TIPURI UMANE ÎN SPAŢIUL ŞCOLAR

DIVERSITATE TEMPERAMENTALĂ – DIVERSITATE ȘCOLARĂ

Prof. SORIN-LAURENȚIU SANDU

Domeniul pedagogiei contemporane a înţeles beneficiile “psihologizării” învăţământului

şi a impus măsuri de pregătire corespunzătoare a principalilor actori ai şcolii – cadrele didactice. De
ani buni, orice examen de definitivat sau grad II se trece şi prin parcurgerea de către candidaţi a
unei programe ce include repere cu privire la personalitate : Structura şi dinamica personalităţii.
Componente şi interacţiuni. Temperamentul ; tipologiile şi portretele temperamentale. Prin urmare,
pregătirea profesională nu va mai putea fi imaginată pentru cadrele diactice fără însuşirea unor
cunoştinţe minime de psihologie sau psihopedagogie. Şcoala românească se centrează, în procesul
ei de modernizare, pe respectarea principiilor psihologice în realizarea activităţilor şcolare. Spre
exemplu, diferenţierea este o valoare fundamentală în asigurarea unei educaţii corespunzătoare în
perioada ciclului primar şi consituie atât un principiu de bază în metodica predării, cât şi o atitudine
izvorȃtă din spectrul intitulat Etică și deontologie profesională. In rȃndurile următoare sunt
prezentate informații diverse din sfera psihologiei educaționale, un real support teoretico-practic
aflat la dispoziția oricărui cadru didactic interest nu doar de procesul instructive-educativ, ci și de
ființa umană ȋn profunzimea ei.
Hipocrate şi Galen au constituit două personalităţi importante ale sferei medicale. In
Antichitate, Hipocrate s-a impus prin înţelepciunea dovedită în tratarea bolilor umane prin metode
autentice legate de o anumită concepţie a legăturii omului cu natura. Galen este cel care a comentat
multe dintre aspectele teoretice gândite de Hipocrate, el find un susţinător al acestuia. Unul dintre
principiile dezvoltate de Hipocrate este umoralismul. Acesta este principiul care stă la baza
întemeierii conceptului de temperament, concept suficient de actual în gândirea curentă de
explicare a structurii personalităţii umane. Hipocrate afirma faptul că omul este constituit din patru
umori, fiecare având câte un rol specific în organism. Cele patru umori sunt :
a. Sângele – conferă organismului vitalitate şi prezenţă activă
b. Bila galbenă – facilitează transformarea alimentelor
c. Bila neagră (atrabila) – intervine în procesul de excreţie
d. Limfa (flegma) – înmoaie membranele şi nervii
Proprietăţile umorilor sunt direct legate de stările de căldură, răceală, umiditate şi
uscăciune, fiecare afirmându-se în funcţie de zona geografică, dar şi de anotimpuri. Hipocrate
afirmă : “fiind cea mai rece dintre toate umorile existente în corp, flegma creşte la om în timpul
iernii”, primăvara “sângele se măreşte cantitativ din pricina ploilor şi a zilelor tot mai calde”, vara
“căldura e şi mai puternică, şi până în toamnă bila se răspândeşte în corp”, iar toamna “bila neagră
are cea mai mare cantitate şi tărie” (Brătescu, 1974, p.41-42). Aici este exprimată legătura
indestructibilă dintre cursul firesc al naturii şi dezvoltarea organismului uman. Concepţia va fi
valorificată ulterior de Galen, care va segmenta patru temperamente specifice fiecărei influenţe a
anotimpurilor. M. Şelaru ne oferă o corespondenţă clară între umori, calităţile lor şi anotimpuri
(1996, p.42) :

Tabel 1 - umori si anotimpuri

UMORI ELEMENTE ANOTIMP

Principale Secundare
Flegma Recele Umed Iarna
Sângele Umezeala Cald Primăvara
Bila galbenă Căldură Uscat Vara
Bila neagră Uscăciune Rece Toamna
 Wilhelm Wundt a descris cele patru umori pe baza a două dimensiuni cunoscute ca :
emoţii (slabe sau intense) şi activitatea (slabă sau intensă). Deşi există observaţii critice la adresa
legăturii dintre aceste modele şi factorii moderni de explicare a personalităţii (extraversiunea şi
nevrozismul), totuşi “întreaga lor veridicitate se datorează observaţiei psihologice subtile, nu teoriei
clasice a umorilor” (Matthews, Deary, Whiteman, 2005, p.33). In continuare sunt redate două
scheme edificatoare, reproduse din lucrarea Psihologia personalităţii. Trăsături, cauze consecinţe,
ce aparţine autorilor citaţi :

Figura 1 - tipuri de temperamente

In ultimii 20 de ani s-a insistat foarte mult pe înţelegerea psihologică a actului didactic.
Sarcinile şcolare specifice fiecărei discipline conţin un minim substrat psihologic. Orice examen de
definitivat şi de gradul II presupune parcurgerea şi însuşirea unor concepte psihopedagogice de
către candidaţi. Psihopedagogia însăşi constituie o secţie de sine stătătoare în cadrul multor
facultăţi. Pregătirea şi deontologia didactică nu mai poate exclude astăzi principiile psihologice. Cu
atât mai mult relaţia dintre actorii spectrului şcolar. Profesorul, în calitate de coordonator şi
partener al celor aflaţi sub incidenţa educaţiei, părinţi sau elevi, îşi asumă sarcina de a armoniza
personalităţile (inclusiv pe a lui), de a le valorifica şi de a le ajuta să se adapteze la diversitatea
realităţii.
In plan practic, pentru a cunoaşte un temperament este nevoie de câteva principii bine
conturate :
a. Numim carcateristica unui temperament acea caracteristică ce persistă în timp, se repetă în
situaţii diverse şi care este observată în mod special pe parcursul unei perioade ;
b. Temperamentul este ceva genetic, tipic unei familii pe linie ereditară ; prin urmare, trebuie
scuturate orice observaţii specifice caracterului, adică istoriei pe care elevul a trăit-o sub influenţa
educaţiei ;
c. Trebuie urmărite cu atenţie, pe cât posibil, experienţele şoc ale individului, înţelegând prin
aceasta unele malformaţii, afecţiuni puternice, accidente, ştiut fiind faptul că acestea toate pot
produce confuzie în identificarea adevăratei valori temperamentale. Un elev coleric, agitat din fire,
dar care suferă o intervenţie chirurgicală pe cord va crea impresia unei persoane calme, poate a unui
flegmatic ; în realitate, el este alt tip.
d. Temperamntul este un concept, prin urmare el nu va putea fi pipăit direct, văzut cu ochiul liber,
aşa cum privim un stilou, ci va fi dedus din manifestările comportamentale.
Faza cunoaşterii caracteristicilor specifice fiecărui temperament.
Aici vom răspunde cu exemplele practicienilor (Caron, 2009), nefăcând referire la tipurile de
activitate nervoasă superioară reliefate de Pavlov. Ne vom referi doar la temperamentele clasice,
aşa cum au fost ele conservate şi înţelese în general. Iată câteva caracteristici specifice diferitelor
tipuri de copii, raportate la conceptele de sangvinic, melancolic, flegmatic şi coleric :
Copilul sangvinic
Calităţi şi manifestare în spaţiul şcolar sau extraşcolar :
● vesel - prezintă o dispoziţie fericită, găseşte momente de a-i stimula şi pe alţi colegi
● spontan – răspunde imediat la solicitarea profesorului, dacă relaţia cu acesta este una bună
● imaginativ – contribuie cu soluţii inedite, dând dovadă de creativitate spontană
● sociabil – se adaptează uşor la modificările sau schimbările mediului, este flexibil şi tolerant în
relatia cu ceilalţi colegi
● serviabil – răspunde pozitiv solicitărilor celorlalţi colegi, dăruind cu uşurinţă orice lucru
● optimist – este o fire încrezătoare, propune soluţii şi reuşeşte să-i încurajeze pe alții
● comunicativ – este deschis oricărui dialog, chiar dacă nu ştie despre ce este vorba ; inventează el
Defecte şi manifestări specifice lor :
● superficial – vorbeşte cu toţi şi cu nimeni, începe o activitate şi o părăseşte instantaneu
● irealist – adeseori poate propune jocuri sau soluţii neconforme realităţii
● indiscret – adresează întrebări discrete celor adulţi, pătrunde “cu bocancii” în intimitatea ta
● agitat şi impulsiv – răspunde fără a ridica mâna sus sau chiar înainte ca profesorul să ȋntrebe
● naiv – poate fi păcălit uşor dacă este asigurat de sinceritatea celui care îl manipulează
● arogant – îi minimalizează pe ceilalţi, dar nu pentru a fi el mai sus, ci doar din plăcere.
Scurtă caracterizare : Face gesturi pentru a frapa şi pentru a-i stimula pe ceilaţi. Este avid
de ataşament afectiv. Prezintă o nevoie acută de comunicare. Vorbeşte despre tot ce vede. Intrerupe
profesorul şi face comentarii. Nu are răbdare pentru a-şi ordona ideile logic. Eforturile susţinute îl
descurajează. Nu ascultă fraza în întregime, ci o anticipează. Ii plac activităţile în grup. Ajută pe
altul, fără ca el să-şi fi terminat sarcina. Greu păstrează un secret. Se interesează de noutăţi, de
fleacuri, de persoane. Schimbător şi instabil. Dependent nu de o persoană, ci de mai multe. Vrea ca
toţi să-i fie prieteni, superficiali desigur. Nu-şi fixează scopuri precise, ci se adaptează pe parcurs.
Nu se poate interioriza prea uşor. Invaţă prin imitaţie.
Sugestii :
● Implicaţi-l în activităţi ce presupun conlucrarea cu ceilalţi elevi. Metodele moderne sunt foarte
recomandate ;
● Ajutaţi-l să se elibereze de superficialitate în relaţia cu ceilalţi. Dacă a promis ceva unui copil, va
trebui să-şi respecte angajamentul cu orice preţ ;
● Conturaţi-i foarte clar un spaţiu de acţiune, după care lăsaţi-l singur, dar supravegheaţi-l ;
● Oferiţi-i posibilitatea de a parcurge acţiuni practice, pentru că el este un om practic ;
● Modelaţi potenţialul lui de a povesti foarte multe lucruri, chiar legate de spaţiul familial ; de
multe ori el inventează şi improvizează întâmplări în acord cu viziunile sale, nu cu realitatea
concretă (Sandu, 2011, p.144).

Copilul coleric
Calităţi şi manifestare în spaţiul şcolar sau extraşcolar :
● curajos – se pretează la orice activitate care solicită implicare şi echilibru
● dinamic şi determinat – reuşeşte să atingă orice scop pe care şi-l propune, cu maximă agitaţie
● idealist – adeseori acţionează irealist, în baza unui simţ intern care îl atrage spre realizare
● competitiv şi combativ – aduce nenumărate argumente personale pe care şi le susţine
● personal – iubeşte relaţia cu celălalt, personală şi directă, chiar dacă iubeşte sau nu
● practic – colericul poate privi o singură dată la cineva şi imita atât de uşor
● conducător şi autoritar – el vrea să fie lider, iar dacă nu reuşeşte din punct de vedere formal, cel
puţin informal îşi va contura poziţia prin subminarea puterii sau prin acte nenumărate de
nesupunere
● muncitor – are o extraordinară capacitate de muncă, o nevoie de acţiune
● independent şi mânios – el ştie cel mai bine cum trebuie realizată o treabă
Defecte şi manifestări specifice lor :
● dominator şi dictator – dacă devine şef şi are abilităţi pentru asta nu este rău, se poate
dovedi şi o persoană excesiv de autoritară, de inabordabilă şi de răutăcioasă
● agresiv şi impulsiv – astfel de copii adeseori recurg la violenţe verbale şi fizice îndreptate
împotriva colegilor, familiei, profesorului
● brusc şi nerăbdător – se foieşte foarte des în bancă, nu mai are răbdare, consideră multe din
activităţile atrăgătoare ale clasei ca fiind plictisitoare ; vrea acţiune, îi place pauza
● vanitos şi arogant – crede că este cel mai bun, iar dacă nu i s-a recunoscut acest drept încă,
urmăreşte constant posibilitatea să-şi arate valoarea, adeseori prin superioritatea fizică
● rebel – nu îi place să asculte de sfatul altuia, ci să urmeze propria-i cale în viaţă
● egocentric şi individualist – acţionează pe cont propriu şi urmăreşte realizări personale,
centrându-se pe scop
Scurtă caracterizare : Toată viaţa se află într-un proces de căutare a identităţii. Poate crea
impresia unei persoane liniştite în timpul lecţiilor, dar agresivă după. Prezintă o structură rigidă în
gândire. Urmează un model clar şi bine definit, nu-i plac nuanţele. Se frustrează când apare o
schimbare, o derogare de la regulă. Este o autoritate în devenire, impune regulile propiului model.
Provoacă conflicte în mod constant. Refuză să fie condus de altul. Este foarte determinat în
atingerea scopurilor. Colericului îi plac persoanele organizate, fără greşeli de procedură. Nu este la
fel de agitat ca şi sangvinicul, dar este voluntar. Caută realizări persoanle pentru a-şi satisface ego-
ul. Este exigent, critic. Ii mobilizează pe ceilaţi pentru a-şi atinge scopul. Este ambiţios şi îşi pierde
repede controlul, devenind sarcastic, cinic, dictator, arogant şi agresiv. Nu dă altora roluri, ci le
păstrează pentru sine , cu preţul energiei depuse. Vrea să spună că este cel mai bun. Nu suportă
perioadele în care nu are nimic de făcut.
Sugestii :
● Numiţi-l şef în activităţile clasei, mai ales acolo unde sunt implicate acţiuni practice ;
● Orientaţi-l spre a-şi respecta colegii, pe care nu trebuie să-i perceapă doar ca potenţiali adversari ;
● Canalizaţi energia lui spre acţiuni de susţinerea a curăţeniei clasei ;
● Ajutaţi-l să conştientizeze efectul negativ al actelor sale prin măsuri preventive ;
● Nu insistati cu lecţii intense şi intelectualizate, el nu va rezista şi va solicita părăsirea sălii de
clasă (Sandu, 2011, p.144-145).

Copilul flegmatic
Calităţi şi manifestare în spaţiul şcolar sau extraşcolar :
● calm, liniştit – din acest punct de vedere, este un copil model
● amabil – răspunde cu plăcere solicitărilor celorlaţi
● sensibil şi creativ – este o persoană afectuasă şi are un simţ al esteticului
● metodic – acţionează în jur doar organizat şi cu foarte mare precizie
● interiorizat – nu este foarte vorbăreţ, iar interiorizarea lui nu este asemănătoare melancolicului, ci
capătă o notă specifică datorită procesului lent de derulare a mobilităţii psihice
● ascultător – arareori un astfel de copil transcede spectrul regulilor stabilite
● credul – poate fi păcălit foarte uşor de oricine
Defecte şi manifestări specifice lor :
● lent, leneş – dacă aţi văzut un elev care abia îşi scoate din ghiozdan penarul, în timp ce alţi colegi
au scris deja data şi titlul, atunci însemnă că a-ţi cunoscut un elev flegmatic
● dependent – nu ştie cum să procedeze în multe situaţii, iar dacă nu ridică mâna pentru a cere
lămuriri, atunci va eşua în desfăşurarea activităţii respective
● inflexibil – nu-i plac schimbările dese de la un model stabilit ; iubeşte rutina
● încăpăţânat – uneori nu vrea sub nicio formă să-şi părăsească poziţia
● nehotărât – nu se poate orienta clar spre ceea ce trebuie şi rămâne în loc pentru a analiza situaţia l
● ironic- îi place să glumească fin pe seama altora, mai ales dacă el are ceva în plus faţă de ei
● un pic neghiob – crează impresia unei persoane dezorientate, fără scop şi cu o privire “prostuţă”
Scurtă caracterizare : Trăieşte în lumea lui calmă şi trebuie scos afară. Se aseamănă unui
scafandru care intră în adâncul apei şi uită să mai iasă. Trebuie ajutat. Face puţin zgomot şi de
aceea uităm de el. Se dedică unor activităţi calme şi metodice. Nu este plângăcios, ci docil şi
înţelept. Nu-i plac conflictele şi devine adeseori un laş. Prezintă o reală tendinţă spre
iresponsabilitate, nefiind dispus la supraefort. Dacă ştie să facă ceva, se va implica doar cu energie
redusă ; adeseori, copiii mai mici pronunţă doar jumătate din cuvinte în vorbirea curentă, chiar dacă
le pot pronunţa în întregime. Cooperează când îi susţinem ideile, dar îi lipseşte iniţiativa. Prezintă o
atitudine suficient de imparţială emoţional, cerebrală. Riscă să devină prea detaşat. Are un umor
timid. Detestă să se ţipe la el şi vrea să cunoască dinainte care este timpul de care dispune. Simte
nevoia de a fi acceptat în ciuda ritmului său lent. Este foarte influenţabil. Detestă schimbările, dar
nu o va arăta prin atitudini extroverte, ci se va închide în muţenie.
Sugestii :
● Atunci când predaţi, fiţi conştienţi de faptul că unii copii au nevoie atât de explicaţii
suplimentare, nu pentru că nu au înţeles, ci pentru că gândesc corect, dar lent ;
● Folosiţi desenul şi materialul concret pentru facilitarea îsuşirii informaţiilor ;
● Apropiaţi-vă de el şi ascultaţi-l ; are idei pozitive, dar nu reuşeşte să le afirme în viteza
activităţilor ; viteza îl ameţeşte profund ;
● In echipă sau grup, responsabilizaţi-l cu ceea ce se poate face mai lent şi mai meticulous, altfel nu
va reuşi să atingă obiectivul şi se va simţi neîmplinit ;
● Incurajaţi-l că se află în normalitate, în ciuda întârzierilor sale dese (Sandu, 2011, p.146).

Copilul melancolic
Calităţi şi manifestare în spaţiul şcolar sau extraşcolar :
● serios şi responsabil – adoptă în general o atitudine gravă în cadrul lecţiilor şi se concentrează
● foarte sensibil şi profund – se simte jignit şi torpilat de cea mai mică afirmaţie negativă a
altcuiva, dar compensează printr-o profunzime în idei şi intelectualitate creatoare
● perfecţionist şi precis – nu poate să se liniştească dacă ştie că ceva nu i-a reușit
● curios, întrebător – adeseori nu înţelege ceva şi întreabă, chiar şi lucruri foarte simple, fapt ce îi
crează impresia unui nepriceput
● prudent – este omul despre care se spune că analizează de zece ori şi acţionează o dată
● personal – îi plac relaţiile sincere şi apropiate cu câţi mai puţini copii ; este solidar suferinţei lor
● interiorizat – aceasta este poate cea mai clară trăsătură a copilului melacolic
● imaginativ şi participant – încurajat şi susţinut, copilul melancolic poate dovedi capacităţile sale
creatoare, dar stopat şi descurajat poate atinge cel mai adânc nivel de insucces şi abandon faţă de
realitate
Defecte şi manifestări specifice lor :
● trist şi pesimist – lasă mereu impresia unei persoane care are o problemă sufletesască, se
întristează din senin şi devine pradă propriilor gânduri
● rigid, inert – detestă orice fel de abatere ritualică de la modelul cunoscut de el, este victimă a
schematismelor
● individualist, egocentric – îi place să obţină singur avantaje pe care cu greu le împrumută
● fricos – dovedeşte o crasă lipsă de curaj în multe situaţii, este marcat de emotivitate
● nesociabil – nu-i place diversitatea relatională, ci preferă să nu comunice cu alţii pentru a nu
iniţia niciun fel de prietenie ; nu poate iniţia uşor discuţii cu persoane străine
● capricios – nu-i plac multe lucruri şi parcă nimeni nu-l mai poate mulţumi ; e o stare interioară de
nemulţumire la care participă, însă, cu foarte multă sinceritate
Scurtă caracterizare : Interpretează totul în mod negativ. Observă dispoziţia altora şi se
demobilizează. Işi plânge singur de milă, adeseori în mod exagerat şi fără vreun motiv real. Când i
se reproşează ceva se simte neînţeles şi o victimă. Are grijă la detalii. Dacă este dotat intelectual,
poate atinge cel mai ridicat nivel de performanţă. Obţine cele mai bune note la examenele
psihologice. Incapabil să comunice şi să coopereze cu uşurinţă. Exhaustiv, conştiincios,
individualist. Are simţul logicii. Nu afirmă nimic care să nu fie verificat prin cercetări personale.
Simte sentimentele celorlaţi. Gelos, posesiv, fidel. Se refugiază într-o lume interioară. Atent la ceea
ce-i comunicăm. Reflectează îndelung după ce a spus ceva. Atitudine perseverentă şi interogativă.
Orice observaţie este percepută ca o imperfecţiune. Rigiditate a gândirii şi o închidere faţă de tot
ceea ce este nou. Păstrează multe obiecte despre care crede că au o valoare enormă doar pentru că
aparţin trecutului. Ii place să fie singur într-o ambianţă calmă, pentru a se interioriza. Vulnerabil în
faţa imaginilor tulburătoare. Se descurajează repede. Ii place să lucreze mai mult singur, fără grup
sau echipă. Indeplineşte sarcinile minuţios şi conştiincios. Dacă acceptă o sarcină, o face convins că
are cele mai multe idei. Imaginaţie fertilă. Este convins că a tratat subiectul mai bine ca oricine. I-ar
plăcea să stea într-o bibliotecă. Este iscoditor, pândeşte după uşă, cercetează caietele altora pentru a
cunoaşte detalii de interes intim. Adoră confidenţele, mediile secretoase. Adept al romanelor, al
muzicii romantice. Nu-i place să se promoveze. Se simte jenat când este felicitat. Dacă-i remarcăm
devotamentul, este gata şi pentru o jertfă. Are o memorie vie şi rumegă trecutul.
Sugestii :
● Este un copil sensibil şi are părerea că este foarte generos în ceea ce face ; prin urmare, atunci
când constataţi o deficienţă, mai daţi-i o şansă, toleraţi-l ; dacă alţi copii îl acuză de
● Implicaţi-l în social, în relaţia cu ceilalţi colegi, trezindu-l uneori din letargia gândurilor
● Incurajaţi-l prin discuţii individuale, fără a-i populariza defectele în plenul clasei
● Găsiţi sarcini şcolare, intelectuale pe care el să le poată realiza, adică să poată reuşi ; acest lucru îi
conferă elan şi îl va motiva în activităţile următoare ;
● Lăsaţi-l să-şi consume durerea alături de alţi copii melancolici, atunci când simte nevoia unei
interiorizări
● Copilul melancolic fluctuează între două extreme : narcisism şi depresie ; în cazul narcisismului,
el îşi vede doar propriile calităţi, iar în situaţia depresiei doar defectele. Ajutaţi-l să realizeze un
echilibru (Sandu, 2011, p.145).

BIBLIOGRAFIE :
Brătescu, G. şi Săndulescu, C., 1974, Hipocrate şi Galen, Editura Enciclopedică Română, București
Caron, G., 2009, Cum să susţinem copilul în funcţie de temperamentul său la şcoală şi acasă,
Didactica Publishing House, Bucureşti.
Matthews, G. ; Deary, I.J. şi Whiteman, M.C., 2005, Psihologia personalităţii – trăsături, cauze, consecinţe,
Editura Polirom, Iaşi.
Şelaru, M., 1996, Polivalenţa condiţiei umane. Structuri temperamentale, Editura Dosoftei, Iaşi.
Sandu, S., 2011, Tipuri umane ȋn spațiul școlar. Elemente de psihologie diferențială, Editura Polirom, Iași.