la 20-25oC. La momentul potrivit plantulele se repica in vase in vase individuale si plantarea afara se efectueaza primavara devreme. In zonele cu veri foarte calde, semintele se pot semana in situ in mai. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: COSMOS SULPHUREUS Cav.

Denumire popular: Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala, cu tulpina ramificata de 50-100 cm; frunze de 2-3 ori penat-divizate, ultimele segmente ale frunzei lanceolate; florile sunt dispuse in inflorescenta de tip antodiu cele marginale galben-portocalii; inflorirea iulie-septembrie; fruct achena cu rostru. Ecologie i rspandire Specie termofila; cultivata. Organe utilizate Se utilizeaza florile in scop tinctorial. Compoziia chimic Florile sunt colorate de glucozizi ai flavonolilor cum este: izoquercetrina (quercetin-3-glucozid), de calcone (buteina) si de aurone (sulfuretina). Aciune terapeutic Importana Utilizare Extractele obtinute din inflorescentele de Cosmos sulfureus sunt utilizate pentru colorarea lanei in nuante de portocaliu, bej, brun deschis, brun roscat, brun inchis si kaki. Culoare portocalie se obtine in cazul mordarii cu sulfat de aluminiu si potasiu. Culoare bej se obtine cazul mordarii cu sulfat de aluminiu si potasiu si retratarea cu sulfat de cupru. Culoarea brun deschis se obtine cand mordarea se face cu bicromat de potasiu si retratarea cu sulfat de cupru. Culoarea brun roscat se obtine cand mordarea se face cu bicromat de potasiu. Culoarea brun inchis se obtine cand mordarea se face cu bicromat de potasiu aar retratarea cu sulfat feros.

Culoarea kaki se poate obtine in cazul in care mordarea se face cu sulfat de aluminiu si potasiu (Chirila s.a., 1999). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: COTINUS COGGYGRIA Scop. Denumire popular: Scumpie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Liliac, Otetar, Scumchie, Scumpina, Scunchie Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Rutales Familia: Anacardiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust inalt pana la 5m, cu frunze alterne, simple, eliptice pana la obovate, rotunjite la varf sau putin emarginate, glabre, cu marginea intreaga, zdrobite lasa un miros de morcov; flori poligame, mici, cu 5 petale verzui-albicioase sau verzuigalbui, grupate in inflorescente de tip panicul, alaturi de flori sterile ce au pedicelii florali, la fructificare, cu peri patenti; infloreste in mai-iulie; fruct drupa mica, uscata. Ecologie i rspandire Specie xero-xeromezofila, termofila-subtermofila, sporadica din zona stepei pana in etajul gorunului la margini si raristi de padure, pe coaste inierbate, formand adesea tufarisuri. Detalii... Organe utilizate In scop tinctorial se utilizeaza lastarii, recoltati in timpul verii. Compoziia chimic Demirici s.a. (2003) au identificat 42 componenti in uleiul volatil extras din florile de scumpie. Dintre acestia ponderea este detinuta de limonen (48,5 %), (Z)--ocimen (27,9 %) si (E)--ocimen (9,7 %). Analiza uleiului volatil, extras prin hidrodistilare din florile de scumpiea relevat prezenta urmatoarelor substante: 23,90 % limonen, 21,0 % -

trans ocimen, 12,73 % alloocimen, 8,58 % terpinolen, 6,87 % -cis-ocimen, 3,38 % -pinen. In cantitate mai mica a fost detrminata prezenta urmatorilor compusi: 3,38 % -pinen, 2,29 % camfen, 0,97 % mircen, 0,59 % pelargon aldehida, 0,55 % linalol, 0,47 % -cariofilen, 0,44 % triciclen, 0,22 % -terpinen, 0,07 % terpineol, 0,07 % viridifloren, 0,04 % terpinen-4ol si 0,03 % -farnesen (Burzo s.a.,nepublicat). Uleiul volatil extras din frunzele de scumpie este bogat in pinen si camfor. Detalii... Aciune terapeutic Colagoga, febrifuga. Importana Tinctoriala, tananta Utilizare Siropul ae efect hepatoprotector, antihepatitic si de stimulare a imunitatii. Alte utilizari: Medicina umana (populara): ramurelele decoctul sub forma de gargara si oblojeli administrat celor bolnavi de cel perit? (sifilis). Este o specie bogata in tanin, care poate fi utilizata si in scop tinctorial si ornamental Lana se poate colora in galben, daca inainte de vopsirea in extractul obtinut din lastari cu frunze, este mordata cu sulfat de aluminiu si potasiu. Daca se utilizeaza extract din lastari fara frunze, se obtine o culoare portocalie. Culoarea brun roscata se obtine daca lana se mordeaza cu bicromat de potasiu iar daca se retrateaza cu sulfat feros, se obtine culoarea bruna. Daca se foloseste extract obtinut din lastari cu frunze, lana mordata cu bicromat de potasiu se coloreaza in kaki-deschis iar daca se retrateaza cu sulfat feros, se coloreaza in verde-inchis (Chirila s.a., 1999). Protectia mediului: rol important in fixarea nisipurilor si rapelor; in silvicultura, folosita pentru formarea perdelelor de protectie si a subarboretului; stimuleaza cresterea principalelor specii din paduri, cu precadere a stejarului. Cultivare Scumpia tolereaza cele mai multe tipuri de soluri, dar prefera solurile bine drenate, cu pozitie insorita, nu foarte bogate. Tolereaza umbra usoara, iar

plantele stabilizate sunt tolerante la uscaciune. Scumpia rezista la circa -20oC. Plantele se stabilizeaza lent, dar apoi cresc rapid in faza de tinerete si odata cu varsta cresterea este mai inceata. Inflorirea se realizeaza dupa cel putin trei ani. Orice taieri sunt recomandate a se efetua primavara. Unele ramuri se usuca mai ales dupa taieri severe si acestea trebuie sa fie eliminate. Se seamana in rasadnita rece, imediat ce semintele s-au maturat. Trebuie sa germineze primavara. Cele mai bune rezultate se obtin cu semintele usor imature sau seminte verzi, recoltate cand sunt complet dezvoltate, dar inainte de a se usca pe planta. Semintele se stratifica pentru 2-3 luni la 15oC, apoi se stratifica la rece pentru 2-3 luni. Germinarea poate fi foarte inceata, poate dura 12 luni sau mai mult la 15oC. La momentul potrivit manipularii se repica in vase individuale si plantele se cresc in rasadnita rece pentru cel putin prima iarna. Plantarea afara in pozitia permanenta se efectueaza la sfarsitul primaverii, inceputul verii. Semintele au o perioada lunga de viabilitate si pot fi pastrate cativa ani. Se pot pregati de asemenea butasi din lemn pe jumatate maturat, in iulie/august, in rasadnita Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CRATAEGUS LAEVIGATA (Poiret) DC Denumire popular: Paducel Sinonime tiinifice: Crataegus oxyacantha auct. non. L. Alte denumiri populare: Gherghinar, Gherghin, Maces, Malai moale, Malai nesarat, Malaiul cucului, Malaet, Maracin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Este arbore-arbust de 2-5 m inaltime; frunze 3-5 lobate, lobi scurti, sinusurile nu ajung pana la jumatatea limbului; florile albe, sunt dispuse in inflorescenta de tip corimb; pedicelul si caliciul lanati sau tomentosi; inflorirea: mai-iunie; fructe - poame drupacee ovoide sau sferice, negre sau purpurii, cu 2 samburi. Ecologie i rspandire Specie mezotrofa, mezofita; sporadica in zona padurilor de stejar-etajul fagului, raristi si margini de padure, tufarisuri. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza bobocii florali, frunzele si fructele recoltate in luna septembrie octombrie. Compoziia chimic Frunzele acestei specii au o compozitie asemanatoare cu cea a florilor, diferentele fiind doar cantitative. Aceste organe contin urmatoarele substante: sorbitol, taninuri catechinice (catechina, epicatechina), acizi fenolici (acid cafeic, clorogenic), purine, terpene, acizi grasi (acid linoleic, linolenic), acid neoategolic, acid trans-crataegolic, acid uric. Steroli: beta-sitosterol (0,6 - 0,6 %), Acizi triterpenici: acid crataegolic, acid neocrategolic, acid trans-crategolic, acid ursolic, acid oleanolic. Aminopurine: adenina, guanina, adenozina. Amine: dimetilamina, trimetilamina, etanolamina, etilamina, azoamilamina, izobutilamina, izoamilamina. Pigmenti: flavan-3,4-dioli (leucoantociani), flavone (luteolina), flavonoli (quercetrina, quercetin-3-ramnogalatozid), derivati flavonici (hyperozid, vitexinramnoza, vitexina, vitexin-4-ramnozid, vitexin-4ramno-D-glucozid, vitexin-4,7-di-Dglucozid). In compozitia fructelor s-au identificat: glucide solubile, amidon (15 18 %), proteine (1,4 %), lipide (3,9 %), taninuri condensate: catechine (0,5 0,7 %), flobafene, aminopurine, colina, precum si acizi triterpenici.

Au mai fost identificate urmatoarele substante: Vitamine: acid ascorbic, niacina, riboflavina, tiamina. Pigmenti: luteolina, luteolin-3',7-diglucozid, quercetin-3-ramnoglucozid, monoacetilvitexinramnozid, leucoantociani (0,3 %), antociani (3,2 %), procianidine, beta-caroten, derivati flavonici (vitexina), glicozizi ai flavonolilor (hiperozid). Derivati aminici: etilamina, dietilamina, izobutilamina, etanolamina, izoamilamina, betafenetilamina. Alcaloizi: tiramina, histamina. Aminopurine: adenina, adenozina, guanina. Steroli: beta-sitosterol Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic. Acizi organici: acid citric, oxalic, tartric. Acizi grasi: acid lauric, linoleic, linolenic, palmitic. Cumarine: esculina. In florile acestei specii a fost identificata prezenta urmatorilor pigmenti: vitexin-4'ramnozid, quercetol, kampferol, hiperozida, cratezida, luteolinglucozida, vitexina, saporanetina, orientina, monoacetilhomoorientina, monoacetil-vitexin-ramnozida, saporanetin ramnozida, orienton ramnozida, homoorientin-ramnozida, si 6,8-di-C-glucozilapigenol (Nikolov, 1973). Au mai fost determinati urmatorii pigmenti: apigenina, apigenin-7Oglucozid, Crataegus pentagyna contine in frunze si flori Cglicozilflavonoizi O-glicozizi, asa cum este: vitexin 2?-O-ramnozid si izoorientin 2?Oramnozid si C-glicoziziflavonoizi ca: orientin 2?-Oramnozid si C-glicozilflavonoizi acilazi ca: vitexin 4?-O-acetil 2?-O-ramnozid (Nicolov s.a., 1982). In florile de Crataegus sanguinea, Kashnikova s.a. (1984) a identificat C-glicosilflavonoizi acilati ca de exemplu: vitexin 2?-O-acetil, iar Nikolov s.a. (1982) au identificat in frunze si flori vitexin 4?-O-acetil 2?-O-ramnozid. Aciune terapeutic Extractele din fructe au actiune: diuretica, vasodilatatoare, hipotensiva, antispasmotica, sedativa, diuretica si cardiotonica.

Importana Melifera Utilizare Se utilizeaza in tratarea anghinei, hipertensiunii, tahicardiei, arteriosclerozei si nevrozei. Impeuna cu extractele din Ginkgo, stimuleaza ciculatia sangvina in creer si inbunatateste memoria Extractele din scoarta sunt astringente si sunt utilizate in tratamentul malariei si pentru scaderea febrei. Este o specie bogata in tanin, care poate fi utilizata si in scop tinctorial si ornamental Alimentatie - fructele se consuma in stare proaspata, avand un continut ridicat in vitamina C; Industrie - fructele sunt folosite in amestec cu alte fructe la fabricarea marmeladei; Medicina, umana, populara - uz intern - frunzele, florile si fructele (se folosesc sub forma de infuzie) au actiune hipotensiva, vasodilatatoare; uz extern - tratarea bataturilor (se foloseste decoctul din frunze); Apicultura - specie melifera. Cultivare Este o planta care creste foarte usor si care odata stabilizata reuseste pe soluri excesiv de umede. Tolereaza de asemenea uscaciunea. Creste bine pe soluri calcaroase, ca si pe soluri argiloase grele. Este benefica o pozitie insorita cand plantele se cresc pentru fructele lor, iar in cazul semiumbrei productia de fruce si calitatea acestora este mai redusa. Paducelul tolereaza poluarea atmosferica, este o adevarata specie de plante lemnoase care ceste bine chiar la umbra densa. Rezista la temperaturi joase, tolerand cel putin -18oC. Inainte de a incepe fructificarea trebuie sa treaca 5-8 ani, desi la pomii altoiti inflorirea are loc masiv in cel de-al treilea an. Florile au un miros neplacut, ceva asemanator pestelui stricat. Se recomanda semanatul toamna in rasadnita rece, imediat ce semintele s-au maturat. Unele seminte vor germina in primvara, in timp ce probabil altele abia in anul urmator. La semintele pastrate germinarea este foarte inceata si neuniforma.

Semintele trebuie stratificate la cald pentru 3 luni, la 15 oC si apoi stratificate pentru inca 3 luni la rece la 4oC. Vor trece inca alte 18 luni pentru a germina. Daca se aplica scarificarea semintelor inainte de stratificare, timpul destinat germinarii poate fi redus. Totodata, fermentarea semintelor in propria lor pulpa poate grabi procesul de germinare. O alta posibilitate este cea a recoltarii semintelor verzi (imediat ce embrionul s-a dezvoltat complet, dar inainte de intarirea tegumentului) si semanatul rapid in rasadnita rece. Daca se cresc putine plante, de preferat trecerea in vase individuale la momntul potrivit manipularii si cesterea in acestea pentru primul an. Plantarea afara se efectueaza la sfarsitul primaverii in paturi nutritive in pepiniera sau in pozitiile definitive. Pentru cazul mai multor plante, se recomanda semanatul direct afara pe pat nutritiv, dar protejat de soareci si alti daunatori consumatori de seminte. Se cresc pe patul nutritiv pana devin suficient de viguroase pentru plantare afara, dar pentru a nu se deteriora sistemul radicular nu se vor mentine in astfel de conditii pentru mai mult de doi ani. Recoltare Valorificare CRATAEGI FOLIUM CUM FLORIBUS - FRUNZE DE PADUCEL CU FLORI SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CRATAEGUS MONOGYNA Jack. Denumire popular: Paducel Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Gherghinar, Gherghin, Maces, Malai moale, Malai nesarat, Malaiul cucului, Malaet, Maracin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Maloideae Caractere morfologice Este un arbore-arbust de 2-5 (10)m inaltime; frunze lat ovate, rombic ovate sau rombic obovate, trunchiate la baza, coriacee, penat lobate; pedicelul si caliciul glabri sau dispers parosi; florile albe, sunt dispuse in inflorescenta de tip corimb; inflorirea: mai-iunie; fructe - poame drupacee ovoide sau sferice, rosii, carnoase, cu un sambure. Ecologie i rspandire Specie mezoxerofita, mezotermofita, heliofila, frecventa in zona de stepa-etajul boreal, margini si raristi de padure, tufarisuri; Detalii... Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica frunze si flori (Crataegi folium cum flores), fructe (Crataegi fructus), provenite de la ambele specii de Crataegus Compoziia chimic Frunzele contin: catechol, epicatechol, triterpene (acid 2--hidroxi oleanolic, acid acantolic, neotegolic crategolic, acid ursolic) si acizi fenolici (acid cafeic, acid clorogenic) amine (etilamina, dimetilamina, trimetilamina, amine aromate, colamina, colina, acetilcolina), aminopurine (adenina, guanina), cumarine (esculetozida), - sitosterol, acid uric. Culoarea caracteristica frunzelor este data de prezenta urmatorilor pigmenti: apigenin, quercetina, quercetin-3-0-ramnogalactozid, kampferol, izoorientin, izoorientin ramnozid, izoquercitin, izoscaftozid, neoscaftozid, izovitexina, izovitexin ramnozid, orientin, orientin-2-0ramnozid, procianidin, proantocianidin, rutina, scaftozid, spireozid, vicenin-1, vicenin-2, vicenin-3, vitexin, vitexin-ramnozid, vitexin-2-ramnozid, vitexin-2-0ramnozid.

Florile contin: tanin, triterpene (acid oleanolic, acid maslinic, acid ursolic), cumarine (aesculina), amine (etil-amina, dimetil-amina, izoamil amina) si aminopurine. Florile de Crataegus monogyna contin urmatorii pigmenti: apigenin, quercetina, glogozid, kampferol, kampferol-3-neohesperozid, izoorientin ramnozil, izoscaftozid, neoscaftozid, izovitexina, izovitexin ramnozil, orientin, orientin ramnozid, orientin ramnozil, vitexin ramnozil, 2fenilcromona, proantocianidin B2, rutina, scaftozid, sexangularetin, sexularetin, spireozid, viceni-1, vicenin-2, vicenin-3, vitexin, vitexinramnozid, vitexin-2-ramnozid, vitexin-2-0-ramnozid. Aciune terapeutic Actiuni dovedite clinic: cardiotonica minora (efecte inotrop pozitiv, cronotrop pozitiv, dromotrop pozitiv, batmotrop negativ), restabileste circulatia in zonele necrozate dupa infarctul miocardic, antispastica si sedativa centrala, de crestere a capacitatii de oxigenare a creierului, diminua ritmul cardiac si amelioreaza ejectia sistolica, antiagreganta plachetara, antioxidanta, antihiperlipidemica (scade nivelul colesterolului seric), atenueaza hipotensiunea ortostatica. In medicina populara: antiaritmica, cardiotonica, sedativa, antiinflamatoare, capilaroprotectoare, previne colagenozelor articulare. Importana Medicinala, tinctoriala Utilizare Eretism cardiac al adultilor (tahicardie, palpitatii), insuficienta cardiaca incipienta, infarct miocardic, ateroscleroza incipienta, stari neurotonice ale adultilor si copiilor, tulburari minore ale somnului, distonii neurovegetative. Alimentatie - fructele se consuma in stare proaspata, avand un continut ridicat in vitamina C; Industrie - fructele sunt folosite in amestec cu alte fructe la fabricarea marmeladei; Medicina, umana, populara - uz intern - frunzele, florile si fructele (se folosesc sub forma de

infuzie) au actiune hipotensiva, vasodilatatoare; uz extern - tratarea bataturilor (se foloseste decoctul din frunze); Apicultura - specie melifera. In homeopatie se foloseste in: insuficienta cardiaca, tulburari de ritm cardiac, angina pectorala. Toxicitate Contraindicaii Copii sub 12 ani, primul trimestru al sarcinii. Precauii i reacii adverse Palpitatii, tahicardie, dureri de cap, vertij, dispnee, durei abdominale si gastrice, flatulenta. Dozare Supradozare Nu au fost semnalate efecte adverse in caz de supradozaj la om. Forme farmaceutice Decoct, extracte lichide si solide Interactiuni medicamentoase: Cu heterozide cardiotonice (le creste activitatea, deci este necesara ajustarea dozelor), cu antiaritmice de clasa III ( actiune energica, deci se evita administrarea concomitenta), cu antiagregante plachetare (creste riscul de sangerare, deci este necesara monitorizarea tratamentului), cu cisaprid (creste activitatea celulelor ventriculare, deci se evita administrarea concomitenta). Conservare Cultivare Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunzele, prin ciupire sau taiere, inainte si dupa inflorire (aprilie-august) - Florile sau ciorchinele de flori-strunjire direct de pe planta sau taierea ramurilor si curatarea lor uterioara, la inceputul deschiderii florilor (apriliemai) - Fructele, manual direct de pe planta, fara codite (septembrie-octombrie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CROCUS SATIVUS L. Denumire popular: Sofran Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Iridaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perema cu bulbotubercul, cu frunze liniare, revolute, cu flori solitate, actinomorfe, gamotepale, violet-albastre, odorante. Frucrul este caosula triloculara. Ecologie i rspandire Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica stigmatele florilor (Croci stigmata) Compoziia chimic Frunzele de sofran contin pigmenti Cglicozilflavonoizi cum este: isoscoparin X?-Oramnozilglucozid. Florile contin pigmenti carotenoizi: -caroten, -caroten, -caroten, licopina, prolicopina, zeaxantina, auroxantina si protocrocina, un caroten dicarboxilic. Zarghami siHeins (1971) au identificat in uleiul volatil extras din plantele de sofran 21 componenti: 47.00 %- safranal, 13.80 % - 4hidroxi-2,6,6trimetil-1-ciclo, 6.00 %- 4-hidroxi-3,3,5trimetil-2-ciclo, 6.00 % - 4-hidroxi-2,6,6trimetil-3-oxo-1, 1.80 %- isorforona, 1.50 %3,5,5-trimetil-1,4ciclohexandiol, 1.20 % - 2-hidroxi-3,5,5-trimetil2-ciclo, 1.10 % - 3,5,5-trimetil-2-ciclohexen-1,4, 1.00 % - 2,3-epoxi-4-(hidroximetilene)-3,3, 0.10 % - 6,6-dimetil-2-metilene-3-ciclohe, 0.10 % 2(5H)-furanona, 0.10 % - acid hexadecanoic, 0.10 % - 3-hidroxi-2,6,6-trimetil-4-oxo-2-, 0.10 % acid linoleic, 0.10 % - acid linolenic, 0.10 % naftalen, 0.10 % - acid octadecanoic, 0.10 % acid oleic, 0.10 % - 2-feniletanol, 0.10 % 2,6,6trimetil-3-oxo-1,4-ciclohex, 0.10 % - 3,5,5trimetil-4-metilene-2-cicl~.

Protocrocina prin oxidare elibereaza doua molecule de picrocrozida si crocozida sau crocina (diesterul -crocetinei cu gentiobioza). Aciune terapeutic Stomahica, carminativa, slab analgezica, sedativ al tusei, excitanta al sistemului nervos central. Importana Tinctoriala Utilizare Colorant pentru preparate farmaceutice de uz extern si in industria alimentara (dilutia 1: 100.000 pastreaza culoarea galbena). Toxicitate Avortiva, purpura severa, trombocitoprenie, hipotrombinemie; in doze mari da hemoragii violente. Contraindicaii Nu se cunosc la dozele terapeutice. Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Tinctura, extract, pulvere. Impurificari: Fiind un produs foarte scump, deseori se falsifica cu Foeminel (produs alcatuit numai din stiluri de Crocus sativus), Carthami flores (flori tubuloase de Carthamus tinctorius L.), Calendulae flores (flori ligulate de Calendula officinalis L.). Decelarea impurificarilor se poate realiza prin examen macroscopic, examen microscopic si analize cromatografice. Conservare Cultivare Mod de cultivare: Bulbi Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Stigmatele, recoltate la momentul infloririi Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CUCUMIS MELO L. Denumire popular: Pepene galben Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bosari, Bostan galben, Cantalosi, Cantalup, Caune, Galboni, Harbuz, Himunic, Ieura, Peapene, Peapine, Pepen, Pepen galben, Pepene, Pepene dulce, Pepene rios, Pepeni cantalupi, Pepeni necaciosi, Pepini,

Pepini galbeni, Pepini galbeni la miez, Pepini scortosi, Piepeni, Piepeni galbeni, Popone, Vlegi, Zamos Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniideae Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina de 1-5 m lungime, agatatoare prin carcei simpli; frunze alterne, palmat lobate, cu lobi rotunjiti, sinusuri adanci, rotunjite; flori unisexuate, dispuse monoic, de culoare galbena; inflorirea iunieaugust; fructe globulos ovoidale. Ecologie i rspandire Planta cultivata in zonele calde. Organe utilizate Compoziia chimic Datorita continutului mai ridicat in glucide totale al pepenilor galbeni (10,0 16,0), valoarea lor energetica este relativ mai ridicata: 219,6 kJ/ 100 g parte edibila. Continutul in proteine este de 0,90 %, cel de lipide 0,10 %, iar continutul de substante minerale este de 0,40 %. Fructele ajunse la maturitate au un continut de 1,6 % glucoza, 1,3 % fructoza, 9,5 % zaharoza si 8 mg/ 100 g sitosterol (Souci s.a., 1981). Continutul de vitamine din 100 g fruct variaza in urmatoarele limite: 32 mg acid ascorbic, 0,60 mg nicotinamida, 0,31 mg tocoferoli, 0,06 mg tiamina, 0,02 mg riboflavina si 0,03 % acid folic. In 100 g parte edibila au fost detrminat urmatorul continut de substante minerale: 20 mg sodiu, 330 mg potasiu, 10 mg magneziu, 6 mg calciu, 0,20 mg fier si 21 mg fosfor. Wyllie s.a. (1994)au identificat in pepenii galbeni 20 de compusi volatili, incluzand esterii S-metilici ai acizilor etantioic, butantioic si pentantioic. Aroma contine 7 compusi cheie, dintre care 4 au in compozitie sulf: S-metil tiobutanoat, 3(metiltio)-propil acetat, 3-(metiltio)-propanal si probabil

dimetiltetrasulfid. Shu s.a. (1995) au identificat in extractele in izopentan, obtinut din tesuturile de pepene galben, 48 de compusi volatili, dintre care ponderea o detin hexanolul (11,52 %), cavicolul (11,33 %), benzil alcoolul (3,54 %) si eugenolul (3,48 %). Burzo s.a. (nepublicat) au determinat 48 componenti, in extractul obtinut in urma antrenarii prin hidrodistilare a substantelor volatile din fructele de pepene galben, soiul Ananas. Ponderea a fost detinuta de hexil acetat 16,52 %, cis-hexenil acetat 13,24 %, octil acetat 11,80 %, metilbutil acetat 10,28 %, decenilo acetat 6,64 %, 3-decenil acetat 4,86 %, -farnesen 4,04 %, germacren D 2,64 %, dodecadien-1-ol acetat 2,12 %, dodecatrien 1,93 %, decil acetat 1,60 %, nonadecan 1,41 %, tricozan 1,34 % si tau-muurolol 1,34 % din totalul componentilor identificati. Fructele de pepene galben se caracterizeaza prin prezenta pigmentilor clorofilieni si carotenoizi. Analiza continutului de pigmenti din mezocarpul pepenilor galbeni a evidentiat un continut de 57,0 mg/100 g pigmenti clorofilieni si 3,22 mg/100 g pigmenti carotenoizi. Curl (1966) a determinat o concentratie de 20,2 mg/100 g pigmenti carotenoizi dintre care ponderea au avut-o -carotenul 84,7 %, -carotenul 6,8 %, -carotenul 1,2 %, fitofluenul 2,4 %, fitoenul 1,5 %, luteina 1,0 % si violaxantina 0,9 %. La maturitate acestia au un continut de caroteni de 2,0 mg/100g produs proaspat. Din totalul carotenilor, 84,7 % este reprezentat de carotenul, 6,8 % -carotenul, 1,2 % -carotenul, 2,4 % fitofluenul, 1,5 % fitoenul, 1,0 % luteina, 0,9 % violaxantina si urme de alti pigmenti carotenoidici (Hulme, 1970). Pigmentii flavonoizi sunt reprezentati prin glicozilflavonoizi acilati cum este: isovitexin 2?-O-(E)-ferulil 4-O-glucozid si isovitexin X?-O(E)-cafeil-2?-O-glucozid, iar in frunze a fost identificat: iso-orientin 2?-O-(E)cafeilglucozid.

Detalii... Aciune terapeutic Importana Melifera, alimentara Utilizare Extractele au efect emolient si emetic. Fructele se consuma in stare proaspata si sub forma unor produse de cofetarie (inghetata, suc), gemuri, marmelade, salate de fructe, iar fructele mici se mureaza in otet. In medicina, umana, populara, fructul proaspat este folosit ca adjuvant in constipatie, litiaza urinara, guta, reumatism, hemoroizi; sucul proaspat are efect laxativ si diuretic, semintele macerate se folosesc impotriva senzatiei de voma. In tratamentele de uz extern se folosesc cataplasmele, care grabesc vindecarea arsurilor usoare si combat inflamatiile. In cosmetica se utilizeaza pentru ingrijirea tenului uscat. Pentru apicultura reprezinta o specie melifera. Cultivare Prefera solurile usoare, mijlocii, cu o buna structura, fertile si cu un pH de 6-7,2. Se impune o nutritie echilibrata.Pepenele galben are cerinte mari fata de caldura. Temperatura optima de germinare a semintelor este de 25-30oC, cea minima de 14-15oC, iar cea maxima de 35oC. Plantele cresc si se dezvolta bine numai la temperaturi de peste 15oC, cu o valoare mdie optima de 25-30oC. Este o planta de zi scurta, iar lipsa de lumina determina alungirea rasadurilor si a plantelor in cultura. Este necesara o corelare intre intensitatea luminoasa si nivelul temperaturilor, in special in sere, raportul intre valori fiind direct proportional. Este rezistent la seceta, ca urmare a structurii sistemului radicular. Se seamana primavara in sera intr-un sol bogat, iar germinarea are loc in 2 saptamani. Se pot semana 2-3 seminte pe vas si se planteaza afara dupa trecerea pericolului ingheturilor, asigurand protectie pentru cel putin cateva saptamani. Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: CUCUMIS SATIVUS L. Denumire popular: Castravete Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Castraveti, Cstraveti, Crastavete, Cucumar, Ogrcai, Pepene, Pepeni, Pepeni irinaci, Pepeni muratori, Pepeni riosi, Pipeni, Scartavete, Scrtaveti Ugorci Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniideae Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; tulpina lunga de 2-4 m, agatatoare prin carcei simpli, intreaga planta acoperita de peri rigizi; frunzele alterne, palmat lobate, cu lobi acuti si sinusuri slab pronuntate; flori galbeneaurii, unisexuate repartizate monoic; inflorirea iunie-august; fruct cilindric (melonida), drept sau curbat, cu suprafata neteda sau rugoasa; semintele eliptice, comprimate lateral, alb-galbui sau cenusii. Ecologie i rspandire Cultivata, alimentara. Organe utilizate Compoziia chimic Fructele castravetilor se caracterizeaza printr-o valoare energetica foarte scazuta: 40,0 kJ/ 100 g, datorita continutului mare de apa (96 97 %) si scazut de glucide (1,0 2,2 %), proteine (0,5 0,8 %) si lipide (0,05 0,30 %). Continutul de substante minerale este de 0,40 0,89 %, glucoza 0,88 %, fructoza 1,0 %, zaharoza 0,05 %, celuloza 0,39 % si continutul de fibre 0,93 %. In 100 g fructe s-a determinat 240 mg acid malic, 20 mg acid citric si 14 mg -sitosterol (Souci, s.a., 1981). Aminoacizii determinati in 100 g parte edibila au variat in urmatoarele limite: arginina 45 mg, histidina 8 mg, izoleucina 19 mg, leucina 25 mg, lizina 26 mg, metionina 6 mg, fenilalanina 14 mg, treonina 16 mg, triptofan 4 mg si valina 21 mg.

Continutul de vitamine din 100 g fructe de castraveti este urmatorul: 0,02 mg tiamina, 0,03 mg riboflavina, 0,03 mg piridoxina, 0,20 mg nicotinamida, 0,02 mg acid folic, 0,24 mg acid pantotenic, 11 mg acid ascorbic, 0,20 mg tocoferoli si 0,005 mg filochinona. Continutul de substante minerale este relativ scazut. In 100 g parte edibila s-a detrminat urmatorul continut de substante minerale: 8,5 mg sodiu, 141 mg potasiu, 8 mg magneziu, 15 mg calciu, 0,15 mg magneziu, 0,50 mg fier, 0,09 mg cupru, 0,16 mg zinc, 23 mg fosfor si 37 mg clor. Fructele de castraveti au avut continutul maxim de nitrati in zona bazala (397 ppm) si in tesuturile externe (182 ppm), ioar cele mai mici valori s-au determuinat in zona centrala (55 ppm) si apicala a fructelor (36 ppm). Zu s.a. (1996) a determinat substantele volatile produse de fructele de castraveti. Acestea sunt reprezentate in proportie de 35,5 % de butilacetat, 20,9 % de 3-metilbutil acetat, 7,3 % etil acetat, 5,6 % 2-butil acetat si 3,8 % hexil acetat. Aciune terapeutic Importana Melifera, alimentara Utilizare In alimentatie se folosesc fructele in stare proaspata sau murate. In industrie, fructele se folosesc la obtinerea conservelor in otet, murat sau sub alte forme (ghiveci, tocana, marinat). Medicina, umana, populara foloseste fructele proaspete pentru calmarea colicilor si inflamatiile intestinale, sucul obtinut din fructe proaspete mareste diureza, trateaza iritatiile cailor urinare si respiratorii, hemoroizilor, durerilor abdominale, etc.; sucul proaspat combinat cu sucul de morcovi, ridiche si sfecla in parti egale se foloseste pentru maruntirea pietrelor la rinichi si vezica. Pentru uz extern se folosesc cataplasme cu felii proaspete, pentru tratarea iritatiilor si inflamatiilor pielii.

In cosmetica, sucul proaspat este folosit pentru combaterea pistruilor, catifeleaza tenul gras si uscat, indeparteaza ridurile. Pentru apicultura reprezinta o specie melifera. Cultivare Planta necesita soluri usoare, afanate, permeabile, bogate in humus, cu reactie neutra sau slab acida, cu o textura luto-nisipoasa. Sunt contraindicate solurile cu exces de umiditate, impermeabile, precum si cele nisipoase, cu capacitate redusa de mentinere a apei. Caldura este un factor primordial pentru desfasurarea normala a proceselor metabolice. Castravetii sunt plante de zi scurta, dar necesita o intensitate luminoasa marita. Are pretentii mari fata de umiditatea din sol, cat si din aer, insuficienta ducand la aparitia unui numar mare de flori mascule, deformarea fructelor si aparitia gustului amar al acestora. Aerul prezinta importanta deosebita pentru castraveti, atat in sol, cat si in atmosera, recomandandu-se efectuarea culturilor de camp, mai ales a celor timpurii intre perdele de protectie cu port inalt. Se seamana in sera intr-un sol bogat, cite 2-3 seminte pe vas, iar germinarea are loc in 2 saptamani. Se cresc inauntru si se planteaza afara dupa trecerea ingheturilor. Se asigura protectie pentru primele cateva saptamani. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CUCURBITA MAXIMA Duchesne ex. Lam Denumire popular: Bostan Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Dovleac turcesc, Boloveni muntenesti, Bostani moldovenesti de fript, Bostani muntenesti, Bostani turcesti, Dovleci fara vreji, Dovleci placintari, Dovlete romnesc, Dubleti, Iudaie bulgareasca, Iudaie porceasca, Iudaie turceasca de mncat, Samntar, Tigba Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniideae

Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina taratoare (4-9 m lungime), cilindrica, goala in interior, ramificata, acoperita de peri rigizi; frunzele palmat lobate, cu lobi rotunjiti si baza limbului cu marginea intreaga, aspru paroase; florile unisexuate, galbene, cele barbatesti lung pedunculate, grupate cate 1-3 in axila frunzelor, iar cele femeiesti, scurt pedunculate, solitare; inflorirea iunieseptembrie; fruct peponida voluminoasa, sferica, argintie sau alburie. Ecologie i rspandire Specie mezofita; cultivata ca planta alimentara, furajera si oleaginoasa. Organe utilizate Compoziia chimic Fructele de dovleac contin in functie de soi si gradul de maturitate 6,17 17,67 % substanta uscata si 4,87 92,18 mg amidon/ g sub. proaspata. Culoarea caracteristica pentru partea comestibila se datoreaza prezentei pigmentilor carotenoizi: -caroten, luteina si violaxantina. Semintele contin 4,33 7,25 % apa, respectiv 92,75 95,67 % substanta uscata. Raportat la substanta uscata, semintele contin: 4,6 10,2 % glucide, 42,9 57,3 % lipide, 24,3 45,6 % proteine si 2,8 5,0 % substante minerale. Principalii acizi grasi din lipide sunt: acidul linoleic, acidul oleic, acidul palmitic, acidul stearic si acidul arachidic. Frunzele contin: 85,9 % apa, 4,5 32,5 % proteine, 1,75 12,4 % lipide si 1,8 12,9 % substante minerale. Aciune terapeutic Importana Melifera, alimentara, oleaginoasa Utilizare Semintele bogate in ulei au efect diuretic, tonic si vermifug. Fructele coapte sunt utilizate in alimentatie.

Alimentatie - utilizat in alimentatia omului sub diferite preparate sau produse de patiserie; Industrie - folosit pentru fabricarea marmeladelor; Medicina umana, populara - uz intern - semintele se folosesc in tratarea helmintiazei, miezul fructului are proprietati laxative, diuretice, sedative, se recomanda in infectii urinare, constipatii, enterite, diabet, etc.; . Apicultura - specie melifera. Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp, primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe la maturitate (august-septembrie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CUCURBITA PEPO L. var. OBLONGA Ser. Denumire popular: Dovlecel. Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniideae Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala cu tulpina taratoare, cu carcei ramificati, frunze alterne palmat-lobate, flori mai, gamopetale, galbene. Fructul este o peponida alungitcilindrica, glabra. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Souci s.a. (1981) mentioneaza ca fructele acestei specii se caracterizeaza printr-o valoare energetica scauta (118,3 kJ/ 100 g), determinata de existenta in cantitate mica a urmatoarelor substante: glucide solubile (5,46 %), glucoza

(0,95 %), fructoza (0,90 %), zaharoza (0,54 %), amidon (0,70 %) proteine (1,0 1,2 %) si lipide (0,10 0,20 %). Continutul in apa variaza intre 90 si 93 %, cel de substante minerale intre 0,73 si 0,80 %, continutul de acid malic este de 199 mg/ 100 g, cel de acid citric 6 mg/ 100 g, iar cel de sitosterol este de 12 mg/ 100 g. Continutul in vitamine al dovleceilor, exprimat in mg/ 100 g substanta proaspata variaza in urmatoarele limite: 0,05 mg tiamina, 0,06 mg riboflavina, 0,11 mg piridoxina, 0,50 mg nicotinamida, 0,04 mg acid folic, 0,40 mg acid pantotenic si 9,0 mg acid ascorbic. Aminoacizii identificati in fructele acestei specii prezinta diferente relativ mici. In 100 g produs edibil a fost determinat urmatorul continut de aminoacizi: arginina 39 mg, histidina 17 mg, izoleucina 40 mg, leucina 59 mg, lizina 53 mg, metionina, 10 mg, fenilalanina 29 mg, treonina 26 mg, triptofan 15 mg, tirozina 15 mg si valina 41 mg. Fructele de dovlecel se caracterizeaza printr-un continut ridicat de calciu si potasiu. In 100 g parte edibila au fost detrminate urmatoarele elemente minerale: 1,1 mg sodiu, 383 mg potasiu, 8 mg magneziu, 22 mg calciu, 0,04 mg mangan, 0,80 mg fier, 0,08 mg cupru, 0,20 mg zinc, 44 mg fosfor si 18 mg clor. Semintele acestei specii contin: pectine (30 %), proteine (25 50 %), aminoacizi (cucurbitina), lipide (30 50 %, fitosteroli, acizi grasi (palmitic, stearic, oleic, linoleic), caroteni (luteina, caroten), vitamine (- si -tocoferol). Importana Melifera, oleaginoasa Utilizare Extractele din seminte au efect antihelmintic, antioxidant si antiinflamator. Fructele sunt utilizate in alimentatie. Cultivare Dovlecelul necesita soluri profunde, afanate, revene, lipsite de buruieni, adapostite de curentii de aer, bine aprovizioate cu substante nutritive, cu un

pH de 6,5-7,2. Germinarea semintelor are loc in 14-16 zile la temperatura minima de 12-14oC si in 6-7 zile la temperatura optima de 20-25oC. Temperatura optima de vegetatie este de 25-28oC. Planta are pretentii foarte mari fata de lumina. Are de asemenea cerinte ridicate fata de umiditatea din sol, dar avand un sistem radicular bine dezvoltat suporta perioadele de seceta. Se seamana in aprilie in sera, intr-un sol bogat, 2 sau 3 seminte pe vas. Germinarea ae loc in 2 saptamani. Cresc rapid si se planteaza afara dupa ultimele ingheturi asigurandu-le protectie pentru cel putin primele saptamani. Mod de cultivare: Semanat direct in camp, primavara sau prin transplantarea rasadurilor Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe in diverse faze de dezvoltare (maioctombrie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CUCURBITA PEPO var. patisoniana Denumire popular: Patison Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniideae Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta legumicola anuala, cu tulpina taratoare si cu fructele peponide, cu forma rotunda, usor turtita. Ecologie i rspandire Organe utilizate Se utilizeaza in scop alimentar fructul. Compoziia chimic Fructele contin: 98,0 % apa, 3,0 % glucide, 1,6 % proteine, 0,4 % lipide, 0,20 % caroten si 1,1 % fibre.

In 100 g fruct s-au determinat urmatoarele cantitati de vitamine: 17,0 mg acid ascorbic, 0,40 mg nicotinamida, 0,21 mg tiamina, 0,12 mg piridoxina si 0,08 mg riboflavina. Continutul de elemente minerale din 100 g fruct este urmatorul: 150 mg potasiu, 30 mg calciu, 23 mg fosfor, 18 mg clor, 8 mg magneziu, 2 mg sodiu, 1,5 mg fier, 0,26 mg zinc, 0,14 mg mangan, 0,10 mg bor, 0,04 mg cupru si 0,001 mg nichel, molibden si seleniu. Aciune terapeutic Importana Oleaginoasa Utilizare Dovleceii patison au o valoare energetica relativ scazuta: 92 kJ/ 100 g tesut comestibil si se utilizeaza in alimentatia hipocalorica. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CYDONIA OBLONGA Mill. Denumire popular: Gutui Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Alamioara, Gadunie, Gti, Gutani, Mar butii, Pom cotei Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este un arbust sau arbore (1,5-6 m inaltime); frunze ovat eliptice, intregi, tomentoase pe partea inferioara; flori albe-roze, sesile, solitare, mari (4-5 cm diametrul) inflorirea mai-iunie; fructe poame globuloase, tomentoase, placut mirositoare. Ecologie i rspandire Heliofil, termofil, cultivat fructifer si subspontan. Organe utilizate Compoziia chimic Gutuile contin : 0,42 % proteine, 0,50 % lipide, 0,93 % acid malic si 15,50 % glucide, din care glucide reducatoare 6,68 % si zaharoza 0,64 %.

Continutul de pectine are o valoare medie de 0,61 %. Continutul de vitamine variaza astfel: 13,00 mg/ 100 g acid ascorbic, 0,20 mg/ 100 g nicotinamida, 0,03 mg/ 100 g tiamina si 0,03 mg/ 100 g riboflavina. Continutul in substante minerale al gutuilor variaza intre 0,30 si 0,57 %. In 100 g tesut au fost detrminate urmatoarele cantitati de elemente minerale: 201,00 mg potasiu, 21,40 mg fosfor, 10,30 mg calciu, 8,20 mg magneziu, 2,00 mg sodiu, 1,70 mf clor, 0,60 mg fier si 0,13 mg cupru. Aciune terapeutic Importana Medicinala, melifera, alimentara Utilizare Gutuile au o valoare energetica scazuta (286 kJ/ 100 g fruct), dar sunt importante in alimentatie pentru continutul lor in acid ascorbic, acizi organici, glucide solubile si substante minerale. Alimentatie - fructele se consuma in stare proaspata sau prelucrate; Industrie - fructele sunt folosite la obtinerea dulcetii, compoturilor, jeleurilor; Medicina, umana, populara - uz intern - fructele se recomanda la guturai, insuficienta hepatica, iritatii ale pielii; seminte leau proprietati laxative si emoliente folosindu-se in tratamentul bronsitelor si traheitelor; frunzele au proprietati antidiareice; uz extern - tratarea laringitei, faringitei, stomatitei, utilizand decoct din fructe, pentru tratarea degeraturilor se folosesc semintele; Cosmetica - tratarea tenului gras, tratarea ridurilor; Apicultura - specie melifera. Cultivare Gutuiul reuseste pe cele mai multe soluri, dar prefera un sol fertil usor umed si cu o pozitie insorita. Reuseste si la semiumbra, dar productia de fructe nu este atat de buna in astfel de pozitii. Planta rezista la circa -15oC. Pentru ca fructele sa atinga maturitatea deplina sunt necesare veri calde. Este de asemenea folosit ca portaltoi pentru par si alte specii de pomi fructiferi.

Se recomanda semanatul in rasadnita rece imediat ce semintele s-au maturat. Este necesara stratificarea, pre-racirea pentru 18 saptamani la seminte proaspete, in timp ce la cele vechi sunt necesare 2 saptamani de stratificare la cald si apoi 18 saptamani de tratament cu frig. La momentul potrivit manipularii, plantulele se repica in vase individuale si se cresc in rasadnita rece pentru cel putin prima lor iarna. Plantarea in pozitia permanenta se efectuaza primavara tarziu sau vara devreme. Se poate proceda la pregatirea de butasi din lemn matur, in noiembrie, in rasadnita rece. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CYNARA SCOLYMUS L. Denumire popular: Anghinare Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina puternica, profunda, rizom bine dezvoltat; tulpina inalta de pana la 2 m, puternic ramificata , cu peri desi, moi; frunzele bazale in rozeta, mari, pana la 1-1,2 m lungime, cu petiol puternic si nervura mediana ingrosata, frunzele tulpinale alterne, penat fidate sau sectate, fata superioara verde deschis si cea inferioara cu peri lungi, desi, albi-cenusii terminate intr-un varf spinos; antodii mari , globuloase de 4-5 cm in diametru, florile rosii violacee; hipsofilele involucrale imbricate, carnoase, cu varf acut, fara spini; inflorirea iunie-august; fruct achena, usor turtita lateral, cenusie-bruna. Ecologie i rspandire Cultivata, medicinala si leguma.

Organe utilizate Frunzele (Cynarae folium), care contin derivati ai acizilor polifenolcarboxilici. Compoziia chimic Substantele active din aceasta specie sunt acizii fenolici si alcoolii fenolici. In frunzele acestei specii au fost identificate urmatoarele substante: compusi fenolici (2,0 %): acid dicafeoil-quinic (cinarina), acidul 3cafeoilquinic, acvidul cafeic, acidul clorogenic, acidul criptoclorogenic si acidul neoclorogenic, alaturi de care s-au identificat taninuri, steroli (taraxasterol, sitosterol, stigmasterol), triterpene (lactucerol, taraxerol), sesquiterpene (grosheimin), guaianolide (grosulfeimin) si o sapogenina steroidala. Gustul amar al frunzelor este determinat de prezenta lactonelor sesquiterpenice (0 4 %): cinaropicrina, cinarolida, dehidrocinaropicrina, grosheimina, cinarotriolul si isoamberboina. In bracteele si frunzele acestei sopecii s-au identificat 1 % pigmenti flavonoizi: cianidin 3soforozid, cianidin 3-glucozid, cianidin 3cafeilglucozid, cianidin 3-cafeil-soforozid, cianidin 3-dicafeilsoforozid, cyanidol-glucozid, cyanidol-saforozid, luteolin-7-glucozid (cinarozida), luteolin 7betarutinozid (scolimozida), luteolin-7-beta-D-glucozid si luteolin-4-beta-D-glucozid. Uleiul volatil contine: decanal, eugenol, betaselinen si cariofilen. Florile acestei specii contin: glucide, acid ascorbic, acid lauric, acid linoleic, acid 3cafeoil quinic, acid 4-cafeoil quinic, acid 5cafeoil quinic, acid 1,3-dicafeoil quinic, acid 1,4-dicafeoil quinic, acid 1,5-dicafeoil quinic, acid cafeoil-4-quinic, Culoarea caracteristica florilor este data de prezenta urmatorilor pigmenti: cianidin 3(cafeilsoforozid)-5- glucozid, cianidin 3,5diglucozizi, apigenin-4',7-diglucozid, apigenin-7-rutinozid, apigenin-7-glucozid (cosmosiin), cosmosiin, cianidol-3,5-diglucozid, hesperidin, luteolin-3'0-beta-

D-glucozid, luteolin-7-gentiobiozid, luteolin-7rutinozid (scolymosid), luteolin-7-glucozid (cinarozida), luteolin-4'-0-glucozid si luteolin4'-0-betaglucozid, precum si beta-caroten. Principalii componenti chimici determinati in organele comestibile sunt: 85,0 % apa, 7,6 % glucide, 2,1 % proteine, 0,1 % lipide, 8,0 mg/ 100 g beta-caroten si 2,0 % fibre. In 100 g tesut au fost determinate urmatoarele vitamine: 8,0 mg acid ascorbic, 0,90 mg nicotinamida, 0,21 mg acid pantotenic, 0,20 mg tocoferoli, 0,14 mg tiamina, 0,07 mg piridoxina, 0,03 mg acid folic si 0,03 mg riboflavina. Continutul de substante minerale din 100 g tesut comestibil este urmatorul: 385 mg potasiu, 95 mg fosfor, 47 mg calciu, 43 mg sodiu, 43 mg clor, 31 mg magneziu, 21 mg sulf, 1,3 mg fier, 0,50 mg zinc, 0,36 mg mangan, 0,35 mg bor si 0,20 mg cupru. Aciune terapeutic Coleretica, colagoga, hepatoprotectoare (datorita derivatilor cafeici), tonic amara (cinaropicrina si derivati), scade concentratia lipidelor totale si a colesterolului (cinarina), diuretica (flavone), antialergica prin inhibarea complementului seric (cinarina), febrifuga, bacteriostatica fata de Salmonella, Staphylococcus si Proteus. Importana Medicinala, melifera, medicina, populara Utilizare Insuficiente hepatice si renale, alergii pe fond hepatic, hipercolesterolemie, hiperlipidemie, obezitate, ateroscleroza, reumatism. Alte utilizari: Medicina umana, populara foloseste pentru uz intern frunzele, sub forma de infuzie pentru afectiuni hepatice, ale splinei, boli ale intestinului gros, colite, scaderea colesterolului, dischinezia biliara. Medicina veterinara foloseste aceasta specie pentru tratamente de uz intern in caz de anorexie, stari febrile, afectiuni cronice hepatice, insuficienta

biliara. In alimentatie se folosesc inflorescentele inainte de inflorire. Valoarea energetica a tesuturilor comestibile a acestei specii este de 167 kJ/ 100 g. In apicultura este importanta ca specie melifera. Mossi si Echeverrigaray (1999) auconstatat ca extractele alcoolice din aceasta specie in concentratie de 5 mg/ ml au inhibat cresterea bacteriilor: Staphylococcus aureus, Bacillus cereus si Bacillus subtilis. Toxicitate Efecte toxice nu se cunosc. Contraindicaii Persoane alergice la plante din familia Asteraceae; obstructii biliare. Precauii i reacii adverse Nu se cunosc la doze terapeutice. Cultivare Anghinarea creste bine pe soluri nisipoase, profunde, bine dreate, bogate in humus si fertilizate cu cantitati mari de igrasaminte organice si chimice. Este sensibila la temperaturi sub 0oC si ca urmare necesita protejarea in cursul iernii cu diferite materiale. Nu suporta nici temperaturi excesive de peste 20oC, pentru un interval mai lung de 10-15 zile, deoarece acestea inhiba cresterea plantelor, chiar in conditiile unui regim normal de umiditate in sol si atmosfera. Anghinarea nu are in general pretentii ridicate fata de lumina, iar in zonele de origine produce capitule tot timpul anului, in schimb, plantele tinere provenite din seminte supuse vernalizarii au cerinte mari fata de acest factor. In privinta umiditatii are pretentii ridicate, fiind necesara irigarea in perioadele secetoase. Lipsa apei determina reducerea dimensiunilor inflorescentelor si scaderea productiei, iar excesul favorizeaza putrezirea plantelor. Se poate inmulti prin seminte sau pe cale vegetativa, iar in ultimii ani s-a pus la punct metoda de inmultire prin micropropagare. Semanatul direct (in perioada martie-aprilie; in randuri distantate la 96 cm sau in cuiburi, la o adancime de 3-5 cm, folosind 4 kg samanta la hectar) se practica doar

atunci cand nu se dispune de o plantatie de la care sa se recolteze drajoni, sau in cazul lucrarilor de ameliorare. Se poate practica si cultura prin rasad, cu semanat in prima jumatate a lunii februarie, prin semanat in rasadnite semicalde, repicare dupa circa o luna si plantare in camp in a doua jumatate a lunii aprilie. Se prefera cultura prin drajoni, care sunt recoltati din plantatii aflate in anul III de productie, toamna sau primavara, in functie de zona unde se efectueaza cultura. Prin urmare, in zonele cu ierni aspre, drajonii se recolteaza toamna, dupa asonare se planteaza in rasadnite reci, acestea se acopera cu rogojini si se pune balegar proaspat pe poteci. Periodic rasadnitele se aerisesc. Primavara (sfirsit de martie, inceput de aprilie) drajnii se scot din rasadnite, se sorteaza, apoi se planteaza in camp. Pentru zonele mai calde, recoltarea drajonilor se face primavara, chiar inaintea plantarii, prin detasarea lor "cu calcai" de pe plantele mama, apoi se planteaza in camp. Se pot planta 1 sau 2 drajoni intrun cuib, la distante de 0,96-1,4 m intre randuri si 0,8-1 m pe rand, manual cu plantatorul de lemn. In timpul perioadei de vegetatie se aplica lucrari obisnuite de ingrijire. Recoltarea se efectueaza esalonat, in iunie-iulie, cand inflorescentele au dmensiunile specifice soiului, dar inainte ca bracteele sa se deschida. In primul an de cultura se pot recolta 4-5 inflorescente de pe o planta (productia fiind in jur de 8-10 t/ha), iar in urmatorii ani numarul inflorescentelor recoltate de la o planta poate ajunge la 7-8 (productia fiind de pana la 20 t/ha). O cultuta de anghinare este rentabila 3-4 ani, recomandandu-se desfiintarea dupa trei ani, cu scopul de a se obtine drajoni pentru inmultirea vegetativa. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze mature, din exteriorul rozetei-de culoare verde deschis, cu secera, vara-toamna Fia speciei Denumire

Denumire tiinific: DAHLIA VARIABILIS (Willd.)Desf. Denumire popular: Gherghina Sinonime tiinifice: D. pinnata Cav. D. rosea Cav. Alte denumiri populare: Dalie, Aliene, Berbine, Cartoafe, Cartosca, Cartoafa, Dalii, Dalii, Delii, Gheorghine, Gheorghini, Gheorghini rosii, Gherghel, Gherghine de gradina, Georghina, Georgina, Gorghina, Herenie, Herghina, Herhina, Leordina, Leurdini, Ruji, Ruji de barabou, Talie, Telenci Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena; tulpina erecta, abia brumata, inalta de 30-120 cm, ramificata si lignificata la baza; frunzele simple mai rar dublu penate, putin brumate, ultimele fragmente crenat dentate; antodii mari , florile ligulate, roze; inflorirea iulie-septembrie; hipsofilele involucrale externe in numar de 6-7; fruct achena, comprimata, fara papus. Ecologie i rspandire Cultivata ornamentala. Organe utilizate Scoarta, semintele Compoziia chimic Florile contin substante amare diterpenice: dafnani (mezereina in seminte si dafnetoxina in scoarta din Daphne sp.) si dicumarine (dafnoretina). Petalele florilor contin antociani dintre care Takeda s.a. (1984), a identificat: pelargonidin 3(6?-malonilglucozid)-5-glucozidul, cianidin 3(6?-malonilglucozid)-5-glucozidul si cianidin 3,5-di(malonilglucozidul). Florile de Dahlia colorate in albastru contin cianidin 3-glucozido5arabinozid si luteolin 7-diglucozid, cele colorate in rosu contin pelargonidin 3,5-diglucozid, cele

colorate in galben apigenin 4-glucozid si apigenin 7-rutinozid (roifolina). Aciune terapeutic Importana Melifera Utilizare Mezerina (din seminte) si dafnetoxina (in scoarta) sunt toxice violente, iritante pentru piele si mucoase. Ingestia de fructe declanseaza ulceratii ale mucoasei digestive, spasme digestive puternice, hipersalivatie, vomismente, greutate in deglutitie, raguseala, cefalee, greturi convulsii. Tratamentul intoxicatiei simptomatic (evacuarea toxicului, administrarea de astringente, barbiturice si atropina). Medicina umana, populara folosea florile sub forma de infuzie pentru tratarea bolilor femeiesti. Petalele florilor pot fi utilizate ca salata iar radacinile contin amodon si inulina si pot conferi un gust amar unor preparate culinare. Cultivare Dalia necesita un sol bogat, adanc si cu o pozitie insorita. Ii displace umbra. Se seamana iarna tarziu, pana catre mijlocul primaverii in sera. Germinarea are loc in 1-3 saptamani la temeratura de 20oC. La momentul potrivit se repica plantulele in vase individuale si se cresc in sera pentru cel putin prima iarna. Plantarea afara la locul defiitiv se efectuaza la sfarsitul primaverii sau inceputul verii. Se pot de asemenea pregati butasi de tulpini tinere primavara devreme. Radacinile tuberizate de obicei se tin in sera la sfarsit de iarna, cu scopul favorizarii cresterii timpurii si tulpinile bazale tinere se preleva imediat ce au devenit suficient de mari. Divizarea presupune ca radacinile sa fie recoltate toamna, la plantarea afara in primavara sa aiba loc divizarea radacinilor tuberizate si fiecare portiune trebuie sa aiba un punct de crestere. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DAPHNE MEZEREUM L. Denumire popular: Tulichina

Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Afin salbatic, Cerlepciu, Chiperul-lupului, Cleita, Clipsiu, Cireasa lupului, Dafin mic, Lemn cinesc, Liliac de padure, Liliac salbatic, Masalari, Malin salbatic, Salba moale, Salcuta, Teiul lupului, Tilichin, Tapchin, Tolul lupului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Thymelaeales Familia: Thymeleaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust scund de 50-150 cm inaltime; frunze alterne,oblong-obovate, glabre, cu margine intreaga, cu varf obtuz sau acut; florile rozrosietice rar albe; inflorirea: februarie-aprilie; fructe drupe rosii. Ecologie i rspandire Specie mezofita-mezohigrofita, frecventa in etajul fagului-etajul boreal, raristi de padure, tufarisuri. Organe utilizate Se utilizeaza scoarta si fructele acestei specii. Compoziia chimic Analizele efectuate au relevat prezenta unor substante care in concentratie mare sunt toxice: diterpene (dafnetoxin, hidroxidafnetoxin, mezerein), dicumarine (dafnoretin), cumarine (umbelliferona), rezine (dafnin), steroli (-sitosterol). Aciune terapeutic Carcinogen, diuretic, otravitor, purgativ, stimulant si sudorific. Importana Toxica, tinctoriala Utilizare Mezereina are efect mitogen. Extractele obtinute din scoarta radacinii sunt cele mai active si provoaca iritatii ale pielii, voma, diaree, convulsii si tulburari respiratorii. Nu se utilizeaza sub forma de tratament intern.

Medicina, umana, populara - uz extern - tratarea dermatitelor si durerilor reumatice (se foloseste tintcura din scoarta); Apicultura - specie melifera. Cultivare Planta creste pe diferite tipuri de soluri, dupa unii autori prefera un sol greu si ceva umbra, dupa altii un sol calcaros, iar dupa unii conditii umede reci. Nu suporta perturbari la nivelul radacinii si trebuie plantata in pozitia permanenta cat mai repede posibil. De asemenea, nu suporta a-i fi aplicate taieri, prin umare acestea nu se vor efectua, daca nu sunt necsare. Se seamana in sera imediat ce semintele s-au maturat, iar vasul se acopera cu polietilena pentru mentinerea umiditatii. Sacul protector se indeparteaza imediat ce a avut loc germinarea. Germinarea semintelor este mai buna daca semintele se recolteaza verzi si se seamna imediat, an timp ce la semintele pastrate germinarea este mai dificila. Ele trebuie stratificate la cald pentru 8-12 saptamani la 20oC, urmat de 12-14 saptamani la 3oC. Germinarea poate avea loc dupa inca alte 12 luni sau mai mult la 15oC. Repicarea in vase individuale se face imdiat ce plantulele pot fi manipulate. Se cresc in sera pentru prima iarna si se planteaza afara primavara dupa trecerea pericolului ingheturilor. Se pot pregati si butasi din lemn semimaturat, in iulie-august, in rasadnita rece. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DATURA STRAMONIUM L. Denumire popular: ciumafaie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: bolandarita Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoilospida Subclasa: Ordinul: Solanales Familia: Solanaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Planta anuala, cu radacina ramificata, alba. Tulpina erecta, inalta de 20-100(120 cm), simpla sau adesea furcat sau dihazial ramificata in . superioara, glabra, in interior de obicei goala. Frunze ovate, ingustate in petiol lung, spre varf putin ascutite, cu marginea sinuat si inegal dintata, pe fata intunecat verzi, pe dos mai deschise. Flori solitare, erecte, pedicelate, dispuse in punctele de bifurcare ale ramurilor si la varful acestora. Corola alba infundibuliforma, cu gat larg deschis, pliat, cu 5 lacinii brusc si fin ascutite. Fruct capsula ovoidala, erecta, la exterior cu ghimpi consistenti, inegali si ascutiti, se deschide incomplet la maturitate prin 4 valve. Seminte brun-negricioase, reniforme. Inflorire VI-IX. Ecologie i rspandire Frecventa din zona stepei pana in etajul gorunului, in locuri ruderale si cultivate; specie xeromezofita-mezofita, toxica. Detalii... Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica frunzele (Stramonii folium) Compoziia chimic Este o planta toxica, care se utilizeaza in scop medicinal, pentru continutul in alcaloizi tropanici care variaza intre 0,1 si 0,6 % in frunze, intre 0,1 si 0,5 % in planta, intre 0,15 si 0,35 % in radacini si este in medie de 0,46 % in seminte. Organele aeriene ale acestei plante contin glucide (glucoza, galactoza), tanin, precum si baze volatile: N-metilpirolina, N-metilpirolidina, piridina, putresceina, compusi steroizi (vitastramonolid), nicotina, doua principii neutre: datugen si datugenin si compusi cu azot (cuscohygrina). In aceste organe s-au mai determinat urmatoarele substante: Lactone terpenoidice: daturalactona; Acizi organici: acid malic, citric, oxalic, succinic, fumaric, formic, acetic, lactic. Acizi fenolici: acid ferulic, clorogenic, neoclorogenic, cafeic. Aminoacizi: arginina, alanina, glicina, leucina, izoleucina, lizina, prolina, hidroxiprolina,

tirozina, fenilalanina, ornitina, valina, serina si acizii aspartic, -aminobutiric si glutamic. Cumarine: scopoletozida (urme). Dintre alcaloizii tropanici (0,1 0,5%): hiosciamina (0,05 0,25 %), scopolamina alaturi de care se afla si cantitati mai mici de apoatropina, atropina (0,08 0,1 %), atropamina, norscopolamina, norartropina, apoartropina, scopina, scopoletina, cuschigrina, scopolina, genhiosciamina, meteloidina, tigloilmeteloidina, 6hidroxihiosciamina, hioscina (0,05 - 0,2 %) si genscopolamina. Au mai fost detrminate urmatoarele substante: sesquiterpene (hidroxilubimina, cadol) si flavonoli (rutina). Aciune terapeutic Parasimpatolitica, sedativa, hipnotica, antiasmalica. Importana Medicinala, toxica, foarte toxica Utilizare Materie prima pentru extractia scopolaminei si a atropinei Sub forma de fumigatii poate fi folosita in afectiuni ale cailor respiratorii (bronhodilatator). Toxicitate Administrarea repetata a unei infuzii de Stramonii folium produce schizofrenie, indiferenta fata de mediul inconjurator, midriaza, hiperexcitabilitate, tremorul membrelor, astm, instabilitate in mers. Cultivare Ciumafaia reuseste in cazul celor mai multe soluri, dar prefera un sol usor, nisipos, bogat sau calcaros si o pozitie deschisa soarelui. Adesea se autoinsamanteaza, daca este bine plasata. Este cultivata ca planta medicinala, dar poate deveni o buruiana problema. Este extrem de susceptibila la diferite virusuri care afecteaza specii din familia Solanaceae. Repezinta un centru de infectie, de aceea nu trebuie crescuta an apropierea cartofilor sau tomatelor.

Se seamna in vase individuale primavara devreme in sera, plasand 3-4 seminte pe vas. Germinarea are loc in 3-6 saptamani la 15oC. Plantarea afara se efectueaza la sfarsitul primaverii, inceputul verii. In zonele cu veri toride se poate incerca semanatul in situ afara la mijlocul, catre sfarsitul primaverii. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cand planta are flori pe etajele superioare si fructe imature pe cele inferioare, cu combina de recoltat furaje sau alte tocatoare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DAUCUS CAROTA L. Denumire popular: Morcov Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bla, Buruiana rusinii, Carete, Careti, Caroti, Cinstea femeilor, Cinstea fetei, Merlin, Mrcov, Morcodi, Morcoghei, Morcoghi, Morcogi, Morcochi, Morcogei, Morcoi, Morcoji, Morconi, Morconiu, Morcov de cmp, Morcov galben, Morcov salbatic, Morcove, Morcovei, Morcozi, Morcuri, Morcoi, Murcoi, Mure, Muroci, Nap galben, Nap galben de cmp, Nap rosu, Petrinjei salbatic, Radacina dulce, Rusine, Rusinea fetei, Sculatoare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala de iarna cu radacina pivotanta, subtire, alba (subsp. carota) sau specie bisanuala cu radacina pivotanta tuberizata, de culoare portocalie (subsp.sativa); tulpina inalta de 50-80(200) cm, ramificata, muchiata, dispers sau aspru paroasa; frunze alterne, cu peri setiformi sau glabre (lipsite de peri), 2-4 penat-sectate, cu teaca evidenta, pe margine alb-membranoasa; flori grupate in umbele compuse; umbelele au radiile inegale, paroase, cu involucru bazal, alcatuit din numeroase foliole; umbelulele au involucel bazal si sunt

alcatuite din flori cu petale albe, galbui, roze sau purpurii; infloreste in iunie-octombrie; fruct dicariopsa cu 5 coaste principale prevazute cu 2 siruri de peri scurti si 4 coaste secundare, avand ghimpi mai lungi decat grosimea fructului, indoiti la varf sub forma de carlig. Ecologie i rspandire Subsp. carota: planta eurifila, euriterma, eruriacida, frecventa din zona stepei pana in etajul gorunului in fanete, pe coaste insorite, in poeni, semanaturi. Subsp. sativa: cultivata Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica radacina (Daucus carotae radix), frunze (Daucus carotae folium), fructe (Daucus carotae fructus), ulei volatil obtinut din fructe (Daucus carotae aetheroleum) Compoziia chimic Din datele analitice prezentate de Souci s.a. (1981) rezulta ca morcovii au o valoare energetica scazuta (168,0 kJ/ 100 g) datorata consinutului scazut de glucide (6,0 9,3 %), proteine (0,7 1,2 %) si lipide (0,10 0,30 %). Dintre glucide, glucoza reprezinta 1,61 %, fructoza 1,45 % si zaharoza 1,76 %, pectinele 1,35 % si celuloza 0,95 %. In 100 g produs edibil s-au determinat 293 mg acid malic, 51 mg acid citric, 6,1 mg acid oxalic, 7,0 mg acid fumaric, 5,0 mg acid succinic, 51 mg acid quinic, 6,0 mg acid cafeic1,5 mg acid ferulic, 0,1 acid p-cumaric, 7,0 mg -sitosterol, 3,0 mg stigmasterol, 1,0 mg campesterol si 90 mg lignine. Dintre aminoacizi, in 100 g tesut s-au detrminat: 47 mg lizina, 43 mg izoleucina, 42 mg leucina, 41 mg arginina, 40 mg valina, 36 mg treonina, 31 mg fenilalanina, 16 mg tirozina, 15 mg histidina, 13 mg cistina, 10 mg triptofan si 8 mg metionina. Vitaminele sunt reprezentate de provitamina A (12 mg/ 100 g) si acidul ascorbic (7,1 mg/ 100 g) precum si din cantitati mici de tocoferoli, tiamina, riboflavina, piridoxina, acid pantotenic si nicotinamida.

Continutul de substante minerale variaza intre 0,66 si 1,02 %. Dintre aceste substante ponderea o detin potasiul 290 mg/ 100 g, clorul 61 mg/ 100 g, sodiul 60 mg/ 100 g, calciul 41 mg/ 100 g, fosforul 35 mg/ 100 g si magneziul 18 mg/ 100 g. Uleiurile volatile extrase din radacinile de morcov contin: 30,19 % -cariofilen, 26,37 % terpinolen, 14,48 % falcarinol, 3,56 % patchoulen, 3,48 % -terpinen, 3,33 % L--pinen, 2,60 % cariofilen, 2,31 % -pinen, 2,04 % carvil acetat, 1,62 % nerolidol acetat, 1,58 % limonen, 1,37 % cariofilen oxid, 1,27 % bornil acetat, 0,32 % felandren, 0,72 % -pinen, 0,27 % -bergamoten si 0,21 % geranil izobutirat (Burzo s.a., nepublicat). Morcovii pot sa acumuleze cantitati relativ mari de nitrati. Acestia se acumuleaza in cantitati mai mici in tesuturile exterioare, mai mari in tesutul conducator (400 600 ppm) si atinge valorile maxime in frunze (1500 ppm). Principalii pigmenti din morcovi sunt cei carotenoizi. Heinonen (1990) a determinat continutul de pigmenti carotenoizi din 19 soiuri de morcovi si a constatat ca -carotenul a variat intre 2,2 si 4,9 mg/100 g, -carotenul intre 4,6 si 10,3 mg/ 100 g, -carotenul intre 0,6 si 2,7 mg/ 100 g, iar luteina a variat intre 0,1 si 0,5 mg/ 100 g. Dintre pigmentii antocianici, in morcovi a fost identificat cianidin xilosilglucozidul, iar Harborn (1967) mentioneaza prezenta 3(sinapilxilosilglucozilgalactozid)-ului. Frunzele de morcov au un miros caracteristic, care se datoreaza prezentei uleiurilor volatile. Analizele efectuate de Burzo s.a. (nepublicat) au relevat ca frunzele de morcov contin: pseudopinen (43,78 %), sabinen (10,78 %), germacren D (8,90 %), cariofilen (7,21 %), -limonen (5,87 %), pinen (3,65 %), izoeugenol metileter (3,14 %), cariofilen 2,52 %), cis--ocimen (2,35 %), terpinen (0,81 %), trans--ocimen (0,61%) si thujen (0,14 %). Toulemonde s.a. (1987) au identificat si dozat 88 componenti in uleiurile volatile extrase din semintele de morcov. In cantitate mai mare s-au

determinat: carotolul 23,56 %, sabinenul 18,01 %, -pinenul 12,78 %, -bisabolenul 3,38 %, cariofilen oxidul 3,04 %, -pinenul 2,65 %, cariofilenul 2,55 %, mircenul 2,35 %, limonenul 1,85 %, p-cimenul 1,56 %, terpinen-4-olul 1,29 %, camfenul 1,10 %, -bisabolenul 1,07 % si daucenul 1,00 %. Detalii... Aciune terapeutic Hepatoprotectoare, regeneratoare hepatocitara (carotol); hipotensiva (carotol si daucol); stimuleaza sinteza de rodopsina la nivel ocular si formarea de anticorpi, antioxidanta, cicatrizanta (carotenoide). Importana Alimentara, tinctoriala Utilizare Radacina este sursa de vitamina A, avand utilizari in tratamentul hemeralopiei, xeroftalmiei, a unor afectiuni dermice (rani) si boli infectioase. Pigmentii carotenoidici se folosesc si drept coloranti pentru preparatele farmaceutice, alimentare si cosmetice. Uleiul volatil: insuficiente hepatice si renale minore, eczeme, cuperoza, furuncule, disfunctii tiroidiene, hipotensiune, neurastenie. Alte utilizari: Medicina umana (populara): radacina coapta, sfaramata se punea la copii pe bube dulci; mustul se administra impotriva rahitismului; fiarta in lapte se faceau cataplasme pentru rani vechi, inflamatii; dulceata facuta din radacina rasa se dadea pentru tratarea tusei convulsive, iar fiertura contra icterului; sucul proaspat, extras din morcovul ras se bea, inainte de mancare, pentru calmarea durerilor de stomac; zeama neindulcita se bea pentru tratarea diareei, frigurilor; decoctul radacinilor se mai folosea pentru boli de piept si rinichi; samanta zdrobita, amestecata cu vin se administra in ascite si pneumonii; funzele uscate si pisate marunt se puneau la ochi contra albetei. Apicultura: specie melifera furnizeaza culesuri de nectar, polen; pondere apicola medie. Uleiul volatil extras din semintele de morcov este utilizat pentru aromatizarea bauturilor alcoolice si nealcoolice, a produselor de panificatie si a

unor preparate culinare. Toxicitate Toxicitate (indusa de carotenoide): colorarea tegumentului si fotodermatoze (fotosensibilitate medicamentoasa, urticarie solara, puseu estival de lupus eritematos); precautii la folosirea preparatelor pentru bronzat pe baza de carotenoide; cristalizarea la nivelul cristalinului; risc de aparitie a unor forme de cancer la doze mari (doza maxima admisa: aproximativ 5 mg / kg corp). Contraindicaii Cataracta, glaucom. Cultivare Morcovul prefera soluri cu textura mijlocie sau usoare, adanci, luto-nisipoase sau nisipo-lutoase, de preferinta aluviale, bogate in substante nuritive, cu reactie neutra, adanc lucrate, curate de buruieni. Este o planta putin pretentioasa fasa de caldura, temperatura minima de germinare fiind de 4-5oC, iar cea optima de 20oC, ceea ce permite semanatul din toamna. In privinta umiditatii cerintele sunt moderate. In primul an de cultura are pretentii mari in perioada germinarii, cand consumul de apa este egal cu masa semintelor si in faza de ingrosare a rdacinilor, cand umiditatea optima a solului trebuie sa fie de 70-80% din capacitatea de camp. Morcovul are cerinte moderate fata de lumina si de aceea se poate cultiva asociat numai cu plante de talie mica, deoarece in perioada ingrosarii radacinilor nu suporta umbrirea. Se seamana in august-septembrie sau aprilie in situ. Semintele germineaza bine, daca li se asigura o perioada de stratificare la rece. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacini, iunie - octombrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DIANTHUS CARYOPHYLLUS L. Denumire popular: Garoafa Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Buruiene de ghitei, Buruiene de germe, Calamfir, Carafila, Caramfila, Caranfil, Chirisor, Cocosei, Cuisoara de gradina, Cuisoare, Cuisoras, De germe, Flori domnesti, Garoafa de ghiveci, Garoafa de gradina,

Garoafle, Garofe, Garofil, Garofita, Garofite, Ignele, Neghina, Neghine, Neghinea, Neghinele, Negina, Neginea, Pahiu, Sacfiu, Sacfiu ngramadit, Sanfie, Sansiu, Saschiu, Samferel, Schinteiuta, Scnteiute, Secfiu, Secfii, Sinferei, Smferel, Smfireanje, Snfireag, Snfiregi, Snvireni tarcati, Vazdoaga, Vazdoange umplute, Vzdoaga, Vzdoage, Vzdoage de Rusale, Vzdoange umplute Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllales Familia: Caryophyllaceae Subfamilia: Caryophyllioideae Caractere morfologice Planta perena; tulpina inalta de 30-90 cm, verdecenusie, glabra, la baza lignificata, ramificata, umflata sub noduri; frunze opuse, liniarlanceolate, late de 2-5 mm, intregi pe margini; flori actinomorfe, solitare sau in dicazii, mari, odorante; la baza caliciului gamosepal, tubulos, se gasesc 4 foliole lungi cat . din tubul calicial, terminate cu o arista verde, scurta ; fruct capsula denticulata ce ramane inchisa in tubul caliciului. Ecologie i rspandire Specie cultivata, originara din zona mediteraneeana. Organe utilizate Compoziia chimic Extractele obtinute din florile de garoafe contin dupa Ceausescu s.a. (1988) eugenol, alcool fenil etilic, benzoat de benzil, salicilat de metil si salicilat de benzil. Culoarea florilor se datoreaza prezentei antocianilor. Dintre acestia Terahara s.a. (1986) a identificat pelargonidin 3-(6?malilglucozidul) si cianidin 3-(6?-malilglucozidul). Organele aeriene contin si un mono-Cglicozilflavonoid denumit isoscoparina (5,7,4triOH 3-Ome 6-Glc.). Aciune terapeutic Extractele obtinute din flori au efect antispasmotic, cardiotonic si diaforetic.

Importana Utilizare Extractele sunt prescrise pentru tratarea bolilor coronariene si nervoase. Ele se utilizeaza de asemenea si in industria parfumurilor. Alte utilizari: Medicina umana (populara): flori ceai impotriva racelii si in stari de nervozitate; radacina plamadita in tuica pentru tratarea galbinarii? sau spalatul ranilor infectate. Cultivare Garoafa reuseste pe cele mai multe soluri cu pozitie insorita, tolerand un pH de 6-8. Tolereaza temperaturi joase de pana la -10oC. Se seamana in sera, iar germinarea are loc in 2-3 saptamani la 15oC. Cand sunt suficient de viguroase pentru a putea fi manipulate, se repica in vase individuale si plantele se cresc in sera pentru prima lor iarna. Plantarea afara la locul definitiv se efectueaza la sfarsit de primavara, inceput de vara. Se pot pregati butasi de tulpini bazale neflorifere, in rasadnita, in iunie-iulie. Tulpinile se recolteaza cand au circa 10 cm lungime. Se trec in vase individuale si se tin la semiumbra in rasadnita rece sau sera, pana la o buna inradacinare. Plantarea afara se efectueaza in cursul verii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DICTAMNUS ALBUS L. Denumire popular: Frasinel Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rutales Familia: Rutaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic

Uleiul volatil extras din tulpinile acestei specii contine: anetol, -ocimen, carvacrol, hexenil acetat, -pinen, -pinen, -terpineol, cariofilen, camfen, -terpinen, terpinolen, terpinen-4-ol, limonen, linalol, metil-cavicol, mircen, nonanal, dictagymnin, feniculin si pregeijeren. Aciune terapeutic Antiseptica, antihelmintica, antibacteriana, diuretica, emenagoga, sedativa, stomahica, sudorifica, tonica, vermifuga. Importana Toxica Utilizare Extractele sunt folosite pentru tratarea bolilor de piele, a celor nervoase, artritei etc. Sesquiterpena pregeijeren din uleiul volatil are actiune insecticida. Toxicitate In doze mari este toxica. Cultivare Mod de cultivare: - Transplantarea rasadului obtinut din seminte in spatii protejate; greminatie greoaie - 6 luni - Vegetativ, prin transplantarea bucatilor de stoloni Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi si radacini, recoltate toamna cu cazmaua Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DIGITALIS LANATA Ehrh. Denumire popular: Cucenta Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: degetar lnos Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Scrophulariales Familia: Scrophulariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta bisanuala-perena; cu tulpina de 30-70 cm inaltime; frunze oblonglanceolate, glabre; florile alb-galbui, cu reticulatii brune sau violete, de 1,5-

3 cm sunt dispuse in raceme, axa inflorescentei si caliciul sunt glandulos-paroase; inflorirea iunieaugust; fruct capsula. Ecologie i rspandire Specie xeromezofita, subtermofita; sporadica in zona de stepa-etajul gorunului, pajisti, tufarisuri Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica folium. Compoziia chimic Importanta terapeutica a acestei specii consta in faptul ca are un continut ridicat de glicozizi (1,0 %), cu rol cardiotonic. Frunzele acestei specii contin: Glicozizi: desacetillanatosid C, acetildigoxin, acetilgitoxin, acetildigitoxin, acetilgitaloxin, diginatigenin, diginatin, digiprosid, digitoxin, digoxozid, evatromonozid, gitaloxigenin, gitaloxin, gitorozid, gitoxigenin, gitoxin, glucoevatromonozid, glucogitaloxin, glucogitofucosid, glucogitorozid, glucolanadoxin, glucoverodoxin, glucoverodoxin, lanadoxin, lanagitozid, lanatigonin, lanatigozid, lanatozid A, B, C, D si E, neodicagenin, neodigoxin, neodigitalogenin, neodigitogenin, neodigoxozid, neolanatozid C, neoodorobiozid G, odorobiozid G, purpureaglicozid A, strospezid, verodoxin. Saponine: tigonin. Pigmenti: scutellarein, 4-metil-scutellarein, trihidroxi-dimetoxiflavona, trihidroximetoxiflavona. Steroli: campesterol, colesterol, cicloartenol, digoxigeni, izofucosterol, metilen-cicloartenol. Aciune terapeutic Cardiotonica, diuretica, toxica, cardiostimulanta, tonica. Importana Toxica Utilizare Insuficienta cardiaca Medicina umana, populara - frunzele au principii cardiotonice Cultivare Mod de cultivare: Semanat in camp, in pragul iernii cu 4-5 kg / ha, distanta intre randuri 50 cm, iar desimea 80-100 plante/mp

Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, la maturitatea plantei, in una sau doua etape cu secera sau cutite mari, iunie-septembrie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DIGITALIS PURPUREA L. Denumire popular: degetel rosu Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: degetar rosu Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Scrophulariales Familia: Scrophulariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta bisanuala, cu tulpina erecta, simpla, inalta de 30-100 (150)cm, alipit cenusiu tomentoasa. Frunze pe fata pubescente, pe dos cenusiu tomentoase, cu nervatiune pronuntata, pe margine crenat dintate, cele inferioare alungit ovate, obtuze, ingustate in petiol aripat; cele mijlocii eliptic lanceolate, acute, aproape sesile. Flori grupate in racem multiflor, terminal, unilateral, cu flori nutante, mari, pedicelate. Corola tubulos campanulata, larg deschisa, la exterior glabra, purpurie rar alba, la interior palid roza, cu numeroase macule punctiforme, brune, inconjurate cu cate un cerculet alb. Fruct capsula ovoida, pubescenta, cu seminte ovoidale sau aproape prismatice, muchiate. Inflorire VI-VIII. Ecologie i rspandire Cultivata ornamental, rar salbaticita in vecinatatea gradinilor si plantatiilor. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza frunzele care contin heterozide cardiotonice. Partea utilizata in terapeutica folium (Digitalis purpureae folium) Compoziia chimic 0,1- 0,4 % heterozide cardiotonice provenite de la digitoxigenol, gitoxigenol si gitaloxigenol:

heterozide primare (purpurea glicozide A, B si E) si secundare. Heterozidele cardiotonice primare se numesc purpurea glicozide si apartin seriilor A, B si E (purpureaglicozida E sau glucogitaloxolozida) Seria A corespunde heterozidelor digitoxigenolului. Heterozida primara este purpurea glicozida A, iar cea secundara digitoxozida (digitoxina sau digitalina) Seria B corespunde heterozidelor gitoxigenolului. Heterozida primara este purpurea glicozida B, iar cea secundara gitoxozida. Seria E cuprinde heterozide ale gitaloxigenolului. Heterozida primara este purpurea glicozida E, iar cea secundara gitaloxozida. Cercetarile efectuate de Lactano (1986) au precizat ca umectarea semintelor de Digitalis grandiflora cu o solutie apoasa de sulfat de mangan si molibdat de amoniu, precum si stropirile foliare in faza de ro cu aceasta solutie determina cresterea continutului de glicozizi cardiotonici de 1,5 2,0 ori, comparativ cu martorul netratat. Saponozide steroidice (1 %): heterozide ale tigogenolului, digitogenolului si gitogenolului. Heterozide digitanolice: diginozida, digifolozida, lanafolozida, digipronozida. Flavonozide: heterozide ale luteolului (7glucozida, 7-glucuronida, 7-glugurono-glucozida, 7-glucurono-xilobiozida); heterozide ale apigenolului; hesperidozida; digicitrozida si hesperetolului; Antrachinonele din frunzele de degetel sunt reprezentate de: 3-metilalizarina, 4hidroxidigitoluteina, 1-metoxi-2-metilantrachinona, 3-metoxi-2metilantrachinona, digitopurpona, fomarina si izocrizofanolul (Bodea, 1982) iar divatii ntrachinonici de: gitoluteol, 3-metil-alizarina, 1-metoxi-2metil-antrachinona, 1,4,8-trihidroxi-2-metilantrachinona, 2-metil-3,4-dihidroxiantrachinona, digitopurpurona, fomarozida si metil eterul sau, izocrisofanol.

Substante azotate: (colina, acetilcolina), acid nicotinic; terpene: digiprolactona, substante minerale Saponinele cu efect cardiotonic sunt reprezentate de digitoxigenina, digoxigenina si uzarigenina Frunzele de degetel contin: saponine spirostanice: tigonina, gitonina, F-gitonina degalactotigonina si purpureagitozida. Acizi fenolici: acid cafeic, ferulic, p-cumaric, clorogenic. Acizi organici: citric, izocitric, izovalerianic, succinic, propionic, butiric, acetic. In cerurile de pe suprafata frunzelor au fost determinati alkani cu 29, 31 si 33 atomi de carbon. Compusii terpenici sunt reprezentati de: cicloartenol, 24-metilcicloartenol, cicloeucalenol, 24-etilenlofenol, 24metilenlofenol, obtusifoliol, fitosteroli: stigmasterol, campesterol, colesterol, 24-metilencolesterol, fucosterol. Organele aeriene ale acestei specii contin flavone cum sunt: scutellareina, hispidulina, pectolinarigenina si jaceosidina, flavonoli ca: ermanina, penduletina, 5-hidroxi auranetina, chrysosplenetina si calicopterina. Dintre glicozizi flavonici in florile de Digitalis au fost identificati: luteolin 7-metilglucuronid, luteolin 7-glucuronid, luteolin 7-glucozid, 6hidroxiluteolin 7-metil eter. Aciune terapeutic Efect inotrop pozitiv (stimuleaza contractilitatea fibrei miocardice), efect tonotrop pozitiv (stimuleaza tonicitatea), efect batmotrop pozitiv (stimuleaza excitabilitatea cordului insuficient prin scurtarea perioadei refractare a atriului si ventriculului), efect cronotrop negativ (scade frecventa cardiaca), amelioreaza circulatia coronariana. Importana Medicinala, toxica, melifera Utilizare Insuficienta cardiaca congestiva insotita de tulburari de ritm supraventricular (de electie). Frunzele speciei Digitalis purpurea constituie materie prima pentru obtinerea industriala a digitoxozidei, cunoscuta sub denumirea veche de

digitoxina (FRX) sau se folosesc sub forma de pulbere titrata (Digitalis purpureae pulvis titratus cu cel mult 5% umiditate si o activitate cardiotonica de 8,5 - 11,5 U.I/g, conform FRX), la obtinerea comprimatelor. Toxicitate Contraindicaii Hiperexcitabilitate ventriculara (extrasistole), bloc atrio-ventricular, calciterapie intravenoasa (prin cresterea riscului de oprire a inimii in sistola), administrarea concomitenta de substante care le modifica absorbtia digestiva (antiacide, carbune) si hipokalemiante (diuretice, corticoizi, antibiotice- amfotericina B, laxative de contact tip antracenozide - le maresc toxicitatea prin excretia de potasiu, favorizand tulburarile de ritm). Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Tulburari digestive (greturi, diaree, voma), vizuale (imagini galbene), nervoase (confuzii, nevralgii) si de ritm cardiac (extrasistole ventriculare, tahicardie jonctionala, bradicadie). Forme farmaceutice Conservare Cultivare Degetelul rosu creste bine pe soluri fertile si din acest punct de vedere cele mai potrivite sunt cernoziomurile. Planta nu are pretentii deosebite fata de temperatura. Rasarirea are loc in 15-20 zile la o temperatura medie zilnica de 4-5oC, iar tinerele plantule rezista la brmele tarzii. Rezista bine peste iarna daca terenul este acoperit cu zapada. In privinta apei are cerinte mari in perioada de germinare a semintelor, de asemenea in cursul vegetatiei plantele sufera in cazul secetei deoarece sistemul radicular al plantelor este superficial. Pe de alta parte, irigarea sau un regim bogat in precipitatii influenteaza negativ continutul in principii active. Lumina are efecte favorabile asupra acumularii in frunze aprincipiilor active.

Se inmulteste prin seminte, prin semanat direct in camp, ori semanat in rasadnite sau straturi reci in vederea producerii rasadului. Se recomanda semanatul in pragul iernii folosind 4-5 kg samanta la hectar. Samanta se amesteca cu material inert in proportie de 1:1 si este necesara folosirea unei plante indicatoare- mac, salata. Pentru marcarea randurilor in vederea lucrarilor de ingrijire inainte de rasarirea degetelului), iar in zonele mai umede se poate semana si primavara foarte timpuriu (folosind 3-4 kg samanta la hectar). Se foloseste semanatoarea universala prevazuta cu distribuitor pentru seminte mici si cu limitator de adancime. Distanta intre randuri este de 50 cm, pe rand 10-12 cm, iar adancimea de semanat este de 0,5-1,5 cm. Este necesara asigurarea unei densitati de 80-100 plante /m2, deoarece mule plante dispar avand in vedere ritmul redus de crestere pana la formarea micii rozete de frunze, consecinta a semnsibilitatii la ploile repezi, seceta sau lucrari de ingrijire. In situatia producerii rasadului (pentru un hectar sunt necesare 200 mii fire) semanatul se efectueaza in prima decada a lunii martie (in rasadnite) si in luna august (in straturi reci). Plantarea la locul definitiv se face la inceputul lunii mai. Dintre lucrarile de ingrijire, cea mai importanta este combaterea buruienilor. De asemenea se acorda atentie combaterii bolilor si dunatorilor. Recoltarea frunzelor se realizeaza in anul I de vegetatie (este planta bienala), cand se realizeaza cea mai mare productie de frunze, cu cel mai mare continut de cardenolide (la varsta de circa 3 luni), respectiv in jurul datei de 1 august (fara a fi afectate frunzele tinere din mijloc). Rozeta regenereaza si toamna se poate face o a doua recoltare (chiar o a treia recoltare in toamnele calde si lungi). In aczul ultimei recoltari se taie tufa in intregime. Productia obtinuta in cazul a douaa recoltari este de 50-60 q/ha frunze verzi. Recoltare

Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, la maturitatea plantei, in una sau doua etape cu secera sau cutite mari, iunie-sept. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DRACOCEPHALUM MOLDAVICA L. Denumire popular: mataciune Sinonime tiinifice: D. moldavica L. (Britt.), Moldavica suaveolens Gilib., M. punctata Mnch. Alte denumiri populare: mataciune moldoveneasca, matacine, busuioc, busuioc de munte, busuioc manastiresc, busuiocul stupilor, melisa, melisa romneasca, melisa turceasca, minta turceasca, roinita Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee anuala, inalta de circa 20-60 cm, cultivata, cu tulpina tetramuchiata, erecta, scurt-paroasa, frunze mijlocii lanceolate, opuse, adanc crenat-serate. Florile albastre-violacee sau albe, gamopetale, sunt grupate in verticile Fructele sunt tetraachene ovoidale, brune. Inflorire VIIVIII. Ecologie i rspandire Mezofita, mezoterma, slab acid-neutrofila, cultivata si adesea subspontana in Transilvania. Detalii... Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica herba (Dracocephali herba) si uleiul volatil obtinut din herba (Dracocephali aetheroleum). Organele aeriene ale acestei plante contin ulei volatil (0,2 06 %) cu monoterpene aciclice. Compoziia chimic Herba contine: 0,30 - 0,70% ulei volatil; un principiu amar si dede. Uleiul volatil contine: 25 - 50% citrali, 30% geraniol, nerol, timol, citronelal, limonen, -si - pinen, acetat de garanil

Holm s.a. (1998) au identificat in uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii un numar de 35 componenti. Ponderea o detine geranil acetatul (37,80 %), geranialul (28,60 %), neralul (19,70 % si geraniolul (6,50 %). In cantitate mai mica de 1,0 % din totalul componentilor au fost determinate urmatoarele substante: nerol, germacren D, -pinen, cariofilen oxid, cubeben, 1-octenol-3, eugenol, fenilacetaldehida, spatulenol, burbonen, carvacrol, -cariofilen, damascenona, -ionona, -isogeraniol, limonen, cis-linalool oxid, metil eugenol, nerol oxid, (E)ocimen, 3-octanol, 1-octenil-3-acetat, campfen, guaiol, mircen, (Z)--ocimen, -pinen, terpinen, -terpineol, -tujen si timol. Aciune terapeutic Sedativa, carminativa, stomahica, antispastica, antiseptica, cicatrizanta. Importana Melifera Utilizare Afectiuni digestive (colici gastro-intestinale, gastrite hipoacide, diaree, greturi, voma, indigestii, meteorism) si dermice (plagi, arsuri), insomnii minore. Toxicitate Nu se cunoaste la doze terapeutice. Contraindicaii Nu se cunoaste la doze terapeutice. Forme farmaceutice Infuzie 3 - 5% de uz intern si extern (pentru comprese). Cultivare Planta reuseste pe un sol fertil bine drenat si cu pozitie insorita. Se cultiva uneori pentru uleiurile volatile. Atat frunzele, cat si florile emit un miros refrisant de lamaie. Florile raman mirositoare si proaspete pentru cativa ani. Se seamana primavara in situ. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, la inceputul infloritului, cu secera, coasasau cositori mecanice, precum si cu vindroverul in cazul recoltarii pentru producerea uleiului volatil

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DROSERA ROTUNDIFOLIA L. Denumire popular: Roua cerului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Iarba cerii, Iarba ferii, Iarba fiarelor, Roua, Roua soarelui Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Sarraceniales Familia: Droseraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena; frzunzele asezate in rozeta la baza tulpinii au limbul rotund si peri glandulari capitati situati pe partea superioara a limbului; tulpinile florifere inalte pana la 30 cm au inflorescente in forma de coada de scorpion (cime scorpioide); flori cu corola alba; inflorirea in lunile iunie august; fruct capsula neteda ce se deschide prin valve (felii) si contine seminte fusiforme, netede, galben-deschis. Ecologie i rspandire Specie oligotrofa, higrofila, foarte puternic acida, intalnita in turbarii de Sphagnum. Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica herba (Droserae herba), recoltate in lunile iunie septembrie. Compoziia chimic Principalii componenti determinati in extracte au fost: taninurile, pigmenti flavonoizi (mircetina, quercetina, quercetol, gossipina, gossipetina, izogossipitrina), 1-2 % chinone totale: droserona (0,7- 1%) si derivatii ei: 2-metil-5,8- dihidroxi-1,4naftochinona; 2-metil-3-cloro-5-hidroxi-1,4naftochinona; 5-O-glucozida droseronei, naftochinonele (7-metil juglona, plumbagina, plumbagona, dihidro-plumbagin, metil-hidrojuglona), rossolozida = 4- O- glucozida plumbagonei reduse (in produsul proaspat). Aciune terapeutic Antispastica (la animalele de experienta previne bronhospasmul acetilcholinic si diminua

peristaltismul intestinului izolat de cobai); antibacteriana (plumbagona este activa in concentratii de 1/50.000 pe coci Gram pozitivi: streptococ, stafilococ, pneumococ si Gram negativi Salmonella ), fungica si protozoarocida. Importana Medicinala Utilizare Tuse spasmodica. Alte utilizari: Medicina umana (populara): planta folosita pentru tratarea tusei convulsive. Credinte, obiceiuri: considerata a fi iarba fierului ; substanta vascoasa secretata asemanatoare picaturilor de roua sugereaza credinta deoarece stralucesc in bataia soarelui dar, apropiindu-te de ele se pierd in covorul vegetal. Toxicitate In doze mari plumbagona este citotoxica. Contraindicaii Nu se cunosc la doze terapeutice Forme farmaceutice Sirop care contine extract sau tinctura. Interactiuni Nu se cunosc la doze terapeutice. Cultivare Planta reuseste pe un sol fertil bine drenat si cu pozitie insorita. Se cultiva uneori pentru uleiurile volatile. Atat frunzele, cat si florile emit un miros refrisant de lamaie. Florile raman mirositoare si proaspete pentru cativa ani. Se seamana primavara in situ. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DRYOPTERIS FILLIX-MAS (L.) Schott Denumire popular: Feriga Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Pteridophyta Subncreng Subincrengtura: Clasa: Polypodiopsida Subclasa:

Ordinul: Polypodiales Familia: Polypodiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o feriga perena, cu un rizom de pe care se formeaza frunze mari (pana la 140 cm), dublupenat-sectate, pe dosul carora se gasesc sorii. Ecologie i rspandire Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica este rizomul (Filicis maris rhizoma) care contine derivati ai floroglucinolului. Compoziia chimic Componentii chimici identificati in rizom sunt urmatorii: glucoza, amidon (10 %), ceruri, lipide (5 6 %), rezine, taninuri catechinice (acid filicitanic sau aspidatonic), floroglucina si uleiul volatil care contine esteri ai eucalipatolului cu acizi grasi saturati. Rizomii mai contin derivati ai floroglucinolului, asa cum sunt: aspidinolul, albaspidina, tetraalbaspidin, pentaalbaspidin, hexaalbaspidin, aspidin, desaspidin, tridesaspidina, margaspidin, paraspidin, pseudospidin, triaspidin, tridesaspidin, acid filicinic, filicina, acid flilicic si filmarona. S-a identificat de asemenea prezenta triterpenelor: hopen, fernen, a compusilor cu radical benzenic: aspidin, aspidinol, desaspidin, albaspidin, a compusilor fenilpropanoizi asa cum este acidul flavaspidic, cetone ciclice: floaspidinol si acid protocatechuic. Duke (1992) mentioneaza ca in rizomi sunt prezenti si urmatorii compusi: hopadienflobafene, floraspina, floraspirona, floroglucina, floropirona si acid trisflavaspidic. Aciune terapeutic Antihelmintica, activ prin paralizia musculaturii netede a unor viermi intestinali (Tenia solium, Ascaris, Ankilostoma, Distonum, Botriocephalus actiune hemolitica) sau hepatici (Fasciola hepatica- prin precipitarea proteinelor sau prin actiune antioxidazica). Importana Medicinala Utilizare

Teniaza la om si pasari, distomatoza oilor, contra viermelui de galbeaza (Fasciola hepatica) la oi si cornute. Contraindicaii Folosirea uleiului de ricin ca purgativ sau consumul de bauturi alcoolice in timpul tratamentului, deoarece acestea maresc absorbtia enterala a fluoroglucidelor, care devin astfel toxice pentru om. Forme farmaceutice Extract eterat sau cloroformic (Extractum filicis), moale (spissum) Se administreaza capsule gelatinoase cu 0,5- 1g extract sau ca emulsie cate 6-8 g extract moale sau 3g extract uscat, in doua reprize. La o ora dupa ultima doza se dministreaza purgativ salin.Tratamentul poate fi reluat la 7 zile, iar pentru potentarea actiunii antihelmintice se neutralizeaza aciditatea gastrica cu hidrogen carbonat de sodiu, administrat cu 15 minute inainte de antihelmintic. Cultivare Planta prefera un sol acid, catre neutru, reusind pe soluri cu fertilitate slaba sau obisnuita si pozitii umbrite.Tolereaza un pH cuprins intre 4,57 si ii displac solurile argiloase grele. Prefera o aprovizionare buna cu apa la nivelul sistemului radicular, dar tolereaza si uscaciunea cand planta este stabilizata. Este o planta foarte rezistenta la temperaturi joase, tolerand teperaturi de circa 30oC. Sporii pot fi semanati in sera in orice perioada a anului. Se practica un semanat de suprafata, pe un compost sterilzat si mentinut umed, chiar prin plasarea vasului intr-un invelis de plastic. Germineaza in 1-3 luni, la temperatura de 20oC. Pentru ficare vas se recomanda sustinerea plantelor si cresterea in sera in zonele umbrite, pana devin suicient de mari pentru a fi plantate afara. Se poate practica divizarea in cursul primaverii, fragmentele mari pot fi plantate direct in pozitiile lor permanente, iar cele mai mici se trec in vase individuale si se cresc in rasadnita rece pana la o

buna inradacinare. Plantarea afara se efectueaza primavara. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizom, septembrie -octombrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ECHINACEA spp. Denumire popular: Echinacea Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae) Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire In acest gen se incadreaza specii erbacee, perene, originare din America de Nord, de la care se utilizeaza in scop medicinal radacinile si organele aeriene. Sunt mai raspandite trei specii: Echinacea purpurea, Echinacea angustifolia si Echinacea pallida, care pot fi utilizate in scop medicinal. Organe utilizate Parti utilizate in terapeutica: radix (Echinaceae radix), herba (Echinaceae herba) Compoziia chimic Activitatea imunostimulatoare a extractelor obtinute din aceasta specie se datoreaza actiunii combinate a substantelor din acestea: alchilamide (izobutilamida), derivati ai acidului cafeic (acid cichoric, cinarina, echinacozide), polialchine (poliacetilene), polialchene si poliglucide cu greutate moleculara mare (4-O-metil-glucuronoarabinoxilan si acid arabinoramnogalactan). Analizele efectuate au permis sa se identifice prezenta urmatorilor componenti in organele aeriene: - Echinacozidele (C35H46O20), sunt glicozizi ai acidului cafeic, acidului cicoric, acidului

cafaric si cinarinei: acid 2-0-cafeoiltartric, acid 2-Ocafeoil3-O-cumaroiltartric, acid 2-O-cafeoil-3-Oferuloiltartric, acid 2-O-feruloiltartric, acid 35-dicafeoilquinic, acid 2,3-O-diferuloiltartric. - Au mai fost identificate trei glicoproteine, steroli (-sitosterol), vitamine (acid ascorbic, rutina), acizi fenolici (acid cafeic, acid ferulic, acid clorogenic, acid izoclorogenic, acid cafeoiltartric, acid dicafeoil-tartric, ). - Pigmenti: glicozide ai quercetinei, kampferolului, luteolinei, apigeninei si izoramnetinei, izoramnetin-3-rutinozid, kampferol3-glucozid, kampferol-3-rutinozid, luteolin-7-glucozid, quercetagetin-7-galactozid, quercetin-3galactozid, quercetin-3-glucozid, quercetin-7glucozid, quercetin-3-robinozid, quercetin-3xilozid, quercetin-3-xilozilgalactozid, precum rutina si -caroten; - Uleiuri volatile contin urmatorii componenti: germacren D, izomerii cis si trans ai acestuia, izobutirat de geranil, undecanona, acetat de geranil, propionat de geranil, n-triocontanol si alcani normali cu 27 29 atomi de carbon. Radacinile de Echinacea contin 0,3 1,7 % echinacozide (6-O-cafeilechinacozid, echinaceina, echinacina, echinolona), inulina (5,9 %), galactoza (1,9 5,3 %), fructani, glicoproteine (3 %), proteine (9,2 %), lipide (1,3 %), vitamine (niacina si tiamina), glucozamine (6 %), alcamide (0,01 0,15 %), acizi fenolici (acid clorogenic, izoclorogenic), acid 1,5-0dicafeoilquinic (cinarina), uleiuri volatile (0,1 %), poliholozide (arabinoramnogalactani, 4-0metilglucurono-arabino-xilani si fucogalactoxiloglucani), betaina, glicinbetaina, -caroten, acid cicoric (0,6 2,1 %), compusi fenilpropanoizi (verbascozid, ramnozilverbascozid), alcaloizi (tussilagin). Cantitatea de substante active: echinacozide si alkilamide este influentata de fenofaza in care se recolteaza plantele. Astfel, Berti s.a. (2002) au

constatat ca cea mai mare cantitate din aceste doua substante se obtine inainte ca mugurii imaturi sa se alungeasca 1 2 cm deasupra organelor aeriene. Fertilizarea cu potasiu a stimulat procesul de crestere a continutului de echinacozide. Hevia s.a. (2002) au constatat ca deshidratarea acestei specii la temperatura de 40 oC, pana la umiditatea de 15 %, a determinat mentinerea celui mai mare continut de acid cicoric si alkilamida. Detalii... Aciune terapeutic (pentru toate chemovarietatile) Stimuleaza sistemul imunitar nonspecific, actiune antibacteriana, antivirala, antiinflamatoare, cicatrizanta, antineoplazica. Efectele imunostimulator, antibacterian si virustatic se datoreaza alcamidelor, glicoproteinelor, derivatiilor acidului cafeic (acidul cicoric, echinacozida) si polizaharidelor. Mecanismul antibacterian: cresterea activitatilor fagocitare, metabolice si bactericide a macrofagelor peritoneale (experiment cu extract de E. purpurea). Mecanismul antiinflamator: alcamidele polinesaturate din E. angustifolia inhiba cicloxigenaza si 5-lipoxigenaza, fractiunea polizaharidica din E. purpurea determina o modificare a motilitatii PMN si o crestere a capacitatilor acestor celule de a omori bacterii tip stafilococi. Ca urmare a asocierii celor 2 tipuri de principii active poate scadea inflamatia si dupa muscaturi de insecte. Mecanismul actiunii de protectie a colagenului: derivasii acidului cafeic au efect de protectie fata de degradarea colagenului indusa de radicalii liberi. Efectul protector este dat de acidul cicoric si echinacozida, apoi de cinarina si acid clorogenic. Mecanismul actiunii de stimulare a citokinelor: arabinogalactanul stimuleaza activitatea citotoxica a macrofagelor asupra celulelor tumorale si micro-organismelor (Leishmonia enrientii), prin faptul ca determina macrofagele sa produca TNF-

alfa, interleukina -1(IL-1), interleukina -6 (IL6), interleukina -10 (IL-10) si beta- interferon. Totodata acest compus induce o usoara proliferare a celulelor T. Extractele de E. purpurea stimuleaza imunitatea mediata celular prin productia de limfochine de catre limfocite. Mecanismul efectului imunostimulator: extractele alcoolice de radacina de E. purpurea E. pallida si E. angustifolia determina o crestere a fagocitozei in granulocite (in vitro). Importana Medicinala Utilizare Echinaceae purpurea herba - aprobate de Comisia E: - intern adjuvant in raceli curente, bronsite, infectiilor cronice respiratorii si ale tractului urinar inferior, stari febrile, inflamatii bucale si faringiene - extern: rani si arsuri superficiale Echinaceae purpurea radix (nedovedite clinic): infectii respiratorii acute si cronice (bacteriene, virale), cresterea imunitatii in caz de pericolde infectie, tratamentul leucopeniei induse de radioterapie si chimioterapie. Echinaceae pallida radix - aprobate de Comisia E: raceli, stari febrile, tratament suport in infectii virale. Echinaceae angustifolia radix si herba (nedovedite clinic): - extern: rani, muscaturi de insecte, abcese, ulcere de membre inferioare - intern: dureri de cap, tuse, gonoree, profilaxia si tratamentul gripei, infectii moderate si medii. Toxicitate Contraindicaii Tuberculoza, scleroza multipla, colagenoze, infectii HIV si alte boli autoimune, diabetici, persoane alergice la produse vegetale provenite de la plante din familia Asteraceae, in perioada de sarcina. Precauii i reacii adverse Febra, greata, voma, dureri de cap, iritatii dermice cu eritem, reactii alergice, dificultati respiratorii. Supradozare

Forme farmaceutice Tinctura, capsule, preparate lichide. Interactiuni medicamentoase: Inhibitori ai citocrom P450, imunosupresive, corticosteroizi. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, herba, radacini Valorificare ECHINACEA HERBA IARBA DE ECHINACEA CONCIS 1. Flux tehnologic Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ECHIUM VULGARE L. Denumire popular: Iarba sarpelui Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Boranta, Buruiana de roseata, Capul viperei, Capul veveritei, Coada vulpii, Iarba lui cel slab, Iarba naprcii, Limba boului, Lingura de vnt, Mierea ursului, Motane, Ochiul mtei, Ochiul veveritei, Rumeneala, Sudoarea calului, Unguri, ursoaica, Viperica, Viperina Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Boraginaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta bisanuala, erbacee; radacina pivotanta; tulpina dreapta, rigida, de 20-70 cm inaltime, neramificata sau ramificata de la baza, acoperita cu peri scurti si moi, iar printre acestia si peri lungi; frunzele liniar lanceolate; flori scurt pedicelate, la inceput rosietice apoi albastre dispuse in inflorescenta de tip cima; inflorirea iunieaugust; fruct achena. Ecologie i rspandire Specie mezotermofita-subtermofita, xeromezofita; frecventa in zona de stepa-etajul fagului, locuri ruderale, drumuri, cai ferate. Detalii... Organe utilizate Herba contine alcaloizi pirolizidinici

Compoziia chimic Aciune terapeutic Extractele din planta au actiune diuretica iar cele din flori sunt tonice si antiseptice. Sucul din radacini contine alantoina, care are efect cicatrizant. Importana Melifera Utilizare Se utilizeaza mai putin, datorita prezentei alcaloizilor pirolizidinici. Infuziile din planta sunt folosite pentru tratarea febrei si a durerilor de cap iar sucul are un efect emolient. Medicina umana, populara - uz intern - partea aeriana a plantei are proprietati antiseptice, sudorifice, emoliente si cicatrizante, etc. Apicultura - planta melifera. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba la momentul infloritului (iunie-septembrie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ELEAGNUS ANGUSTIFOLIA L. Denumire popular: Salcioara Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Salcie mirositoare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Elaeagnales Familia: Elaeagnaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust-arbore, de 3-7 m inaltime, de obicei spinos; frunze alungit lanceolate pana la liniar lanceolate, pe fata inferioara argintii, acoperite cu peri solzosi, argintii; flori scurt pedunculate, dispuse 1-3, galbene la interior, argintii la exterior, placut mirositoare; inflorirea: iunie; fruct elipsoidal, galben, acoperit cu solzi argintii. Ecologie i rspandire Cultivat ornamental. Organe utilizate

Partea utilizata in terapeutica ramuri tinere, muguri, flori, fructe. Compoziia chimic Ramurile tinere contin: mucilagii, acid benzoic (10,6 mg %), acid cinamic (1,7 mg %), compusi polifenolici (0.773 0,923 %), tanin, flavone: kaempferol liber si glicozidat, heterozide ale ramnetolului Florile contin: mucilagii, rezine, acid benzoic (3,0 mg%), acid cinamic (1,1 mg%), acid p-hidroxibenzoic, compusi polifenolici (0,987 1,013 %): acid p-cumaric, flavone (0,295 0,351%): heterozide ale ramnetolului Substantele volatile extrase din flori prin hidrodistilare contin:29,70 % diisooctil ftalat, 24,51 % metil izoeugenol, 8,52 % hexanal, 6,48 % eugenol, 5,73 % nonanal, 4,22 % 2-nonenol, 3,68 % tricozan, 2,54 % pentacozan, 2,41 % hexahidro farnesil acetona, 1,29 % izoeugenol, 1,26 % 2-octan, 1,21 % metoxianisol, 1,01 % tetrametil heptadecan, 0,99 % heptacozan, 0,82 % heneicozan, 0,72 % pentil ciclopropan, 0,69 % heptanal, 0,62 % 2octen-1-ol, 0,51 % acid tetradecenoic, 0,41 % dibutil ftalat, 0,38 % fitol si 0,32 % hexadecen1-ol. In 100 g substanta uscata obtinuta din fructe, Ayaz si Bertoft (2001) au determinat 27,1 g fructoza, 22,3 g glucoza, 45,8 mg acid 4hidroxibenzoic, 32 mg acid cafeic, 11,0 mg acid benzoic si 2,3 mg acid ferulic. Carotenoidele (0,85%) sunt reprezentate in principal de -caroten. Detalii... Aciune terapeutic Antimicrobiana (Stapyiloccocus aureus, Streptoccocus pyogenes, Klebsiella pneumoniae), antitumorala (tumoare ascitogena Walkaer 256evaluata prin cresterea perioadei de latenta pana la aparitia tumorii si a timpului mediu de supravietuire fata de lotul martor de cancerizare), cicatrizanta (pe leziuni de sclarificare ale tegumentelor de iepure). Importana Melifera, tinctoriala Utilizare Afectiuni dermice.

Fructele sunt edibile si pot fi utilizate pentru prepararea de gem si serbet. Uleiul din seminte este utilizat pentru tratarea afectiunilor bronhiale. Sucul obtinut din flori este folosit pentru tratarea febrei. Fructele bogate in vitamine, flavone si substante minerale, se apreciaza ca pot reduce aparitia cancerului sau sa stagneze evolutia acestuia. Cultivare Salcia mirositoare este o planta care creste usor, reusind pe cele mai multe soluri bine drenate, dar nu suporta solurile calcaroase. Prefera solurile nisipoase usoare, cu o fertilitate moderata. Necesita o pozitie de plin soare si creste foarte bine in pozitii insorite. Plantele sunt foarte rezistente la uscaciune si vant, de asemenea tolereaza salinitata si alcalinitatea. Este foarte rezistenta a temperaturi joase de pana la circa 40oC. Se seamana in rasadnita rece imediat ce semintele s-au maturat. Trebuie sa germineze iarna tarziu sau primavara devreme, deci dupa circa 18 luni. Pentru semintele pastrate germinarea este foarte inceata, adesea trec mai mult de 18 luni. O stratificare la cald pentru 4 saptamani, urmata de 12 saptamani de stratificare la rece poate fi de folos. Se procedeaza la repicare in vase individuale, imediat ce plantulele sunt usor de manipulat si plantarea afara se efectueaza cand plantele au cel putin 15 cm inaltime. Se poate proceda si la butasirea lemnului semi-maturat, butasi de 10-12 cm, in rasadnita rece in iulie-august. De asemenea, se pot pregati butasi de 10-12 cm din lemn matur al cresterilor anului respectiv, in octombrienoiembrie, in rasadnita. Inradacinarea butasilor este inceata si dificila, dureaza chiar 12 luni. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: EPHEDRA DISTACHYA L. Denumire popular: Carcel. Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Pinophytina Clasa: Gnetatae Subclasa: Ordinul: Ephedrales Familia: Ephedraceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust dioic (50 cm), foarte ramificat; ramurile numeroase, verzi-inchis, au la noduri frunze opuse, reduse sub forma unor solzi membranosi; indivizii femeli sti au florile grupate cate doua, protejate de un invelis ce devine carnos, rosuportocaliu si protejeaza cele 2 seminte; indivizii masculi au florile grupate cate 1-3 la nodurile ramurilor; semintele se matureaza in augustoctombrie. Ecologie i rspandire Specie xerofila, termo-subtermofila, calcifila; intalnita pe soluri cernoziomice, marne, nisipuri din judetele Alba, Cluj, Caras-Severin, Mehedinti, Buzau, Constanta, Tulcea, Vaslui. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaza organele aeriene ale acestei specii (Ephedrae herba) care contin alcaloizi derivati din fenilalanina. Compoziia chimic Organele aeriene ale acestei plante contin: glucide, lipide (1,9 %), proteine (10,8 %), taninuri catechinice si uleiuri volatile (linalool, limonen, 1-terpineol). Principalii componenti activi din organele aeriene ale acestei plante sunt reprezentati de alcaloizi (0,8 3,0 %) dintre care au fost identificati: efedrina (0,75 1,0 %) si derivatii secundari ai acesteia: metilefedrina, l-N-metilefedrina, d-Nmetilpseudoefedrina, d-norpseudoefedrina, dpseudoefedrina, norefedrina, norpseudoefedrina, normetilpseudoefedrina (Caveney s.a., 2001). In organele aeriene ale acestei plante s-au mai detrminat urmatorii componenti: Vitamine: acid ascorbic, niacina, riboflavina, tiamina. Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic. Acizi organici: acid citric, malic, oxalic.

Pigmentii sunt reprezentati de quercetol, quercettol-3-0-galactozid si apigenol-7-0glucozid, -caroten, proantocianidoli dimeri: mahuaninele A si B si biflavone (efedrina A). S-a constatat de asemenea prezenta acidului kynurenic si a derivatilor acestuia, reprezentati de acidul 6-hidroxikynurenic, acidul 6metoxichynurenic si acidul 7-metoxikynurenic sti a efedroxanului (3,4 - dimetil- 5-feniloxazolidona). Radacinile acestei plante contin urmatorii alcaloizi: ephedradina A, B si C, feruloilhistamina si methylephedrina. Aciune terapeutic Stimulenta a sistemului nervos central si simpatomimetica, inotrop si cronotrop- pozitiva, bacteriostatica, antisudorifica, antialergica. Importana Medicinala, toxica Utilizare Extractia efedrinei Traditionale (medicina chineza): afectiuni respiratorii insotite de bronhospasm (astm bronsic), tuse neproductiva cu dispnee la copii, adulti si varstnici, pentru stimulare cardiaca si SNC, in stari febrile, edeme si dureri osoase. Contraindicaii Hipertensiune arteriala, anxietate, glaucom cu unghi inchis, adenom de prostata cu volum rezidual de urina, tireotoxicoze, feocromocitom, perfuzii cerebrale Supradozare Doza letala = 100 mg produs vegetal ( corespunde la cca.1- 2 mg L- efedrina), la administrare orala. Simptomele intoxicatiei constau in: transpiratii abundente, midriaza, spasme si cresterea temperaturii corporale. Moartea survine prin asfixie. Ca prim ajutor se instituie spalaturi gastrice cu carbune (pentru golirea continutului stomacal si adsorbtia toxicului), prevenirea socului si sedare SNC Forme farmaceutice Sirop. Cultivare Planta necesita un sol bine drenat si cu pozitie insorita. Plantele stabilizate sunt rezistente la

uscaciune si la alcalinitate. Rezista la temperaturi de cel putin -15oC. De preferat semanatul in sera toamna, imediat ce semintele s-au maturat. Se pot de asemenea semana primavara in sera in compost nisipos. Se repica in vase individuale, se cresc in sera pentru cel putin prima iarna si plantarea afara are loc primavara sau vara devreme. Se asigura protectie pentru prim iarna. Divizarea tufelor poate avea loc primavara sau toamna. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: EPILOBIUM ANGUSTIFOLIUM L. Denumire popular: Rascoage Sinonime tiinifice: Chamerion angustifolium (L.) Holub Alte denumiri populare: Zburatoare, Pufulite Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Myrtales Familia: Onagraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena; tulpina inalta de 50-150 cm; frunze alterne, lanceolate, late de 0,7-4 cm; flori zigomorfe, rosii sau roze, foarte rar albe, cu staminele dispuse pe un singur verticil; inflorirea iunieaugust; semintele au un smoc de peri alb la capat; Ecologie i rspandire Specie pioniera, mezofita, frecventa in subetajul fagului-etajul boreal si rara in subetajul gorunului si etajul subalpin, margini, raristi. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaza in terapeutica partea supraterestra (Epilobi herba) Compoziia chimic Principalii componenti din aceste organe sunt: pectinele, mucilagiile, taninuri hidrolizabile (oenoteina B), acizi organici (acid clorogenic), acizii

triterpenici pentaciclici (acid ursolic, acid maslinic), steroli (-sitosterol, campesterol, stigmasterol), acizi grasi, triterpene (- si amirina) si substantele minerale. Florile contin: chanerol, chanerozan si sexangularetin. Pigmentii din flori sunt reprezentati de flavonoide: miricitrina, izoquercetina, quercetina, guaiaverina, 3-O- - D- glucuronida quercetolului. Aciune terapeutic Antiflogistica, antiexudativa, antimicrobiana (pe Candida albicans, Staphylococcus albus, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Shigella sp.), efect benefic in hiperplazia benigna de prostata si tulburari de mictiune. Importana Medicinala, toxica Utilizare Febra, complicatii reumatice, dureri de cap (nedovedita stiintific) Medicina, umana, populara foloseste partea aeriana a plantei contra frigurilor si pentru dureri de inima. Precauii i reacii adverse Nu s-au semnalat Cultivare Mod de cultivare: Semant direct in camp, primavara devreme Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze, radacini Valorificare EPILOBII HERBA - IARBA DE PUFULITA CU FLORI MICI 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: EQUISETUM ARVENSE L. Denumire popular: Coada calului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Barba sasului, Barba ursului, Bota ursului, Bota cucului (indivizii fertili), Bradac, Bradisor, Bradustean, Bradules, Coada, Coada goala, Coada iepei, Coada mnzului, Coada soprlei, Codaie, Codie, Iarba de cositor, Mnzoaca, Nodatica, Opintici, Parul porcului, Peria ursului (indivizii sterili), Perie urseasca (indivizii sterili), Siruslita

Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Pteridophyta Subincrengtura: Clasa: Equisetopsida Subclasa: Ordinul: Equisetales Familia: Equisetaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena, cu rizom negricios in sol pe care se pot forma tuberculi rotunzi sau elongat-ovati; tulpina aeriana este de doua tipuri: - fertila, sporifera (apare primavara devreme; este simpla, neteda, brun-roscata, inalta de 15-30cm si are la noduri frunze reduse la teci concrescute, indepartate una de alta, cu 6-(16) dinti lanceolati; spicul sporifer de 1-4cm lungime este alungit-ovat sau cilindric, obtuz la varf; dupa raspandirea sporilor, piere); - sterila, asimilatoare (apare mai tarziu; prezinta 6-19 coaste pronuntate, + aspre; formeaza la noduri verticile de ramuri articulate, de obicei neramificate, 4-brazdate; frunzele sunt reduse la teci concrescute, terminate cu 6-19 dinti mai inchisi la culoare); sporii sunt eliberati in lunile aprilie-mai. Ecologie i rspandire Specie eurifila, euriterma, euriacida, helsciadofila; intalnita frecvent prin lunci, tinoave cu muschi, pe marginea apelor de munte, pe terenuri nisipoase, in locuri cultivate din zona stepei pana in etajul boreal. Detalii... Organe utilizate Produs vegetal folosit Equiseti herba, care reprezinta tulpinile sterile uscate dupa recoltare de la specia Equisetum arvense L., coada calului (Equisetaceae), cu cel putin 20 % substante solubile (FR X). Compoziia chimic Substantele identificate in tulpinile acestei specii sunt: glucide, (4,4 %), celuloza (1 %), proteine (1 %), lipide (0,2 - 3,2 %), glucozide, taninuri, acid tanic, acid galic, substante minerale (15 - 20 %).

- Saponine: eqisetonina. - Alcaloizi: eqisetin, palustrin, palustrinin, nicotina. - Steroli: -sitosterol, campesterol, izofucosterol. - Vitamine: acid ascorbic (0,02 - 0,7 %), niacina, riboflavina, tiamina. - Acizi: acid malic, acid oxalic, acid vanilic, acid cafeic, acid ferulic, acid p-cumaric, acid phidroxibenzoic, acid aconitic, acid protocatechic. - Pigmentii din organele aeriene ale acestei plante sunt reprezentati de: protogenkwanin 4-Oglucozid, 6-cloroapigenin, luteolin 5-glucozid (galuteolina), kampferol 7-glucozid (equisetrina), equisporol-3-glucozid (equisporozid), kampferol, kampferol-7-diglucozid, dihidrokampferol, izoquercitrina, dihidroquercetin, naringenina, luteolina, luteolin-5-glucozid, gossipitrin, galuteolin, equisetrina, -caroten, rodoxantina. Aciune terapeutic Diuretica (prin compusi fenolici: flavonozide si derivati ai acidului cafeic); hemostatica. Importana Medicinala Utilizare Afectiuni urinare ( inflamatii ale cailor urinare si litiaza renale. Adjuvant in tuberculoza; Hemoragii (medicina populara). Alte utilizari: Medicina umana si veterinara: tulpina sterila contine principii active cu proprietati antimicrobiene, antiseptice, hipoacidifiante, remineralizatoare, expectorante, bronhidilatatoare, diuretice; cunoscuta si folosita si in medicina populara, singura sau in amestec cu alte specii; Vopsitul lanii: tulpina sterila Planta toxica, atunci cand este prezenta in fanul recoltat pentru hrana animalelor. Toxicitate Posibila prin alcaloizi. Contraindicaii Edeme cauzate de insuficienta cardiaca sau insuficienta renala. Precauii i reacii adverse Necunoscute. Forme farmaceutice Infuzie, tinctura, extract fluid.

Interactiuni medicamentoase: necunoscute. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Tulpini sterile, taiere cu secerasau cutitul in perioada iulie-septembrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ERIGERON ANNUUS (L.) Pers. Denumire popular: Bunghisor Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae) Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta anuala-bisanuala-perena; cu tulpina dreapta foliata, ramificata in partea superioara, de 20-80 cm inaltime; frunzele tulpinale inferioare ovat-lanceolate serate, iar cele superioare ingust lanceolate cu margine intreaga; florile (cele marginale sunt deschis rosiatic-violacee iar cele centrale galbene) sunt dispuse in antodii, grupate in panicul corimbiform; inflorirea iulie-august; fruct achena slab paroasa. Ecologie i rspandire Specie mezofita; frecventa in zona padurilor de stejar-etajul fagului, margini si raristi de padure, lunci, locuri ruderale. Organe utilizate Compoziia chimic Aciune terapeutic Importana Utilizare Organele aeriene se utilizeaza in scop tinctorial, recoltarea herbei facandu-se in faza infloritului. Extractele obtinute prin fierbere din organele aeriene se utilizeaza pentru vopsirea lanei. In cazul in care aceasta a fost mordata in prelabil intr-o solutie de sulfat de aluminiu si potasiu se obtine o culoare galben aurie, iar daca a fost mordata intr-o solutie de bicromat de potasiu, se obtine o

culoare galben bronz ((Chirila s.a., 1999). Cultivare Planta prefera pozitiile insorite si solurile moderat fertile bine drenate. Este o planta autofertila. Se seamana primavara in situ, iar germinarea are loc in patru saptamani. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ERYNGIUM CAMPESTRE L. Denumire popular: Scaiul dracului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae (Umbelliferae) Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta erbacee perena, cu frunze dublu sectate, spinos dintate, cu nervurile anastomozate. Florile alburi sau palid albastre verzui, formeaza umbele capituliforme. Ecologie i rspandire Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza radacinile acestei plante. Compoziia chimic Radacinile contin: oligoglucide, furanocumarine, piranocumarine (egelinol liber si esterificat, grandivetin), lactone: aegelinol, aegelinol benzoat si aegesilina precum si glicozizi monoterpenici: 3(-D-glucopiranoziloximetil)-2,4,4-trimetil-2,5ciclohexadien-1-ona si 3-(Dglucopiranoziloximetil)2,4,4-trimetil-2-ciclohexadien-1-ona, saponozide triterpenice, acid clorogenic, acid rosmarinic. Uleiurile volatile extrase prin hidrodistilare din diferite proveniente de Eryngium campestre, contin urmatoarele substante preponderente, in uleiul volatil extras din inflorescente: germacren D (30,3 - 40,3 %), -felandren (0,5 22,2 %), curcumen (0,7 22,2 %), mircen (21,7 0,3 %) si

(E)--farnesen (0,1 19,0 %). Tulpinile si radacinile contin in principal: germacren D (31,1 42,4 %) si mircen (0,5 23,1 %). Aciune terapeutic Extactele obtinute din radacini au actiune expectoranta si spasmolitica. Importana Melifera Utilizare Afectiuni sanguine; afectiuni renale (inflamatii, retentie urinara); edeme; afectiuni dermice si respiratorii, inclusiv bronsite Forme farmaceutice Infuzie, decoct. Cultivare Mod de cultivare: Prin transplantarea primavara a rasadului obtinut in straturi reci sau vegetativ prin divizarea rizomilor si plantarea lor primavara devreme sau toamna Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi, recoltati primavara devreme sau toamna tarziu Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ERYNGIUM PLANUM L. Denumire popular: Scai vanat Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Buruiana de crtite, Buruiana smeului, Maracini, Scai albastru, Spinul vntului, Spin albastru, Spin vnat, spin de muceda, Spul vntului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae (Umbelliferae) Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena, cu rizom fusiform ce are pe el resturile frunzelor din anul trecut; tulpina inalta de 50-60(100) cm, ramificata in partea superioara, cu 3-5 ramuri albastre; frunze rigide, cele bazale intregi, lung petiolate, pe margini setiform

serate, cele superioare amplexicaule, palmatpartite, cu lobii dintati; flori sesile, grupate in capitule albastre ce au la baza foliole involucrale mai lungi, rigide; petale albastrui; infloreste in iulie-august; fruct dicariopsa ovoidala, cu dintii caliciului persistenti avand pe partea dorsala a mericarpiilor solzi spinosi. Ecologie i rspandire Specie oligotrofa-mezotrofa, xeromezofila mezofila, frecventa din zona silvostepei pana in etajul gorunului prin fanete, pasuni, razoare, locuri nisipoase, campuri, margini de drum. Detalii... Organe utilizate Produse vegetale folosite Eryngii herba et radix, care contin saponozide. Compoziia chimic Tesuturile aeriene ale plantelor contin: glucide, celuloza, vitamine (acid ascorbic, niacina, riboflavina, tiamina), proteine si substante minerale. Acestea mai contin: 2,5 % saponozide, in partea aeriana sau o cantitate mai mare in radacinile (Hiller si colab. 1973). Saponina principala este sanicula-saponina B care prin hidroliza pune in libertate glucoza si saniculagenol A (diester al barigenolului A1). Alaturi de acest aglicon au mai fost pusi in evidenta: eringiumgenol A (esterul acidului dimetil-acrilic cu barigenol A1), eringiumgenol B (monoester al barigenolului A1), eringiumgenol C (monoester al barigenolului R1), eringiumgenol D (diester al baringenolului R1), baringtogenol C, eringinol A. Aciune terapeutic Expectoranta, depurativa. Importana Medicinala Utilizare Tuse convulsiva. Alte utilizari: Medicina umana (populara): tulpini florifere decoct sau ceai administrat in tusea convulsiva; fiertura pentru tratarea bubelor dulci; decoctul tinut

in gura pentru ameliorarea durerilor de dinti; in bai contra reumatismului sau in cele facute copiilor debili; partile aeriene decoct contra naduselii astmatice iar extern pentru combaterea artritei si a dermatozelor de pe capul copiilor; ceaiul folosit si in retentia de urina. Medicina veterinara (populara): ceai contra mucedei? la dinti (paradontoza sau carie dentara). Apicultura: specie melifera, furnizeaza culesuri de nectar si polen. Supradozare Nesemnalate, la doze terapeutice. Forme farmaceutice Infuzie (pentru herba), respectiv decoct (pentru radacina Cultivare Planta necesita un sol bine dreat si o pozitie insorita. Prefera solurile nisipoase usoare, dar tolereaza cele mai multe tipuri de soluri. Plantele stabilizate sunt tolerante la uscaciune. Rezista la temperaturi joase de circa -25oC. Plantarea a locul definitiv trebuie efectuata cand plantele sunt mici, deoarece nu suporta deranjamente la nivelul sistemului radicular. Se seamana imediat ce semintele s-au maturat, toamna devreme, in rasadnita rece, la suprafata unui substrat bine drenat. Se poate semana si primavara. Germineaza de obicei in 5-90 zile la 20oC. La momentul potrivit se repica in vase individuale si plantele se cresc in sera pentru prima lor iarna. Plantarea afara in pozitia permanenta se efectueaza la sfarsitul primaverii, inceputul verii. Divizarea tufelor se realizeaza primavara sau toamna. Trebuie avuta atentie sa nu se deranjeze sistemul radicular. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, la momentul infloririi Valorificare ERYNGII PLANI HERBA IARBA DE SCAI VANAT, SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic: Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: ERYSIMUM CHEIRANTHOIDES L. Denumire popular: Micsandre salbatice Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Specie anuala, anuala hibernanta rar bisanuala, cu tulpina inalta pana la 60 cm, acoperita cu peri tri- sau bifurcati; frunzele alterne, alungitlanceolate, intregi, acoperite cu peri mici, rari, trifurcati; florile mici, grupate in raceme dense, pe tipul 4, cu sepale paroase si membranoase la varf, petale galbene, mici; inflorirea in iunie iulie; fruct silicva relativ gros si scurt, subtiat brusc intr-un stil lung de cca. 1mm, cu seminte brunroscate . Ecologie i rspandire Specie mezofila, euriterma, intalnita sporadic din zona padurilor de stejar pana in etajul fagului in locuri ruderale, pe malul apelor, langa drumuri si pe campuri. Organe utilizate Produs vegetal folosit Erysimi herba. Compoziia chimic Organele aeriene contin heterozide cardiotonice: erizimozida, ericanozida, eriscenozida, cheirotoxozida, desglucocheirotoxozida, glucocanesceina, canesceina, ericordina si desglucoericordina. Aciune terapeutic Cardiotonica de tip strofantic. Extractele din seminte au efect vermifug. Importana Utilizare Insuficienta cardiaca (in pauze digitalice). In Rusia este materie prima pentru obtinerea heterozidelor.

In medicina populara se foloseste pentru tratarea reumatismului, hidrofiziei si astmului iar extractele din radacini, pentru tratarea eruptiilor pielii. Toxicitate La supradozare heterozidele cardiotonice opresc inima in sistola. Forme farmaceutice Interactiuni medicamentoase: Posibile la asocierea cu heterozide cardiotonice. Cultivare Planta necesita un sol bine drenat si o pozitie insorita. Nu suprta solurile acide, dar tolereaza solurile sarace. Se seamana in situ primavara. Procesul de germinare dureaza circa trei saptamani. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ESCHSCHOLZIA CALIFORNICA Cham. Denumire popular: Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Papaverales Familia: Papaveraceae Subfamilia: Caractere morfologice Specie anuala pana la perena, cu tulpina de 30 60 cm ce contine un suc incolor, ramificata, glabra; frunzele alterne, petiolate, penat-sectate cu lacinii liniare; florile actinomorfe, lung pedunculate, dispuse in axila frunzelor, pe tipul 4, cu 2 sepale concrescute pana la baza sub forma de gluga, petale 4, galbene, albe sau roze, la baza de obicei galben-portocalii, mari; inflorirea in iunie iulie; fruct capsula silicviforma cilindrica. Ecologie i rspandire Specie cultivata ca ornamentala, originara din America de Nord. Organe utilizate

Produsul vegetal folosit Eschscholtziae herba, racoltata in perioada de inflorire. Compoziia chimic Radacinile acestei plante contin alcaloizi: coptisina, chelirubina, allocriptopina, chelilutina, escolidina, escolina, escolinina. Organele aeriene ale acestei plante contin 0,5 % alcaloizi totali. Majoritari sunt alcaloizii izopavinici (eschscholtzina, californidina) insotiti de cei protopinici (protopina, allocriptopina, b allocriptopina) si aporfinci (N- metil laurotetanina). Benzofenantridinele (cheleritrina, sanguinarina) sunt prezentate doar in urme, in frunze si tulpini, dar impreuna cu allocriptopina si protopina formeaza alcaloizii principali din radacini (peste 2,5 % alcaloizi totali). Herba proaspat recoltata contine heterozide cianogene. Pigmenti carotenoizi: violaxantina, xantofila si zeaxantina. Aciune terapeutic Sedativa, analgesica, anxiolitica, hipnotica, antispastica. Experimentele efectuate pe soareci, au demonstrat ca tinctura, la administrare i. p., prelungeste durata somnului indus si reduce activitatea motrice. Efect anxiolotic si sedativ manifesta si extractul apos (infuzia). Efectele demonstrate pe animale concorda cu cele manifestate la om (nebulizatul de Eschscholtzia diminua durata aparitiei somnului si ii amelioreaza calitatea). Pana in prezent actiunea sedativa a produsului vegetal nu a putut fi justificata, deoarece nici unul dintre alcaloizi nu are astfel de proprietati . Importana Aromatica Utilizare Afectiuni neuropsihice (stari neurotone, tulburari minore ale somnului, neurastenie, neuropatii, melancolie, agitatie mascata de depresie, nevroze organice, cefalee, enurezis nocturn), distonii neurovegetative, disfunctii vasomotorii, la adulti si copii.

Frecvent se asociaza cu Passiflorae herba, Oleae folium, Valerianae rhizoma. Alte utilizari: Homeopatie - In tratamentul insomniilor. Toxicitate Posibila prin alcaloizi. Contraindicaii Sarcina. Precauii i reacii adverse Nu se va administra in perioada sarcinii. Forme farmaceutice Infuzia 1,5 % si extracte standardizate (preparate conform DAB 10), in combinatie cu alte produse vegetale sedative. Pentru uz homeopat se folosesc tincturi D2 si D4 pentru impregnarea perlelor. Nu exista experimente clinice sau alte documente medicale, care sa ateste utilizarea plantei in fitoterapia autentica. Interactiuni medicamentoase: Necunoscute. Cultivare Mod de cultivare: Prin seminte, butasi sau marcotaj Fia speciei Denumire Denumire tiinific: EUPATORIUM CANNABINUM L. Denumire popular: Canepa codrului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Cnepioara, Canipoale, Cnepa de apa, Cnepa vraghiei, Dobromnic, Dobronic, Dobrovnica, Dumbrojnic, Dumbravnic, Iarba de ntruiele, Sburatoare, Smeoaica, Smeita Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena; radacina cilindrica, usor tuberizata; tulpina inalta de 50-150 cm, scurt paroasa, simpla sau ramificata; frunze compuse din 3-5 foliole

lanceolate, margini inegal dintate; antodii cu flori rosii tubuloase; inflorirea iulieseptembrie; fruct achena mica, cu papus dezvoltat. Ecologie i rspandire Specie mezohigrofita, frecventa in zona de stepasubetajul fagului, locuri umede, zavoaie, tufarisuri. Detalii... Organe utilizate Produse vegetale folosite Eupatorium cannabini rhizoma cum radicibus et folium. Compoziia chimic Uleiul volatil (0,3 %) din organele aeriene ale acestei plante contine lactone sesquiterpenice: eupatolida, 0,4% eupaturiopicrina, eufoliatin, eufoliatorin, eupafolin, euperfolida, euperfolin, euperfolitin, 8--angeloiloxipatunidin, eucannabinolid, henelanin. Pigmenti flavonici: heterozide ale eupatorinei, hispidulinei, kaempferolului si a quercetolului, rutina, hiperozid, astragalin. Alti compusi organici identificati in aceasta planta sunt urmatorii: o heterozida diterpenica edulcoranta (steviozida), triterpene, compusi poliacetilenici gome, rezine, acid tanic, acid galic, vitamina C si glucide imunostimulatoare: 4o-metilglucuronoxilani. Alcaloizi pirolizidinici (supinidina in radacini, licopsamina, intermedina, rinderina, echinatina, trahelantimina in partea supraterestra), liberi si esterificati cu acizi inferiori sau ca N-oxizi); Aciune terapeutic Coleretica si hepatoprotectoare, diuretica, laxativ-purgativa, antibiotica, nematicida, citotoxica fata de celulele maligne umane si animale in vitro? (prin eupatolida si eupatoriopicrina Hladon si colab., 1975), antivirala fata de virusul gripei, antiinflamatoare in dilutii homeopate, imunostimulatoare asemanatoare preparatelor din Echinacea (prin poliholozide). Importana Melifera Utilizare Afectiuni hepatobiliare si renale (inflamatii ale vezicii urinare), gastrite acute, gripa. Recent sa constatat ca are rol imunostimulant, sporind

rezistenta la infectii. Desi steviozida are o mare putere edulcoranta (este de 300 ori mai dulce decat zaharul), utilizarea plantei pentru indulcirea vinului si a altor produse alimentare nu este recomandata datorita toxicitatii conferita de lactonele sesquiterpenice (sunt alergizante, cardiotonice) si de alcaloizi (au toxicitate hepatica si renala, pulmonara sunt mutageni si teratogeni). Medicina umana, populara foloseste pentru uz extern, partea aeriana a plantei si radacina pentru tratarea dermatitelor, ranilor si reumatismului. In medicina veterinara se foloseste pentru tratarea febrei aftoase si are actiune antifebrila. In apicultura este importanta ca specie melifera. Cultivare Canepa codrului creste usor si reuseste pe soluri obisnuite de gradina, insorite sau partial umbrite. Prefera solul bogat. Rezista la circa 25oC. Are un miros deosebit cand este taiata, pare a fi imuna la pradatori precum iepurii. Este de asemenea preferata de albine si fluturi. Se seamana superficil in rasadnita rece, primavara. Se repica la momentul potrivit in vase individuale si plantarea in pozitia permanenta se realizeaza in cursul verii. Daca se dispune de suficiente seminte, se poate semana direct afara. Divizarea tufelor se efectueaza primavara sau toamna, iar fragmentele respective pot fi replantate direct. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: EUPHORBIA CYPARISSIAS L. Denumire popular: Alior Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Laptele cinelui, Aior, Aleur, Alinor, Alion, Alior de cmp, Aliorita, Aribi, Arieu, Arior, Buruiana de friguri, Buruiana de negei, Buruiana de rie magareasca, Buruiana magareasca, Lapte brostesc, Laptele cucului, Laptele lupului, Laur, Laptic, Liliuar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura:

Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Euphorbiales Familia: Euphorbiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena cu rizom oblic, ramificat, lignificat si stoloni repenti; tulpina inalta pana la 50 cm, ramificata, glabra, galben-verzuie, spre baza adesea rosietica ; frunze alterne, ingust-liniare (0,55mm latime), moi; flori unisexuate, lipsite de invelis floral, grupate o floare femela si mai multe mascule intr-o cupa formand un ciatiu pe marginea careia se gasesc glande bicornute galbui sau brunii; ciatiile sunt dispuse, la rindul lor in inflorescente umbeliforme; fruct capsula cu seminte prevazute cu caruncula. Ecologie i rspandire Specie xeromezofita, heliofila, frecventa din zona stepei in etajul boreal in pajisti, locuri ruderalizate, pietroase. Detalii... Organe utilizate Produs vegetal folosit Euphorbiae herba, recoltata in faza de inflorire deplina. Se foloseste de obicei latexul in stare proaspata. Acesta exuda cand organele plantei sunt taiate. Compoziia chimic Latexul proaspat contine diterpene toxice (esteri ai ingenolului si a 5-desoxiingenolului), enzime proteolitice, gume, rezine, tanin, uleiuri volatile, substante grase, alcooli triterpenicipentaciclici. Organele aeriene ale acestei specii contin urmatorii pigmenti: acid eleagic, delfinidina, cianidina sau/ si pelargonidina, glicozizi antocianici metilati, nircetina, quercetina sau/ si kampferol, flavonoli metilati, flavonoli oxigenati, glicozide acilate ale flavonolilor, apigenina sau/ si luteolina, flavanone, C-glicozilflavonoizi, biflavonili, proantocianidine, calcone si aurone. Aciune terapeutic

Iritanta pentru mucoase si piele (rubefianta, vezicanta, necrozanta), purgativa drastica, antipapilomatoasa, antieczematoasa,vermifuga. Importana Toxica Utilizare Eczeme, papilomatoza (la extirparea negilor, la om si animale) sau in constipatia animalelor mari (medicina veterinara). Alte utilizari: Extractele apoase sunt utilizate in scop tinctorial, pentru obtinerea de nuante de galben verzui si galben bruniu. Lana mordata cu o solutie de sulfat de aluminiu si potasiu si vopsita cu extractul obtinut din tulpinile cu flori, se coloreaza in galben verzui. Mordarea lanii cu osolutie de bicromat de potasiu, determina colorarea in galben bruniu (Chirila s.a., 1999). Toxicitate Speciile genului Euphorbia sunt cunoscute pentru proprietatile purgative drastice (E. lathyris L. = buruiana de venin), ichtiotoxicitate ( E. helioscopia L. = alior, laptele cucului), agresivitate dermica si producerea de conjunctivite grave (E. cyparissias L., E. esula L. = laptele cainelui, buruiana de negi). Aceste specii produc accidente frecvente prin contact dermic, in special lucratorilor horticoli, care constau din eriteme dermice, inflamatii, vezicule, conjunctivite. La copii, intoxicatiile semnalate s-au manifestat prin inflamatii ale mucoasei bucale si gatului, vomismente, diaree, midriaza, delir, convulsii. Animalele care au consumat specii de Euphorbia au laptele toxic. Forme farmaceutice Latex proaspat pentru tamponarea locurilor bolnave (uz extern) de 3 - 4 ori pe zi, pana la necrozarea papilomului respectiv; infuzie 3 4 % din planta uscata, pentru uz intern, in medicina veterinara. Conservare Cultivare Mod de cultivare: - Prin seminte, rasadul se ia din rasadnita, se repica in ghiveci si se transplanteaza in locatia finala

- Prin butasi de tulpina care, in primavara, inainte de a fi plantati initial in ghivece, vor fi supusi unui tratament hidrotermic (introducerea bazei lor in apa la 20-30 grd C) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: EVONYMUS EUROPAEUS L. Denumire popular: Salba moale Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Voiniceriu, Caprifoi, Clocuta, Grujaca, Lemn cinesc, Lemnul cinelui, Parastasul popii, Pomita de snger, Snger, Voinicar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Celastrales Familia: Celastaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust sau arbore inalt pana la 6 m; lujerii tineri si ramurile 4-muchiati, cu muchiile rotunjite; lastarii au o crestere viguroasa si formeaza 4 muchii aripate, provenite din suber; frunze opuse, alungit lanceolate sau ovat-eliptice, acuminate, pe margine crenat-serate, pe dos albastrui-verzi; flori hermafrodite, pe tipul 4, grupate cate 3-8 in axila frunzelor; infloreste in luna V; fruct capsula de culoare rosie-carmin sau roza, se deschide la maturitate prin 4 valve; seminte albicioase, inconjurate de un aril portocaliu. Ecologie i rspandire Specie mezofila, mezotrofa, frecventa din zona padurilor de stejar - etajul gorunului prin paduri, locuri cranguri, tufarisuri. Detalii... Organe utilizate Produsul vegetal folosit Euonimus cortex. Compoziia chimic Scoarta arbustului contine glicozide cardiotonice: evatrozida (glucoarabinozida digitoxigenolului), evatromonozida (arabinozida digitoxigenolului),

evobiozida si evonomozida, alcaloizi (in special evonina) care sunt poliesteri ai acidului evonic (piridindicarboxilic) cu evonimolul (alcool sesquiterpenic polihidroxilat). S-a mai constatat prezenta triterpenelor (citrullol) si rezinelor care contin: atropurol, euonisterol, homoeuonisterol. Tesuturile aeriene ale plantelor contin: acid cerotic, acid malic, acid citric, acid euonic, acid tartric, tanin, fitosteroli si galactitol. Aciune terapeutic Cardiotonica de tip digitalic, coleretic-colagoga si laxativa, insecticida. Importana Tinctoriala, tananta Utilizare Insuficienta cardiaca, pediculoza capilara. Alte utilizari: Medicina umana (populara): fructele folosite ca purgativ si vomitiv. Medicina veterinara (populara): frunze, fructe, scoarta folosite ca decoct in tratarea cainilor de raie. Vopsitorie: scoarta pentru vopsitul fibrelor in galben. Protectia mediului: folosita in padurile din campie pentru ameliorarea solului sau pentru realizarea gardurilor, perdelelor de protectie. Toxicitate La supradozare heterozidele cardiotonice opresc inima in sistola. Forme farmaceutice Interactiuni medicamentoase: Posibile la asocierea cu heterozide cardiotonice. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FAGOPYRUM ESCULENTUM (L.) Moench Denumire popular: Hrisca Sinonime tiinifice: F. sagittatum Gilib. Alte denumiri populare: Hirisca, Risca, Tatarca Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Polygonales Familia: Polygonaceae

Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala cu tulpina ramificata, la maturitate rosietica ce poate atinge inaltimi cuprinse intre 30-60 cm; frunzele cordat-sagitate, cu varful ascutit, au la baza petiolului o membrana (ochree) tubuloasa, scurta; florile hermafrodite, rosietice sau albe sunt grupate in raceme spiciforme dispuse in axila frunzelor si au cate 8 glande nectarifere la baza staminelor; inflorirea are loc in VII IX; fructele trimuchiate au fetele netede si muchiile intregi, ascutite. Ecologie i rspandire Specie cultivata ca planta alimentara si melifera, originara din Asia centrala. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza organele aeriene ale acestei plante, Fagopyri herba, pentru continutul lor in flavone. Compoziia chimic Organele aeriene contin: 2-3 % flavone, pana la 58 % in varietatile ameliorate (rutozida, tetrametoxirutozida, quercetol liber); antocianozide, naftodiantrone (fagopirina asemanatoare structural cu hipericina). Fructele contin acizi grasi si amidon in cantitati destul de mari. Aciune terapeutic Scade permeabilitatea si creste rezistenta capilarelor (prin flavonoide). Importana Melifera, alimentara Utilizare Materie prima pentru extractia industriala a rutozidei. Semintele se folosesc in alimentatie; la un consum indelungat se produce fotosensibilizarea datorata fagopirinei ( fenomen cunoscut sub numele de fagopirism). Organele aeriene se utilizeaza in vopsitorie deoarece contine o materie coloranta albastra. Toxicitate La un consum indelungat se produce fotosensibilizarea datorata fagopirinei (fenomen cunoscut sub numele de fagopirism). Precauii i reacii adverse Fotosensibilizarea (prin naftodiantrone).

Cultivare Hrisca este o planta care creste usor, care reuseste pe solurile nisipoase uscate, sarace,dar si pe soluri grele ori acide. Prefera climatul umed si rece, dar reuseste si in regiuni uscate, aride. Este adesea cultivata pentru semintele si frunzele sale edibile. O productie de seminte se produce in circa 100 zile de la semanat si una de frunze in 8 saptamani. Semintele se matureaza neregulat, pe parcursul catorva saptamani si care urmare sunt dificil de recoltat. Hrisca are o rezistenta slaba la temperaturi joase, dar este rezistenta la boli si daunatori. Se seamana in situ incepand de la mijlocul primaverii, pana la inceputul verii. Semintele germineaza de obicei in 5 zile. Semanatul mai timpuriu este efectuat in cazul obtinerii unei productii de seminte sau frunze, in timp ce semanatul mai tardiv se efectueaza in special pentru productie de frunze sau masa verde. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe, recoltate mecanizat cu combina, iulieaugust Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FILIPENDULA ULMARIA (L.) Maxim. Denumire popular: Cretusca Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Aglica, Barba caprei, Bors, Caprifoaie, Pepenica, Racusor, Taula, Teisorl Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta erbacee, perena, de 50-200 cm inaltime, cu rizom orizontal, noduros; tulpina

este glabra, dreapta, simpla, roscata; frunzele bazale cu 35 foliole pereche; florile sunt albe-crem dispuse in inflorescenta de tip cima; inflorirea: iunieaugust; fructul este o polifolicula. Ecologie i rspandire Specie mezohigrofita-higrofita, mezotrofa; frecventa in etajul gorunului-etajul boreal, pajisti, zavoaie. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza Ulmariae flos Compoziia chimic Din plantele acestei specii a fost extras in anul 1838, acidul salicilic. Acesta se gaseste si sub forma de glicozizi asa cum este spiraeina sau esteri ca: metil salicilatul sau aldehida salicilica. In frunzele acestei specii au fost identificati urmatorii componenti: cumarine, rutina, hiperozid, filalbina, taninuri hidrolizabile (rugosin D), derivati ai safrolului (heliotropin = piperonal). Principalii componenti identificati in florile acestei plante sunt: - Glicozizii: salicozida si derivatii acidului salicilic: salicina, spiraeina, izosalicina, gaultherina, monotropina, metil-salicilat, etilsalicilat, aldehida salicilica, salicilat de metil. - Vitaminele: acid ascorbic, rutina. -Pigmentii (6 %): antocianidine, quercetina, quercetin-4'-glucozid (spireozid), quercetindipentozid, alti derivati ai quercetinei si kampferolului, rutina, hiperina si hiperozid. - Acizii: acid valerianic, acid citric, acid maleic. - Aminele: izoamilamina, izobutilamina, - Alte substante identificate in florile acestei plante sunt: taninurile, cumarinele si substantele minerale. Aciune terapeutic Antiseptica, analgezica, antiinflamatoare, diuretica si diaforetica. Importana Medicinala Utilizare

Se utilizeaza pentru tratarea reumatismului, febrei si a durerilor, pentru prevenirea hiperaciditatii si pentru stimularea excretiei acidului uric. In diferite forme de reumatism (administrare interna, sub forma de infuzie, sau externa, sub forma de comprese); in stomatite, gingivite (sub forma de lotiuni bucale cu infuzie 5-10%); in cosmetica. Medicina, umana, populara - uz intern - partile aeriene ale plantei se folosesc pentru eruptii tegumentare, nevralgii, febra, reumatism; uz extern tratarea ranilor (decoct din radacina); Medicina veterinara - uz intern - tratarea afectiunilor renale. Toxicitate Supradozarea conduce la tulburari renale si digestive. Contraindicaii Alergie la salicilati. Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare conduce la tulburari renale si digestive. Contraindicatii: Alergie la salicilati. Precautii si reactii adverse: Dozare: Forme farmaceutice Infuzie, globule homeopate. Interactiuni medicamentoase: Posibile la asocierea cu alte antiinflamatoare nesteroidiene. Conservare Cultivare Planta necesita un sol umed bogat in humus si semi-umbrit. In cazul pozitiilor de plin soare cretusca reuseste doar daca solul se mentine umed pe parcursul intregului sezon de crestere. Ii displac solurile uscate sau acide, in schimb creste bine pe solurile argiloase, grele. Florile au un miros puternic, iar frunzele sunt aromatice, cu un miros foarte diferit de cel al florilor. Se seamana toamna in rasadnita rece sau primavara, germinarea avand loc cel mai bine la o temperatura de 10-13oC. Se repica la momentul potrivit

in vase individuale si plantarea afara se efectueaza vara, cand plantele sunt suficient de crescute. Daca nu, se tin in rasadnita rece peste iarna si se plantaza afara primavara tarziu. Divizarea tufelor poate fi efectuata toamna sau iarna. Fragmentele mari pot fi replantate direct in pozitiile permanente, iar fragmentele mici se trec in vase individuale si se cresc in rasadnita rece, pana la buna inradacinare. Plantarea afara se efectueaza in primavara. Mod de cultivare: Seminte semanate in spatii protejate, iar rasadul transplantat primavara in camp sau despartire de tufa Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Varfuri tulpinnale cu inflorescente-fara parti lignificate, cu cutit, foarfeca cu secera, in iunie-iulie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FOENICULUM VULGARE var. dulce (Miller)Thell. Denumire popular: Fenicul pentru samanta si tulpini Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae (Umbelliferae) Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Este o specie legumicola perena de la care se utilizeaza in scop alimentar petiolii ingrosati si carnosi. Produse vegetale folosite Foeniculi vulgare var. dulcis fructus et aetheroleum Compoziia chimic Analiza tesuturilor edibile au evidentiat urmatoarea compozitie chimica: 88,0 % apa, 2,8 %

glucide, 2,7 % proteine, 0,3 % lipide, 3,7 mg caroten. Glucidele sunt constituite din fructoza, glucoza, mici cantitati de zaharoza, pentoze, urme de glucuronide si 3,3 % fibre (celuloza si hemiceluloze).. Continutul in vitamine din 100 g tesut edibil a fost urmatorul: 52,0 mg acid ascorbic, 6,0 mg tocoferoli, 0,23 mg tiamina, 0,11 mg riboflavina, 0,30 mg nicotinamida, 0,25 mg acid pantotenic, 0,10 mg piridoxina si 0,10 mg acid folic. Culoarea caracteristica se datoreaza prezentei urmatorilor pigmenti: avicularina, kampferol, kampferol-3-arabinozid, kampferol-3-glucuronid, quercetina, quercetin-3-arabinozid si quercetin-3glucuronid. In 100 g tesut comestibil a fost determinat urmatorul continut de substante minerale: 430 mg potasiu, 100 mg calciu, 86 mg sodiu, 51 mg fosfor, 40 mg magneziu, 2,7 mg fier, 0,25 mg zinc si 0,06 mg cupru. Burzo s.a. (nepublicat) au determinat urmatorii componenti in substantele volatile extrtase din organele aeriene, prin hidrodistilare: 77,39 % anetol, 8,17 % -felandren, 5,91 % -pinen, 3,80 % metil cavicol, 1,53 % fencona, 1,20 % 3-caren, 0,55 % mircen, 0,43 % -cubeben si 0,41 % -pinen. Fructele contin: ulei volatil, hidroxicumarine (in urme): umbeliferona, scopoletina, ostenol, scopaina, furanocumarine (in urme): bergapten, psoralen, xantotoxol, columbianetol, piranocumarine, flavonozide. Fructele de Foeniculum vulgare ssp. vulgare contin dupa European Pharmacopoeia (2005) 1,0 10,0 % -pinen, 0,9 5,0 % limonen, 12,0 25,0 % fencona, max. 6,0 % estragol, max. 0,5 % cisanetol, 55,0 75,0 % trans-anetol, max. 2,0 % anisaldehida Importanta acestei plante legumicole consta in faptul ca are o valoare energetica scazuta: 104 kJ/ 100 g si un continut ridicat de vitamina C si provitamina A. Aciune terapeutic Uleiului volatil este stimulent al motilitatii gastro-intestinale; antispasmodic (la concentratii mari); stimulator al secretiei glandelor bronsice

(anetolul si fenchona in stadiu experimental). In vitro, herba are actiune antimicrobiana. Fructele au efect stimulator al motilitatii gastro-intestinale si antispasmodic (la concentratii mari). Extractul apos determina o crestere a motilitatii cililor tractului respirator. Importana aromatica si condimentara Utilizare Tuse, bronsite, catar al tractului respirator superior; dispepsii moderate; meteorism; flatulenta; dureri spastice moderate. In medicina traditionala produsul vegetal se utilizeaza in cosmetica si pentru tratarea unor afectiuni oculare cum ar fi conjunctivita. Toxicitate Contraindicaii Sarcina; copii mici. Precauii i reacii adverse Reactii alergice (rare) si chiar sensibilizare incrucisata cu alte substante alergizante la persoanele atopice. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Solutii hidroalcoolice, preparate magistrale (pentru uleiul volatil) sau infuzie si preparate magistrale (pentru fructe). Interactiuni medicamentoase: Nesemnalate. Conservare Cultivare Mod de cultivare: Prin fructe semanate primavara timpuriu cu semanatoarea de paioase; 8-10 kg / ha; 62,5 cm intre randuri, 2,5-3,5 cm adancime, distanta intre plante pe rand: 35 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Herba, cand majoritatea fructelor sunt in faza de lapte-ceara, cu vindroverul - Fructe, cand 50% din fructe sunt coapte, cu combina in lan, sau in doua etape: taiere cu secera si treierare separata a masei vegetale uscate Fia speciei Denumire

Denumire tiinific: FOENICULUM VULGARE Miller Denumire popular: Molura Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae (Umbelliferae) Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta perena cu radacina pivotanta si cu tulpina puternic ramificata, de 1 2 m inaltime. Frunzele sunt mari, penat-sectate, alterne. Florile sunt galbene, grupate intr-o umbela-compusa. Fructele sunt dicariopse de culoare brun-verzuie, aromatice. Ecologie i rspandire Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza radacinile, frunzele proaspete si fructele care contin uleiuri volatile cu compusi aromatici fenilpropanici, iar in scop tinctorial se utilizeaza partea aeriana recoltata inainte de inflorire. Produsele vegetale folosite Foeniculi fructus et aetheroleum. Compoziia chimic Principalii componenti identificati in fructe sunt: glucidele (4 5 %), lipidele (12 28 %), proteinele (16 - 20 %), uleiurile volatile (3 6 %), substantele pectice si substantele minerale. Au mai fost identificate si urmatoarele substante: Fenoli: acid cafeic, acid benzoic, acid cinamic, acid ferulic, acid cumaric, p-cumaric, quinic, acid shikimic, acid siringic, acid cafeoil-chinic (cinarina). Furanocumarine: xantotoxina, imperatorina, bergapten, marmerina, marmezina, izopimpinelina. Fitosteroli: -sitosterol, stigmasterol, campesterol. Cumarine: esculetina, umbeliferona, scopoletina, columbianetina, ostenol, seselina.

Acizi grasi: acid petroselinic (7 16,8 %), palmitic (0,4 0,56 %), oleic, linoleic, arahic. Aminoacizi: alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid fumaric, acid glutamic, glicina, izoleucina, histidina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, trptofan, tirozina, valina. Vitamine: acid ascorbic, niacina, riboflavina, rutina, tiamina. tocoferol, - tocoferol. Pigmenti: quercetina, izoquercetina, kampferol, kampferol-3-arabinozid, kampferol-3-glucuronid, mircen, -caroten. Acizi organici: acid citric, malic, acid clorogenic, acid fumaric, acid tartric. Alte substante identificate in fructele de fenicul sunt: fenilpropanoizi (estragol, apiol), derivati naftalenici (miristicina) si dihidroxicumarine (scoparona). Uleiul volatil extras din fructele de fenicul contine: 50- 90% E-anetol, insotit de estragol si de aldehida anisica, hidrocarburi monoterpenice ( mircen, cis- si trans--ocimen, terpineol, limonen, p-cimen, - si - pinen, - tuien, fenchen, sabinen, D3-caren ), alcooli monoterpenici (linalol, terpinen-1-ol-4, ocimenol, fenchol), cetone (fenchona, camfora) si oxizi monoterpenici(1,8cineol), cumarine (umbeliferona, esculetozida), furanocumarine (psoralen, bergapten, imperatorina, xantotoxol) si piranocumarine (seselina). Constituentul caracteristic este (+)-fenchona al carui continut variaza intre 1-24% in functie de specie, rasa chimica si conditii pedoclimatice. Ea imprima gustul amar si camforat cand depaseste 20%. In functie de varietate, compozitia chimica a acestor uleiuri este diferita. Astfel, uleiul volatil provenit de la F. vulgare Mill var.vulgare (fenicul amar) este mai bogat in (+)-fenchona si -pinen (contine 50-70% E-anetol, 3-20% estragol, 9-22% fenchona, -pinen ), iar cel de la F.vulgare Mill. var.dulcis, in limonen (contine peste 80% Eanetol,5-10% estragol sau metil-cavicol si mai putin de 2% fenchona, 18-29% limonen). Calitatea uleiurilor volatile este imprimata de continutul in E-anetol (61,6-78,3% la F. vulgare ssp.vulgare

var. vulgare; 84-90% la F.vulgare ssp. vulgare var. dulcis, 62-63% la F. vulgare ssp. piperitum). Izomerul cis (Z-anetol) se gaseste in procent mai mic (0,5%). Analiza frunzelor a permis sa se identifice prezenta urmatoarelor substente: lipide (0,4 4,6 %), proteine (2,8 28 %), acid cafeoil chinic (cinarina), acid glicolic, Pigmenti: kampferol, kampferol-3-arabinozid, kampferol-3-glucuronid, quercetin-3-arabinozid, quercetin-3-glucuronid, quercetin-3-l-arabinozid, avicularina, -caroten. Vitamine: acid ascorbic, niacina. Akgul si Bayrak (1988) au analizat compozitia uleiului volatil extras din frunzele de Foeniculum in care au identificat 13 componenti: (E)-anetol (29,70 %), -pinen (25,58 %), -fellandren (25,44 %), fencona (3,14 %), metil cavicol (3,11 %), p-cimen (1,87 %), limonen (1,72 %), -pinen (1,25 %), mircen (1,20 %), -terpinen (1,14 %), camfen (0,53 %), p-metoxifenilacetona (0,23 %) si anetol (0,01 %). Analizele efectuate de aceiasi autori la uleiul volatil extras din tulpinile de Foeniculum, au permis identificarea a 14 componenti: (E)-anetol (37,07 %), -pinen (14,12 %), -fellandren (13,20 %), -terpinen (10,16 %), p-cimen (8,18 %), fencona (4,75 %), metil cavicol 2,15 %), mircen (2,07 %), limonen (1,25 %), -pinen (1,13 %), camfen (0,23 %), (Z)-anetol (0,01 %), anisaldehida (0.01 %) si p-metoxifenilacetona (0,01 %). Analiza uleiului volatil din florile de Foeniculum a evidentiat existenta unor diferente mici fata de cel extras din tulpini. Compozitia uleiului volatil a fost urmatoarea: 61,08 % (E)-anetol, 11,27 % pinen, 6,92 % fencona, 5,97 % -fellandren, 2,94 % metil cavicol, 2,21 % p-cimen, 1,93 % pinen, 1,39 % limonen, 1,16 % mircen, 0,95 % terpinen, 0,65 % camfen, 0,28 % (Z)-anetol, 0,13 % anisaldehida si 0,01 % p-metoxifenilacetona. Aciune terapeutic Fructele au actiune stomahica, carminativa, galactagoga, diuretica, vermifuga, antibacteriana.

Uleiul volatil de fenicul (Foeniculi Aetheroleum) au actiune: carminativa, stomahica (tonicaperitiva), coleretic-colagoga, vermifuga, galactagoga, antispastica, analgezica, stupefianta minora, psihoactiva; bactericida si antiseptica in special la nivel renal; oestrogena, emenagoga, tonica si stimulenta (in doze mici); este cardiotonic si tonic respirator. Importana Medicinala, melifera Utilizare Colici abdominale, flatulenta, hipogalactogeneza, parazitoze intestinale, hiposecretie lactica, litiaza renala. Uleiul volatil se utilizeaza pentru fabricarea pastelor de dinti, pentru prepararea bauturilor alcoolice, pentru produsele de patiserie si pentru condimentarea mancarurilor. Pastrat in conditii corespunzatoare, un timp mai indelungat, uleiul volatil de fenicul (Foeniculi Aetheroleum) sufera un proces de imbatranire (au loc oxidari si izomerizari ale diferitilor constituenti, rezultand artefacte, ca de exemplu feniculina ). Pigmentii hidrosolubili extrasi din aceasta planta sunt utilizati pentru colorarea tesaturilor in nuante de galben, galben brun, vernil galbui, kaki galbui, kaki si gri verzui. Pentru obtinerea culorii galbene, lana mordata cu sulfat de aluminiu si potasiu se vopseste in extractul obtinut din plantele proaspete care au fost fierte si lasate 24 ore in extract. Lana mordata intr-o solutie de sulfat de aluminiu si potasiu, vopsita in extractul obtinut din plantele proaspete care au fost fierte si lasate 24 ore, retratata cu sulfat de cupru se coloreaza in vernil-galbui. Lana mordata intr-o solutie de sulfat de aluminiu si potasiu, vopsita in extractul obtinut din plantele proaspete care au fost fierte si lasate 24 ore, retratata cu sulfat feros se coloreaza in kaki (Chirila s.a., 1999). Toxicitate

In doze mari fructele de fenicul sunt toxice la nivel sistemului nevos cental (produc crize epileptiforme, halucinatii, somnolenta). Contraindicaii Sugari, copii si femei gravide. Forme farmaceutice Decoct, comprimate expectorante, solutii de uz intern. Interactiuni medicamentoase: Nesemnalate. Cultivare Planta prefera solurile fertile, mai ales cernoziomurile, cu apa freatica la o adancime de 2-2,5 m. Feniculul este o planta mai putin pretentioasa la caldura comparativ cu coriandrul si chimionul. Procesul de germinare incepe la temperaturi de 68oC Avand in vedere sensibilitatea la temperaturile scazute in cursul iernilor aspre, planta se cultiva in zonele de risc, numai ca planta anuala. Este o planta rezistenta la seceta, iar in anii secetosi creste continutul de compusi volatili din seminte. La noi in tara asigura productii ridicate in campia de sud si sud-est, precum si in campia de vest. Se seamana primavara de vreme (folosind semanatoarea universala adaptata pentru seminte mici), sau chiar toamna tirziu. In cazul regiunilor cu ierni mai blande, feniculul se poate semana si vara, in iulie-august, asa incat pana la intrarea in iarna plantele sa se dezvolte bine. Se practica o distanta intre randuri de 62,5 cm, adancimea de semanat 2,5-4 cm, iar cantitatea de samanta folosita pentru un hectar este de 8-10 kg. In timpul vegetatiei se aplica prasile si pliviri pe rand, iar daca cultura este prea densa se lasa 2-3 plante la buchet, cu o distanta intre buchete de 30-35 cm. La nevoie se aplica erbicidarea pentru combaterea buruienilor. In regiunile cu ierni aspre peste iarna cultura se acopera cu paie, iar primavara de vreme se strang materialele respective, se grapeaza de-a curmezisul randurilor si se aplica prasilele si

plivirile necesare. Primavara de vreme se pot aplica si ingrasaminte minerale. Recoltarea se incepe cand cea mai mare parte din umbele sunt maturate, folosind combina obisnuita. Daca se utilizeaza plantele intregi, se aplica recoltarea cu combina folosita pentru recoltarea porumbului siloz. Productia obtinuta este de 12-20 q fructe la hectar. Recoltare Valorificare FOENICULI FRUCTUS FRUCT DE FENICUL 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FRAGARIA x ANANNASSA (Weston) Decne. et Naudin Denumire popular: Capsuni Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee, perena de 5-20 cm inaltime, cu rizom cilindric; tulpina este scapiforma, la baza cu o rozeta de frunze din axila carora pornesc stoloni aerieni, lungi, care se inradacineaza la noduri; frunzele sunt trifoliolate; florile sunt mari, albe; inflorirea: mai-iunie; fructul este o poliachena rosie. Ecologie i rspandire Specie cultivata Organe utilizate Produsul vegetal folosit pentru tratamente Fragariae folium, iar pentru consum alimentar Fragariae fructus. Compoziia chimic Capsunile au un continut relativ scazut de proteine (0,82%), lipide (0,40 %), tanin (0,22 %), lignine (0,81 %) si glucide (7,48 %), din care 2,00 %

glucoza, 2,13 % fructoza si 1,11 % zaharoza. Au mai fost detrminate urmatoarele glucide: pectine (0,81 %), pentozani (0,91 %), celuloza (0,33 %), sorbitol (32 mg/ 100 g) si xilitol (28 mg/ 100 g). Aciditatea totala a fructelor a fost de1,09 % acid citric, fiind determinata de prezenta urmatorilor acizi: acid malic (0,14 %), acid citric (0,87 %), acid oxalic (15,80 mg/ 100 g), acid clorogenic (3,10 mg/ 100 g), acid p-cumaric (1,50 mg/ 100 g) si cantitati mici de acid quinic si acid galic (Souci s.a., 1981). Continutul fructelor in steroli a fost scazut: 10 mg/ 100 g -sitosterol si urme de stigmasterol. In 100 g tesut edibil a fost determinat urmatorul continut de vitamine: 64 mg acid ascorbic, 0,51 mg nicotinamida, 0,30 mg acid pantotenic, 0,22 mg tocoferol, 0,06 mg piridoxina, 0,05 mg riboflavina, 0,03 mg tiamina 0,02 mg acid folic si 0,01 mg filochinona. Continutul in substante minerale din aceste fructe variaza intre 0,30 si 0,74 %. In 100 g tesut s-au detrminat urmatoarele cantitati de elemente minerale: 147 mg potasiu, 29 mg fosfor, 26 mg calciu, 15 mg magneziu, 14 mg clor, 2,50 mg sodiu, 0,96 mg fier, 0,12 mg zinc, 0,12 mg cupru si 0,09 mg bor. Capsunii au fructele colorate in rosu datorita prezentei pelargonidin 3-glucozizilor si a unor cantitati mai mici de cianidin 3-glucozizi. Cercetarile efectuate de Given si colab. (1988) la capsuni, au evidentiat ca pe parcursul perioadei de crestere si maturare a fructelor continutul in antociani creste pana la 400 nmol/g substanta proaspata. Compozitia chimica a frunzelor este urmatoarea: taninuri elagice (pediculagina, agrimoniina), flavonoide, proantociani, acid ascorbic si ulei volatil. Valoarea energetica a capsunilor este relativ scazuta (154 kJ/ 100 g fruct), dar sunt importanti in alimentasie pentru continutul lor in acid ascorbic, pentru aciditatea ridicata si pentru continutul lor in glucide solubile si substante minerale. Aciune terapeutic Extractele obtinute din frunze au actiune astringenta (prin tanin). Importana

Utilizare Alimentatie - fructele se consuma in stare proaspata sau se folosesc pentru prepararea jeleurilor, gemului, siropului, etc.; Medicina, umana, populara - uz intern - frunzele sub forma de infuzie se foloseau pentru boli de rinichi; Cosmetica - se fac masti si creme pentru catifelarea tenului; Apicultura - specie melifera. Alte utilizari: Pareze intestinale, afectiuni hepatice, litiaza renala, anemie, febra etc. Toxicitate Supradozarea conduce la tulburari renale si digestive. Contraindicaii Persoane alergice la fragi. Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare conduce la tulburari renale si digestive. Contraindicatii: Persoane alergice la fragi. Precautii si reactii adverse: Dozare: Forme farmaceutice Infuzie. Interactiuni medicamentoase: Nesemnalate. Conservare Cultivare Planta prefera solul fertil, bine drenat, cu capacitate de mentiere a umiditatii si cu o pozitie insorita. Tolereaza semiumbra, dar productia de fructe va fi redusa cand plantele se cresc in astfel de conditii. Este adecvat mulciul de frunze de pin si molid. Se cultiva in zonele cu climat temperat pentru fructele sale edibile. Multe varietati de capsun sunt sensibile la durata de iluminare zilnica si infloresc numai in anumite perioade ale anului. Alte cultivaruri au fost selectionate pentru a nu fi senzitive la lungimea zilei si pot produce fructe in cea mai mare parte a verii. Aceste cultivaruri in mod

normal sunt denumite ca remontante. Plantele sunt sensibile la ingheturile tarzii in perioada infloririi. Sunt plante foarte sensibile la bolile provocate de virusuri, care de obicei se raspandesc prin intermediul afidelor. Plantele tind sa degenereze dupa cativa ani si trebuie sa fie inlocuie. Samanta este un mijloc sigur de propagare. Este potrivita ca planta asociata pentru fasole, spanac, salata. Se seamana in sera primavara devreme. Germinarea are loc in circa 4 saptamani. Plantulele cresc foarte incet la inceput, dar apoi cresterea este rapida. Se repica in vase individuale si plantarea afara se efectueaza pe parcursul verii. Divizarea efectuata in iulie/august permite ca plantle sa devina stabilizate pentru urmatorul an de productie. Ele pot fi de asemenea supuse manipularii in primavara urmatoare, daca nu este necesara productie de fructe in primul or an. Portiunile pot fi plantate afara in pozitiile permanente. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FRAGARIA VESCA L. Denumire popular: Fragi de padure Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Fraguta salbatica, Pomita, Varagute, Afrange, Buruiana de fragi Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee, perena cu rizom scurt; tulpina este scapiforma, la baza cu o rozeta de frunze din axila carora pornesc stoloni aerieni, lungi; frunzele sunt trifoliolate; florile sunt albe; inflorirea: mai-iunie; fructul este o poliachena rosie. Ecologie i rspandire Specie mezofita, mezoterma; frecventa in zona padurilor de stejar-etajul boreal, pajisti, raristi de padure.

Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Fructele contin: glucide, mucilagii, pectine, acid citric, acid malic, acid salicilic. Substantele volatile contin in principal: acid (S)-2-metilbutanoic, benzil alcohol, 2,5-dimetil4-hidroxi-2H-furan-3-ona, acid benzoic si acid Ecinnamic. Aciune terapeutic Extractele din frunze si radacini au actiune diuretica si astringenta. Extractele apoase din radacini au actiune vermifuga. Importana Medicinala, melifera, alimentara Utilizare Se folosesc pentru tratarea constipatiilor si hemoroizilor. Fructele au proprietati diuretice si fac parte din dieta recomandata in caz de tuberculoza, artrita, guta si reumatism. Alimentatie - fructele se consuma in stare proaspata sau se folosesc pentru prepararea jeleurilor, gemului, siropului, etc.; Medicina, umana, populara - uz intern - frunzele sub forma de infuzie se foloseau pentru boli de rinichi, cistite, enterite, reumatism; Apicultura - specie melifera. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Foliolele frunzelor, iunie- septembrie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FRANGULA ALNUS Miller Denumire popular: Crusin Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rhamnales Familia: Rhamnaceae Compoziia chimic Planta contine: catechine, galotanin si alcaloizi: franganin, frangufolin ti frangulanin B. Antrachinone: aloe-emodin, aloin, dezoxibarbaloin si glucozizi antrachinonici: emodin-glucozid, glucofrangulin A, glucofrangulin B Glicozizi: amigdalina, frangularozid, frangulin A, frangulin B si glucozizi: helicin.

Scoarta contine: tanin, antrachinone (3,0 7,0 %): barbaloin si physcion, alcaloizi: armepavin, chrizofanol, emodin si heterodiantrone: palmidin C. Aciune terapeutic Depurativa, laxativa, toxica, purgativa si tonica. Importana Medicinala, melifera, toxica, tinctoriala Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Scoarta recoltata de pe ramuri de 2-4 ani, in martie-aprilie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FRAXINUS EXCELSIOR L. Denumire popular: Frasin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Fracsn, Frapsin, Frasen, Iasig, Iesic Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Oleales Familia: Oleaceae Caractere morfologice Arbore; tulpina ajunge la 40 m inaltime, cu muguri negriciosi; frunze imparipenat compuse, cu foliole ovat-lanceolate pana la oblong-lanceolate, serate, dintii inconvoiati spre varf; flori fara corola dispuse in panicule; inflorirea: mai; fructul samara, cenusiu-galbuie. Ecologie i rspandire Specie mezofita-mezohigrofita; frecventa in zona de padurilor de stejar-etajul fagului, paduri, lunci, zavoaie. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza foliolele, Fraxini folium, recoltate in lunile mai iunie. Compoziia chimic Foliolele contin cumarine dintre care a fost identificata fraxozida (8- O- glucozil fraxetolul), fraxetol si izofraxetol S-a mai detrminat prezenta urmatoarelor substente: flavonozide (rutozida), 1% triterpene pentaciclice (acid ursolic), iridoide (excelsiozida), manitol, inozitol, taninuri, acizi organici (malic, - aminiadipic), ulei volatil, gome. Aciune terapeutic

Diuretica (cu cresterea eliminarii acidului uric), diaforetica, laxativa, analgezica, antiinflamatoare. Importana Medicinala, melifera, tinctoriala, tananta, producatoare de lemn Utilizare Guta, artrita, artroze, reumatism. Industrie - lemnul este folosit la fabricarea furnirului pentru mobila, in constructia avioanelor, vagoanelor de cale ferata, schiurilor etc. ; Medicina umana, populara - uz intern - frunzele si florile au actiune diuretica, laxativa, antireumatismala etc.; - uz extern - tratarea eczemelor, acneei, plagilor; Medicina veterinara - uz intern - tratarea afectiunilor renale, cistitelor si ca purgativ; uz extern - tratarea plagilor; Apicultura - specie melifera. Forme farmaceutice Infuzie si pulbere laxativ- purgativa. Cultivare Plantele reusesc chiar in pozitii foarte expuse si necesita un sol bogat, cu un pH situat la valori de 4,5, dar prefera valori situate peste 5,5. Tolereaza pentru anumite perioade solurile inundate si ii displace uscaciunea la nivelul sistemului radicular, mai ales primavara tarziu. Nu suporta umbra, asa incat plantele tinere nu se dezvolta corespunzator in astfel de conditii si adesea mor. In perioada de dormanta plantele sunt foarte rezistente la frig, in schimb cresterile tinere primavara, chiar pe plante mature sunt sensibile la actiunea temperaturilor joase. Este un arbore care creste rapid. Semintele este de preferat a se recolta verzi, imediat ce sunt complet dezvoltate, dar inainte de a se deshidrata complet pe arbore. Se seamana imediat in raadnita rece. De regula germineaza in primavara. Semintele pastrate necesita o perioada de statificare si se seamana cit de repede posibil in rasadnita rece. Circa 5% din semintele pastrate germineaza in primul an, iar restul in cel de-al doilea an. Se procedeaza la repicat in vase

individuale care se tin in rasadnita rece pentru prima iarna. Plantarea afara in pozitia definitiva sau intr-o pepiniera se efectueaza primavara tarziu sau vara devreme in anul urmator. Daca se dispune de suficiente seminte este posibil semanatul direct afara intr-un pat nutritiv, de preferat toamna. Se cresc in aceste conditii pentru doi ani inainte de transplantare, fie in pozitia permanenta, fie intr-o pepiniera. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Flori, in aprilie-mai - Foliole, prin strunjire, in mai-iunie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FRAXINUS ORNUS L. Denumire popular: Mojdrean Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Oleales Familia: Oleaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore; tulpina ajunge la 10 (15) m inaltime, cu muguri cenusii; frunze imparipenat compuse, cu foliole eliptice, ovate sau ovat-lanceolate, pe margini serate sau crenat-serate, pe fata glabre, iar pe fata inferioara, pe nervura principala ruginiu paroase; flori albe; inflorirea: apriliemai; fructul samara bruna. Ecologie i rspandire Specie xeromezofita-mezofita, subtermofita; sporadica in zona de silvo-stepa-etajul fagului, raristi si margini de padure, mai ales pe substraturi pietroase, calcaroase. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Scoarta acestei specii contine: cumarine: esculina, esculetina, fraxina si fraxetina. Aciune terapeutic

Laxativa, purgativa si tonica. Importana Melifera, producatoare de lemn Utilizare Industrie - lemnul este folosit la fabricarea cepurilor de butoaie, la rotarie etc. ; Medicina umana, populara - uz intern - seva obtinuta prin crestarea scoartei se foloseste pentru combaterea tusei Apicultura - specie melifera. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FUMARIA OFFICINALIS L. Denumire popular: Fumarita Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Corcodan, Curcodana, Fierea pamntului, Fumarica, Fumul pamntului, Gusa porumbului, Iarba de curca, Iarba fumului, Sactere, Saftarea, Safterea, Saftra, Salfarea, Saftina, Saftire, Sefterea Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subncreng Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Papaverales Familia: Fumariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee anuala; tulpina inalta pana la 50 cm, ramificata, slab brazdata; frunze petiolate, dublu penate cu segmente liniar lanceolate; inflorescenta racem simplu, alcatuita din flori zigomorfe, cu petalele externe rotunjite la varf, roze cu varf purpuriu; inflorire in maiseptembrie; fruct monoseminal, indehiscent, globulos, cu varful slab emarginat. Ecologie i rspandire Specie euriterma, mezoxerofila, intalnita sporadic din zona padurilor de stejar pana in subetajul gorunului in locuri ruderale, pe langa drumuri, in culturi. Organe utilizate Se utilizeaza partea aeriana inflorita a plantei, Fumariae herba, care contine 0,5 1,0 % alcaloizi. Compoziia chimic

Organele aeriene contin: acizi organici (malic, citric, succinic si fumaric), acizi fenolici (acid clorogenic si cafeic), rezine, mucilagii si substante flavonoide (glicozizi ai quercetolului si rutinozida). Alcaloidul principal este protopina. Aceasta este insotita de criptopina si de alte tipuri de alcaloizi: spirobenziltetrahidroizochinoline (fumaricina, fumarilina), indenobenzazepine (fumaritrina, fumarofina), protoberberine (sculerina, stilopina, canadina, dicentrina), benzofenantridine (cheleritrina si sanguinarina), ftalidizochinoline ( -, hidrastina), secoftalidizochinoline (fumaridina). Herba mai contine 0,5 % flavonozide (rutozida), acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, acid cafeoilmalic), acizi organici (fumaric, citric, malic, succinic), substante amare, rezine, mucilagii. Aciune terapeutic Amficoleretica (reglator al fluxului biliar), antispastica in special la nivelul sfincterului Oddi si tractului gastrointestinal (datorita fitocomplexului). Protopina imprima actiune antispastica, anticolinergica, antiaritmica, antibacteriana si creste legarea acidului gamma aminobutiric (GABA) de receptorii sai centrali . Importana Medicinala Utilizare Dischinezii biliare, disconfort gastrointestinal. In medicina traditionala se foloseste in afectiuni digestive (colecistite, cand acizii polifenolcarboxilici intervin prin efecte colagoge si coleretice, iar protopina prin efect antispastic), locomotorii (reumatism, artrite probabil datorita detoxifierii sangelui prin efect coleretic-colagog si restabilirea tranzitului normal), boli metabolice (ateroscloroza prin efect hipocolesterolemiant consecutiv celui coleretic, cresterea secretiei biliare efectuanduse

pe baza scoaterii colesterolului circulant si transformarea lui in acizi biliari; hiperglicemii efectul hipoglicemiant s-ar putea datora mucilagiilor care reduc absorbtia glucozei, iar rutozida ar putea prevenii angiopatiile diabetice), boli de piele (inlatura pruritul indus de hiperbilirubinemie si de toxinele digestive), infectii urinare (cistite prin efect antibacterian). Alte utilizari: Medicina umana (populara): planta folosita in boli de piele, de stomac si de splina; cu decoctul plantei se trata gingivita sau se bea pentru curatirea sangelui. Homeopatie: Eczeme asociate unor boli hepatice. Toxicitate Contraindicaii Nesemnalate. Precauii i reacii adverse Nu se cunosc efecte secundare sau toxice, la doze terapeutice. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie 3%, suc obtinut prin presare pentru uz intern. Conservare Cultivare Planta prefera un sol usor bine drenat, cu pozitie insorita. Este o buruiana comuna in unele gradini si se autoinsamanteaza usor. Florile sunt rareori vizitate de insecte, dar sunt autofertile. Se seamana primavara in situ, dar in mod normal nu este necesar acest lucru deoarece plantele se autoinsamanteaza liber. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, la inflorire (mai-septembrie) prin taiere sau smulgere Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GALANTHUS NIVALIS L. Denumire popular: Ghiocel Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Amaryllidaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant anual, erbacee, cu rdcina pivotant, tulpina de 20-30 cm, ramificat, glauc, subire, frunze peiolate, bipenate. Florile sunt zigomorfe, mici, roze cu varful purpuriu, pintenate. Fructul este monosperm, indehiscent, uor emarginat la varf, iar bracteea are jumtate din lungimea pedicelului fructifer. Ecologie i rspandire Organe utilizate Se utilizeaz organele subterane ale acestei plante, Nivalis bulbus, pentru alcaloizii pe care ii conin. Compoziia chimic Bulbii acestei specii conin: 0,2 1,6% alcaloizi (galantamin, hipeastrin, licorin, tazetin, narciclasin, narwedin, pretazetin in bulbi, hemantamin, nivalidin in flori) i lectine. Spectrul alcaloidic este dependent de condiiile pedoclimatice i de chemovarietate. Aciune terapeutic Anticolinesterazic (parasimpatomimetic indirect), analgezic (datorit galantaminei), antiviral, citostatic, analeptic (pe centrul respirator), proprieti inotrop pozitive i cronotrop negative (imprimate de licorin). Importana Melifera Utilizare Materie prim pentru extracia galantaminei (produsul vegetal proaspt). Galantamina bromhidric se intrebuineaz in: miastenia gravis, miopatii, polineuropatii (nevrite, mielite, hemiplagii, maladia Alzheimer), tromboze sau embolii trombotice, intoxicaii cu substane inhibitoare ale colinesterazei (derivai organofosforici, alcaloizi tropanici), atonii post-intervenii chirurgicale (gastrice, intestinale, biliare) prin administrare de curarizante.

Toxicitate Galantamina inhib competitiv colinesteraza. Ingestia oral conduce la simptome asemntoare intoxicaiei cu fizostigmin (sialoree, diaree, colici, vom). N-au fost semnalate cazuri letale. Contraindicaii Nesemnalate la doze terapeutice. Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Soluie injectabil. Interaciuni medicamentoase: posibile cu alte parasimpatomimetice. Conservare Cultivare Planta pefer un sol umed, crete bine in teren inierbat sau printre arbuti. Prefer poziiile umbrite. Bulbii in stare dormind sunt rezisteni i suport temperaturi de cel puin -5oC. Plantarea bulbilor se face la o adancime de 5-7 cm, cat de devreme oosibil primvara. Este plcut de albine, asigurand sursa primar de polen i nectar. Se seamn imediat ce seminele s-au maturat, in rsadni cald. Germinarea are loc de obicei in primvar. Plantele se cresc in acelai vas in rsadni rece pentru primii doi ani, asiguranduse un ingrmant lichid, pentru a se evita deficienele de nutriie. Bulbii mici, in numr de 3 bulbi pe vas se planteaz in vase la inceputul verii, cand plantele au inc frunze i se afl in anul al doilea de cretere. Se cresc in rsadni rece un alt an, inainte de plantare in poziia permanent la sfaritul primverii, cand sunt inc an cretere. In cazul inmulirii prin semine trec circa 4 ani pan la inflorire. Divizarea se recomand a se efectua imediat ce plantele i-au incheiat inflorirea (i au inc frunze verzi), dei se poate face i la sfaritul verii, sau toamna timpuriu, cand plantele sunt in stare domind. Fia speciei Denumire

Denumire tiinific: GALEGA OFFICINALIS L. Denumire popular: Ciumrea Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bican de pdure, Bobiel, Ciumar, Iarba ciumei, Scrntitoare, Unghia ginii Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; tulpin dreapt, fistuloas, de 40120 cm; frunzele imparipenat compuse, cu 11-17 foliole lanceolate sau liniar lanceolate, cu varf obtuz; flori palid liliachii sau albe, dispuse in racem; inflorirea: iulie-august; fructul pstaie de 2-3 cm lungime, slab gatuit intre semine, de culoare roie brun, semine, alungite, turtite, brune. Ecologie i rspandire Specie mezotrof, higrofit; frecvent in zona pdurilor de stejar-etajul fagului, pajiti umede, zvoaie, malul apelor. Organe utlizate: Compziia chimic: Tulpinile conin: steroli (daucosterol), ureide (alantoin), derivai cumarinici (medicagol), pigmeni flavonoidici (quercetin, rutin, kampferol) i alcaloizi (4-hidroxigalegin, deoxivascin, deoxivascinon, galegin, hidroxigalegin, vascin i vascinon). Florile conin saponine, taninuri i pigmeni flavonoidici (quercitrin). Seminele sunt bogate in alcaloizi: 4hidroxigalegin, deoxivascin, deoxivascinon, galegin, vascin i vascinon, alturi de care se gsesc glucozizi (galuteolin). Aciune terapeutic: Extractele din frunze i flori au aciune diuretic i hipoglicemiant. Alcaloidul galegin, reduce coninutul de glucide din sange. Utilizare:

Se utilizeaz pentru stimularea lactaiei, tratarea diabetului i a constipaiilor cronice. Medicin, uman, popular - uz intern: frunzele au efect antispastic, antiasmatic, seminele au proprieti antiinflamatoare, antidiareice. Toxicitate: Se recomand luarea de precauii pentru a evita efectele toxice. Contraindicaii: Precauii i reacii adverse: Dozare: Supradozare: Forme farmaceutice: Conservare: Cultivare: Valorificare: Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Aciune terapeutic Extractele din frunze i flori au aciune diuretic i hipoglicemiant. Alcaloidul galegin, reduce coninutul de glucide din sange. Importana Toxica, medicinala Utilizare Se utilizeaz pentru stimularea lactaiei, tratarea diabetului i a constipaiilor cronice. Medicin, uman, popular - uz intern: frunzele au efect antispastic, antiasmatic, seminele au proprieti antiinflamatoare, antidiareice. Toxicitate Se recomand luarea de precauii pentru a evita efectele toxice. Cultivare Mod de cultivare: - Prin seminte direct in camp primavara tarziu - Rasad transplantat primavara sau toamna, - Despartire de tufa primavara sau toamna Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, la momentul infloritului iunie-august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GALIUM MOLLUGO L. Denumire popular: Sanzaiene albe Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Drgaic, Peteala reginei, Sinznie, Sntiene albe Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Rubiales Familia: Rubiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, cu rizom subire; tulpin tetramuchiat de 25-100cm inlime; frunzele ingust lanceolate pan la oblanceolate, de 2-7mm lime, dispuse in verticil; flori albe, mici, grupate in panicule dense; inflorirea iunie-septembrie; fruct dicariops rugoas. Ecologie i rspandire Specie mezofit-xeromezofit, euritrof; frecvent in zona de step-etajul gorunului, pajiti, tufriuri, margini de pduri. Detalii... Organe utilizate Organele aeriene sunt utilizate in scop medicinal Galii herba, iar rizomii, rdcinile proaspete i uneori organele aeriene sunt utilizate i in scop tinctorial. Compoziia chimic Organele aeriene conin urmtoarele substane: iridoide (asperulozid, monotropeozid, palustrozid), taninuri, cumarine, acizi polifenolcarboxilici (acid clorogenic), acizi organici (citric), enzime, substane minerale (in ambele specii). Flavonozide se gsesc numai in G. verum L. (7glucozidele quercetolului i luteolului, rutozid, izoquercetrin). Aciune terapeutic Sedativ, antispastic, diuretic, depurativ, laxativ, afrodisiac. Importana alimentara, medicinala, tinctoriala Utilizare Hidropizie, cistite, gut, reumatism, tulburri minore ale somnului, impoten. Rizomii proaspei sunt utilizai pentru extracia pigmenilor in care se vopsete lina mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu, dup care se face

retratarea cu aceeai substan. Astfel se obine culoarea roz. Culoarea bej-roz se obine cu acelai extract, dac mordarea se face cu bicromat de potasiu i retratarea cu sulfat de aluminiu i fier. Culoarea bej-deschis se obine cu acelai extract, dac mordarea s-a fcut cu bicromat de potasiu i retratarea cu sulfat de cupru. Culoarea galben verzui se realizeaz dac extractul utilizat pentru vopsire se obine din planta intreag, iar mordarea s-a fcut in soluie de bicromat de potasiu. Medicin uman, popular - uz intern:- partea aerian a plantei are aciune diuretic, antireumatic, antispastic, etc. Toxicitate Nesemnalat Contraindicaii Nesemnalate Precauii i reacii adverse Nesemnalate Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie 5 -10%, suc proaspt, tinctur. Interaciuni medicamentoase Necunoscute Conservare Cultivare Planta prefer pmantul de frunze i condiii de umbr. Tolereaz solurile uscate, dar frunzele devin uor arse cand se cresc in plin soare. Nu suport climatul cald. Se seamn in situ imediat ce seminele s-au maturat, la sfart de var. Seminele pot fi semnate de asemenea primvara i grmineaz foarte greu. Planta in mod real nu necesit ajutor, cci se poate autorepoduce. Dac plantele sunt bine aprovizionate cu ap se poate proceda la divizare primvara sau pe parcursul sezonului de cretere. Fragmentele mari pot fi replantate direct in poziiile permanente, iar fragmentele mai mici se trec

in vase individuale i se in in rsadni rece, pan la o bun inrdcinare. Plantarea afar se efectueaz primvara. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu coasa in perioada infloritului (maiaugust) Valorificare GALII HERBA - IARB DE SANZIENE SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GALIUM ODORATUM (L.) Scop. Denumire popular: Vinari Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Asprioar, Aviru, Buruiana muscului, Buruian de perit negru, Cucuruz de pdure, Dumbravnic, Floarea pdurii, Snjuane de pdure, Tmioas, Vinarie Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Rubiales Familia: Rubiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, cu tulpin tetramuchiat, dreapt; frunzele lanceolat-eliptice, cate 6-9 dispuse in verticil; flori albe, mici grupate in cime laxe; inflorirea aprilie-iunie; fruct dicariops, acoperit cu epi recurbai la varf. Ecologie i rspandire Specie sciadofil, mezotrof-mezofit; frecvent in zona pdurilor de stejar-etajul fagului, pduri, zvoaie. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz in scop medicinal organele aeriene ale acestei specii Galii herba, care conin cumarine i compui iridoizi . Compoziia chimic Organele aeriene conin: acid tanic, tanin, acid malic, acid citric, acid nicotinic, amida acidului nicotinic, derivai antracenici i derivai naftalenici.

Plantele acestei specii conin glucozizi iridoizi, aa cum este asperulozida (0,043 %), scandozida i monotropeina (C16H22O11). Printre componenii activi mai pot fi menionate: cumarinele: melilotozida in planta proaspt (0,l7 1,3 %) i glicozidele cumarinelor. Mathe .a. (1984) au urmrit variaia coninutului de asperulozid din specia Galium verum, substan ce are un efect uor laxativ. Cel mai mare coninut a fost determinat in faza de dezvoltare complet a florilor cand acestea conin cea mai mare cantitate de glicozizi monoterpenici de tip iridoid. Aciune terapeutic Sedativ, antiinflamatoare, antiedematoas, antispastic. Importana Utilizare Stri neurotonice, tulburri digestive i menstruale. Frunzele i seminele sunt comestibile, pigmenii galbeni din tulpinile florifere se utilizeaz ca i colorai alimentari iar din rdcini se poate extrage un pigment rou Industrie - planta se folosete la aromatizarea tutunului, unor vinuri, branzeturi; Medicin uman, popular - uz intern: partea aerian a plantei se folosete in combaterea insomniilor, ca sedativ i antiseptic. Precauii i reacii adverse Dureri de cap, tulburri hepatice. Comisia E, in Germania, nu a autorizat utilizarea acestui produs vegetal Cultivare Planta prefer pmantul de frunze i condiii de umbr. Tolereaz solurile uscate, dar frunzele devin uor arse cand se cresc in plin soare. Nu suport climatul cald. Prefer un sol calcaros umed. Ii displac solurile foarte acide. Tolereaz un pH cuprins intre 4,3-8,3. Este o specie foarte tolerant la poluarea atmosferic i crete bine in orae. Este foarte rezistent la temperaturi joase, de pan la circa -25oC. Este ocazional cultivat in grdini pentru scopuri medicinale i alte utilizri. Este totodat o plant ornamental, dar se rspandete rapid i poate deveni invaziv.

Se seamn in situ imediat ce seminele s-au maturat, la sfaritul verii. De asemenea, se poate face semnatul primvara, dar germineaz foarte greu. Frunzele de pe sol i umbra arborilor pot favoriza rata germinrii. Dvizarea tufelor se poate efectua primvara. De asemenea, se poate practica divizarea pe parcursul sezonului de cretere, dac fragmentele divizate se menin umede pan cand are loc stabilizarea. Fragmentele mari se pot replana direct la locul definitiv, iar cele mai mici se trec in vase individuale i plantele se cresc in rsadni rece pan la momentul unei bune inrdcinri. Plantarea afar se realizeaz primvara. Se pot pregti i butai de lemn nematurat, dup inflorire, in rsadni. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GENISTA GERMANICA L. Denumire popular: Drobi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae Subfamilia: Compoziia chimic Frunzele conin genistein. Aciune terapeutic Genisteina din aceast specie are activitate antibacterial, antimitotic, antioxidant, cardioprotectiv. Importana Medicinala Utilizare Se folosete pentru tratarea negilor Cultivare Planta crete uor intr-un sol uor bine drenat, cu o poziie insorit. Prefer mai degrab un sol uscat, tolerand solurile srace i nisipoase. Reuete pe soluri acide sau bazice. Planta tolereaz foarte bine fricul, rezist pan la temperaturi de

-35oC. Nu suport deranjamente la nivelul sitemului radicular i trebuie transplantat numai in perioada de tineree. Uneori se cultiv pentru obinerea vopselei i in acest caz este tratat ca plant bianual, antreaga plant fiind recoltat in cel de-al doilea an. Drobia nu necesit tieri, dar acestea pot fi aplicate dup incheierea infloririi cu scopul meninerii formei plantei. Realizeaz relaii de simbioz cu anumite bacterii din sol i contribuie la fixarea biologic a azotului molecular. Semnatul se recomand a se efectua toamna in rsadni rece, dup parcurgerea unei perioade de stratificare la rece. Se recomand pre-umecatarea pentru 24 ore in ap cald i semnatul in februarie, in rsadni rece. La momentul potrivit se repic in vase individuale i plantarea afar se efectueaz in cursul verii. Butaii de lemn semimaturat, cu dimensiuni de 5-10 cm se pot pregti in iulie-august in rsadni. Inrdcinarea are loc in primvar. Butaii de lemn matur, cu o lungime de 5-10 cm se pregtesc in rsadni in septembrie-octombrie. Plantarea afar se face toamna. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GENISTA TINCTORIA L. Denumire popular: Drobi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bobiel, Brab, Brobiu, Dinitr, Drebsoi, Drebuor, Droh, Drobior, Drobia, Drobia boiangiilor, Drobor, Drobuor, Drog, Droghi, Flori galbene, Genistr, Ghinistr, Ginistr, Ginistru, Grogan, Grozam, Grozam mic, Grozan, Inistrea, Inistru, Lemnul bobului, Schinistr, inistr Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia:

Caractere morfologice Subarbust; rdcin pivotant; planta glabr sau cu peri alipii; tulpina erect sau ascendent, puternic ramificat, de 10-60 cm inlime; tulpina 5muchiat; frunzele simple, lanceolat-eliptice, ciliate pe margini, acute; flori galben-aurii, grupate in raceme terminale; inflorire iunieaugust; fruct pstaie glabr sau scurt pubescent; semine rotunde, eliptic-lenticulare. Ecologie i rspandire Mezoxerofit, sporadic. Organe utilizate Genistae herba. Compoziia chimic Florile acestei specii conin dup Carman .a. (1985) flavone: luteolina i genisteina i isoflavone: daidzein, genistein, formononetin i isoprunetin (5-O-metil-genistein). Ozimina (1981) a identificat in G. patulata un Cglicozilflavonoid: orientin 4-O-glucozid. Dintre glicozizii izoflavonelor au fost identificai: formononetin 7-O-glucozid (ononin), orobol 7-O-soforozid. Herba conine: 0,3 0,8 % alcaloizi chinolizidinici (citizin, metilcitizin, anagirin, thermon, izospartein, lupanin, tinctorin), flavonozide (glucozida luteolului), izoflavonozide (genistein, genistin, daidzein), lectine, mucilagii, tanin, . Aciune terapeutic Diuretic, purgativ, emetic, de cretere a rezistenei capilare i de stimulare a circulaiei renale. Importana Tinctoriala Utilizare Afeciuni renale i ale vezici urinare, tulburri digestive, gut, dureri reumatice. In medicina, uman, popular se folosesc florile pentru tratarea afeciunilor hepatice i ale splinei, durerilor de stomac, afeciunile ale rinichilor, reumatismului, hipotiroidiei, iar ca tratament pentru uz extern se utilizeaz la tratarea reumatismului.

In alimentaie se folosesc pstile, care se recolteaz in iulie-august ca i cele de fasole. Ca plant tinctorial, se folosete partea aerian, pentru vopsitul fibrelor naturale in verde, portocaliu i galben intens. Precauii i reacii adverse Sarcin. La administrarea conform indicaiilor terapeutice nu s-au semnalat reacii adverse. Forme farmaceutice Infuzie. Interaciuni medicamentoase: Posibile cu alte substane estrogene. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, flori Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GENTIANA LUTEA L. Denumire popular: Ghinur galben Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Abrmeasc, Cahincea, Dunur, Engere, Enur, Fierea pmntului, Ghimbere de munte, Ghinuric, Ginur, Ginur amar, Ginure, Hinur, Ianur, Ienur, Inur, Inur galben, Inurea, Inuric, Ochincea, Strigoaie, Steger, intur Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Gentianales Familia: Gentianaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rizom gros; tulpina de 40-120 cm inlime, fistuloas, cilindric, neramificat, glabr, foliat; frunzele lat-ovat-eliptice; flori galbene dispuse in cime corimbiforme; inflorirea iulieaugust; fruct capsul conic, cu semine aripate pe margine. Ecologie i rspandire Specie mezofit, sporadic in etajul boreal-etajul subalpin, pajiti, versani insorii, abrupi; ocrotit ca monument al naturii. Organe utilizate

Se utilizeaz rizomii i rdcinile Gentianae radix, recoltate in lunile septembrie noembrie, care conin glucozizi de tip secoiridoidic. Compoziia chimic Analiza componenilor din rdcinilor acestei specii a indicat prezena urmtoarelor substane: glucide (zaharoz), oligoglucide (gentianoz, gentiobioz i geniotrioz), inulin, pectine, proteine (13,8 %), taninuri (acid geniotanic), steroli (geniosterol) i triterpene (lupeol i -amirin). Au mai fost identificate urmtoarele substane: Vitamine: acid ascorbic, niacin, acid nicotinic, riboflavin, tiamin. Acizi: acid cafeic, acid genistic, acid protocatechuic, acid oxicinamic, acid cinamic, acid siringic, acid gentisic. Principii active respectiv glucozizi cu gust amar: gentiin, gentiopicrin, gentiopicrozid, gentiamarin, amarogentin (0,05 0,1 %) i amaropanin. Derivai ai xantonei: gentisein, gentizina, izogentizina, gentiin, dihidrogentisein i gentiozid, precum i C-glucoxantone (mangiferin), care imprim produsului vegetal culoarea galben i constituie elemente caracteristice pentru identificarea chimic. Compui secoiridoizi 2 -3 %: dintre care gentiopicrozidul este constituentul majoritar, 0,05 % amarogentiozid, amaropanin, amaroswerin, esteri ai gentiogenolului, swerozidei i a swertiamarinei; Ali constitueni: alcaloizi (gentianina, gentiaflavina, gentianidina), fitosteroli (gentiosterol), oligozide ca gentiobioza (glucoza + - glucoz), gentianoza sau gentiotrioza (fructoz + gentiobioz), acid gentizic ( acid 2,5dihidroxibenzoic), tanin (acid gentiotanic), pectine, enzime. Enzimele, in cursul fermentaiei, produc hidroliza gentianozei la zaharoz, a genionozidei la izogentizin (substan puternic colorat) i parial a gentiopicrozidei la geniogenol (cu diminuarea gustului amar). Nu conine amidon.

Uleiuri volatile conin : -terpineol, carvacrol, cis-linalil oxid, limonen, linalool. Aciune terapeutic Stimulent al secreiei gastrice i biliare (principii amare), stimulent al sistemului nevos cental, in doze mici i inhibitor in doze mari (compui cetonici), depresiv pentru sistemul cardiovascular (aciune secundar), antipiretic i antimalaric. Importana Medicinala Utilizare Ulcere hipoacide, anorexie. Produsul fermentat este folosit in industria buturilor alcoolice. In medicin, uman, popular, se folosesc rizomul i rdcinile in tratarea gripei, stimularea funciei ficatului i a sistemului nervos, in ascaridioz. In medicin veterinar se folosete pentru tratarea anorexiei, tulburri digestive cronice, cistite hemoragice, tulburri de metabolism. In industruia buturilor. Forme farmaceutice Tinctur, extract moale, vin tonic. Interaciuni medicamentoase: Necunoscute. Cultivare Geniana necesit in general un sol umed bine drenat, cu o poziie adpostit, o anumit umiditate atmosferic, intensitate luminoas mrit, dar locuri unde temperatura nu este prea ridicat. In cazul zonelor cu veri fierbini este necesar o oarecare protecie de lumina prea puternic a soarelui. Cresc uor in orice sol de grdin, dar prefer solurile alcaline, creterea plantei este inceat i trec muli ani pan la atingerea staturii specifice. Au sistem radicular foarte profund i nu tolereaz deranjamente la nielul rdcinilor. Au o via foarte lung, de 50 de ani sau mai mult. In cazul inmulirii prin semine trec circa 3 ani pan la atingerea capacitii de inflorire. Se seamn imediat ce seminele s-au maturat, in rsadni rece, intr-o poziie luminat. Se poate semna la sfaritul iernii sau inceputul primverii,

dar seminele germineaz bine dup o perioad de stratificare. Ii pierd uor viabilitatea cand sunt pstrate, seminele mai vechi germineaz mai incet i neuniform. Este potrivit s se in seminele la circa 10oC pentru cateva zile dup semnat, pentru a se permite imbibiia. Dup aceasta, o perioad de cel puin 5-6 sptmani cu temperatura cuprins intre 0-5oC va determina o germinare rezonabil. Seminele se seamn la suprafa sau se acopr foarte uor cu un compost. Necesit germinare la intuneric, aa incat vasele trebuie acoperite cu ceva asemntor ziarului sau se in efectiv la intuneric. Se repic in vase individuale i se cresc in condiii de lumin slab in ser, pentru cel puin prima lor iarn. Plantulele cresc foarte incet i trec 2-7 ani pan la atingerea capacitii de inflorire. Cand plantele au o mrime corespunztoare se planteaz in poziiile permanente, la sfaritul primverii sau vara devreme. Se pot de asemenea pregti butai din tulpinile bazale, la sfaritul primverii. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi si radacini, cu cazmaua sau dislocatorul pentru sfecla, dupa 2-3 ani de cultura, toamna Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GEUM URBANUM L. Denumire popular: Cerenel Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant erbacee, peren, de 20-60 cm inlime, cu rizom gros, cilindric, oblic, cu numeroase rdcini adventive; tulpina este simpl sau ramificat, aspru proas, foliat; frunzele bazale sunt dispuse in rozet, cu 3-5 lobi, lung

peiolate, iar cele tulpinale sunt cu 3 lobi; florile sunt galbene; inflorirea: mai-septembrie; fructul este o poliachen. Ecologie i rspandire Specie mezofit, mezoterm, sciadofil; frecvent in zona de step-etajul fagului, margini i rariti de pdure, locuri ruderale. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz rizomul Gei rhizoma in scop medicinal i intreaga plant (cu rdcin), la inflorire, in scop tinctorial. Compoziia chimic Principalii componeni identificai in rizomii acestei plante sunt: taninurile: 10-24 % taninuri galice (galoil-glucoza) i catechice (Dcatechol), acid galic i acid elagic in stare liber, geozida (glicozida eugenolului cu vicianoza, care prin hidroliz acid elibereaz eugenol, glucoz i arabinoz). Ali constitueni: acid cafeic, ulei volatil, mucilagii, oze, rezine, principii amare i 0,3 % ulei volatil. Aciune terapeutic Antiseptic (atat prin tanin cat i prin eugenol), antiodontalgic. Importana Medicinala Utilizare Diarei acute, stomatite i gingivite. Pigmenii hidrosolubili extrai din aceast plant pot fi utilizai pentru colorarea esturilor in vernil i kaki. Culoarea venil se obine in cazul mordrii lanii cu o soluie de bicromat de potasiu iar culoarea kaki se obine dac vopsirea se prelungete cu circa 30 de minute (Chiril .a., 1999). Forme farmaceutice Tinctur, extract fluid, sirop, decoct, infuzie, gargarisme. Este un inlocuitor al rdcinii de Ratanhia. Interaciuni medicamentoase: Posibile, prin diminuarea absorbiei (prin tanin). Conservare Cultivare

Planta crete uor intr-un sol bun de grdin, bogat in materie organic, bine drenat i prefer umbra. Planta are capacitatea de a se autoansmana i hibridizeaz uor cu ali membri ai genului. Se seamn primvara sau toamna in rsadni rece. Se repic in vase individuale i plantarea afar are loc in cursul verii. Divizarea se poate realiza primvara sau toamna, iar procesul trebuie efectuat la fiecare 3-4 ani in vederea meninerii vigorii plantei. Fragmentele mari pt fi replantate direct in poziiile permanne, iar cele mai mici este bine de plasat in vase i de meninut in rsadni rece pan la o bun inrdcinare. Plantarea afar se efectueaz in primvar. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi, prin smulgere sa Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GINKGO BILOBA L. Denumire popular: Ginco. Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Ginkgoatae Subclasa: Ordinul: Ginkgoales Familia: Ginkgoacaea Subfamilia: Caractere morfologice Arbore ce atinge 30 m inlime; frunzele cztoare, in form de evantai (bilobate) sunt lung peiolate; florile unisexuate, dispuse pa indivizi separai (plant dioic): cele sunt solitare, iar cele lung peiolate sunt constituite din 2 ovule din care numai unul se dezvolt i formeaz o sman acoperit in intregime de un inveli crnos, glbui, pruinos (cu cear la exterior), urat mirositor; smana se matureaz in IX . Ecologie i rspandire Specie cultivat ca plant ornamental, originar din Extremul Orient (China).

Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz frunzele acestui arbore (Ginkgo bilobae folium), care conin flavonoide i terpene . Compoziia chimic Compuii activi din aceast specie sunt constituii dintr-un amestec de lactone i flavonoide. Substanele flavonoide sunt reprezentate de derivaii glicozilai ai kampferolului i quercetinei, lactonele diterpenice de ginkgolidele A, B, C, J, i M iar lactonele sesquiterpenice de bilobalid i bilobanon. In frunzele de Ginkgo biloba au mai fost identificai urmtorii componeni: catechine (galocatechine, epicatechine, epigalocatechine), acizi fenolici (acid quinic, acid shikimic), steroli (ipuranol), ceruri, derivai benzenici (urushiol), ginnon i acid 6-hidroxykynurenic. Flavonoidele sunt reprezentate de 3- glucozidele-, 3-ramnozidele-, 3-rutinozidele-quercetolului i kaempferolului, de esterii p cumarinici ai glucoramnozidei quercetolului, kaempferolului i luteolului i de biflavoniode (amentoflavona, bilobetol, 5-metoxibilobetol, ginkgetol, izoginkgetol, hinokiflavon, sciadopitizozida). Mugurii foliari sunt organele cele mai bogate in flavonozide, catecholi i proantocianidoli (monoi dimeri). Substanele volatile extrase prin hidrodistilare, din frunzele aceatei specii, conin dup Burzo .a. (nepublicat) urmtirii componeni: ionon (9,98 %), 2-octenal (6,72 %), heptanal (6,11 %), transfarnesol (6,07 %), -ionon (5,81 %), hexahidrofarnesil aceton (4,55 %), dimetil camfor (4,34 %), nonanal (3,04 %), -cadinen (2,92 %), geranil aceton (2,84 %), trans-edulan (2,69 %), stachen (2,50 %), -terpinil propionat (2,09 %), pmentenal (1,45 %), 2-heptenal (1,57 %), limonen (1,30 %), hexenilacetat (1,30 %), -citrocitral (1,05 %), -cubeben (1,04 %), -pinen (1,03 %), octanal (1,02 %), 2-heptenal (0,91 %), sclareol (0,83 %), tricozan (0,83 %), nerolidol (0,77 %), decanal

(0,76 %), pentacozan (0,74) i tetracozan (0,56 %) (Burzo .a., nepublicat). Fructele de Ginkgo conin: acizi grai (acid caprilic, acid caproic), derivai ai benzenului (bilobol, cardol, cardanol, ginkgol, acid ginkgolic, acid 4hidroxiginkgolic, acid hidroginkgolic), precum i acid valerianic i acid 4- hidroxianacardic. Seminele de Ginkgo conin: glucide, proteine, aminoacizi, lipide, acizi grai (acid linolenic, acid linoleic, acid miristic, acid oleic, acid palmitic, acid palmitoleic), vitamine acid ascorbic - 15 55 mg/ 100 g, niacin - 2 13 mg/ 100 g, acid pantotenic, riboflavin), ?-caroten, derivai benzenici (bilobol, cardanol) i acid gadoleic. Toma i Rugin (1998) au constatat c in peiolul frunzelor de Ginkgo se gsesc canale rezinifere formate din 1 2 straturi de celule epiteliale i o teac unistratificat de celule cu pereii sclerificai i lignificai. In mezofilul limbului foliar se gsesc fasciculele libero-lemnoase care alterneaz cu canale rezinifere. Detalii... Aciune terapeutic Vasodilatatoare arteriolar, vasoconstrictoare venoas, antiedematoas, crete rezistena i scade permeabilitatea capilar, inhib agregarea plachetar i eritrocitar, activeaz metabolismul energetic celular in special la nivel cortical prin creterea captrii glucozei ia oxigenului la nivel neuronal, epurarea lactaiilor i creterea sintezei de ATP. Fitocomplexul modific neurotransmitabilitatea acionand asupra turn- over?-ului neuromediatorilor, densitii receptorilor sinaptici i proceselor de compensare (pe care le accelereaz ); protejeaz integritatea structural i funcional a membranei celulare. Ginkgolida B este un inhibitor al factorului PAF (mediator fosfolipidic secretat de plachetele sanguine, leucocite, macrofage i celulele endoteliale

vasculare) implicat in agregarea plachetar, formarea trombinei, reacii inflamatorii i alergice. Flavonoidele au rol de vitamina P i de captare a radicalilor liberi. Utilizare Materie prim pentru obinerea extractului standardizat in flavonoide (24 %) i ginkgolide (6 %). Preparatele pe baz de Ginkgo se recomand in: tulburri de atenie i/sau de memorie la varstnici, deseori cauzate de insuficiena circulatorie cerebral, insoite uneori de tulburri de comportament; tulburri neurosenzitive (hipoacuzii cohleovestibulare, acufene, vertij), sechele dup accidente vasculare cerebrale sau traumatisme craniene; insuficien arterial periferic (arterit dureroas insoit de spasme vasculare, arteriopatii obliterante ale membrelor inferioare) tulburri ale microcirculaiei (acroeritrocianoz, acroparestezii, sindrom Raynaud); fragilitate vascular, varice, flebite, claudicaie intermitent, angiopatie diabetic, crize hemoroidale, ischemie corioretinian, degenerescen macular a varstnicilor, retinopatii diabetice. Toxicitate Poate agrava atonia muscular. Contraindicaii Pacienii care prezint in istoricul bolii crize epileptiforme. Precauii i reacii adverse Tulburri gastro-intestinale, grea, dureri de cap, spasme i crampe musculare, tulburri arteriale, hemoragii, aritmii cardiace, hipotensiune, flebite (uneori, dup administrare parenteral), reacii alergice, dermatite (dup contactul cu fructele, dar uneori i cu frunzele de Ginkgo). Forme farmaceutice Capsule, comprimate i soluie buvabil. Interaciuni medicamentoase: Cu anticoagulante, heparine cu masa molecular mic, antitrombotice, anticonvulsivante, insulin, antidepresive de tip IMAO, antihipertensive de

tip blocante ale canalelor de calciu (nifedipina, nicardipina), antiinflamatoare nesteroidiene, papaverin, diuretice tiazidice. Conservare Cultivare Gingko reuete pe cele mai multe tipuri de soluri, atata timp cat acestea sunt bine drenate, dar prefer mai degrab solurile uscate cu poziii adpostite de vanturile puternce. Plantele stabilizate sunt rezistente la uscciune, de asemenea rezist la poluarea atmosferic. Planta are o cretere ineat, in mdie de mai puin de 30 cm pe an, in perioada de la sfarit de mai, pan la sfarit de august. Creterea ins nu este uniform in fiecare an. Este o plant medicinal popular, iar in China este adesea cultivat in acest scop in interiorul sau in jurul templelor. Plantele sunt fie brbteti, fie femeieti, iar o plant brbteasc poate poleniza pan la 5 plante femeieti. Trebuie s treac circa 35 de ani pentru ca o plant produs din sman s produc flori. Inainte de a se ajunge la maturitatea sexelor, acestea pot fi distinse deoarce plantele femele tind a avea mai mult o cretere orizontal a ramurilor i frunze cu incizii mai adanci, in timp ce plantele mascule au ramurile dispuse sub un unghi mai mic fa de trunchi i frunzele lor nu sunt aa de puternic lobate. Ramurile brbteti ale pomului pot fi altoite pe oul femeiesc cu scopul fertilizrii acestuia. Seminele sunt prevzute cu dou sau trei creste i se spune c cele care au dou creste produc plante femeieti, iar cele cu trei creste produc plante brbteti. Plantele pot fi supuse unor tieri pentru a e da o form special, dei dup alii plantele nu suport tierile i adesea se usuc in urma aplicrii acestora. Se seamn imediat ce seminele s-au maturat, in rsadni ce sau afar intr-un pat nutritiv adpostit. Unii autori consider ca fiind necesar stratificarea, alii menioneaz c aceasta nu este necesar, dar seminele ar putea fi semnate

primvara, fr ins a se permite uscarea acestora. In general germinarea este bun. Se repic in vase individuale i plantele se cresc la loc uor umbrit in ser pentru primul an. Plantarea afar in poziia permanent se efectueaz in primvara urmtoare i se asigur o oaecare protecie fa de tempraturile sczute din cursul primei ierni. Se poate proceda i la pregtirea de butai din lemn moale, primvara, in rsdni. Butaii din lemn semimaturat se pregtesc in iulie-august, in rsadni. Butaii din lem matur se pregtesc in decembrie, in rsadni. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GLAUCIUM FLAVUM Crantz Denumire popular: mac cornut Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Papaverales Familia: Papaveraceae Subfamilia: Caractere morfologice Specie anual, bisanual, rar peren, cu tulpina de 30 - 50 cm, dispers proas sau glauc ce conine un latex de culoare galben; frunzele + groase, cele superioare ovate cu baza adanc amplexicaul, pentalobate, inegal dinate pe margine, cle inferioare peiolate; florile actinomorfe, solitare, pe tipul 4, cu 2 sepale moale-proase, petale 4, galbene ca lmaia sau galben-aurii, albe sau roze, la baz de obicei galben-portocalii, mari; inflorirea in iunie august; fruct capsul silicviform, lung de 15-20 cm, uor curbat. Ecologie i rspandire Specie intalnit rar din zona stepei pan in etajul gorunului, in locuri + nisipoase (ura Mare, Slimnic Sibiu, Orova M-tele Alion, Mii de la

Dambovicioara, Cernavod, Harova, Sulina, Cristeti Iai). Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile i organele aeriene Glaucii herba et radix, care conin alcaloizi, derivai din fenilalanin. Compoziia chimic Glaucii herba conine alcaloizi aporfinici (glaucin- alcaloid majoritar, in concentraie mare, indeosebi in petale; O-dimetilglaucin, izoboldin, coridin, magnoflorin), benzofenantridinici (chelidonin, norchelidonin), protoberberinici (stilopin) i rhoeadinici (glaucin, glaudin, pontevedrin). Glaucii radix conine alcaloizi: allocriptopin, protopin, chelidonin, norchelidonin, cheleritrin, chelirubin, sanguinarin, coridin i izocoridin. Seminele conin cantiti mari de ulei gras sicativ ( 30 35%). Aciune terapeutic Antitusiv asemntoare codeinei (imprimat de glaucin), dar fr producerea depresiei respiratorii; sedativ i diuretic. Importana Medicinala, melifera Utilizare Tuse de diferite etiologii, litiaz renal (datorit efectului diuretic) i unele afeciuni dermice, nevroze. Forme farmaceutice Drajeuri i soluie buvabil. Interaciuni medicamentoase: Necunoscute Cultivare Planta prefer solurile fertile, cu apa freatic in profunzime i reacie neutr sau slab acid. Are cerine moderate fa de temperatur, iar in climatul temperat ierneaz bine mai ales dac solul este coperit de zpad. Temperaturile joase din timpul iernii influenaz negativ acumularea glaucinei in plant. Este o plant rezistent la secet, iar vremea cald i uscat asigur coninutulcel mai ridicat de aclaoizi.

In ara noastr se poate extinde in cultur pan la altitudinea de 800-1000 m, fiind considerate ca cele mai favorabile zonele din sudul i vestul rii. Se seamn la mijlocul primverii sau toamna in rsadnie reci, de preferat dup o stratificar in vederea imbuntirii germinrii. Se repic in vase individuale i plantulele se cresc in ser cel puin pentru prima iarn. Plantarea la locul definitiv se efectueaz la sfarit de primvar, inceput de var, dup trecerea pericolului ingheurilor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera, coasa sau vindroverul, la sfarsitul infloritului si inceputul maturarii semintelor (iulie-august) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GLECHOMA HEDERACEA L. Denumire popular: rotungioar Sinonime tiinifice: G. parviflora Benth., G. heterophylla Opiz., G. magna Merat, Nepeta glechoma Benth., N. glechoma typica Beck., Alte denumiri populare: brnc, buruian rotund de bube, buruiana leacului, buruiana zgibii, buruian de orbal, ctunic copiilor, coada ielelor, creasta vilor, frunz de zgaib, iarba crtielor, iarba mtrililor, iedera znelor, mrul lulupui, nejlnic, orbal, prelungoas, piperul apelor, prelungioas, pristinioar, rnunchioar, rotundioar, silnic, suprare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, glabr sau puin proas, cu tulpini lungi de 20-50 cm, repente, cu numeroi lstari floriferi ascendeni sau ereci, radicani. Frunze reniforme sau cordat ovate, cu margini crenate, rar serate, cele inferioare lung peiolate, pe

fa verzi inchis, pe dos deschise, uneori cu o nuan slab rou-violacee, des glandulos punctate. Flori scurt pedicelate, cate 3-10 in cime la subioara frunzelor, de culoare albastr-liliachie, rar roie liliachie, rar alb. Tehtaachene elipsoidale, brunii, netede. Inflorete IV-VI. Ecologie i rspandire Specie mezofit ctre mezohigrofit, sciadofil, frecvent din zona de silvostep pan in etajul fagului, la margini de pdure, tufriuri, locuri umede i umbrite. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz herba. Compoziia chimic Principalele substane identificate in herba acestei specii sunt: tanin, saponine, rezine, steroli (-sitosterol), aminoacizi, salicil alcool (saligenin), lactone sesquiterpenice (glecomanolid), alcaloizi (glecomin) i substane minerale. S-a mai identificat prezena urmtoarelor substane: Diterpene: marrubin. Triterpene: acid asiatic, acid ursolic, acid oleanolic. Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic, acid ferulic, acid p-cumaric, acid sinapic, acid rosmarinic. Uleiul volatil (10 60 mg/ 100 g) conine: amirin, -amirin, borneol, bornil-acetat, burbonen, -cadinol, camfen, p-cimen, -elemen, elemen, germacren B, germacren D, izomenton, izopinocamfon, -pinen, -pinen, -terpineol, 1,8-cineol, linalol, limonen, mentol, mircenol, mirtenal, octen-3-ol, 3-octanol, cis-ocimen, pinocarvon, pulegon, sabinen, terpinen-4-ol. Pigmeni: apigenin, apigenin-3-glucozid, apigenin-7-glucozid (cosmosiin), quercetin galactozid (hiperozid), quercetin-3-glucozid (rutin), izoquercitin, luteolin, luteolin-7-0-glucozid (cimarozid). Aciune terapeutic Importana Medicinala Utilizare

Medicina uman planta intreag sub form de praf, ceai sau sirop are aciune terapeutic in bolile aparatului urinar, respirator, digestiv, bolile de ficat i rinichi, extern se aplic pe rni. Medicina veterinar planta, sub form de praf, este vermifug pentru cai. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, prin smulgere, in perioada infloritului (aprilie-iunie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GLEDITSIA TRIACANTHOS L. Denumire popular: Gldi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Pltic, Gladici, Gladice, Gladicie, Gladi, Gledice, Gledicie, Gledi, Rocov slbatic, Rocovar, Salcm, Salcm boieresc Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Cesalpiniaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore cu spini simpli sau ramificai, de 20 (45) m inlime; frunze simplu i dublu paripenat compuse cu foliole lanceolat-eliptice; florile dispuse in raceme axilare, albe-verzui, plcut mirositoare; inflorirea iunie-iulie; fruct pstaie indehiscent de 30-45 cm lungime i 3-4 cm lime; Ecologie i rspandire Cultivat, ornamental, forestier i pentru garduri vii. Organe utilizate In scop tinctorial se utilizeaz pstile verzi sau ajunse la maturitatea deplin Gleditsiae fructus cum seminibus. Compoziia chimic Pstile conin: glucide, celuloz (12,7 %), lipide (4,6 %), proteine (23,1 %), catechine, epicatechin-3-glucozid, tanin, flavone (acramerina),

izoflavone (olmelin, irigenol, dihidro-4-metoxiizoflavon), leucoantocianidine (gleditsina) i flavonoli (quercetin-diglucozid, fisetina, fustin, dihidrorobinetin), alcaloizi purinici (triacantina), saponozide i sapogenoli. In esutul lemnos a fost identificat prezena flavanolilor (robinetin, fisetin), a flavanonelor i flavanonolilor (fustin). In frunze s-a determinat i prezena unor alcaloizi aa cum este tiramina, hipoxizina, triacantina, triacantozidul, flavone (acramerin) i izoflavone (olmelin). Florile conin alcaloizi in concentraie de 0,2 %. Seminele conin: manoz, galactoz, manogalactani, lipide (0,8 3,0 %), vitamine (tocoferol), flobafene, acizi grai (acid tetrahidroxistearic, acid dihidroxistearic), acid acetic. Aciune terapeutic Antilitiazic, expectorant. Importana Utilizare Litiaz (biliar, renal), tuse. Seminele pot fi utilizate i pentru efectul laxativ. Pigmenii hidrosolubili extrai din psti se utilizezaz la colorarea lanei in nuane bej deschis, bej roziu, brun roziu, brun kaki, kaki deschis, kaki inchis i kaki brun, in funie de mordantul utilizat. Lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu i vopsit cu extractul din fructele maturate se coloreaz in bej-deschis, cea vopsit cu extractul din fructele nematurate, se coloreaz in bej-roziu iar dac se retrateaz cu bicromat de potasiu, se coloreaz in brun roziu. Lana mordat cu bicromat de potasiu, vopsit cu extractul din fructe mature i retratat cu bicromat de potasiu se coloreaz in brun-kaki. Dac lana mordat cu bicromat de potasiu se vopsete cu extractul din fructe maturate, uscate, se obine culoarea kaki-deschis, iar dac se retrateaz cu sulfat feros, se obine culoarea kaki-nchis (Chiril, .a., 1999). Toxicitate

Nesemnalat, dar posibil prin saponozide. Contraindicaii Nesemnalate la doze terapeutice. Precauii i reacii adverse Nesemnalate, dar posibile prin saponozide. Cultivare Gldia reuee pe cele mai multe tipuri de soluri, acide sau alcaline, atata timp cat acestea sunt bine drenate. Necesit o poziie insorit. Tolereaz uscciunea odat ce s-a stabilizat, de asemenea este tolerant la poluarea atmosferic i la salinitate. Rezist la temperaturi de circa -30oC, odat ce planta s-a stabilizat. Planta este adesea cultivat in regiunile temperate calde, pentru seminele sale edibile i petru psti. Pomul incepe s produc fructe dup circa 10 ani i producia comercial dureaz circa 100 ani. Durata de via este de circa 120 ani. Florile au un miros foarte plcut i sunt foarte atractive pentru albine. Semnatul se efectueaz primvara in ser, dup o preumectare a seminelor petru 24 de ore in ap cald. Germinarea trebuie s aib loc in 2-4 sptmani, la 24oC. Se procedeaz la repiat in vase individuale i plantarea in poziia prmanent se face in cursul verii. Pentru primele ierni este necesar protejarea plantelor impotriva temperaturilor sczute. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GLYCINE MAX (L.) Merr. Denumire popular: Soia Sinonime tiinifice: Glycine hispida (Moench) Maxim., Soja hispida Moench Alte denumiri populare: Fasole japonez, Fasole soia Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice

Plant anual; rdcin pivotant, ramificat, cu nodoziti; intreaga plant i mai ales pstaia este hirsut maroniu proas; tulpina cilindric, ramificat, inalt pan la 150 cm, frunze trifoliate cu stipele mici la baz; florile dispuse in raceme axilare, cu flori puine, de culoare alb pan la violet; inflorirea iulie-august; fruct pstaie, septat, cu semine ovoidale. Ecologie i rspandire Cultivat frecvent, alimentar, oleaginoas, furajer. Organe utilizate Se utilizeaz seminele, rdcinile sau planta intreag (in zootehnie). Produsele vegetale folosite Sojae semen et Sojae oleum. Sojae oleum reprezint uleiul gras obinut prin presarea seminelor speciei de cultur Glycine max (L.) Merr., foarte apropiat de Glycine soja Siebold et Zucc. sin. Soja hispida L. (Fabaceae). Compoziia chimic Seminele acestei plante sunt bogate in proteine (34 - 40 %), lipide (17 22 %), lectine i au un coninut mai sczut de glucide (16 - 20 %) i celuloz (3,5 5,0 %). Coninutul de lipide din liniile noi de soia poate ajunge pan la 41,2 43,7 %. Proporia acizilor grai variaz in limite largi in funcie de genotip. Dup Luhrs i Friedt (1992), uleiul extras din semine conine 11,0 % acid palmitic, 4,0 % acid stearic, 23,0 % acid oleic, 54,0 % acid linoleic, i 8,0 % acid linolenic. Dup Eur. Ph. (1997) uleiul de soia conine: 48 58 % linoleic, 17 30 % acid oleic, 9 13 % acid palmitic, 5 11 % acid linolenic, 3 5 % acid stearic, <0,3 % acid palmitoleic, <0,3 % acid palmitoleic, <0,2 % acid miristic, <1 % acid arachidic, acid gadoleic i acid behenic. Proteinele din soia sunt alctuite din glicin i -conglicin. Steroliii din semine sunt reprezentai de : sitosterol, stigmasterol, campesterol, avenasterol i tocoferol.

Seminele mature nu conin amidon i au cantiti mici de glucide solubile: 3,5 4,5 % stahioz, 3,7 6,7 % zaharoz i 0,7 1,4 % rafinoz. Coninutul seminelor in vitamine este sczut. In 100 g semine s-au determinat: 2,1 mg niacin, 1,68 mg acid pantotenic, 1,14 mg tiamin, 0,64 mg piridoxin, 0,31 mg riboflavin i 6 11 mg tocoferol (Tabellen Geigy, 1977). Seminele de soia au un coninut mai mare de arginin (2,58 %), fenilalanin (2,15 %), lizin (2,08 %) i mai mic de izoleucin (1,95 %), leucin (1,90 %), valin )1,90 %), tirozin 1,37 %), histidin (0,91 %), cistein (0,65 %), metionin (0,64 %) i triptofan (0,49 %). Elementele minerale determinate in 100 g semine variaz astfel: 1900 mg potasiu, 554 mg fosfor, 235 mg magneziu, 226 mg calciu, 8,4 mg fier, 4,0 mg sodiu, 3,0 mg zinc, 2,3 mg mangan i 1,17 mg cupru. Rdcinile de soia conin di-C-glicozilflavonoizi aa cum este 6-C-glucozil-8-galactozilgenkwanin-ul (5,4-diOH 7-Ome 6-Glc-8-Gal), carlinosid-ul (5,7,3,4-tetraOH 6-Glc-8-Ara) i isocarlinosidul 8 (5,7,3,4-tetraOH 6-Ara-8Glc). Jai .a. (1984a) a identificat in rdcinile plantelor de soia Cglicozilflavonoizi O-glicozizi cum este: vitexin 2?-O-ramnozid. Isoflavonele identificate in aceast specie sunt: daidzeina, daidzin, formononetina, isoformononetina i genisteina. Dintre glicozizii izoflavonelor au fost identificai: daidzein 7-O-glucozid, formononetin 7-O-glucozid (ononin), genistein 7-Oglucozid, glycitein 7-O-glucozid, iar dintre aurone: hispidol i hispidol glicozida. Aciune terapeutic Seminele au aciune strogen (prin genistein, daidzein i glicitein), antineoplazic (genisteina poate aciona ca un agonist sau antagonist estrogenic), hipocolesterolemiant. Uleiul extras din semine are aciune emolient i hepatoprotectoare, neuroton, venoton, datorit lecitinei. Importana Alimentara, medicinala, medicina populara

Utilizare Hipercolesterolemie, afeciuni hepatice, anemie. Lecitinele (indeosebi fosfatidele acizilor linolic i linolenbic cu colina) purificate i concentrate sunt folosite sub denumirea de Essentielle Phosholypide? la prepararea unor medicamente hepatoprotectoare (Essentiale), lipotrope (Lipostabil), venotrope (Essaven) sau neurotrope (Lecitine i Ascolecitina). Insaponiabilul este intrbuinat la obinerea diferitelor preparate dermice pentru ameliorarea sclerodermitei i a pioreelor alveolodentare, iar lecitinele la obinerea liposomilor i a emulsiilor. In medicin, uman, popular seminele se folosesc in caz de astenie, convalescen, diabet zaharat, cancer de san, afeciuni dermatologice, reumatism, surmenaj fizic i intelectual. In alimentaie, seminele se folosesc la obinerea diferitelor produse alimentare (paine, prjituri, maionez, bomboane, etc.). In industrie, seminele se folosesc la fabricarea de sosuri, ulei, macaroane, fulgi, lapte, biscuii, branz, etc., uleiul este folosit la fabricarea spunului, maselor plastice, din ulei se separ i lecitina. In zootehnie, se folosete planta ca mas verde, fan sau siloz sau se folosesc seminele in hrana animalelor. In agricultur, planta este bun premergtoare pentru cereale deoarece imbogete solul in azot. Toxicitate Contraindicaii Necunoscute. Precauii i reacii adverse Tulburri gastro-intestinale, vom, dermatite de contact, afectarea ciclului menstrual, tulburri tiroidiene, unele forme de neoplasm. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Comprimate, capsule i unguente. Interaciuni medicamentoase: Reduce absorbia ferului, a levotiroxinei; scade efectul tamoxifenului i warfarinei. Conservare Cultivare

Este o plant care crete uor, pe soluri bine drenate, fertile i cu poziie insorit, ins tolereaz o varietate de tipuri de soluri. Crete mai bine decat alte plante de cultur pe soluri care au fertilitate redus, sunt mai uscate sau slab drenate. Planta nu crete bine in climat umed sau excesiv de clduros. Tolereaz pecipitaii anuale cuprinse intre 31-410 cm, necesitand cel puin 50 cm pentru o recolt bun, o temperatur medie anual cuprins intre 5,9-27oC i un pH cuprins intre 4,3-8,4. Soia reprezint una dintre cele mai larg cultivate plante, pentru seminele sale bogate in ulei i proteine. Este o plant subtropical, dar cultura ei se extinde de la tropice pan la 520 latitudine nordic. Soia este o plant de zi scurt i nu inflorete sau nu formeaz semine dac durata de iluminare zilnic este mai mic de 13 ore. Relizeaz simbioz cu anumite bacterii din sol, formeaz nodoziti la nivelul sistemului radicular i contribuie la fixarea biologic a azotului molecular. Semnatul se realizeaz in ser primvara devreme dup o preumectare a seminelor pentru 12 ore. Germinarea are loc in 2 sptmani la temperatura de 12-16oC. Se repic in vase individuale i plantarea afar se realizeaz la sfarit de primvar sau vara devreme. Seminele pot fi semnate i in situ primvara tarziu, dup o preumectare in ap inclzit pentru 12 ore. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte, recoltare mecanizata cu combina, augustseptembrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GLYCYRRHIZA GLABRA L. Denumire popular: Lemn dulce Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Dulcior, Iarb dulce, Rdcin dulce, Reglis Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, subarbust; rizom gros; tulpina de 50-100 cm, frunze peiolate imparipenat compuse, foliole glandulos-punctate pe faa inferioar, cu margine intreag; florile dispuse in racem, de culoare liliachie, inflorire iunie-iulie; fruct pstaie. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit; rar in zona de step-zona de silvostep, pajiti i tufriuri. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rizomul i rdcinile (Liquiritiae radix), de la plantele de trei ani, recoltate toamna i uscate la soare, care trebuie s conin cel puin 5% acid glicirizic i 20-25% substane solubile in ap (pentru produsul decorticat, respectiv nedecorticat). Compoziia chimic In rdcinile acestei plante s-au determinat urmtoarele substane: amidon (5,0 20,0 %), glucide (3,0 14,0 %), glucoz (3,0 4,2 %), fructoz, zaharoz, hemiceluloz, pectine, proteine (11,0 %), lipide (0,8 1,0 %), taninuri, rezine, betaine, amide (asparagin), i substane minerale. Au mai fost identificate urmtoarele substane: Aminoacizi: alanin, acid aspartic, treonin, prolin, serin, glicin, valin, izoleucin. Vitamine: acid ascorbic, niacin, acid nicotinic, riboflavin, tiamin. Triterpene: acid betulinic, grabrolid, acid glicirretic (0,6 2,2 %). Cumarine: umbeliferon, herniarin, glicerin (3acil cumarin), licumarin, glicocumarine, izoglicilcumarine. Steroli: beta-sitosterol, stigmasterol. Pigmenii: sunt reprezentai de flavone: apigenin, licoflavanon, liquiritin, ramnoliquiritin, glabranin, pinocembrin, glabrol, 3'-dihidroglabrol, 4',7-dihidroxiflavon, vitexin, calcone: licocalcon, licoflavanol A i B,

neoizoliquiritin, izoliquiritigenin, licurozid, flavonoli: izoquercitin, izoflavone i izoflavanone: genistein, formonometina, licoricidina, licoizoflavanon A, B i C, prunetina, glizarina, licorina, liquiritin, glabridina, glabron, hispaglabridina A, hispaglabridina B, 4'-O-metilglabridina, 3'-metilglabridina, fasconilizoflavan, 7-hidroxi-2-metilizoflavon, glicirrizoflavon, 2,7-dihidroxi-3',4'dimetoxiizoflavon, 7-acetoxi-2-metilizoflavon, faseollinizoflavan, caroteni: beta-caroten. Saponozide triterpenice (2-12 %): acid glicirizinic, glicirizin, acidul 18-alfaglicirizinic, acid 18-beta-glicirizinic (1,6 9,5 %), acidul liquoric, acidul liquiritic, acidul liquiridiolic, acid glabric, acid glaboric, acid glabrolonic. Componentul dominant (3-5%) este glicirizina (acid glicirizic), respectiv 3-O- biglucuronopiranozida acidului gliciretic sau gliciretinic, ca sare de calciu i de potasiu. Glicirizina elibereaz prin hidroliz dou molecule de acid glucuronic i o molecul de de acid gliciretic (agliconul). Acidul gliciretic este 3-beta-hidroxi-11-oxo-20-carboxi-12-oleanen. Lactone: gama-butirolacton, gama-heptalacton, gama-hexalacton, gama-nonalacton, gamaoctalacton, glabrolid, deoxiglabrolid, izoglabrolid, 21-alfa-hidroxiizoglabrolid. Uleiul volatil conine: 1-pentadecanol, propenilanisol, 2-butil-2-octenal, alfa-terpineol, alfaterpinolen, anetol, camfor, butil-ftalat, carvacrol, eugenol, fencon, geraniol, lavandulol, p-cimenol, pseudoionon, terpinen-4-ol, thujon. Dintre compuii triterpenici, au mai fost identificai: acidul liquiritic (epimer C 20 al acidului gliciretic), acidul glabric (acid 18hidroxigliciretinic), gliciretaldehida, gliciretol, acidul 24hidroxiliquiritic, acid liquiridiolic, 24hidroxigliciretatul de metil, acidul glabrovaic. Culoarea galben a produsului este imprimat de flavone i chalcone. Dintre flavone s-au izolat: liquiritozida ( 4glucozida liquiritigenolului ), ramnoliquiritozida,

neoliquiritozida (7- glucozida liquiritigenolului) (V.I. Litvineko, 1963), glabrolul (Tamotsu i colab., 19769), glabridina (izoflavon), iar dintre chalcone izoliquiritozida (4-O-ramnoglucozida izoliquiritigenolului) i neoizoliquiritozida (7glucozida liquiritigenolului), a cror structur chalconic poate fi regenerat la flavon, in mediu acid. Dintre acetia majoritari sunt liquiritozida i izoliquiritozida care, in timpul uscrii, hidrolizeaz parial. Ali constitueni: poliholozide (glicirizan GA, un beta-D-galactan cu legturi 16 i 13 glicozidice, in G. glabra i glicirizan UA alctuit din Larabinoz, D-galactoz, L-ramnoz i acid D-galacturonic, in G. uralensis), cumarine (umbeliferon, herniarin, licumarin = 4-metil-5hidroxiacetilcumarina), fitosteroli (beta-sitosterol, dihidrostigmasterol), 5-15% oze (glucoz, zaharoz), manitol, 20-30 % amidon, 2-4 % asparagin, rezine, 4-6 % substane minerale, 0,04 %- 0,06 % compui volatili, proteine, substane amare (glicinamarin). Deoarece substanele amare se gsesc in esuturile externe, acestea se indeprteaz prin decorticare, la majoritatea sorturilor. In organele aeriene s-a constatat prezena urmtoarelor substane: manitol, rezine, steroli (dihidrostigmasterol), vitamine (acid nicotinic), pigmeni flavonoizi (quercetin, izoquercitrin, vitexin, prunetin, dihidroxiflavone, hidroxicalcone, 7metoxi-2-metilizoflavon), triterpene (dezoxiglabrolid), acizi fenolici (acid ferulic, acid sinapic) glicozizi fenolici (arbutin), glicozizi metilsalicilici (gaulterin), alcaloizi pirolizidinici (echinatin), tanin (acid galic), acid glicirretic, acid dezoxiglicirretinic, acid hidroxiglicirretic, hidroxiglicirrizin, acid liquidiolic, acid liquiritinic, betaine, acid betulic. Principalul compus activ din organele aeriene este metil salicilatul. Aciune terapeutic Demulcent i expectorant (prin saponozide glicirizin, acid gliciretic i derivai);

antiinflamatoare de tip cortizonic i mineralcorticoid (glicirizin, steroli); diuretic (glicirizin i flavone); antispastic (cumarine, flavone); oestrogen (steroli); cicatrizant i antiulceroas (glicirizin, acid gliciretic, flavonozide), bacteriostatic (glicirizin, flavonoide); antalgic; poliholozidele au o pronunat aciune asupra sistemului reticuloendotelial (K. Takada i colab., 1992,) evideniindu-le proprietile imunologice; izoliquiritigenol inhib aldo- reductaza, prin aceast aciune putand preveni complicaiile diabetului (K. Aida i colab. 1990); agliconii flavonici s-au dovedit mai activi decat heterozidele lor. Glicirizina in vitro este activ pe numeroase virusuri, are slabe proprieti bacteriene, este un antihepatotoxic, imunostimulator i cicatrizant . Este lipsit de efecte teratogene, mutagene sau cancerigene. Aciunea antiinflamatoare a acidului gliciretic se manifest in vitro indirect prin inhibarea competitiv a enzimelor implicate in degradarea hormonilor steroidici (delta-4,5-beta- reductaza) sau in dezactivarea cortisolului (11- betahidroxisteroid dehidrogenaza) i printr-o afinitate fa de receptorii aldosteronici. Importana Medicinala Utilizare Maladia Addison, artrit reumatoid ( glicirizin i acidul 18- hidroxigliciretic); ulcer gastroduodenal, gastrite i gastro-duodenite ( extracte brune, suc, glicirizat de amoniu ); afeciuni bronhopulmonare; crize hemoroidale, eriteme solare, dermite seboreice, prurit vulvar, inepturi de insecte, afeciuni ale cavitii bucale i orofaringiene; corector de gust oentru preparate mai puin agreabile (acidul gliciretic sub form de sare sau de ester, produsul vegetal pulverizat). Sucul este un foarte bun excipient pilular, iar gelul preperat cu glicirizin constituie un bun

vehicul pentru incorporarea altor medicamente de uz local, glicirizina mrind absorbia cutanat a altor substane active. Uleiul volatil extras din aceast plant se utilizeaz pentru aromatizarea buturilor, pastei de dini etc. In industria alimentar se utilizeaz ca edulcorant (puterea edulcorant este de 50- 60 de ori mai mare decat a zaharozei) i spumefiant, la prepararea de buturi alcoolice i nealcoolice carbogazoase, a berei brune, in cofetrie i in industria tutunului. Pentru prevenirea abuzului, aceste preparate ar trebui etichetate corespunztor. In medicin, uman, popular se folosete rdcina i rizomul care au aciune expectorant, diuretic, antiinflamatoare, laxativ sau purgativ in funcie de doz, trateaz artrita, ulcerul gastric, bronita i traheita. In medicin veterinar se folosete pentru tratarea bronitelor, constipaiilor i gastroenteritelor. Toxicitate Contraindicaii Nu se utilizeaz in hipertensiune arterial fr avizul medicului, nu se asociaz cu corticosteroizi. Din aceste motive se recomand a nu se depi administrarea in 24 de ore a 8 g de p.v. sub form de infuzie i 5 g sub form de pulbere, a 3 mg/kg (in medie 125 mg) glicirizin sau cantitatea echivalent de extract. Precauii i reacii adverse Consumul abuziv poate determina apariia de edeme, hipertensiune, hipokalemie, anomalii cardiace, tulburri ale contractilitii musculare (simptome de hiperaldosteronism induse de activitatea mineralo- corticoid a acidului gliciretic). Dozare Supradozare Forme farmaceutice Tinctura, extract, pulbere, suc, infuzia. Acid gliciretinic sau acid gliciretic (DCI enoloxone). De asemenea, a fost preparat un

unguent pe baz de liquiritozid (patent japonez CA, 1992, 117,55948) folosit la pacienii cu melanodermii senile. Interaciuni medicamentoase: Sucul de liquiritia, in amestec cu aspirina are aciune analgezic, antiinflamatoare i antipiretic. In prezent acidului gliciretic berberina pierde gustul amar; glicirizatul de berberin rezultat este folosit in tratamentul bolilor gastrointestinale cu component alergic. In gastrite i ulcere se folosete i glicirizatul bazic de bismut sau de aluminiu ( E. Bran, 1971). Acidul gliciretic mrete activitatea piridoxinei cand se asociaz cu aceasta. Cercetrile efectuate la noi in ar au condus la stabilirea unui nou procedeu de obinere a glicirizatului de amoniu (Cionga E. i V. Cucu, 1952; V. Cucu i E. Nichiforescu, 1956), activ in maladia Addison (experimentare clinic la Institutul de Endocrinologie C.I. Parhon din Bucureti, 1957) i la obinerea unui extract lipsit de glicirizin, dotat cu proprieti antiulceroase (V. Cucu i E. Nichiforescu, 1957). Conservare Cultivare Se recolteaz de obicei toamna, de la plante de cultursau spontane, rdcinile i stolonii in varst de 4-5 ani ( cele mai valoroase sunt rdcinile recoltate dup 8-9 ani de vegetaie). Coletul cu mugurii i o parte din rdcina principal se replanteaz pentru asigurarea reproducerii plantei. Restul rdcinilor se las cateva zile la ofilit, se scutur, se spal rapid sub jet puternic de ap, se zvant i se aeaz in grmezi care se acoper cu paie sau cu stuf, pentru o uoar fermentare , timp de 10-15 zile (in care capt gust dulce i se intensific culoarea galben). Se taie apoi in fragmente de 20 25 cm, se decortic, eventual se despic longitudinal, se usuc la soare sau artificial la 35 40 C. Decorticarea se face in scopul

indeprtrii gustului amar- astringent i uor iritant al scoarei. Planta necesit un sol fertil, adanc, bine aprovizionat cu ap, in vederea unei bune produceri de rdcini. Condiiile uor alcaline permit producerea celor mai bune plante. Rezist la circa -15oC. Se cultiv pentru rdcinile sale i avand in vedere c nu sunt necesare seminele, planta este prevenit a inflori, aa incat s se obin o producie de rdcini de inalt calitate. Realizeaz relaii de simbioz cu unele bacterii din sol i contribuie la fixarea biologic a azotului molecular. Se seamn in ser primvara sau toamna, dup o preumectare in ap inclzi pentru 24 ore. Se repic in vase individuale i se cresc an ser pentru prima iarn. Plantarea afar se realizeaz primvara tarziu sau la inceputul verii, in perioada creterii active. Prin producere din sman creterea este inceat. Divizarea rdcinilor se poae realiza primvara sau toamna i fiecare parte divizat trebuie s aib cel puin un mugure crescand. Fragmentele divizate toamna pot fi replantate imediat sau pot fi depozitate pan primvara, cand se efectueaz plantarea afar. Fragmentele mici este bine s fie plasate in rsadni rece, pan la stabilizare, inainte de af fi plantate afar in cursul primverii sau verii. Sorturi comerciale: Liquiritiae radix mundata alctuit din rdcinile i stolonii curai de suber i de o parte din parenchimul cortical, decorticarea efectuandu-se o singur data; Liquiritiae radix bismundata, cand decorticarea se realizeaz de dou ori; Liquiritiae radix non mundata (non decorticata, cruda, naturale) reprezentat de produsul nedecorticat. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomii si radacinile, cu cazmaua, dislocatorul pentru sfecla, sau plug fara cormana, primavara, inainte de inflorire sau toamna septembrie-martie Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: GOSSYPIUM HIRSUTUM L. Denumire popular: Bumbac Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bumbcar, Bumbcel Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Malvales Familia: Malvaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual in ara noastr (peren in ara de origine); tulpina inalt de 90-120cm, ramificat, acoperit cu peri pateni; frunze alterne, palmate, trilobate, rotunde sau reniforme, cordate la baz, pe dos proase; florile apar pe ramificaiile simpodiale, sunt pentamere, cu un caliciu extern format din 3 hipsofile mari, dinate i petale galbene; inflorete in lunile VII-IX; fructul capsul ce se deschide in 4, rar 5 valve; semine alungite, acoperite cu fibre de bumbac potrivit de lungi. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca plant textil, originar din Peru. Organe utilizate Se utilizeaz perii celulozici, care acoper seminele i seminele. Compoziia chimic Analizele efectuate la plant a evideniat prezena urmtoarelor substane: catechine, galocatechine, epigalocatechine, dimeri sesquiterpenici (gossipol), pigmeni (quercetin, delfinidin), vitamine (rutin), izoastragalin, nicotiflorin, acid p-cumaric i uleiuri volatile (-felandren, -pinen, -felandren, cadien, bisabolen, canpfen, bisabolol, ocimen, octacozanol). Seminele au coninut urmtoarele substane: glucide (7 %), celuloz, inozitol (0,3 %), oligozaharide (zaharoz, rafinoz, stahioz, glucoz,

fructoz), proteine (20 - 25 %), lipide (16 21 %), vitamine (niacin, biotin acid pantotenic) acid linoleic (7 10 %), acid oleic (3 6 %), acid arahidic, acid miristic, acid stearic (0,1 0,5 %) i lignanii (+). Uleiul gras din seminele de bumbac mai conine steroli (-sitosterol, campesterol, stigmasterol, -7-stigmasterol, 24-metil-cicloartenol), tocoferoli (- i -tocoferol), precum i urme de gosipol. In flori s-a determinat: pigmeni (izoquercetrin, kampferol, quercetin-3-glucozid, quercetin-3soforozid, quercimetrin, crizantemin,), acizi grai (acid cerotic), vitamine (riboflavin), acizi fenolici (acid salicilic), terpene (cicloartenol), alcaloizi (hirsutin). Aciune terapeutic Gosipolul din semine are proprietatea de a inhiba enzimele metabolismului energetic, decupleaz lanul respirator de la fosforilarea oxidativ, scade concentraia celular de ATP i prezint un efect de antifertilitate. Importana Producatoare de fibre textile Utilizare In medicina tradiional uleiul de bumbac se folosete in cazul hipercolesterolemiei sau lipsei de vitamin E. In medicina indian, seminele se utilizeaz in dureri de cap, tuse, disenterie, constipaie, gonoree, cistit, febr, lactaie sczut, epilepsie i mucturi de arpe, dar eficacitatea pentru aceste indicaii inc nu a fost dovedit. Toxicitate Seminele sunt toxice datorit coninutului in gosipol. Administrarea cronic conduce la tulburri de fertilitate la brbai. Contraindicaii Precauii i reacii adverse Experimente pe animale (iepuri) au demonstrat o cretere a nivelului seric de colesterol i trigliceride, la administrarea indelungat (cateva sptmani) de acizi grai ciclopropenici. De asemenea a fost inregistrat o intarziere a dezvoltrii sexuale la obolani femele.

Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp, primavara tarziu Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Scoarta radacinilor Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GYPSOPHYLA PANICULATA L. Denumire popular: Ipcrige Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Coroana miresei, Floarea miresei, Gipsari, Iperige, Ipsori, Scuturice,Strlucit Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Caryophyllidae Ordinul: Caryophyllales Familia: Caryophyllaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu rizom ramificat i puternic; tulpina inalt de 60-90 cm, foarte ramificat de la baz; frunze opuse, lanceolate, trinerve, intregi pe margini; inflorescene laxe, bogate in flori, protejate de bractee alb-membranoase; caliciul campanulat, adanc laciniat, laciniile au marginea alb, membranoas; petalele albe sau palid-roiatice; fruct capsul denticulat mai lung decatl caliciul cu semine turtite, zgrbunoase. Ecologie i rspandire Specie xerofit, intalnit sporadic din zona stepei in subetajul gorunului in locuri nisipoase, pietroase, pe lang ci ferate. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile i rizomii, care se recolteaz toamna. Compoziia chimic Rdcinile i rizomii (Saponariae albae radix) conin 15-20% saponozide triterpenice reprezentate de heterozide ale gipsogenolului i derivailor si, denumite generic saponalbin. Constituentul principal este gipsozida A (gipsofila saponina), o bidesmozid a gipsogenolului care are partea

glucidic alctuit din acid glucuronic, arabinoz, glucoz, galactoz, ramnoz, fucoz i trei molecule de xiloz. Din totalul saponinic au fost izolate saponozidele A, B, C, heterozide ale gipsogenolului, gipsogenol-lactonei i respectiv 13--hidroxi-dihidrogipsogenol. Aciune terapeutic Expectorant, diuretic, depurativ. Importana Medicinala Utilizare Se folosesc ca detergeni fini in dermatologie i cosmetic sau intr in formula soluiilor pentru stingerea incendiilor. Constituie materie prim pentru obinerea saponinei standard denumit Saponinum album. Medicin uman (popular): rizomul, rdcina ceai, decoct pentru tratarea anemiei, astmului, reumatismului, bolilor de ficat, stomac Industria alimentar: rdcinile pentru fabricarea halvalei, halviei. Industria casnic: rizomul, rdcinile uscate, folosite la splat in locul spunului. Ornamental Cultivare Mod de cultivare: Semanta in camp in pragul iernii sau primavara; 100-150 g/ha seminte amestecate cu seminte de plante indicatoare (salata); distanta intre randuri 62,5 cm, iar adancimea 1-1,5 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacinile si rizomii, cu pluguri fara cormana sau dislocatoare pentru sfecla, in anul doi sau trei de vegetatie, la sfarsitul lunii august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HAMAMELIS VIRGINIANA L. Denumire popular: Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Hamamelidae

Ordinul: Hamamelidales Familia: Hamamelidaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Este un arbust de la care se utilizeaz frunzele, care conin taninuri. Compoziia chimic Frunzele conin: 0,05 % ulei volatil (2-hexen-1al, aldehid acetic i ionon), 5-10 % taninuri galice reprezentate de hamamelitanin (diesterul galic al hamamelozei), acid galic, poligaloilglucoz i taninuri mixte (galat de epicatechol). Ali constitueni: proantocianidoli (copolimerii procianidolprodelfinidol), heterozide flavonolice (astragalozida, miricitrozida), mucilagii, pectine i ulei volatil in cantiti mici (in a crui compoziie intr 2hexenal, acetaldehida, - i -ionon, eugenol, -terpineol, linaloloxid). Pigmeni flavonoizi: astragalin, izoquercitrin, kampferol, leucocianidin, leucodelfinidin, mircetin, mircetin-3-glucozid, quercetin, quercitrin i glicozide ale quercetolului, kampferolului i mircetolului, afzelin, spireozid. Scoara de pe tulpini este bogat in tanin (hamamelitanin) i antocianidine. Aciune terapeutic Hemostatic, bacteriostatic, moluscicid, vasoconstrictoare venoas, periferic i vasoprotectoare (vitamin P prin coninutul in flavone). Importana Medicinala, aromatica Utilizare Afeciuni venoase (varice, hemoroizi, flebite), eczeme uscate, dermite iritative (eriteme fesiere, fisuri ale pielii, degerturi, arsuri superficiale limitate), stri congestive uterine; in cosmetologie este folosit pentru ingrijirea tenului sub form de loiuni astringente i in combaterea celulitei (sub form de unguent). Toxicitate

Afeciuni digestive i toxicitate hepatic la administrare indelungat. Forme farmaceutice Extract moale, extract fluid, tinctur. Cultivare Mod de cultivare: Prin rasad din seminte, toamna in strat rece (germinare foarte lenta-pana la 18 luni); transplantare in ghivece si apoi in camp Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Seminte, recoltate toamna tarziu - Flori, recoltate toamna Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HEDERA HELIX L. Denumire popular: Ieder Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Borotean, Buruiana sburtorului, Eder, Edera celor frumoase, Edera znelor, Fanchiu, Heder, Iadr, Iedera celor frumoase, Ieder de pdure, Iedera znelor, Iederu, Ieger, Sarcie, Srdar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Apiales Familia: Araliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Lian tulpina i ramurile se fixeaz pe suport cu ajutorul unor rdcini adventive ce apar pe internoduri; lstarii i frunzele tinere sunt acoperii cu peri stelai; frunzele alterne, simpla, dimorfe pe ramurile sterile sunt palmat 3-5 lobate, pe cele fertile sunt ovate sau romboidale; florile mici, galben-verzui sunt grupate in umbele simple; inflorete in IX X; fructul bac sferic, negricioas atinge maturitatea in anul urmtor, in lunile IVV. Ecologie i rspandire Specie mezotrof, mezofil, frecvent din zona pdurilor de stejar pan in etajul fagului prin pduri umbroase, pe stanci i ziduri umede; crete

trandu-se la suprafaa solului sau se urc pe trunchiurile arborilor sau oricare alt suport de care se prinde datorit rdcinilor adventive; se dezvolt mai ales pe soluri calcaroase, de la campie pan la 1800 m altitudine; fructific dup mai muli ani de la germinaie. Detalii... Organe utilizate frunzele, ramuri florifere. Compoziia chimic Frunzele conin 5-8% saponine triterpenice denumite hederasaponine (A-I). Acestea sunt bidesmozide ale hederagenolului (hederacozida A sau hederina, hederacozida C), ale acidului oleanolic (hederasaponina B) i ale baiogenolului (saponina K10). Principalele saponozide sunt hederasaponinele B, C i saponina K10. predomin hederasaponina C (5-7% din totalul saponozidic). Ali constitueni: flavonozide, poliine (falcarinol, falcarinon, 11,12dehidrofalcarinol), acizi polifenolici, steroli. Fructele i tulpinile conin de asemenea saponozide. Aciune terapeutic Expectorant, antibacterian, antispastic, analgezic, cicatrizant, antiinflamatoare, febrifug, antireumatic, antiedematoas, antimicotic , antipruriginoas, antiparazitar. Importana Tinctoriala Utilizare Bronite acute i cronice, astm bronic, tuse convulsiv, migrene i dureri de ficat i stomac; rni sau ulceraii, micoze, celulit; in cure de slbire. Medicin uman (popular): frunzele folosite pentru diferite afeciuni ale pielii; ramuri florifere ceai, pentru tratarea tusei, aprinderii la plmani, ca febrifug, contra ndufului? i a vtmturii? (hernie sau alte afeciuni interne cu manifestare acut); planta fiart bine folosit pentru oblojeli puse pe umflturi, scrantituri sau fracturi ale cror legturi se fixau cu scandurele

sau pentru tratarea rcelilor, reumatismului; frunze impreun cu varz srat se puneau in cazul durerilor de cap; planta decoct folosit ca astringent, combaterea diareei sau pentru durerile de ficat i de burt. Practici, credine : amintit in numeroase cantece populare; in unele pri se puneau la mormintele celor tineri. Apicultur: specie melifer furnizand albinelor culesuri tarzii de nectar i polen. Toxicologie: fructele sunt toxice. Precauii i reacii adverse Potenial mediu de sensibilizare la contactul cu pielea. Cultivare Iedera reuete in orice tip de sol, crete uor, dar ii displac solurile inundate, foarte uscate sau foarte umede. Crete bine pe soluri argiloase grele, tolereaz umra foarte ceas, dar nu inflorete in astfel de poziii. Este o plant foarte tolerant la poluarea atmosferic, iar plantele stabilizate sunt tolerante la uscciune. Suport temperaturi de pan la -25oC. Este o plant agtoare, nu duneaz pomilor, nu este parazit, cci obine nutrienii prin intermediul solului i cu ajutorul energiei luminoase. Semnatul se efectueaz primvara in rsadni rece, iar patru sptmani de stratificare la rece imbuntete germinarea. Se repic in vase individuale i se cresc in rsadni rece pentru prima iarn. Plantarea afar se efectueaz la sfaritul primerii sau vara devreme. Se pot pregti butai din lemn semi-maturat, in iulie/august, intr-o poziie umbrit in rsadni, sau butai de lemn matur cu lungimea de 12 cm, in noiembrie, in rsadni rece. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunzele, manual, tot timpul anului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HELLEBORUS PURPURASCENS Waldst. et Kit.

Denumire popular: Spanz Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Barba lupului, Bojoel, Bou, Boel, Bozel, Coada popii, Cucurig, Cutcurig, Iarba nebunilor, Oule popii, Poranici, Span, spnz, Spn, Spn, Spunz Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee peren. In sol formeaz rizom. Frunzele palmate, cu 5-6 segmente; cele bazale sunt lung peiolate, cele superioare sunt sesile. Florile mari, uor nutante sunt hermafrodite i au inveliul floral format din 5 tepale libere, verzi-purpuriu la exterior, verzi la interior; intre stamine i tepale se gsesc numeroase nectarii cu aspect de cornet. Fructul de tip polifolicul. Ecologie i rspandire Specie cu inflorire timpurie, frecvent in pduri, tufriuri, poieni din etajul fagului, molidului (600-1400 m alt.). Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rizomii i rdcinile acestei specii, care conin heterozide cardiotonice. Compoziia chimic Rizomii insoii de rdcini conin: heterozide cardiotonice bufadienolidice (helebrozida = helebrina i desglucohelebrozida), saponozide sterolice (heleborin) i compui din seria ecdisteroizilor, protoanemonin. Helebrozida este 3-O-ramnozilglucozida helebrigenolului. Protoanemonina, lacton hemiterpenic instabil, se dimerizeaz transformandu-se in anemonin (netoxic) in timpul uscrii. Aciune terapeutic Cardiotonic, antialergic, antiinflamatoare, imunostimulatoare; protoanemonina confer produsului proprieti antibacteriene.

Importana Toxica Utilizare Insuficiena cardiac (puin folosit ca atare, mai frecvent ca materie prim pentru obinerea de preparate farmaceutice pe baz de helebrozide), algii poliarticulare, artroze (unguent, injecii locale cu extracte lipsite de heterozide cardiotonice), prevenirea i tratarea unor boli infecioase la animale (implantarea de rdcini proaspete in urechi, la porcine i ovine sau sub piele la bovine i cabaline, in creast la psri). Medicin uman (popular): rizomul fiert in rachiu, folosit pentru dureri de dini; decoct pentru tratarea de cel pierit?, tulburri de tranzit intestinal, viermi intestinali; planta uscat, pisat pentru tratarea herniei; flori, frunze oblojeli pentru rceal. Toxicitate Intoxicaiile cu spanz sunt rare i se manifest prin senzaii de furnicturi ale mucoasei bucale i gatului, vomismente, diaree i midriaz. Contraindicaii Precauii i reacii adverse Protoanemonina provoac dermite alergice de contact. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi si radacini, cu cazmaua, in perioada august-noiembrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HELIANTHUS ANNUUS L. Denumire popular: Floarea soarelui Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ierboaie, Ochiul soarelui, Rsrit, Ruj, Ruja soarelui, Ruj de cmp, Ruj de soare, Ruji, Rujoanc, Rumni mare, Soarea soarelui, Sora soarelui, Soreanc, Sorin, de de blic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales

Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; rdcin pivotant, profund; tulpina de 1-3 m inlime, erect, aspru proas, simpl sau puin ramificat la partea superioar, in interior cu mduv; frunzele alterne, mari, peiolate, lat ovate, cordate, dinate, aspru proase pe ambele fee; antodii solitare sau puine, cu receptaculul aproape plan, nutante, mari, plane; florile ligulate portocalii iar cele centrale, tubuloase, brune, fertile; hipsofilele involucrale foliacee, aspru proase; inflorirea iulie-octombrie; fructul achen comprimat, fin catifelat proas, de culoare alb, neagr, glbuie sau pestri. Ecologie i rspandire Cultivat ca oleaginoas i ornamental. Organe utilizate Florile, seminele, tulpinile. Compoziia chimic Floarea soarelui reprezint una din cele mai importante plante oleaginoase. Achenele acumuleaz 50,8 % lipide i 16,2 % proteine. Glucidele de rezerv sunt reprezebtate in principal de amidon. Dusterhoft .a. (1992) au constatat c exceptand amidonul, achenele conin urmtoarele poliglucide, raportate la coninutul total al acestora: 42 % celuloz, 24 % substane pectice, 24 % 4-O-metil glucuronoxilani cu 8 18 acizi uronici substituii, 5 % (gluco) manani i 4 5 % fucoxiloglucani. Uleiul de floarea soarelui conine gliceride ale acizilor linolic (57-59%), oleic (30-34%), palmitic, stearic, arahidic, lignoceric (6-10%), insaponifiabil (1%), acizi grai liberi, lecitin. Insaponifiabilul este constituit din carotenoide, 3--sitosterol-glucozid i fitosteroli. Pigmenii din frunzele i florile de floarea soarelui sunt reprezentai de: flavone tetra-Osubstituite cum sunt: hispidulinul, pectolinarigenina, pentaO-substituite ca: nepetina, jaceosidina, hexa-Osubstituii ca: sudachitina, acerosina, hexa-Osubstituii ca: hymenoxina. Flavonolii sunt reprezentai de quercetin-7glucozid (quercimetrin).

Aciune terapeutic Emolient. Importana Melifera, oleaginoasa Utilizare La prepararea uleiului purificat i neutralizat inscris in FR X sub denumirea de Helianthi oleum neutralisatum. Acesta servete la prepararea soluiilor injectabile i a colirelor sau la extragerea unor principii active liposolubile. De asemenea, Helianthi oleum se folosete la prepararea unor unguente i linimente cu aciune emolient sau este materie prim pentru prepararea vitaminei F. In medicin uman, popular - florile sunt folosite pentru afeciuni ale gatului, impotriva febrei i in homeopatie, uleiul extras din semine este folosit in caz de hipercolesterol i ateroscleroz, la macerarea unor plante folosite pentru arsuri i rni, tinctura se utilizeaz pentru afeciuni pulmonare, fructele se folosesc in profilaxia bolilor infecioase ale intestinului gros. Medicin veterinar folosete extractele pentru uz intern la tratarea indigestiilor i constipaiilor i pentru uz extern, petru ungerea tegumentului cu ulei avand aciune emolient i protectoare. In industrie - uleiul se folosete la fabricarea spunului, lecitinei, din coji (pericarp) se obine alcoolul etilic i furfurolul, tulpinile sunt utilizate in industria celulozei; In alimentaie - uleiul se folosete la salate, gtit, industria conservelor, antodiile servesc la obinerea pectinelor folosite la prepararea jeleului i marmeladei; In zootehnie - turtele i roturile sunt furaje valoroase in hrana cornutelor, porcilor i psrilor. In agricultur - cenua provenit din arderea plantei uscate se folosete ca ingrmant potasic. In apicultur este important ca specie melifer. Cultivare Floarea soarelui este una dintre plantele agricole cu un mare areal de cultur datorit

capacitii sale de adaptare la variaiile mari de temperatur, rezistenei la temperaturi joase, mai ales in prima parte a vegetaiei i rezisten la secet. Recolte bune se obin in acele regiuni unde temperatura medie zilnic in faza de formare i umplere a seminelor ajunde la 18-22oC, ceea ce demonstreaz c aceast plant este pretenioas la cldur. Are un consum ridicat de ap (un coeficient de transpiraie cuprins intre 290-705, ceea ce demonstreaz importana pe care o prezint umiditatea ridicat a solului inc de la inceputul primei pri a perioade de vegetaie. In ceea ce privete lumina, planta are cerine ridicate i sensibilitate evident se manifest in perioada de la iniierea primordiilor inflorescenei, pan la formarea tetradelor polenului, precum i dup formarea inflorescenei. Floarea- soarelui necesit soluri bogate in substane nutritive, mijlocii, lutoase, luto-nisipoase, profunde, cu o capacitate mare de reinere a apei. Se preteaz cel mai bine cernoziomurile, solurile brune i brun rocate, precum i solurile aluviale. Plantele se dezvolt normal la un pH cuprins intre 6,4-7,2.Nu sunt portivite solurile nisipoase sau solurile compacte, grele, reci. Semnatul in Campia Roman trebuie s inceap la sfaritul lunii martie, inceputul lunii aprilie i s se termine pan la 15-20 aprilie. Mod de cultivare: Semanat primavara direct in camp, 4-5 kg/ha, adancime de semanat: 4-5 cm; distanta intre randuri: 70 cm, distanta intre plante / rand: 30 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Flori, recoltate manual in iulie - Seminte, recoltate mecanizat cu combina, august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HELIANTHUS TUBEROSUS L. Denumire popular: Napi porceti Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Topinambur, Baraboi, Baraboi nflorii, Baraboi porceti, Brojb, Brojbe, Brozb, Bulib, Cartoafe de iarn,

Cartofel, Cartofi dulci, Cartofi porceti, Ciocaribe, Ciocarepi, Crumpi porceti, Damovei, Floarea baraboiului, Floare soare de grdin, flori galbene, Glbinele, Gherghine galbene, Gulii, Guraline, Mr de pmnt, Mere de iarn, Morcov, Morcovi porceti, Napi de pmnt, Napi, Napi turceti, Napti, Nati, Napul porcului, Pere iernatice, Picioarc, Picioare, Picioc, Picioc iernatic, Picioci, Picioci curate, Picioci de pmnt, Piciocile lui Dumnezeu, Piciogne, Picionc, Picionci, Piciorc, Picioance, Pirole, Putoac, Sfecl Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rdcina fibroas, rizom cu tuberculi in sol; tulpina erect de 1-3 m inlime, aspru proas, ramificat in partea superioar; frunzele alterne sau mai rar opuse, alungit ovate sau ovat lanceolate, atenuate in peiol nu prea lung, dinate, aspre pe faa superioar, cu peri dei, scuri i rigizi, mai puin aspre pe faa inferioar; antodii solitare de 4-8 cm la inflorire, florile ligulate galbene; hipsofilele involucrale imbricate, ovat lanceolate, cu margini aspru ciliate; inflorirea septembrie-noiembrie; fruct achen cu 1-4 ariste ciliate. Ecologie i rspandire Frecvent cultivat, furajer. Organe utilizate Se utilizeaz tuberculii care au un coninut ridicat de inulin. Compoziia chimic Analiza tuberculilor a evideniat prezena urmtorilor componeni: 79 80 % ap, 16 % glucide totale, 2,0 2,4 % proteine, 0,1 0,4 % lipide, 7,6 % fibre alimentare i vitamine: 4 mg/ 100 g acid ascorbic, 1,3 mg/ 100 g nicotinamid, 0,20 mg/ 100 g tiamin, 0,06 mg/ 100g riboflavin i 0,20 mg/ 100 g tocoferoli.

Coninutul in substane minerale variaz intre 1,0 i 1,7 %, dintre care: 457 478 mg/ 100 g potasiu, 3 5 mg/ 100 g sodiu, 78 88 mg/ 100 g fosfor, 10 - 88 mg/ 100 g calciu, 20 mg/ 100 g magneziu, 22 mg/ 100 g sulf, 0,6 mg/ 100 g fier, 0,12 mg/ 100 g cupru i 0,1 mg/ 100 g zinc. Inulina este principalul glucid, care reprezint mai mult de 50 % din totalul glucidelor de rezerv. Aceasta este alctuit dintr-un lan scurt de molecule de hexoze (20) dintre care glucoza reprezint 20 % iar ?-fructoza 80 %. Alturi de inulin a fost identificat prezena zaharozei, pseudo-inulinei, inuleninei, helianteninei i a sinantrinei. Aciune terapeutic Tuberculii de topinambur au o aciune afrodisiac, colagog, diuretic, spermatogenetic, stomahic i tonic. Importana Melifera Utilizare Sunt utilizai ca un remediu pentru alimentaia diabeticilor i pentru tratarea reumatismului. In alimentaie se folosesc tuberculii, care sunt comestibili i sunt bogai in amidon. Aportul energetic este moderat: 130 kJ/ 100 g parte edibil. Medicin uman, popular folosete tuberculii rai i pisai contra durerilor de gat i a galcilor. In zootehnie, tuberculii sunt intrebuinai ca hran pentru porci. Cultivare Planta manifest pretenii reduse fa de sol, rezultate bune se obin pe solurile nisipoargiloase de lunc, afanate, revene, bogate in humus i calciu, cu un pH de 6-7,5. Nu suport solurile grele, prea umede i reci. Topinamburul este rezistent la temperaturi sczute de pan la -30, -40oC i de aceea poate ierna in sol. Plantele tinere i mature suport ingheuri de -5, -6oC. Datorit sistemului radicular profund suport temperaturile ridicate din timpul verii i rezist la secet. Se seamn primvara in rsadni rece. La momentul potrivit se repic in vase individuale i plantele se cesc in ser pentru prima lor iarn.

Plantarea afar in poziia definitiv se efectueaz la sfaritul primverii sau inceputul verii. Divizarea tufelor se efectueaz primvara sau toamna. Tuberculii se recolteaz toamna tarziu sau iarna i se replanteaz imediat sau se depoziteaz intrun loc rcoros, urmand a se planta primvara devreme. Butai bazali din tupin cu lungimea de 10-15 cm i cu tulpun subteran se pot planta primvara in vase individuale i se in intr-un loc uor umbrit, in rsadni rece sau ser pan la o bun inrdcinare. Plantarea afar se efectueaz in cursul verii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HELICHRYSUM ARENARIUM (L.) Moench Denumire popular: Siminoc Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Budiene, Ciriar, Floarea patului, Flori de paie, Iarb flocoas, Imortele, Mrgic, Ochiori, Semenic, Siminic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rdcin lemnoas; tulpina de 10-30 cm, neramificat, suriu tomentoas, foliat; frunzele liniare pan la oblong-lanceolate, treptat ingustate la baz; antodii globuloase de 4-5 mm diametru, galben-oranj; foliolele involucrale, imbricate, laxe, galbene ca lmaia; florile galbene, cele marginale lipsesc; inflorirea iulieseptembrie; fruct achen lung de 1mm. Ecologie i rspandire Specie xerofit-xeromezofit, sporadic in zona de step-zona pdurilor de stejar, locuri uscate, nisipoase. Organe utilizate

Se utilizeaz in scop medicinal, prile aeriene inflorite ale acestei specii, care conin substane flavonoide. Compoziia chimic Florile conin flavonoide: 0,4% isosalipurposid (o calcon rspunztoare de culoarea galben a bracteelor din involucru), naringenol i 5Odiglucozida acestuia, diastereoizomerii la C2 ai naringenol-5O-glucozidei (helicrisina A i B = salipurpozida), kempferol-glucozida, apigenol i apigenol-7-O-glucozida, luteol-7-O-glucozida, cvercetol-3-O-glucozida, 3,5-dihidroxi-6,7,8trimetoxiflavona. Ali constitueni chimici sunt: ulei volatil (0,05%); ftalide; cumarine (scopoletol, umbeliferon, esculetol) in cantiti mici; derivai de piranon de culoare galben (arenol i homoarenol); un complex de substane neidentificate cu activitate antibiotic, denumit arenarin; acizi fenolici liberi (0,03%) i combinai (0,07%), in special acizii cafeic, p-cumaric, siringic i protocatehic; glucuronide ale campesterolului i sitosterolului; taninuri; principii amare de tip lactone sesquiterpenice caracteristice familiei Asteraceae (xantanolide i guaianolide). Uleiurile volatile extrase din aceste organe conin in principal 1,8-cineol (24,3 %) i pinen (11,2 %) alturi de care se afl humulen, cariofilen, limonen, sabinen, linalool, -terpineol, mircen, terpinen, p-cimen. Aciune terapeutic Slab coleretic i antispastic (prin flavonoide), de stimulare a secreiilor gastric i pancreatic (principii amare), antibacterian. Importana Utilizare Dispepsii, colecistite cronice i afeciuni biliare de tip convulsiv. Medicin uman, popular - uz intern - florile se fierbeau in rachiu sau in lapte i se bea pentru glbinare, tratarea gutei, reumatismului, stimularea secreiei gastrice i pancreatice, combaterea viermilor intestinali.

Medicin veterinar folosete pentru uz intern florile, pentru tratarea dischineziei biliare, edemelor, intoxicaiilor. Este important ca plant tinctorial, florile vopsesc fibrele naturale in diferite nuane de galben Este important ca specie melifer i ornamental. Cultivare Planta necesit un sol bine drenat, cu poziie insorit, adpostit. Se seamn in februarie/martie in ser. Germinarea are loc in 2-3 sptmani la 20oC. La momentul potrivit se repic in vase individuale i plantele se cresc in ser, pentru cel puin prima iarn. Plantarea afar are loc la sfaritul primverii sau inceputul verii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HEMEROCALLIS FULVA (L) L. Denumire popular: Crin roiatec Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Asphodeloideae Caractere morfologice Este o plant peren cu rizom, frunze liniare, sesile, cu flori mari, nemirositoare, cu perigonul gamotepal, portocaliu-roiatic. Fructul este capsul. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Hemerocallis conine in rdcini isoflavone dintre care au fost identificate: hemerocallona. In frunze se gsesc: flavonoli: quercetin, kampferol i izoramnetin. Aciune terapeutic Extractele obinute din flori au efect antispasmotic, sedativ i febrifug iar cele obinute din rdcin au activitate antitumoral. Cultivare

Crinul roiatic reuete pe cele mai multe tipuri de soluri, inclusiv cele uscate, dar prefer solurile umede bogte, cu o poziie insorit, dei tolereaz umbra. De asemenea, crete bine pe solurile argiloase grele. pH-ul preferat este cuprins intre 6-7. Este o specie care rezist la temperaturi joase de pan la -20oC. Necesit unul sau doi ani pentru stabilizare, in cazul mutrii plantei. Crinul roiatic este o plant ornamental, dar i cultivat pentru florile i frunzele sale. Hibridizeaz uor cu ali membri ai genului. Se seamn la mijlocul primverii in ser, iar germinarea este in general rapid i uniform. Se repic in vase individuale, iar plantele se cresc pentru prima iarn in ser. Plantarea afar se efectueaz primvara tarziu. Se poate practica divizarea in cursul primverii sau dup inflorire, la sfaritul verii sau toamna. De altfel, divizarea poate fi realizat cu succes in orice moment al anului. Fragmentele mari pot fi plantate direct in poziia lor permanent, iar cele mai mici se trec in vase i se cresc in rsadni rece pan la momentul unei bune inrdcinri. Plantarea afar se efectueaz primvara. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HERNIARIA GLABRA L. Denumire popular: Fecioric Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Borosdoag, Buegea faptului, Buruian de surptur, Fapt mnl, Fecioar, Iarba datului, Iarb de surptur, Iarba faptului, Iarba fecioarei, Iarba feciorilor, Iarba surpturii, Sinceric Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Caryophyllidae Ordinul: Caryophyllales Familia: Caryophyllaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Plant anual-peren; crete culcat la pmant formand tufe dese, circulare alctuite din tulpini de pan la 30 cm lungime; frunze opuse, eliptice sau ovate, concrescute; flori actinomorfe, mici, verzi, grupate cate 10 in glomerule protejate de bractee albe, membranoase; inflorete in iulieseptembrie; fruct monoseminal, mai lung decat caliciul, aspru la pipit cu semine negre, lentiforme. Ecologie i rspandire Specie intalnit sporadic prin locuri uscate, prundiuri, surpturi, locuri nisipoase din zona pdurilor de stejar pan in etajul fagului. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz partea aerian. Compoziia chimic Prile supraterestre inflorite conin 3% saponozide (heterozide ale acidului quilaic, acidului medicagenic i gipsogenolului cu ramnoz, galactoz i glucoz) i 1-1,3% flavonozide (glicozide ale quercetolului, izoramnetolului i kaempferolului). Ali constitueni sunt cumarinele (umbeliferon, herniarin) i urme de ulei volatil. Glabrozidele A-C sunt heterozide ale acidului medicagenic. Aciune terapeutic Diuretic. Importana Utilizare Nefrite, cistite, litiaz renal, catar cronic vezical. Medicin uman (popular): planta decoct pentru tratarea unor afeciuni ale pielii (eczeme) sau a herniei. Cultivare Planta crete bine in soluri uscate calde i reuete pe soluri foarte srace. Nu suport umiditatea excesiv. Este folositoare pentru acoperirea rocilor. Se seamn primvara in rsadni rece i la momentul potrivit se repic in vase individuale. Plantele se cresc in ser pentru prima iarn. Plantarea afar in poziia definitiv se efectueaz primvara tarziu sau la inceputul verii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HIBISCUS ESCULENTUS

Denumire popular: Bame Sinonime tiinifice: Abelmoschus esculentus (L.)Moench Alte denumiri populare: Bambe, Bambie, Bamie, Bamne, Boambe, Zmoi Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Malvales Familia: Malvaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anuale cu tulpina inalt pan la 1m; frunze alterne, cordate la baz, palmat 5 lobate, lobii serai pe margine; florile solitare, axilare au caliciul extern format din 8-10 hipsofile libere la baz, liniare; corola este alctuit din 5 petale galben-sulfurii, la baz brunii sau violacee; inflorete in iunie-iulie; fruct capsul alungit, conic, inainte de maturaie crnoas, comestibil. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca plant alimentar pentru fructe, cu deosebire in S rii; originar din Africa tropical. Organe utilizate Fructele acestei specii sunt apreciat in consumul uman. Compoziia chimic Bamele conin 9,55 % ap i 90,45 % substan uscat. Raportat la substana uscat, bamele conin 25,75 % proteine, 10,07 % lipide i 8,01 % substane minerale. In partea edibil a acestor fructe s-a mai determinat acid fitic 451,28 mg/ 100 g, acid tanic 0,75 % i oxalai 32,41 mg/g. In 100 g fructe s-au determinat 0,14 mg fier, 1,04 mg zinc, 1,23 mg magneziu, 1,28 mg sodiu, 1,59 mg potasiu, 0,09 mg calciu i 2,67 mg fosfor (Akindahunsi i Salawu, 2005). Aciune terapeutic Importana Alimentara Utilizare Fructele acestei specii se utilizeaz in consum.

Medicin uman (popular): planta folosit in tratarea vtmturii? (hernie) i lingoarei? (febr tifoid). Cultivare Bamele necesit soluri bogate in humus i substane nutritive, uoare, nivelate, permeabile cu expoziie sudic, dand rezultate bune pe soluri de tip aluviuni i cernoziomuri. Nu suport solurile grele, umede, reci. Bamele sunt foarte pretenioase la insuficiena de hran i reacioneaz bine la fertilizarea cu ingrminte organice i chimice. Au pretenii mari fa de intensitatea luminii i fa de umiditatea din sol, care trebuie s fie constant i asigurat in special in perioada infloririi i fructificrii. Se seamn la adancimea de 3-4 cm, cand in sol se realizeaz temperaturi de 14-15oC, folosind 10-12 kg sman la hectar. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HIBISCUS TRIONUM L. Denumire popular: Zmoi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Brnc, Buruian ce se nvrtete dup soare, Bamie beicoas, Bomb beicoas, Bomb de cmp, Cavan, Ciulin, Cucurbeic mrunt, Floarea ursului, Lubenicioar, Macul cioarei, Nalb mare, Zmoi beicoas, Zmoi Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Malvales Familia: Malvaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anuale cu tulpina inalt de 10-80 2m, stelat proas, cu peri rigizi, pateni, adesea de culoare roie-purpurie; frunze alterne, cele bazale aproape rotunde sau slab lobate, cele superioare cu 3-5 segmente, penat-fidate; florile solitare, axilare au caliciul extern format din 12 hipsofile

libere la baz, ingust-liniare; caliciul intern format din 5 sepale pelid-verzi este persistent i devine la fructificare membranos i veziculos, crescand in jurul fructului; corola este alctuit din 5 petale palid-sulfurii-glbui, la baz purpuriu inchis; se ofilete in scurt timp de la deschidere; inflorete in lunile iunie-septembrie; fruct capsul ovoidal, inconjurat de caliciul veziculos, conine semine reniforme, epoase. Ecologie i rspandire Specie euriterm, xeromezofil-mezofil, frecvent din zona stepei zona pdurilor de stejar pe ogoare, prin culturi agricole, pe lang drumuri, prin pepiniere, cu deosebire in locuri mai joase de prin campii i vi. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz florile acestei specii care conin antocianidoli, antocianozide i acid hibiscic. Compoziia chimic Analiza florilor a evideniat prezena urmtoarelor substane: proteine (0,06 %), lipide (0,4 %), vitamine: acid ascorbic 4,2 mg/ 100 g), tiamin (0,03 mg/ 100 g), riboflavin (0,05 mg/ 100 g) i niacin (0,6 mg/ 100 g). Fructele de zmoi conin: 3,9 % proteine, 3,9 % lipide, 15,7 % celuloz, 39 mg/ 100 g acid ascorbic, 0,29 mg/ 100 g tiamin, 0,49 mg/ 100 g riboflavin i 5,9 mg/ 100 g niacin. Frunzele acestei specii conin: 15,4 % proteine, 3,5 % lipide, i 15,5 % celuloz. Hibiscus syriacus (zmoi de Siria) are florile colorate de cianidin 3-sambubiosid, cianidin 3glucozid i delfinidin glicozizi. Dintre glicozizii flavonolilor a fost identificat prezena gossipinei (gossipetin-8-glucozid), hibiscitrina (hibiscetin-3-glucozid), saponarin (vitexin-7glucozid), vitexin ramnozid. Aciune terapeutic Extractele obinute din frunzele acestei specii au aciune diuretic, expectorant i stomahic,

extractele din flori au aciune diuretic i stomahic iar cele din scoara de pe rdcini, au efect hemostatic, vermifug i febrifug. Importana Utilizare Medicin uman (popular): planta fiart cu ment i secar, se ddea in tulburri gastrice; se intrebuina i pentru tratarea afeciunilor dermatologice ale scalpului; partea aerian sub form de decoct era folosit pentru splarea furunculilor; plmdit in rachiu, se inea in gur pentru dureri de dini. Cultivare Planta prefer un sol fertil bogat in humus, bine denat i o poziie insorit. Se seamn primvara devreme intr-o ser inclzit, iar germinarea este rapid. Se repic in vase individuale, iar dac planta se cultiv ca anual plantarea in poziia permanent se efectueaz primvara devreme i se asigur pentru inceput o anumit protecie. Dac se dorete creterea plantei ca peren este de peferat s se creasc in ser pentru primul an i s se planteze afar la inceputul verii anului urmtor. Se pot pregti butai din lemn semi-maturat, in iulie-august, in rsadni. Se cresc in ser inclzit peste iarn i plantarea afar are loc primvara dup trecerea pericolului ingheurilor. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HIPPOPHAE RHAMNOIDES L. Denumire popular: Ctin alb Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ctin de ru, Ctin cenuie Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Eleagnales Familia: Elaeagnaceae Subfamilia:

Caractere morfologice Arbust spinos, foarte rar arbore, de 1-4 (10)m inlime; frunze liniar lanceolate, de 2-6 cm lungime, foarte scurt peiolate, pe ambele fee cu peri solzoi, stelai, cenuii argintii pan la armii rocai; florile apar inaintea frunzelor, sunt foarte mici, glbui; inflorirea: aprilie-mai; fruct globulos pan la ovoid, de 6-8 mm lungime, portocaliu. Ecologie i rspandire Specie oligotrof, xerofit-mezohigrofit; frecvent in zona de step-etajul fagului, in lungul apelor, pe nisipuri i pietriuri, pe coaste pietroase. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz fructele recoltate in lunile septembrie octombrie. Compoziia chimic Compoziia fructelor variaz in limite destul de mari in funcie de proveniena lor, respectiv in funcie de condiiile pedo-climatice. Acestea sunt considerate ca o surs important de acid ascorbic. Fructele de ctin conin: 81,4 % ap, 10 / 12 % glucide ( fructoz, glucoz, zaharoz, pectine), 1,64 5,95 % acizi organici, 0,13 % tanin, 2,3 19,7 % lipide, 4,5 181,2 mg/ 100 g caroteni, 9,3 1.889 mg/ 100 g acid ascorbic i 2,9 mg/ 100 g vitamina E. Cercetrile efectuate de Brad .a. (2002) au condus la stabilirea urmtoarei compoziii chimice a fructelor de ctin: 10 22 % substan uscat, 8,2 10,5 % substan uscat solubil, 2,33 3,50 % aciditatea titrabil ca acid malic, 0,42 0,53 % glucide reductoare, 7,15 7,43 g lipide/ 100 g substan uscat, 0,58 3,11 % proteine, 0,51 0,69 % substane minerale, 187,72 241,00 mg/ 100 g acid ascorbic, 4,3 6,8 mg/ 100 g ?caroten. Lipidele conin: 34,17 % acid palmitic, 31,46 % acid oleic, 25,68 % acid palmitoleic, 5,44 % acid linoleic, 1,94 % acid linolenic, 0,89 % acid stearic i 0,41 % acid miristic. Schapiro (1989) a constatat c fructele de Hippophae au un coninut de ?-caroten ce

variaz intre 2,64 16,66 mg/ 100 g iar Duke (1992) menioneaz un coninut de 30 40 mg/ 100 g. Numeroasele cercetri efectuate asupra acestor fructe au evideniat c alturi de ?-caroten se mai gsesc ali pigmeni cum sunt: izoramnetin, izoramnetin-3--rutinozid, izoramnetin-7ramnozid-3-glucozid, kampferol, quercetin, aurocrom, caroten, -caroten, -criptoxantina, criptoxantin, eloxantina, flavoxantina, licopina, luteina, xantofil, violaxantina i zeaxantina. Feldheine i Jarmatz (citai de Brad .a., 2002) au determinat prezena urmtoarelor vitamine in 100 g fructe de Hippophae: acid ascorbic 129,2 279,0 mg, tiamin 0,052 mg, riboflavin 0,27 mg, piridoxin 0,11 mg, acid nicotinic 0,35 mg, inozitol 67,0 mg i vitamina F 2,4 5,0 mg. Duke (1992) menioneaz prezena in fructe a urmtoarelor substane: arabinoz, galactoz, glucoz, 5-hidroxitriptamin, paeonin, fisalien, querbrachitol, In scoara de pe tulpina acestei plante a fost determinat prezena 5-hidroxitriptaminei (serotonin) in concentraie de 300 400 mg/ 100 g. Alturi de aceast substan s-a mai determinat prezena harmalolului, hippofainei, acidului tanic i a acizilor grai (acid stearic, acid palmitic, acid oleic). Aciune terapeutic Antiscorbutic, antiinflamatoare (prin triterpene), antioxidant (prin vitaminele C, E, P) i cicatrizant, antiulceroas (prin ulei gras, carotenoide). Importana Medicinala, melifera, tananta Utilizare Scorbut i alte avitaminoze, gastrite i ulcere gastro-duodenale, arsuri, degerturi, unele dermatoze i micoze, afeciuni oculare (arsuri corneoconjunctivale prin ageni fizici i chimici, grefe de cornee, chirurgia plastic i reparatorie a pleoapelor i fundului de sac conjunctival, stafilococii ale feei cu complicaii oculare), afeciuni ginecologice.

Industrie - din fructele (singure sau in amestec) se obine suc, sirop, nectar, gem, jeleu, marmelad, peltea, dulcea etc.; Medicin, uman, popular - uz intern: fructele au proprieti tonifiante, astringente, antiscorbutice, bactericide, i sunt recomandate in tratarea avitaminozelor, diareei, reumatismului, boli de ficat etc., uz extern - tratarea arsurilor i degerturilor; Medicin veterinar - tratarea tulburrilor de nutriie i de metabolism; Apicultur - specie melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe, manual (adunarea ciorchinilor cu foarfeca sau baterea tufelor), in perioda august noiembrie (pana la primul inghet) Valorificare HIPPOPHAE FRUCTUS FRUCTE DE CTIN 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HORDEUM VULGARE L. Denumire popular: Orz Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Iecimie, Orz de primvar, Orz de toamn, Orz tuns, Orz epos, Orzoaic de primvar, Urz Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Poales (Graminales) Familia: Poaceae (Gramineae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; rdcina fasciculat; tulpina de 30-150 cm; frunzele au ligul bine dezvoltat iar urechiuele sunt lungi, astfel incat se incrucieaz in jurul tulpinii, ancorand foarte bine frunza; inflorescena este un spic compus, tetramuchiat; florile sunt protejate de dou palee, iar cea inferioar este prevzut cu o arist lung i aspr; inflorirea iunie-iulie; fructul cariops imbrcat in palei.

Ecologie i rspandire Cultivat, alimentar, furajer i industrial. Organe utilizate Compoziia chimic Cariopsele acestei specii conin: 10,5 % proteine, 71,8 % glucide i 2,1 % lipide, 2,5 % fibre i 13,7 % ap. Coninutul in aminoacizi, exprimat in mg/ 100 g cariopse, este urmtorul: 4143 mg izoleucin, 774 mg leucin, 382 mg lizin, 160 mg metionin, 221 mg cistin, 491 mg fenilalanin, 304 mg tirozin, 360 mg treonin153 mg triptofan, 529 mg valin, 373 mg arginin, 221 mg histidin, 470 mg alanin, 592 mg acid aspartic, 2579 mg acid glutamic, 391 mg glicin, 1271 mg prolin i 601 mg serin. Cariopsele de orz conin urmtoarele vitamine: 5,2 mg/ 100 g niacin, 0,31 mg/ 100 g tiamin, 0,10 mg/ 100 g riboflavin, 0,56 mg/ 100 g piridoxin, 0,68 mg/ 100 g acid pantotenic i 0,05 mg/ 100 g acid folic. Coninutul in substane minerale al cariopselor este de 1,9 % din care 50 mg/ 100 g calciu, 378 mg/ 100 g fosfor, 6,0 mg/ 100 g fier, 562 mg/ 100 g potasiu, 4,0 mg/ 100 g sodiu, 91 mg/ 100 g magneziu, 1,7 mg/ 100 g mangan, 2,3 mg/ 100 g zinc, 0,25 mg/ 100 g cupru i 0,02 mg/ 100 g cobalt. Cariopsele germinate i partea supraterestr recoltat inainte de inflorire conin: 40-50 % poliholozide (97 % amidon, 3 % oze simple), 10 % proteine, 2 % lipide, aminoacizi, amine (tiramin, hordenin, gramin), sruri minerale (K, Si, Mg, Ca, Fe, P), vitamine (E, acid nicotinic, acid pantotenic, acid folic, vitaminele B2 i B6), enzime (SOD), fibre. Proteinele sunt reprezentate de 35-40 % prolamine, 35-40 % gluteline, 10-20 % globuline, 3-4 % albumine. Glutenul lipsete sau se afl in cantitate foarte mic, motiv pentru care are aplicaii reduse in industria de panificaie. Aciune terapeutic Antiinflamatoare. Importana Alimentara, medicinala Utilizare

Afeciuni pulmonare (bronite cronice, tuberculoz), digestive (ulcer, atonie gastric i intestinal, insuficien hepatic, dischinezie biliar, enterite, diaree, dizenterie), urinare (nefrite, cistite) cariopsele germinate. Din herb, prin presare, se obine sucul, mult folosit in fitoterapie pentru aport de vitamine, enzime, sruri minerale. Cariopsele decojite se folosesc in alimentaie sub denumirea de arpaca, iar cariopsele intregi intr in compoziia multor preparate dietetice (pentru aport de fibre se utilizeaz mai mult specia Hordeum distichon orzul slbatic). In industrie, boabele de orz sunt folosite ca materie prim in industria alcoolului, berii, dextrinelor i glucozei. In medicina, uman, popular boabele decorticate fierte sunt folosite pentru tratarea enterocolitelor, dizenteriei, diareei; decoctul din boabe trateaz bolile de rinichi i vezic, calmeaz tusea; boabele incolite sunt folosite pentru tratarea tuberculozei, diabetului, cancerului, hepatitei, epilepsie, nevralgii, insomnie, artrite, flebite, hemoroizi, acnee, eczeme, sterilitate i ulcer varicos. Pentru uz extern se folosesc cataplasmele cu fin pentru calmarea durerilor reumatice, tratarea acneei, pistruilor, ulcerelor varicoase, pentru vindecarea furunculelor. In medicin veterinar se folosete pentru tratarea enteritei hemoragice, gastroenteritei i indigestiei. In zootehnie, boabele se utilizeaz in hrana animalelor, in special a porcilor i cabalinelor; paiele sunt de asemenea folosite in furajarea animalelor singure sau in amestec cu alte plante(mazre). Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunze inaninte de aparitia spicelor, manual - Seminte, mecanizat, in iulie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HUMULUS LUPULUS L Denumire popular: Hamei

Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Hemei, Amei, Cumlu, Curpn, Hamei slbatic, Hmei, Himei, Homei, Miug, Mlug, Mmiug, Mmlung, Mei, Meiug, Muiug, Mulug, Peste de pdure, Tofolean, Vn de hamei, Vi de hamei Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Urticales Familia: Cannabaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, cu tulpina volubil, inalt pan la 3-5 m, acoperit cu peri uncinai; funzele opuse, palmat fidate, cu 3-5 lobi; florile unisexuate, repartizate dioic: cele mascule, dispuse in inflorescene aezate in axila frunzelor, au perigonul alctuit din 5 tepale verzi, iar androceul din 5 stamine; florile femele sunt grupate la baza unor bractee plane, in inflorescene asemntoare conurilor i au inveliul floral rudimentar; inflorirea are loc in VII VIII; fructele de tip achen, protejate de perigonul membranos al florilor, sunt grupate cate 1-2 la baza bracteelor ce alctuiesc conul?. Pe bractee i perigonul membranos se gsesc glande secretoare de culoare galben-aurie din care provine substana pulverulent amar i aromatic numit lupulin. Ecologie i rspandire Specie mezohigrofit, euterm, sporadic in zvoaie, lunci, de-a lungul cursurilor de ap, tufriuri, cranguri, pe marginea pdurilor, de la campie zona pdurilor de stejar, pan in regiunea dealurilor (1000 m altitudine) etajul fagului. Organe utilizate Se utilizeaz conurile femele care prezint numeroi peri glandulari care secret o oleorezin. Compoziia chimic Principalii componeni identificai in inflorescene sunt: terpene (mircen, humulen, canaben), principii amare de tipul floroglucinei (humulon,

izohumulon, lupulon), esteri (valerianat de bornil, esteri ai mircenolului i ai humulonei), taninuri condensate (2 4 %), amine (dimetilamin, dietilamin, etilamin, etilmetilamin, izopentilamin, metilamin), amide (asparagin, glutamin), piperidin, cetone, acizi. In florile de hamei a fost identificat prezena pigmenilor flavonoizi: rutin, quercitrin, astragalin, xantohumol, izoxantohumol, leucocianidin, leucodelfinidin i cartamon. Coninutul in ulei volatil al florilor variaz intre 0,3 i 1,2 %, valoarea maxim fiind determinat la citeva zile de la realizarea maturitii lor. Liangfeng .a. (1993) au analizat uleiurile volatile extrase din florile de hamei, in care au identificat 31 componeni. Cea mai mare pondere sa determinat in cazul urmtorilor componeni: humulen (30,78 %), -cariofillen (13,14 %), mircen (8,39 %), metil 4-decanoat (5,32 %), geranil isobutirat (3,53 %), metil 9-decanoat (2,79 %), metil decanoat (2,51 %), -cadien (2,30 %) i 2metilbutil 2-metilpropionat (1,35 %). Concentraie mai mic de 1,0 % s-a determinat la urmtorii componeni: 2-undecanon, metil octanoat, metil 8metilnonanoat, metil undecanoat, metil nonanoat, copaen, metil 6-metiloctanoat, nonanal, geraniol, metil 7-metiloctanoat, metil 3-nonenoat, limonen, metil heptanoat, 2-dodecanon, hexil isobutirat, linalool, 3-metilbutil isobutirat, 2-metilbutil pentanoat, 2-metilbutil propanoat, -ocimen i -pinen. Rezina, dizolvat in ulei volatil, conine 15-30% derivai prenil-acil floroglucinolici: humulona (acid -lupulinic) i lupulona (acid lupulinic), compui rspunztori de gustul amar caracteristic hameiului. Prin conservare sau in timpul prelucrrii aceti derivai se izomerizeaz cu uurin transformandu-se in izohumulon, cohumulon, adhumulon, colupulon etc. In fructele de hamei au fost identificate urmtoarele substane: glucide, lipide (2,9 %),

proteine (11 24 %), tanin (2 4 %), rezine, sesquiterpene (ledol, globulol, alloaromadendren), hormoni estrogeni (estron- C18H22O2), flobafene. Au mai fost identificai urmtorii componeni: Derivai ai floroglucinei: humulon, posthumulon, izoprehumulon, humulenol, humulinol, humulinon, prehumulon, izocohumulen, 4deoxihumulon, deoxicohumulon, cohumulon, colupulon, adlupulon, luparenol, luparol, luparon, lupulin, lupulon, prelupulon, care confer gustul amar caracteristic. Dintre aceti componeni, ponderea o deine humulona i colupulona. Aminoacizi: -alanin, -alanin, acid asparagic, histidin, leucin, lizin, prolin, serin, treonin, triptofan, tirozin. Vitamine: acid ascorbic, niacin, riboflavin, rutin, tiamin. Pigmeni: -caroten, kampferol, kampferol-3rutinozid, kampferol-3-ramnozid, mircen, mircetin, quercetin-3-glucozid, quercetin-3ramnoglucozid, quercetin-3-ramnozid, aromadendrin, astragalin. Acizi: acid cerotic, acid clorogenic, acid ferulic, acid -aminobutiric, acid p-cumaric. In uleiul volatil extras din fructe s-au identificat urmtorii componeni: -cadien, cdinol, -cariofilen, -cadien, -coracalen, -cubeben, eudesmol, -guaien, -humulen, -muurolen, pinen, -selinen, -terpineol, -ylangen, cariofilen, -cubeben, -eudesmol, -pinen, selinen, biciclogermacren, -cadien, -cadinol, guaien, -selinen, -cadien, -calocoren, elemen, -eudesmol, -ionon, -muurolen, geraniol, germacren D, linalol, limonen, nerol, nerolidol. Aciune terapeutic Sedativ, hipnotic, bactericid, antispastic, tonic-amar i anafrodisiac, efecte estrogenice. Importana Medicinala, alimentara, aromatica si condimentara Utilizare Stri neurotonice la aduli i copii (anxietate, nevroze), tulburri minore ale somnului, gastralgii de origine nervoas.

Alte utilizri: la prepararea berii creia ii confer o arom caracteristic, un gust amrui i o aciune diuretic, bactericid i anafrodisiac. Medicin uman (popular): frunze, flori cataplasme impotriva durerilor; in inutul Nsudului se folosea pentru tratarea tuberculozei; tulpini decoct cu care se splau pe cap. Medicina veterinar (popular): - in tratamentul glbezei la oi Alimentaie: varfurile tinere se consumau primvara, fierte Toxicitate Contraindicaii Sarcin, depresie, cancer de san. Precauii i reacii adverse Ameeli, modificri cognitive, hemoliz intravascular, reacii anafilactice. Forme farmaceutice Interaciuni medicamentoase: Deprimante ale SNC, antipsihotice, barbiturice, estrogeni. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Conurile, manual, cand bracteele sunt verzi si alipite (august-septembrie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HYOSCYAMUS NIGER L. Denumire popular: Mselari Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Nebunarita Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Solanales Familia: Solanaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant bisanual, glandulos viloas, cu miros greu, ameitor, neplcut, care dispare aproape complet prin uscare. Rdcin pivotant, ingroat napiform in partea superioar. Tulpina inalt de 20-100 cm, verde, de obicei ramificat, obtuz muchiat. Frunze mari, pe fa verzi inchis, pe dos

splcit verzui cenuii, dens i lung proase, mai ales pe nervuri, cele bazale lung peiolate, alungit ovate sau eliptice, sinuat penat dinate sau fidate, cele tulpinale sesile, subamplexicaule, alungit ovate sau triunghiular lanceolate, sinuat lobate sau fidate, acute sau acuminate. Flori sesile, ingrmdite in varful tulpinii principale i ale ramurilor, care dup inflorire se alungesc mult. Corola lat infundibuliform, murdar glbuie, la gat violet, cu tub scurt i limb inegal 5-lobat, uor bilateral simetric, cu vinioare violaceu roietice, reticulate, la interior glabr, la exterior proas. Fruct capsul cu baza dilatat, cu dehiscen transversal (pixid), polisperm, cu semine reniforme sau rotunde, comprimate, brune-cenuii . Inflorire VI-VIII. Ecologie i rspandire Pe terenuri ruderale, in jurul gospodriilor rurale, dramrturi, margini de drum, uneori buruian segetal; frecvent din zona stepei pan in etajul bradului; specie xeromezofit-mezofit, toxic. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz frunzele bazale (Hyoscyami folium), pe care se gsesc numeroi peri glandulari. Compoziia chimic Frunzele conin 18 23 % substane minerale (Bodea, 1982). Dintre compuii organici a fost determinat prezena acidului ascorbic (0,5 mg/ 100 g), sterolilor (stigmasterol, sitosterol), flavonozide (rutozid), taninuri (6,1 %), glicozide (hioscipicrin), auxin, dihidroxicumarin (scpoletin) i acizi fenolici (acid clorogenic, neoclorogenic, cafeic). Din frunze se extrag compuii activi, reprezentai de alcaloizii tropanici care au concentraia de 0,04 0,17 % in plant i 0,3 % in semine. Principalii alcaloizi identificai in esuturile acestei plante sunt: hiosciamina i izomerul su optic atropina, precum i scopolamin care reprezint

25 40 % din totalul alcaloizilor. In cantiti mici se mai gsesc: apopatropin, tropin, scopin, scopolin, aposcopolamin, i beladonin, Noxidul hiosciaminei, N-oxidul scopolaminei i schimianina. Aminoacizii identificai in organele aeriene sunt: acidul aspartic, acidul glutamic, acidul aminobutiric, arginina, alanina, fenilalanina, glicina, izoleucina, leucina, lizina, prolina, ornitina, tirozina i serina. Rdcinile au un coninut de alcaloizi mai mare decit frunzele, in timp ce seminele au un coninut similar. Aciune terapeutic Parasimpatolitic; uor hipnotic i depresiv SNC (datorit scopolaminei). Importana Medicinala, toxica, foarte toxica Utilizare Nevralgii. Toxicitate La inceput se produce somnolen, apoi, la doze mai mari excitare (halucinaii, delir) urmat de oboseal i somn. Poate interveni moartea prin asfixiere. Contraindicaii Tahiaritmii, adenom de prostat, glaucom cu unghi inchis, edem pulmonar acut, stenoz mecanic in zona gastro-intestinal. Precauii i reacii adverse Inroirea pielii, uscciunea gurii, tahiaritmii, midriaz, tulburri de miciune, constipaie. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Tinctur, extract uscat, Oleum Hyoscyami (macerat de frunze in ulei), igri antiastmatice. Interaciuni medicamentoase: Antidepresive triciclice, amantadin, antihistaminice, fenotiazine, procainamid, chinidin. Conservare Cultivare Planta prefer solul uscat, cu un pH alcalin i o poziie insorit. Are cerine ridicate fa de umiditate. Formele bienale sunt mai puin rezistente la

iernare, de aceea se recomand cultivarea lor in regiunile cu ierni mai aspre. In ara noastr se recomand cultivarea in Campia de Vest i Campia Brganului. Deoarece este o plant toxic, se iau msuri de protecie pentru toate lucrrile care se efectueaz. Se seamn primvara in rsadni rece i se transplanteaz cat se repede posibil, inainte ca rdcina s fie prea lung. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze sau herba (si separarea frunzelor dupa uscare), la inceputul infloritului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HYPERICUM PERFORATUM L. Denumire popular: Pojarni Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Suntoare, Asuntoare, Buruian de foc ghiu, Buruian de nduf, Buruian de pe rzor, Floare de foc viu, Floare de nduf, Floare galbin, Floarea lui Ion, Harnic, Hamei de pmnt, Iarba lui Sf Ion, Iarba crucii, Iarba spaimei, Iarba sngelui, Iarb suntoare, Iarba spurcii, Jale de munte, Lemnie, nchegtoare, Osul iepurelui, Pojar, Sanitoare, Sburtoare, Sunaic, Sovrf galben, erlai, ovrvari Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Theales Familia: Hypericaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant peren cu rizom scurt; tulpina dreapt lignificat in partea inferioar, inalt de 30-60 cm; frunzele sunt sesile, ovate, pan la eliptice sau liniar ovate, cu multe puncte transparente; florile sunt galbene; inflorirea: iunieseptembrie; fruct - capsul oval. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, oligotrof; frecvent in zona de step-etajul fagului, pajiti, tufriuri; Detalii... Organe utilizate

Organele acestei plante utilizate in scop medicinal sunt frunzele i inflorescenele recoltate in lunile iunie septembrie, uscate la umbr. Acestea conin minim 0,08 % hipericin. Compoziia chimic Coninutul de ap din organele aeriene ale acestei plante variaz in funmcie de organ: 59,80 % in tulpini, 69,00 % in frunze i 77,61 % in flori. Coninutul florilor in elemente minerale variaz astfel: 564,4 mg/ 100 g potasiu, 289,28 mg/100 g calciu, 39,26 mg/ 100 g magneziu, 6,32 mg/ 100 g sodiu2,27 mg/ 100 g zinc i 1,35 mg/ 100 g fier. Frunzele conin o cantitate mai mare de calciu, magneziu, mangan i zinc, in timp ce florile conin mai mult potasiu i sodiu (Sarca, 2005). Prile aeriene inflorite (herba) conin 0,1-0,5 % naftodiantrone (hipericina, pseudohipericina, protohipericina, protopseudohipericina i ciclopseudohipericina) localizate in punctele negre de pe petale, diantrone (hipericodehidrodiantranolul) i antranoli (emodol antranolul). Din punct de vedere biogenetic naftodiantronele provin din emodol antron. Hipericina este componentul activ principal i are culoare roie-violet, este solubil in solveni organici i grsimi. La protohipericin i protopseudohipericin ciclurile C-C' nu sunt legate. Ali constitueni: alcani, alcanoli, triterpene i steroli; 4-5 % flavonozide (rutozid, hiperozid, izocvercitrozid, biflavonoide); 10-20 % epicatechol; proantocianidoli (derivai ai catecholului i epicatecholului sub form de di-, tri-, tetra- i polimeri); acid cinamic, acid cafeic i clorogenic; carotenoide; vitamina C; derivai prenilfloroglucinolici (hiperforin i adhiperforin); xantone (kielcorina = 1,3,6,7-tetrametoxixantona, izolat iniial din rdcini); cholin; rezine; 4-5 % substane minerale Culoarea roie a uleiului i fluorescena sunt date de flavone, xantone i naftodiantrone. Florile conin pigmeni flavonoizi: rutin, quercetin, quercitrin, izoquercitrin,

quercetin-3-glucuronid, quercetin-3-galactozid (hiperin), precum i caroteni: lutein, luteoxantin i violaxantin. Uleiurile volatile sunt sintetizate de buzunarele secretoare care au un canal secretor inconjurat de un strat de celule epiteliale. Buzunarele secretoare sunt situate in mezofilul foliar i de multe ori avand contact cu ambele epiderme. Uleiul volatil (0,06 0,3 %) extras din plantele de suntoare a coninut 33 componeni. Cel mai mare coninut s-a determinat in cazul urmtoarelor substane: 2-metiloctan (18,01 %), nonan (6,28 %), beta-cariofilen (5,75 %), alfa-pinen (4,70 %), beta-eudesmol (4,37 %), 3-metil nonan (3,07 %), tau-cadinen (2,41 %) i cariofilen oxid (2,28 %). Urmtorii componeni au avut un coninut mai mic de 2,00 % din totalul componenilor: terpinen4-ol (1,86 %), alfa-cadinol (1,86), tetradecanol (1,78 %), beta-farnesen (1,77 %), fitol (1,76 %), alfa-eudesmol (1,74 %), 3-metil decan (1,65 %), dodecanol (1,62 ), azulen (1,45 %), leden (1,31 %), ledol oxid (0,84), trans-nerolidol (0,70 %), alfa-humulen (0,58 %), alfa-copaen (0,56 %), heneicozan (0,44 %), nonanal (0,34 %), spatulenol (0,33 %), hexadecanol (0,20 %), 2-metil dodeca (0,09 %), dibutilftalat (0,07 %), camfen (0,06 %), undecan (0,06 %), metil heptenon (0,05 %) i ocimen (0,03 %) Sarca, 2005). Loloiu i Rdulescu (1998) au constatat c distilatul extras din tulpinile de suntoare au avut un coninut mai mare de beta-cariofilen i betacariofilen oxid iar extractul supercritic cu CO2, a coninut o concentraie mai mare de cis- i trans-anetol. Cercetrile efectuate de Osinaska i Weglarz (2002) cu trei specii de Hipericum provenite din Polonia au relevat c cea mai mare cantitate de uleiuri volatile se gsete in faza de inflorire complet, in anul al doilea de cultur. Detalii... Aciune terapeutic Coleretic i colagog (prin acizii cafeic i clorogenic); cicatrizant (prin flavone, tanin i carotenoide); antimicrobian fa de stafilococul auriu

(prin hiperforin i ulei volatil), antipruriginoas (prin ulei volatil), capilaroprotectoare i diuretic (prin flavone), antiinflamatoare, antidepresiv, euforetic (prin inhibarea monoaminoxidazei, demonstrat experimental in vitro pe MAO de tip A i/sau a COMT, enzime implicate in catabolismul aminelor biogene). Aciunea antidepresiv este atribuit hipericinei de unii autori, sau flavonoidelor i xantonelor, de alii. Cercetri recente au demonstrat proprietile antivirale ale hipericinei in vitro i in vivo, pe oareci, asupra unor retrovirusuri, pe HIV-1, Influenza, Herpes simplex I i II. Dup unii cercettori hipericina i pseudohipericina opresc dezvoltarea retrovirusurilor prin inhibarea protein-chinazei C (mediator de fosforilare care se dezvolt in celulele infectate), dup alii, aciunea acestor compui este dependent de lipidele dezvoltate in urma infeciei virale. Aciunile antiinflamatoare i cicatrizant sunt rezultatul proprietilor antioxidante i antimicrobiene ale hiperforinei i analogilor ei din fraciunea lipofil. Hipericina inactiveaz citomegalovirusul murinic, virusurile Sindbis i HIV-1, indeosebi dup expunerea la UV, fie direct asupra celuleor infectate, fie asupra compuilor membranari. Extractele de Hypericum modeleaz producia de mediatori ai inflamaiei (citochinine i ali stimulatori) i induc o masiv supresie a eliberrii de interleukin-6 permiand astfel mrirea secreiei de cortizon. Importana Medicinala Utilizare In ulcere (gastric, duodenal sau de gamb), arsuri i alte rni externe; bronite i inflamaii ale tractului uro-genital; colite i colecistite; stri depresive. Industrie - planta este utilizat in unele ri nordice la aromatizarea berii; Medicin uman, popular - uz intern - florile au proprieti astringente, antiinflamatoare,

hipotensive, antidiareice, antispastice i antiseptice, etc.; uz extern - tratarea gingivitei, rnilor, abceselor dentare, arsurilor, nevralgiilor, durerilor reumatice, bronitelor; Medicin veterinar - uz intern - tratarea indigestiilor, hematuriei i enterocolitelor, uz extern - tratarea plgilor; Cosmetic - pentru intreinerea tenului sensibil i uscat i atenuarea ridurilor. Toxicitate Utilizarea indelungat poate cauza fenomene toxice cunoscute sub denumirea de hipericism care constau in: tulburri psihomotorii, eriteme edematoase care pot fi urmate de hemoliz i manifestri epileptiforme. Contraindicaii Fotosensibilitate sau hipersensibilitate la suntoare. Precauii i reacii adverse Efecte fotosensibilizatoare, mai ales fa de animalele cu pr alb (proprieti imprimate de hipericin i de derivaii si), care constau in ulceraii ale pielii, hemoliz, epilepsie i, in cazuri grave, moartea animalelor prin hiperemia creierului i a splinei. Ele sunt cauzate de oxigenul singlet, generat de mitocondrii i inhibrii succinoxidazei sub influena hipericinei, etape importante in metabolismul celular. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie 2-10 %, tinctur, extract sau macerat in ulei, la cald (Oleum Hyperici coctum). Interaciuni medicamentoase: Acitretin, acid aminolevulinic, amiodaron, anestezice, anticoagulante, antidiabetice, barbiturice, benzodiazepine, beta-blocani, buspiron, cafein, carbamazepin, blocani ai canalelor de calciu, clorzoxazon, clozapin, contraceptive orale, ciclofosfamid, ciclosporin, debrisoquin, digoxin, etopozid, fenfluramin, Ginkgo biloba, fier, loperamid, metadon, antidepresive triciclice, fenitoin, rezerpin, teofilin, tamoxifen, alimente care

conin tiramin. Conservare Cultivare Suntoarea crete uor pe orice tip de sol, cu umiditate sufiecient, bine drenat, cu expoziie insorit sau semiumbr. Inflorete mai bine in cazul poziiilor insorite. Rezist la temperaturi sczute i secet, de asemenea suport temperaturile ridicate. Este o specie peren cu o mare plasticitate ecologic, iar in ara noastr ca zone de cultur trebuie luate in considerare in primul rand centrul Transilvaniei, nordul i estul Moldovei. Se seamnn in ser, mediat ce seminele s-au maturat, toamna sau primvara. In mod obinuit germinarea are loc in 1-3 luni la temperatura de 10oC. Se repic in vase individuale, iar plantarea la locul definitiv se efectueaz in cursul verii. Divizarea tufelor se aplic primvara sau toamna. Exemplarele mari se pot planta direct la locul definitiv,iar fragmentele mai mici se cresc in rsadnie reci pan la momentul inrdcinrii, urmand a se planta in primvar. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, pana in momentul fructificarii, manual sau cu cositoarea, iunie-iulie Valorificare HYPERICI HERBA IARB DE SUNTOARE 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HYSSOPUS OFFICINALIS L. Denumire popular: isop Sinonime tiinifice: H. angustifolius M. Bieb., H. aristatus Godr. Alte denumiri populare: cimbru cel bun, cimbru de grdin, culecel bun Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Specie peren, subarbust, tulpin erect, inalt de 20-50 cm, ramificat i lignificat la baz. Frunze lanceolate pan la liniar-lanceolate, pieloase, lucioase, glabre. Inflorescen spiciform, unilateral, format din dihazii scurt pedunculate, cu 7-9 flori albastre- violacee, roietic sau alb. Fructe obovoidale, trunchiate, netede. Inflorete VII-IX. Ecologie i rspandire Plant cultivat, heliofil, rezist la secet i geruri. Organe utilizate Pentru obinerea de extracte se utilizeaz organele aeriene nelignificate i inflorescenele ajunse la maturitate, care conin uleiuri volatile cu monoterpene biciclice. Cele mai bogate organe in ulei volatil sunt florile, urmate de frunze i apoi de tulpini. Compoziia chimic Compoziia chimic a varfurilor inflorite (herba) este: 0,07-0,29 % ulei volatil in produsul proaspt i 0,2-1,5 % in cel uscat; flavonozide (diosmina, hesperidozida), chalcone (hisopina), antocianozide in varietile cu flori colorate (3-O-p-cumaroil5-glucozil-delfinidolul); dede (acid rosmarinic); triterpene (acid ursolic i oleanolic), sitosterol, principii amare (marubin). Burzo .a. (nepublicat) au analizat uleiul volatil extras din organele aeriene ale plantelor de Isop. Acesta a coninut urmtoarele substane: -pinen (12,94 %), -felandren (12,62 %), elemol (8,66 %), izopinocamfon (8,26 %), pinocamfon (4,02 %), pseudopinen (3,28 %), germacren D (3,08 %), -cariofilen (2,45 %), tau-cadinol (1,71 %), -burbonen (1,50 %), sabinen (1,48 %), -pinen (1,04 %), spatulenol (1,04 %), alloaromadendren (0,98 %), r-eudesmol (0,93 %), cariofilen oxid (0,90 %), -eudesmol (0,84 %), mirtenol (0,48 %), eugenol (0,44 %), -elemen (1,41 %), cariofilen (0,63 %), -eudesmol (0,58 %), rcadinen (0,53 %), -thujen (0,40 %), viridiflorol (0,35 %), trans--ocimen (0,30 %), -bergamoten (0,28

%), -guaien (0,28 %), cubenol (0,25 %), elixen (0,22 %), camfen (0,17 %), gurjunen (0,15 %), amorfen (0,13 %), nerolidol (0,11 %), -terpinen (0,11 %), -terpinolen (0,10 %) Schultz i Stahl-Biskup (1991) au determinat compoziia uleiurilor volatile extrase din diferite organe ale plantelor de Hyssopus. Analiza uleiului volatil extras din florile de isop a evideniat prezena a 28 componeni in urmtoarele concentraii: 34,30 % pinocamfon, 20,60 % camfor, 10,00 % -pinen, 6,90 % -cariofillen, 5,80 % fellandren, 3,40 % germacren D, 2,70 % mirtenol, 2,00 % mirtenil metil eter, 2,00 % -fellandren, 1,80 % hedicariol, 1,70 % sabinen, 1,10 % (E)--ocimen, 0,90 % isopinocamfon, 0,90 % limonen, 0,90 % metil mirtenat, 0,50 % -pinen, 0,30 % metil cavicol, 0,20 % -humulen, 0,10 % (Z)--ocimen, 0,10 % trans-sabinen hidrat, 0,10 % alcooli sesquiterpenici, 0,01 % -cadiol, 0,01 % camfen, 0,01 % (E)-nerolidol, 0,01 % spatulenol, 0,01 % -terpinen, 0,01 % -terpinen i 0,01 % terpinolen. Frunzele conin: glucide, lipide, proteine, taninuri, -sitosterol, acid ursolic, acid oleanolic, compui flavonici (hesperidin i diosmin) i substane minerale. Analiza uleiurilor volatile extrase din frunzele de isop a permis identificarea a 28 componeni. In cantitate mai mare s-a determinat: pinocamfen (42,70 %), -pinen (12,70 %), camfor (11,80 %), hedicariol (5,80 %), -felandren (3,50 %) i germacren D (2,40 %). Uleiul volatil extras din tulpinile de isop a coninut 20 componeni dintre care cea mai mare cantitate s-a determinat la urmtorii : 32,90 % pinocamfon, 13,20 % hedicariol, 4,20 % cariofillen oxid, 3,10 % -pinen, 3,00 % spatulenol, 2,60 % camfor, 2,60 % germacren D, 2,40 % cariofilen, 2,20 % metil mirtenat i 2,00 % metil cavicol. Uleiul volatil extras din rdcinile de isop a coninut 20 componeni i a prezentat diferene mici fa de cel obinut din tulpini. Dintre substanele

determinate ponderea s-a constatat in cazul urmtoarelor substane: pinocamfon 25,20 %, pinen 7,70 %, -pinen 6,80 %, -cariofilen 4,70 %, metil mirtenat 3,10 %, camfor 2,90 % i cariofilen oxid 2,80 %. Detalii... Aciune terapeutic Stomahic, carminativ i antispastic (prin ulei volatil), anticataral, expectorant sau mucolitic, in funcie de varietate (marubin, constitueni ai uleiului volatil), antiastmatic i hipotensiv (marubina), antiseptic i cicatrizant (ulei volatil, flavonozide, polifenoli), antiviral asupra virusului herpetic (ulei volatil), antilitiazic biliar (pinen, pinocamfen din uleiul volatil), fungicid (ulei volatil). Uleiul volatil prezint aciune: tonic i stimulent, antiinflamatoare, expectorant, mucolitic, antiastmatic, antiinfecioas, lipolitic, cicatrizant. Importana Medicinala, medicinala, aromatica si condimentara Utilizare Rinite, bronite, guturai, astm bronic, rni superficiale. Uleiul volatil se poate administra in: depresii, astenii, scleroz in plci, rinofaringite, bronite, astm, emfizem, pneumonii, cistite, parazitoze intestinale. Uleiul volatil are efect antiseptic i este utilizat in parfumerie, pentru aromatizarea alimentelor i buturilor. Toxicitate La administrare de 10-30 picturi ulei volatil, timp de cateva zile, pot apare spasme tonicoclonice (neurotoxicitate datorat cetonelor). Forme farmaceutice Infuzie sau inhalaie cu infuzie 2-3 %, ceaiuri (antiastmatic, pectoral, sudorific). Cultivare Isopul poate fi cultivat in toat ara, dar in partea de sud este mai bogat in pricipii acive i ulei eteric. Reueete bine pe terenurile mijlocii, uoare, insorite, calacroase i nu suport terenurile umbrite, reci, grele i cu prea mult umiditate.

Necesit precipitaii medii anuale situate in jur de 500 mm, bine repartizate in cursul perioadei de vegetaie. In perioada infloririi necesit timp uscat. Inmulirea se poate realiza pe cale vegetativ pe baz de butai obinui prin desprirea tufei i prin semine, primvara de vreme. Pentru un hectar se folosesc 4 kg siman in amestec cu mrani sau nisip (o parte sman i 5 pri dintr-unul din aceste materiale). De la isop se recolteaz planta cu frunze i cu inflorescene, fr prile lemnoase ale tulpinii. Recoltarea se face intre orele 10 i 17, pe timp uscat cu secera sau cositoarea simpl, atunci cand plantele au inflorit de jumtate. Uscarea se face in locuri umbroase i bine aerisite (magazii sau poduri), sau artificial la o temperatur de 35oC. Se obine o recolt anual cuprins intre 3500-6000 kg plante proaspete sau 900-1500 kg iarb uscat. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, la inceputul infloritului, cu secera sau cositori mecanice Valorificare HYSSOPI HERBA IARBA DE ISOP PULVIS 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: INULA HELENIUM L. Denumire popular: Iarb mare Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Oman, Alaut, Brusclan, Holman, Homan, Iarb mare frumoas, Iarb neagr, Lacrimile Elenei, Ochiul boului, Omac, Omag, Smntnic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, viguroas; rdcin groas, tuberizat; tulpin erect, de 60-150 (200) cm

inlime, simpl sau ramificat, proas; frunzele ovateliptice, peste 10 cm lime, cele superioare fiind cordat amplexicaule; antodii de 5-7 cm in timpul infloririi, cu flori ligulate mai lungi decat involucrul i decat florile centrale; hipsofilele involucrale imbricate, cele externe ovate, foliacee iar cele interne mai inguste; inflorirea iunieseptembrie; fructul achen de 5 mm lungime, netede, 4-5 muchiat, cu papus cu peri unii la baz. Ecologie i rspandire Specie mezohigrofit, sporadic in zona pdurilor de stejar-subetajul fagului, tufriuri, pajiti insorite, margini de pdure, cultivat medicinal. Organe utilizate Se utilizeaz rdcina i rizomul acestei plante, care conine substane sesquiterpenice. Compoziia chimic Rdcina i rizomii de Inula conine: 1-3 % ulei volatil, 20 - 45 % inulin, substane pectice, rezine, lactone sesquiterpenice (alantolactona = helenina, izoalantolactona = izohelenina, dihidroizoalantolactona, 1-hidroxialantolactona), cumarine (scopoletol, umbeliferon), ODP-uri. Terpene: -elemen, fridelin, damaradienol, acetat de damaradienil, dammaradienil-acetat i stigmasterol. Steroli: -sitosterol, -sitosterol, stigmasterol. Uleiul volatil conine lactone sesquiterpenice (alantolactona, izoalantolactona, 1-hidroxialantolactona). La temperatur sczut uleiul volatil depune o mas cristalin, incolor, denumit esen de inula? sau camfor de inula?. Aciune terapeutic Antiseptic (bacteriostatic) i fungistatic asemntoare nistatinului (prin lactonele sesquiterpenice) pentru cile respiratorii i intestinul gros (antifermentativ), antihelmintic (alantolactona), spasmolitic, mucolitic, tonic general, colagog-coleretic (ODP-uri), diuretic. Alantolactona i izoalantolactona in concentraie de 10 microg/ml inhib creterea urmtorilor fungi

patogeni pentru om: Microsporum cookei, Tricophyton mentagrophytes, Trichothecium roseum, Epidermophytom sp. Aceste lactone au i proprieti colinergice (sunt hipotensive). Uleiul volatil are aciune: anticataral, mucolitic, antitusiv, coleretic, antibacterian, antifungic, antihelmintic, antispastic. Importana Medicinala Utilizare Bronite catarale mucopurulente, catar bronic, tuse cronic la varstnici, bronit emfizemic, parazitoze intestinale. Uleiul volatil se poate intrebuina in: afeciuni bronho-pulmonare i ORL (laringite, amigdalite, bronite, tuse spastic); afeciuni digestive (enterocolite virale, parazitoze intestinale). - Medicin uman, popular (uz intern) utilizeaz rdcina sub form de decoct in tratarea bronitei, astmului bronic, tusei, gutei, anemiei, dischineziei biliare i pentru uz extern decoctul din rdcin se folosete la tratarea eczemelor, rnilor purulente, ulceraiilor, reumatismului. - Medicin veterinar (uz intern) infuzia din rdcin se folosete pentru tratarea afeciunilor pulmonare, renale, sedativ, uz extern - tratarea eczemelor, rnilor purulente, ulceraiilor. In cosmetic se folosete impotriva cderii prului i pentru stimularea creterii; Toxicitate La doze mari produce vom, diaree, spasme, paralizie (se face lavaj gastric i se administreaz antiemetice trifluopromazin). Contraindicaii Sarcin. Precauii i reacii adverse Dermatite alergice (datorit alantolactonei i izoalantolactonei). Nu se recomand cure prelungite sau repetarea la intervale scurte de timp. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie, uneori din produs asociat cu Farfarae folium, ceai (antibronitic)

Conservare Cultivare Mod de cultivare: Prin rasad produs in pahare si transplantat primavara in camp sau plantarea unor bucati de radacini la 50-60 cm intre randuri si 25 cm intre plante pe rand Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacinile groase, cu cazmaua, in perioada septembrie - noiembrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: IPOMOEA TRICOLOR Cav. Denumire popular: Zorele Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Convulvulales Familia: Convolvulaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, volubil. Tulpina cu asperiti spinescente, urctoare pan la 3-4 m inlime. Frunze cordate, verzi deschis, intregi, acuminate, cu peioli spinesceni. Flori mari, cate 3-5 in cime. Corol in form de palnie, albastru-cobalt. Fruct 4-locular, cu o sman in fiecare loj. Inflorire VIII-X. Ecologie i rspandire Plant ornamental. Organe utilizate In scop medicinal se folosesc seminele acestei specii, care conin alcaloizi. Compoziia chimic In seminele acestei specii au fost identificate glucide, lipide, aminoacizi, fitosteroli, saponine i alcaloizi indolici: ergina (amida acidului lisergic),

izoergin (amida acidului izolisergic), canoclavina, elimoclavina, ergometrina (ergonovina), ergometrinina i peniclavina. Florile acestei specii conin un antocian de culoare albastr: peonoidin 3-soforozid-5-glucozid care are trei glucide substituite cu reziduri de cafeilglucoz. Goto (1984) a identificat in petalele de zorele i un antocian acilat cu acid aromatic: peonoidin 3-soforozid-5-glucozid-tri(cafeilglucozo) ester. Aciune terapeutic Extractele obinute din seminele acestei specii au efecte halucinogene. Pe cale sintetic a fost obinut dietilamida acidului lisergic, cunoscut i sub denumirea de SLD. Importana Toxica Cultivare Mod de cultivare: - Prin rasad din seminte semante in aprilie - Prin butasi si diviziunea radacinii Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte Fia speciei Denumire Denumire tiinific: IRIS GERMANICA L. Denumire popular: Stnjenel Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Iridaceae Subfamilia: Caractere morfologice Specie peren, cu rizom gros, ramificat, cu frunze sesile, enziforme, cu flori violete, solitare, mari. Fructul este capsul. Ecologie i rspandire Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rizomul uscat. Compoziia chimic

Principalii componeni chimici identificai in rizom sunt: amidon, mucilagii, gome, rezine, tanin, uleiurile volatile (0,25 %), acid izoftalic, acid salicilic, alcool mircilic, fitosteroli (sitosterol), o serie de triterpene mono-, bi- i spirociclice denumite iridale ((+)-irigermanal); Cglucosilxantone (iris xantona, magniferin). S-au identificat i urmtorii acizi grai: acid capric, acid caprilic, etil miristat, acid lauric, metil caproat, metil caprilat, metil laurat, metil linoleat, metil miristat, metil oleat, metil palmitat, metil stearat,acid miristic, acid palmitic. Rizomii de Iris conin flavone (iridin, ipuranol, irigenol, irisolon), izoflavone cum este: prunetina, junipegenin A, tectorigenin, irisolidon, iristectorigenin A, iriskumanoin, Ometiliriskumanoin, irigenin, iridinozid, irisflorentin, Dintre glicozizii izoflavonelor ou fost identificai: pratensein 7-O-glucozid, iristectorigenin B7-Oglucozid, irigenin 7-O-glucozid (iridin), iar dintre glicozizii flavononelor s-a determinat irigenin 7glucozid (iridina), tectorigenin 7-glucozid (tectoridin). Rizomul conine ulei volatil (0,2 %) care prezint in compoziia sa - i -irone (20-30 %) cu miros de violete, acid miristic, aldehide i cetone aromatice, sesquiterpene i derivai naftalenici. Garnero i Joulain (1981) au identificat in uleiul volatil din rizomii de Iris 99 componeni. Dintre acetia cea mai mare cantitate s-a constatat in cazul urmtoarelor substane: acid tetradecanoic (85,00 %), cis--iron (3,00 %), cis--iron (3,00 %), trans--iron (3,00 %) i -iron (1,00 %). Dintre restul componenilor se pot meniona:acizi, alkani, alkilbenzene, acetofenon, anisaldehid, benzaldehid, benzofuran, acid benzoic, alcool benzilic, (Z)-2-(2-butenil) furan, 2-butilfuran, 3-butil-1,5-metilfuran, cadalen, camfen, -3caren, curcumen, -ciclocitral, p-cimen, 2,3dimetilbenzofuran, 3,5-dimetil-2-etilpirazin,

3,4(5)furfural, acid dimetilfuroic, 2,3dimetipirazin, 2,5dimetilpirazin, 2,6-dimetilpirazin, -pdimetilstiren, dodecanal, 2-etil-3-6dimetilpirazin, -p-dimetilstiren, dodecanal, 2etil-3,6-dimetilpirazin, furfural, furfuril alcool, acid furoic, geranial, 1-hexanal, -humulen, indol, limonen, linalool, mircen, nerol etc. Florile de stanjenel conin numeroase flavone: procianidine, C-flavonglicozizi, flavone (luteolin, tricin), antocianidine (pelargonidin, cianidin, i delfinidin) i flavonoli (kampferol, quercetin, mircetin, isoramnetin i biflavone). In petalele acestor plante au fost identificai mono Cglicozilflavonoizi ca: swertiajaponin i isoswertiajaponin, Cglicozilflavonoizi O-glicozizi ca: embigenin 2?-O-ramnozid (Kitanov i Pryachina, 1985), C-glicosilflavonoizi acilai ca: embigenin X?-2?-di-O-acetil-2?-Oramnozid. Aciune terapeutic Antitusiv, expectorant, inhibitoare a AMPc fosfodiesterazei (irigenina). Importana Medicinala Utilizare Afeciuni respiratorii i ale glandei tiroide, afeciuni digestive i dureri de cap (in homeopatie). Se utilizeaz de asemenea pentru obinerea de parfumuri, spunuri, creme i pentru aromatizarea buturilor i a dulciurilor. Extractele ce conin pigmeni se folosesc pentru colorarea esturilor. Toxicitate Contraindicaii In timpul sarcinii. Precauii i reacii adverse Sucul proaspt este foarte iritant pe piele i mucoase, iar administrat intern poate produce vom, dureri abdominale, diaree sangvinolent. Cultivare Stanjenelul are nevoie de veri calde, ierni uoare i de mult cldur.Planta se va cultiva pe terenuri ridicate (deoarece ploile abundente provoac

putrezirea rdcinilor), de preferin pe cele cu inclinaie spre sud sau sud-vest. De asemenea planta reuete pe terenurile pietroase i nisipoase, cu coninut ridicat de calcar sau marn, adanc afanate i permeabile, care nu rein apa, in special iarna. Nu sunt adecvate terenurile cu humus, grase i grele, in care rizomii putrezesc. Pentru inmulire se folosesc prile din varful rizomului care trebuie s aib rdcini proprii. De asemenea, anmulirea se mai poate face i prin rizomi vechi, din care se taie buci care trebuie s aib o afluen inelat, sub care se ascunde mugurele. Rizomii se planteaz toamna aa ancat inrdcinarea lor s aib loc inainte de ingheul permanent. Pentru infiinarea unui hectar de cultur este nevoie de o cantitate de 800- 1000 kg rizomi. Recoltarea rizomilor se realizeaz in anul al doilea sau al treilea de cultur. Dup scoaterea lor din pmant li se taie prile cu muguri care urmeaz a fi plantate in vederea unei noi culturi. Dup fasonare rizomii se spal, se cur de prile seci, mancate de insecte etc., apoi se taie in buci de 5-10 cm i se pun la uscat. Se usuc la soare, in poduri sau in incoeri speciale, la o temperatir de 30-35oC. Uscarea se consider incheiat cand se rup uor, cand capt o culoare brun-deschis la exterior i albicioas la interior. Imediat dup recoltare rizomii se decojesc, in stare prospt, folosind un cuit bine ascuie. Dup inlturarea cojii, rizomii se spal imediat cu ap, se menin la uscat i in stare uscat au un miros de viorele. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomii, cu plugul sau dislocatorul pentru sfecla, in anul doi de vegetatie, luna septembrieoctombrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ISATIS TINCTORIA L. Denumire popular: Drobuor Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Boiengioaie; Boiengioar; Boitoriu; Bolungioaie, Cardam; Cardaman; Cardamin; Cardamon; Crdam; Cordaman; Drob; Droghi; Drobior; Drobi; Droghi; Drobor; Drobuoar; Iarb de zugrvit; Iarb vpstoare; Laba mei; Pastel; Rnjic; Solovrv Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee bisanual pan la peren cu rdcina pivotant; tulpina viguroas, inalt de 50 100 cm, glauc, glabr, dens frunzoas pan sub inflorescen; frunzele tulpinale inferioare sunt auriculate la baz, cele superioare lanceolate, sesile, amplexicaule; inflorescena mare, corimbiform paniculat, alctuit din flori pe tipul 4 cu petale galbene i pediceli florali penduli dup inflorire; inflorire in mai-iulie; fruct silicul pendul, cu varf rotunjit sau emarginat, de culoare galbenbrunie sau bruniu-inchis, monosperm. Ecologie i rspandire Specie xeromezofil, subtermofil, intalnit sporadic din zona stepei pan in etajul boreal (al molidului) pe campii ierboase i pietroase, pe lang drumuri, pe dealuri stancoase, mai ales in staiuni mai calde. Se gsete cultivat in grdinile rneti. Organe utilizate In scop tinctorial se utilizeaz inflorescenele sau frunzele. Compoziia chimic Plantele conin: -galactani, stachioz, glicozizi cu sulf aa cum este: benzil-senevolul, galactani, pigmeni: kampferol, quercetin, indican (C14H17NO6), isatan (C14H15NO7), glucozinolai (1sulfo-3-indolilmetilglucozinolat). Rdcinile conin pigmeni (indican) i glucozinolai: sinigrin, 3-butil-izotiocianat.

Seminele conin: lipide (12 38 %), proteine (12 34 %), un mono-C-glicozilflavonoid denumit isoscoparin (5,7,4-triOH 3-Ome 6-Glc), acizi grai: acid erucic, acid linoleic (2 7 %), acid linolenic (3 9 %), acid oleic (3 10 %). Aciune terapeutic Extractele obinute din frunze i rdcini au aciune antibacterian, antiviral, anticanceroas i febrifug. Importana Tinctoriala Utilizare Acestea au un spectru larg antibiotic i sunt utilizate pentru tratarea laringitei, febrei, hepatitei, i encefalitei. Medicina uman (popular): planta fiart in scldtori pentru tratarea dropicei? (hidropizie). Medicina veterinar (popular): planta folosit in tratarea glbeazi? la oi. Pigmenii hidrosolubili sunt utilizai pentru colorarea esturilor in nuane diferite in funcie de mordant: galben auriu, galben pal, galben bruniu, kaki deschis, kaki, kaki glbui, bej, bej inchis, brun deschis, crem deschis, kaki deschis, kaki bruniu, kaki verzui, vernil i vernil glbui. Culoarea galben-auriu se obine cand in extractul obinut din florile proaspete se vopsete lana mordat intr-o soluie de bicromat de potasiu. Culoarea galben-pal se obine cand in extractul obinut din florile proaspete se vopsete lana mordat intr-o soluie de sulfat de aluminiu i potasiu. Culoarea galben-bruniu se obine cand in extractul obinut din florile proaspete se vopsete lana mordat intr-o soluie de bicromat de potasiu, dup care se retrateaz cu o soluie de sulfat de aluminiu i potasiu. Culoarea kaki deschis se obine cand in extractul obinut din florile proaspete se vopsete lana mordat intr-o soluie de sulfat de aluminiu i potasiu, dup care se retrateaz cu sulfat de cupru. Culoarea bej se obine cand lana se mordeaz intro soluie de sulfat de aluminiu i potasiu, se coloreaz in extractul obinut din frunze i se

retrateaz cu o soluie de sulfat de aluminiu i potasiu. Cloarea brun inchis se obine prin colorarea in extract de frunze proaspete a lanii mordate cu sulfat de aluminiu i potasiu i retratat cu sulfat feros. Pentru realizarea unei culori crem-deschis, lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu se vopsete in extractul obinut prin fierberea frunzelor proaspete. Cularea kaki deschis se obine in cazul lanii mordate cu sulfat de aluminiu i potasiu vopsit in extractul obinut prin fierberea frunzelor proaspete i retratat cu sulfat feros. Culoarea vernil se obine in cazul vopsirii cu extractul obinut din frunze proaspete a probelor mordate cu sulfat de aluminiu i potasiu i retratate cu sulfat de cupru (Chiril .a., 1999). Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp, primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Partile aeriene inflorite, frunzele sau florile, la momentul infloritului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: JASMINUM OFFICINALE L. Denumire popular: Iasomie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Iasmin, Lmia Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Oleales Familia: Oleaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust inalt de pan la 5 m; frunze opuse, 7foliolate, foliole alungit-lanceolate, cztoare; florile albe, mirositoare, dispuse cate 2-12 in racem

umbeliform, lung peiolat; inflorirea mai-august; fructul bac albicioas. Ecologie i rspandire Specie rezistent la ger i la poluare; cultivat. Organe utilizate Se utilizeaz in scop medicinal florile care conin compui aromatici. Compoziia chimic Dintre compuii identificai in flori se menioneaz lactonele (5-hidroxi-jasmonic acidlacton, 6-cis-butenilcaprolacton, -jasmonic acid-lacton i jasmin-cetolacton), benzilalcol, acid salicilic, rezine. Florile conin ulei volatil i un alcaloid piridinic, jasminina, presupus a fi un artefact. Kaiser (1986) a precizat c uleiul volatil extras din florile acestei specii conine in principal: benzil acetat (27,50 %), fitol (12,50 %), linalool (10,00 %), benzil benzoat (9,50 %), geranillinalool (5,00 %), isofitol (5,00 %), jasmon (4,00 %), benzil alcool (3,50 %), -farnesen (2,00 %) i eugenol (1,50 %). Burzo .a.(2003) au constat c uleiul volatil extras din florile acestei specii conine urmtoarele substane: mirtenal (26,91%), napinon (16,00 %), mirtanal (11,54 %), etil palmitat (6,42 %), cismirtanal (6,01 %), metil palmitat (3,96 %), felandran (3,02 %), trimetil tetradeca (2,12 %), hexahidro farnesil aceton (1,96 %), metil eicozan (0,90 %), nonanol (1,04 %), hexenil benzoat (0,83 %), dimetil nonadecan (0,70 %), cis-jasmon (0,64 %), etil miristat (0,56 %) i metil miristat (0,54 %). Detalii... Aciune terapeutic Anestezic, atringent, rmenagog, narcotic, parfumant, sedativ, tonic, vermifug i vulnerar. Importana Melifera Utilizare Uleiul volatil se utilizeaz i in parfumerie i cosmetic, precum i pentru aromatizarea dulciurilor i a lichiorurilor.

Medicin uman, popular - uz intern: florile sunt folosite in tratarea tusei i migrenelor; uz extern: calmarea durerilor reumatice; Medicina chinez - hepatit, dureri abdominale, ciroz hepatic, dizenterie; in medicina indian: dureri de stomac, cap, dini, ochi, lepr, mancrimi, dismenoree. Apicultur - specie melifer. Cultivare Mod de cultivare: Butasi, primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, aprilie, mai Fia speciei Denumire Denumire tiinific: JUGLANS NIGRA L. Denumire popular: Nuc american Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Nuc negru Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Juglandales Familia: Juglandaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore, cu tulpina pan la 50 m inlime i coroana strans; scoara are ritidomul brunintunecat, adanc brzdat; frunzele foarte mari (pan la 40 cm lungime), imparipenat-compuse cu 11-23 foliole cu marginea neregulat-serat, pe dos des pubescente i glanduloase, aezate altern pe lujeri viguroi, pubesceni; florile unisexuate, repartizate monoic: cele mascule alctuite din 2030 stamine protejate de un perigon sepaloid sunt dispuse in ameni solitari sau grupai cate 2 pe ramuri de 1 an; amenii sunt groi i cilindrici; florile femele sunt grupate cate 2-5 la varful lujerilor anuali; fructul sferic, verde-glbui, apoi negru, pubescent are inveliul crnos, indehiscent; smana necomestibil.

Ecologie i rspandire Specie originar din America de Nord, cultivat in plantaii forestiere sau parcuri. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz frunzele de nuc. Compoziia chimic Frunzele conin: taninuri elagice, vitamin C, pigmeni clorofilieni, glicozide flavonice, acizi organici, acizi fenolici (acid p-cumaric, cafeic), sruri minerale, uleiuri volatile, naftochinone (juglon, hidrojuglon), uleiuri volatile (limonen, 1,8cineol, pinen, linalool, borneol, carvon, acetat de bornil, p-cimen, juglon). Dintre pigmenii flavonoizi au fost identificai urmtorii: flavone (mircetina, quercetina sau/ i kampferolul), glucozizi ai flavonolilor: hiperin (quercetin-3-galactozid), dihidroflavonoli, 5-Ometilflavonoli, flavanone i proantocianidine. Fructele de nuc conin: proteine (9,8 %), lipide (5,2 %), tanin (14,9 %), acid elagic, pigmeni (miricetin, sakuranetin), vitamine (niacin, riboflavin). Seminele acestei plante conin: glucide (14 15 %), lipide (59 61 %), proteine (20 21 %), tanin (14,7 %), vitamine (niacin, riboflavin, tiamin). Aciune terapeutic Scoara intern are o aciune uor laxativ Importana Producatoare de lemn Utilizare Inveliul extern al fructelor este utilizat pentru tratarea ulcerelor i a sifilisului, iar sub form de tratament intern uureaz constipaiile. Extractele se folosesc pentru tratarea eczemelor, herpesului, psoriazisului i a paraziilor de piele. Infuziile din scoar se folosesc pentru tratarea diarei. Cultivare Mod de cultivare: Seminte, toamna sau primavara Fia speciei Denumire Denumire tiinific: JUGLANS REGIA L. Denumire popular: Nuc Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Nucar, Nuc costeliv

Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: minerale Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Juglandales Familia: Juglandaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore, cu tulpina pan la 30 m inlime i coroana larg; frunzele aromate, imparipenatcompuse cu 5-9 foliole cu marginea intreag i smocuri de peri in axila nervurilor, sunt aezate altern pe lujeri brun-verzui, lucitori; florile unisexuate, repartizate monoic: cele mascule alctuite din 1020 stamine protejate de un perigon sepaloid sunt dispuse in ameni solitari sau grupai cate 2 pe ramuri de 1 an; amenii sunt groi i cilindrici; florile femele sunt grupate cate 1-4 la varful lujerilor anuali; au inveliul floral rudimentar perigon sepaloid, 3-4 lobat i sunt protejate de un involucru; fructele sunt de tip drup parial dehiscent la care inveliul exterior crnos, verde, glabru la maturitate crap; smana are 2 cotiledoane mari, cerebriforme la exterior, comestibile, bogate in uleiuri. Ecologie i rspandire Specie euritrof, subtermofil, frecvent cultivat mai ales in regiuni cu podgorii, rspandit subspontan, intalnit sporadic in regiunea de deal in Banat, Transilvania de SV, Oltenia. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Frunzele i pericarpul fructelor mature conin: juglon (5-hidroxi-1,4-naftochinona) care in planta proaspt se gsete sub form redus (1,4naftohidrochinona-4-O--glucozid, in cantitate de 2 % in pericarp i 0,6 % in frunze); 10 % taninuri elagice, flavone, acizi organici (cafeic, pcumaric,

ascorbic); 0,25 % ulei volatil in frunze, constituit din 1,8-cineol, borneol, acetat de bornil, - i -pinen, p-cimen. Seminele au un coninut ridicat de substane energetice: 14,40 % proteine, 62,50 % lipide, 14,20 % glucide, precum i de steroli: 108 mg/ 100 g campesterol i -sitosterol. Coninutul in vitamine este sczut: 2,6 mg/ 100 g acid ascorbic, 0,87 mg/ 100 g piridoxin, 0,82 mg/ 100 g acid pantotenic i 0,08 mg/ 100 g acid folic. Nucile sunt bogate in aminoacizi. In 100 g nuci a fost determinat urmtorul coninut in aminoacizi: 3,96 mg acid glutamic, 2,12 % acid aspartic, 2,09 % arginin, 1,14 % serin, 1,14 % prolin, 1,14 % leucin, 1,03 % glicin, 0,90 % alanin, 0,77 % valin, 0,67 % izoleucin, 0,66 % fenilalanin, 0,64 % tirozin, 0,54 % treonin, 0,44 % lizin, 0,36 % histidin, 0,25 % cistin, 0,22 % metionin i 0, 17 % triptofan. Coninutul in acizi grai al nucilor variaz astfel: 64,65 % acid linoleic, 15,54 % acid oleic, 8,29 % acid linolenic, 5,18 % acid palmitic, 2,07 % acid stearic i 4,27 ali acizi grai. Substanele minerale din nuci au variat intr 1,65 i 2,40 %. In 100 g nuci au fost determinate urmtoarele elemente minerale: 544,00 mg potasiu, 409,00 mg fosfor, 129,00 mg magneziu, 87,00 mg calciu, 23,00 mg clor, 2,70 mg zinc, 2,50 mg fier, 2,40 mg sodiu, 1,97 mg mangan, 0,88 mg cupru, 0,76 mg bor i 0,68 mg flor. Aciune terapeutic Antimicrobian, antidiareic (juglon, tanin), antipruriginoas (ulei volatil), antalgic, insecticid (juglona). Importana Medicinala, alimentara, oleaginoasa, tinctoriala, tananta, producatoare de lemn Utilizare Insuficien venoas (dureri de gamb, hemoroizi), diarei uoare; in descuamrile pruriginoase ale pielii capului (mtrea), afeciuni dermatologice, contra arsurilor superficiale i puin intinse; in afeciuni ale cavitii bucale i faringiene; in vitiligo i in cosmetologie la colorarea pielii i prului.

Nucile se utilizeaz in alimentaie ca atare, prelucrate ca dulcea sau in compoziia cozonacului i a prjiturilor. Nucule au o valoare energetic ridicat: 2950 kJ/ 100 g i un coninut mare de aminoacizi i de substane minerale. Medicin uman (popular): frunze in bi impotriva reumatismului, uneori amestecate cu alte plante (ex. vreji de ptlgele roii, flori de fan sau urzici); rdcinile, amenii (in alte pri frunzele i amenii) se plmdeau in petrol i se foloseau tot pentru reumatism; bi cu frunze i coi verzi, amestecate uneori cu coada calului erau folosite pentru afeciuni ale pielii; frunzele fierte, crude sau uscate i mrunite mai erau folosite pentru dureri de stomac, de dini sau in inhalaii impotriva rcelii; se foloseau de asemenea cojile verzi sau lignificate de nuc, nucile pisate sau numai miezul? in diferite afeciuni bti de inim?, friguri, dureri de ureche, dureri de ficat .a. Fetele se splau pe cap cu decoct din coaja verde sau frunze. Medicina veterinar (popular): - in tratamentul glbezei la oi se folosea coaja verde fiart. Practici diferite: frunzele se puneau in saltele, intre haine sau in zestrea din cas impotriva purecilor sau plonielor. Alimentaie: nucile au o larg intrebuinare in diferite preparate i reprezint i astzi un dar tradiional cu ocazia nunilor, diferitelor srbtori sau pentru pomenirea morilor. Vopsitorie: se folosesc frunzele, cojile simple sau in amestec pentru diferite culori: negru, cafeniu, galben, rou; se folosesc atat pentru vopsitul lanii, prului, lemnului, cat i pentru obinerea unui bai pentru mobil. Forme farmaceutice Infuzie, decoct, tinctur, ampoane, loiuni capilare, lavagii. Conservare Cultivare Mod de cultivare:

Seminte, toamna sau primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunze-foliole, manual, in perioada mai-iunie - Coaja fructelor - Scoarta verde, in august-septembrie - Miezul fructelor Valorificare JUGLANDIS FOLIUM - FRUNZA DE NUC, SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: JUNIPERUS COMMUNIS L. Denumire popular: Ienupr Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Anaperi, Archi, Archit, Boabe de brad, Brdior, Bradul ciumei, Brazi pitici, Butimoac, Ceatin, Ceatne, Ceten, Ceten, Cetin, Cetin, Feniar, Finior, Ghipr, Ghiper, Globuru, Helimoac, Hilimoac, Holomoac, Ialov, Ieniper, Ienuper, Ineapr, Iniper, Inibahar, Inipahar, Iniper, Ireapn, Iunipr, Iuniper, Jerebene, Jinpn, Jineapn ce nstin, Jinepet, Jip mic, Jireapn, Jirepen, Jneapn, Jneap, Jneapn, Jneapr, Jnepen, inap, olov, neapn, neapen, nep, nepen, Turtel, Zolov Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Pinatae Subclasa: Ordinul: Pinales Familia: Cupressaceae Subfamilia: Juniperoideae Caractere morfologice Arbust foarte ramificat, cu tulpini ascendente sau arbore de talie mic (pan la 6 m inlime); lujerii tineri trimuchiai; frunze aciculare, subulate, rigide, ineptoare, aezate cate 3 in verticil; florile unisexuate, repartizate dioic: cele mascule galbene, cu numeroase stamine opuse sau in verticil; conurile femele sferice sunt alctuite din 3 carpele crnoase i concrescute la maturitate formand o galbul (pseudobac) neagr-albstruie, brumat ce inchide 3 semine (seminele se matureaz in al 2-lea sau al 3-lea an).

Ecologie i rspandire Specie mezofil, heliofil, salb-puternic acidofil, oligotrof-mezotrof, intalnit in regiunea colinar i etajul montan, in palcuri sau tufriuri, in rariti sau margini de pdure, poieni, puni, uneori in mlatini. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz ramurile, frunzele i fructele secionate i uscate in mediu aerat care conin uleiuri volatile cu monoterpene biciclice. Compoziia chimic Fructele de ienupr conin 0,5-2 % ulei volatil, 3-30 % glucide, acizi organici, pectine, biflavonoide (bilobetina, cupresuflavona = 8,8'bisapigenol, 7,4',4'''-tri-O-metil-amentoflavona, 7,4''-di-Ometil-cupresuflavona), antociani, proantociani, taninuri, un principiu amar (juniperin), rezine, diterpene (acid comunic). Vitamine: acid ascorbic, niacin, tiamin. Steroli: campesterol, alfa-dimetilsterol, betadimetilsterol, colesterol. Uleiul volatil de ienupr conine mai mult de 50 % monoterpene in J. communis var. montana (alfa- i beta-pinen, limonen = majoritar, gamaterpinen), de 90 % in J. communis ssp. communis (40-90 % alfa-pinen, beta-pinen, 10-40 % sabinen, limonen) i 50-82 % in J. communis ssp. communis terpineoliferum (34-46 % alfa-pinen, 9-28 % sabinen, 6-8 % mircen). Ali constitueni ai uleiului volatil: alcooli monoterpenici (terpinen-1-ol-4 in J. communis ssp. communis, 5-10 % in J. communis ssp. communis terpineoliferum, linalol in J. communis var. montana i J. communis ssp. communis terpineoliferum, alfa-terpineol i borneol in J. communis var. montana), sesquiterpene hidrocarburi (betacariofilen, alfa- i gama-cadinen in J. communis var. montana, beta-cariofilen i germacran B in J. communis ssp. communis, alfa-muurolen in J. communis ssp. communis terpineoliferum), alcooli (alfa-cadinol in J. communis var. montana, alfaeudesmol, elemol, elemoferol in J. communis ssp. communis), esteri terpenici (acetai de bornil i de terpenil in J. communis var. montana 30 % i

in J. communis ssp. communis), aldehide i cetone (aldehida camfolenic, camfor, pinocamfon, geijeron, junionon in J. communis ssp. communis terpineoliferum), acizi (acid camfolenic in J. communis var. montana), cumarine (umbeliferon in J. communis ssp. communis). In timp, printr-o pstrare necorespunztoare, uleiul volatil se rezinific i depune un stearopten cristalizat (camfor de ienupr). . Uleiurile volatile extrase din fructele de Juniperus au coninut un numr de 37 componeni (DePascual .a., 1976). O cantitate mai mare au avut: alfa-pinenul (35,00 %), mircenul (18,00 %), terpinen-4-ol (10,50 %), limonen (9,10 %), terpinolen (3,00 %), gama-cadien (1,64 %), citronellal (1,60 %), gama-elemen (1,64 %), p-cimen (1,50 %), gamamuurolen (1,28 %), beta-elemen (1,02 % i alfahumulen (1,02 %). In proporie mai mic de 1,0 % s-au detrminat: beta-pinen, alfa-thujen, calamen, beta-cariofillen, alfa-muurolen, betaselinen, alfa-terpineol, mentol, cariofillen oxid, delta-3caren, humulen oxid, junipercamfor, alfa-cadinol, aromadendren, bornil acetat, gama-selinen, deltacadinol, camfen, alfa-copaen, p-cimen-8-ol, geranil acetat, p-menta-1,2,4-triol, mirtenal, mirtenilacetat i alfa-terpinil acetat. Frunzele de Juniperus conin: catechine, vitamine (acid ascorbic, rutin), acizi organici (acid malic, acid citric, acid succinic, acid fumaric, acid tartric, acid malonic), acizi fenolici (acid cafeic, acid clorogenic, acid ferulic, acid cinamic, acid p-cumaric, acid protocatecuic), acizi grai (etil palmitat), pigmeni (quercetin, nepitrin, nepetin, betulin, bilobetin, amentoflavon, cupressuflavon, hinokiflavon, izoquercitrin), tetraterpenoizi (rhodoxin), fenilpropanoizi (acid siringic), cumarine (umbelliferon) i juniperaprenol 14 20. Hoerster .a. (1974) au analizat uleiurile volatile extrase din frunzele de Juniperus provenite din Romania, in care au identificat 22 componeni.

Ponderea a fost deinut de alfa-pinen (33,70 %) i sabinen (27,60 %), mircen (5,50 %), terpinen-4ol (4,60 %), 1,8-cineol (4,00 %), p-cimen (3,60 %), beta-felandren (3,30 %), gama-terpinen (3,00 %), alfa-terpinen (1,90 %), alfa-fellandren (1,30 %) i beta-pinen (1,10 %). O pondere de sub 1,00 % s-a determinat la urmtorii componeni: betacariofilen, campfen, bornil acetat, neril acetat, alfa-terpineol, p-menthan, limonen oxid, linalool, linalil acetat, nerol i alfa-terpinil acetat. Aciune terapeutic Diuretic, sudorific, carminativ, stomahic, iritant pentru piele i mucoase (Juniperi fructus). Uleiul volatil prezint urmtoarele aciuni: tonic i stimulant asupra glandelor digestive i pancreatice, antilitiazic (J. communis ssp. communis terpineoliferum); anticataral, expectorant, diuretic (J. communis ssp. communis); antiseptic (J. communis ssp. communis, J. communis ssp. communis terpineoliferum); antiinflamatoare, analgezic, antispastic, reglatoare a sistemului neuro-vegetativ (J. communis var. montana). Importana Medicinala, aromatica si condimentara Utilizare Artroze, reumatism, afeciuni respiratorii i digestive (Juniperi fructus); distonii neurovegetative, nevrite, sciatic, bronite i rinite acute, mici insuficiene hepato-pancreatice, litiaze biliare, colite spastice, enterocolite fermentative i infecioase, artrite, reumatism, dermatoze (Juniperi aetheroleum). Medicin uman (popular): frunze puse pe jar pentru tratarea guturaiului sau folosite in bi contra reumatismului. Ceaiul din galbule se folosea impotriva rcelii, la vtmturi sau pentru piatr la rinichi alturi de coada calului i mtase de porumb. Practici diferite: cu boabele se afuma prin cas pentru alungarea bolilor molipsitoare. Alimentaie: galbulele erau folosite pentru aromatizarea buturilor spirtoase. Precauii i reacii adverse

Administrarea oral se face cu pruden, deoarece dozele mari i curele prelungite irit nefronii i provoac hematurie i albuminurie, datorit hidrocarburilor monoterpenice. Juniperi fructus este un condiment alimentar (ienibahar) i servete la obinerea ginului. Forme farmaceutice Infuzie 1-3 % (ceai medicinal), emplastre antireumatice. Conservare Cultivare Mod de cultivare: Butasi, seminte, marcotaj, altoire Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Pseudobacele, prin baterea ramurilor, in luna octombrie-noiembrie. Valorificare JUNIPERI FRUCTUS FRUCT DE IENUPER 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: JUNIPERUS SABINA L. Denumire popular: Cetin de negi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Pinopsida Subclasa: Ordinul: Pinales Familia: Cupressaceae Subfamilia: Juniperoideae Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Frunzele conin ulei volatil (3-5 %), tanin, acid galic, acid thac, acid sabinic, acid juniperic, lignani (podofilotoxin, savinin, deoxipodorizon, dehidropodofilotoxin, siderin, deoxipodofilotoxin, deoxipicropodofilotoxin), hidroxi-cumarine (cumarsabin, 8-metoxicumarsabin, 4-metoxi5-metilcumarin-propiofenon), derivai de propiofenon (2-hidroxi-3,4-dimetoxi-6-metil-

propiofnona), terpenoizi (palustradien, oplopenon), i un principiu amar heterozidic (pinipicrin). Uleiurile volatile extrase prin hidrodistilare, din frunzele de Juniperus sabina, conin dup Burzo .a. (nepublicat) urmtorii componeni chimici: 31,02 % terpinil acetat, 10,31 % -felandren, 9,41 % limonen, 8,15 % -pinen, 3,64 % elemol, 2,50 % -pinen,