Modificarea structurilor de comunicare prin influența digitalizării, mass-mediei și a

familiei contemporane
Autor : Prof.ȋnv.primar, Sandu Sorin-Laurenţiu
Școala gimnazialǎ “Ștefan cel Mare și Sfȃnt” Dobrovǎţ, Iași

Comunicarea cu elevii cunoaște noi repere ȋn educația contemporană. Dacă ȋn

perioada clasică a educației școlare, raportul de putere și ipostaza față-ȋn-față influențau și
organizau interacțiunea cu elevii mici, dar și mari, ȋn prezent rolurile suferă considerabile
mutații de relație.
Un prim factor generator de modificare a structurilor de comunicare ȋl reprezintă era
digitală. Spectrul cunoașterii se lărgește considerabil, iar stăpânirea tuturor domeniilor a
devenit o utopie. Cultura generală se extinde mai ales odată cu intervenția internetului și a
mijloacelor de căutare. Principiile general acceptate de specialiști sunt că “sistemele
multimedia pun accentul pe crearea unui mediu educațional complet și cât mai eficient”, că
“aceste resurse de informare și comunicare constituie un enorm potențial de predare și
ȋnvățare ce vine ȋn sprijinul elevilor” ; acest avantaj trebuie ȋnsă completat cu abordari clasice
ale ȋnvățării, ȋn sensul evitării unei exagerări (Cerghit I., 2008, p.93). Comunicarea cu elevii
poate cădea, ȋn acest punct, sub incidența virtualizării. Funcțiile calculatorului ȋn școală sunt
multiple și ele gestionează adeseori relația profesor-elev : pe lângă rolul de mijloc de
experimentare, el este și un mijloc de comunicare și de exteriorizare ȋn mediul școlar,
devenind o fereastră de deschidere informațională și emoțională către cei din mediul proxim
sau ȋndepărtat (Cucoș C., f.a., p.27).
Perspectiva practică a digitalizării se reprezintă la nivelul claselor mici ca stare latentă
și de ȋnceput pentru o viitoare comunicare ȋn cyberspațiu. Comunicarea se caracterizează
astfel din două perspective:
a.relația profesor – elev, profesor – părinte: evidențierea rezulatelor elevilor ȋn sistem
electronic, cu posibilitatea părinților de a vizualiza rapid aceste rezulate; utilizarea email-ului
pentru informări rapide; folosirea oricăror mijloace de comunicare la distanță (i-phon-uri,
smart-phonuri, tablete, leptop-uri conectate la internet etc.); uzitarea rețelelor de socializare ȋn
comunicarea atât cu părinții, cât și cu elevii mici ;
b.sistemul de instruire: ȋntebuințarea calculatoarelor; folosirea platformelor de ȋnvățare prin
e-learning (dacă sunt create la nivelul școlii); organizarea actului de instruire prin
alternanarea demonstrației clasice cu cea electronic; crearea unei strategii ȋn care să fie
inclusă și accesarea spațiului real / virtual.
 Un alt factor ce inflențează comunicarea din spațiul scolar este mass-media. Strict
legată de lumea IT, spectrul media aduce noi coordonate ȋn structura de comunicare profesor
elev sau elev-elev. Pentru a cunoaște câteva aspecte ale modului ȋn care elevii sunt influențati
putem urmări studii de cercetare (Florescu G.; Roman M.P.; Mintari D., f.a). Datele arată că
cea mai mare parte a timpului tinerii o dedică muzicii, iar vedetele pe care și le aleg ca
modele vor influența și modul lor de comportare și de vorbire. Limbajul utilizat ȋn context
școlar va purta amprenta adeseori a mediului de subcultură de unde provin personajele tv.
Exprimarea orală și scrisă a copiilor cade sub incidența exprimărilor stâlcite, de ghetou,
“laicizate” ale universului tv. Ȋn acest punct, profesorul trebuie să intervină pentru a realiza
corectările de rigoare. Adeseori, părinții ȋnșiși etalează un limbaj neadecvat, presărat de
“vedetisme”, rupt de contextul vieții sociale, școlare. Aici, munca de cizelare din partea
cadrului didactic este dificil de realizat …
Cel de-al treilea factor ce poate influența comunicarea din spațiul școlar este familia
educabilului, celula societății ȋn care ființa umană se formează. Modul de comportare,
vocabularul și atitudinea de interlocutor se formează mai ales ȋn primii ani de viață, acolo
unde părinții ȋși imprimă propriul stil asupra formării copiilor. Factorii care influențează
starea generală a elevilor sunt numeroși, ei generând statutul emoțional și socio-economic al
copilului : diferența ȋntre părintele natural și cel vitreg, numărul de copii, numărul membrilor
familiei, prezența sau absența serviciului, implicarea sau neimplicarea obiectivă a părintelui
ȋn activitatea copilului, statutul ocupațional, autoaprecierea nivelului de trai, condițiile de
locuit, dotarea cu mijloacele de informare (Ionescu M., Negreanu E., 2006, p.29).
Ȋn concluzie, se poate afirma că societatea contemporană aduce o serie de provocări la
care instituția școlara nu a mai fost supusă până acum. Digitalizarea ȋnvățământului, a
realităților educațioale, restructurarea familiilor actuale precum și incisivitatea mass-mediei
de azi creează o genetică nouă.
Bibliografie
Cerghit, I., 2008, Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri,
strategii, Editura Polirom, Iași.
Cucoș, C., f.a., Ȋnvățarea asistată de ordinator – Curs, ȋn https://www.google.ro/?
gws_rd=ssl#q=invatarea+asistata+de+ordinator+cucos+
Florescu G.; Roman M.P.; Mintari D., f.a., Influența mass media asupra tinerilor, Bibliorev,
ȋn http://www.bcucluj.ro/bibliorev/arhiva/nr17/cultura1.html
Ionescu, M ; Negreanu, E., 2006, Educația ȋn familie. Repere și practici actuale, ȋn
http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2005/08/2006_lucrare_ed_in_fam.pdf