Vinul, secretul prieteniilor trainice şi rapide este una dintre cele mai sănătoase, rafinate şi

apreciate băuturi, care se consumă mai ales de sărbători şi la ocazii, dar şi la mesele
copioase care cer un pahar de vin pe măsură. Este adevărat că “bun îi vinul şi gustos, când îl
bei cu-n om frumos”, însă mai mult decât compania celor dragi, gustul unui vin bun este deja
pe un raft în magazin şi aşteaptă să fie ales în cunoştinţă de cauză.   
Cum alegem un vin bun
Pe scurt, vinul bun este o sumă de factori exprimaţi de: măiestria vinificatorului, soiul de
strugure, calitatea solului şi condiţiile climatice din anul recoltei.  
Când cumpărăm o sticlă de vin, trebuie să descifrăm limbajul acesteia, cu atenţia îndreptată
asupra sticlei, dopului şi asupra informaţiilor de pe etichetă. 
Sticla este ambalajul care asigură cea mai bună conservare a calităţilor vinului, indiferent
dacă este alb sau roşu. Ar trebui să fie închisă la culoare, pentru că vinul este sensibil la
radiaţiile ultraviolete, dar dezavantajul este că nu poate fi observată bine culoarea acestuia.
Din motive de marketing, vinurile rozé şi cele albe, care sunt destinate unui consum rapid,
sunt îmbuteliate în sticla transparentă.Vinul este viu, tot timpul în transformare şi odată
îmbuteliat, evoluează în sticlă. Datorită acestei evoluţii el trebuie consumat mai repede, mai
ales dacă este îmbuteliat într-o sticlă mică.
În cazul şampaniei, sticla are pe fund o adâncitură şi este mai groasă (deci mai grea) decât
cea folosită la îmbutelierea vinului, pentru că trebuie să reziste la presiunea imensă care se
dezvoltă odată cu formarea bulelor.
Dopul de plută este de preferat celui de plastic sau silicon. Dopul de plută este mai scump,
dar de mai bună calitate, având un singur dezavantaj:  ţinut mult timp în mediu foarte uscat,
dopul de plută se strânge, sticla îşi pierde etanşeitatea şi vinul se oxidează în contact cu
aerul. Din acest motiv sticlele de vin se păstrează în pivniţă şi culcate, pentru ca dopul să
rămână în contact cu vinul din sticlă.
Eticheta unei sticle de vin creează nişte aşteptări care cer să fie confirmate după degustarea
vinului şi oferă o serie de informaţii care, decodificate, ne spun exact ce vin am cumpărat. Pe
etichetă sunt înregistrate denumirea, tăria, categoria (de marcă sau de masă), cantitatea de
zahăr şi anul fabricării.
Un test care vorbeşte de calitatea vinului este acela de a întoarce sticla cu gâtul în jos şi a
observa în lumină sedimentele care se adună: vinul de calitate are o cantitate redusă de
sedimente.
Descifrarea informaţiilor de pe etichetă
Nu trebuie să fim cu toţii somelieri pentru a înţelege informaţiile de pe etichete. Câţiva
termeni care definesc calităţile acestei băuturi, odată înţeleşi, vor face definitiv lumină în
universul atât de parfumat al vinurilor bune:
Buchet: mirosul simţit la deschiderea sticlei sau după decantare.
DOC: Denumire de Origine Controlată. Vinurile cu această denumire pe etichetă sunt
produse într-o anumită zonă, din anumiţi struguri, iar denumirea de origine este constatată
prin tradiţie. De obicei, această prescurtare este urmată de CMD (adică un vin din struguri
culeşi la maturitate deplină), CT (vin din struguri culeşi târziu) sau CIB  (vin din struguri culeşi
la înnobilarea boabelor).
VS: Vin de calitate superioară. Are tăria alcoolică de minim 9,5% vol, cu menţiunea zonei
geografice de producere. 
X% Vol. Alc.: Concentraţia alcoolică a vinului sau conţinutul de alcool etilic, exprimat în
procente de volum (% vol.) la 20°C. Practic, asta exprimă numărul de mililitri de alcool etilic
pur din 100 ml vin.
Aciditate: gustul mai amar sau mai acrişor pe care îl lasă vinul după ce este băut.  
Vin echilibrat: un vin care are în părţi egale aciditate - gust amar şi dulce, plus alcool. 
Tanini: compuşii care dau vinului gustul amar sau sec. Provin, de obicei, din coaja
strugurilor, codiţe şi seminţe. 
Aerarea vinului: se referă la decantarea vinului pentru a intra în contact cu aerul, pentru a
elibera aromele. Se aplică mai ales vinurilor care au fost învechite câţiva ani în sticlă şi
vinurilor roşii.
Decantarea: turnarea vinului dintr-un recipient în altul (decantor) pentru a permite aerarea. 
Oxidarea: reacţia care se produce atunci când vinul este expus la aer şi îşi schimbă gustul
şi/sau culoarea. 
Sulfiţii: Sunt compuşi chimici pe baza de sulf, dintre care cel mai întâlnit în tehnologia de
vinificaţie este dioxidul de sulf (SO2), care are proprietăţi antioxidante, antiseptice (adică
împiedică dezvoltarea micro-organismelor din vin care l-ar putea transforma în oţet), care
stabilizează şi protejează vinul de variaţiile de temperatură.
Legea europeană impune specificarea pe etichetă a menţiunii “conţine sulfiţi” în cazul oricărui
vin care conţine dioxid de sulf peste pragul de 10 mg la litru. Cel mai puţin sulfitat este vinul
roşu sec, în timp ce vinul alb şi vinul licoros conţin o cantitate mai mare de sulfiţi. Conform
legislaţiei europene, limitele maxime admise sunt 150 mg/l în cazul vinului roşu şi 200 – 210
mg/l pentru vinul alb.
Ce înseamnă “anul bun” al unui vin? Sunt consideraţi ani buni pentru vin cei cu ploaie
îndestulătoare primăvara, veri însorite şi toamne blânde şi lungi. Când condiţiile climatice
sunt îndeplinite, strugurii sunt bogaţi în zaharuri şi arome, iar vinul are complexitate şi
potenţial de învechire (la care mai contribuie şi alţi factori: natura solului, vârsta viţei,
randamentul, data culesului şi modul de vinificare).
Pentru o fermentare mai rapidă, recomandăm să asigurați o temperatură constantă de 16-18
grade.
Clasificarea vinurilor
Franţa este ţara care a impus, pe plan mondial, o clasificare a calităţii vinurilor, astfel că, pe
cea mai joasă treaptă se află “Vin de Table” - vinul de masă, apoi “Appellation d'Origine Vin
Délimité de Qualité Supérieure” (AOVDQS) - vinul de calitate superioară şi pe cea mai de
sus treaptă se află “Appellation d'Origine Contrôlée” (AOC) - vin de cea mai bună calitate,
provenit dintr-o regiune viticolă consacrată.
Vinurile de masă sunt uşoare, anonime, fără a avea o identitate de soi sau de podgorie, iar
conţinutul minim de alcool este de 8,5%.
Vinurile de calitate superioară se obţin din soiuri de struguri cu însuşiri superioare, cultivate
în zone viticole delimitate, iar conţinutul minim de alcool este de 9,5%.
Vinurile de cea mai bună calitate sunt produse în zone viticole restrânse şi după reguli
foarte stricte. Acest nivel al calităţii este dat de mai mulţi factori, printre care: conţinutul de
zahăr din struguri, proporţia de boabe stafidite, conţinutul de putregai nobil - care este stabilit
în funcţie de momentul recoltării strugurilor. Conţinutul minim de alcool al acestor vinuri este
de 11%.
Această garanţie a calităţii este acordată şi în România, prin faptul că producătorilor li se
permite folosirea denumirilor de origine, iar de acest lucru se ocupă Oficiul Naţional al
Denumirilor de Origine a Vinurilor (O.N.D.O.V), organism aflat în subordinea Ministerului
Agriculturii.
O altă clasificare a vinurilor este dată de conţinutul de zaharuri. Din acest punct de vedere,
vinurile ne-spumoase pot fi:
- Vinuri seci, care au un conţinut de zahăr de până la 4,0 g/l
- Vinuri demiseci, cu zahăr între 4,0 g/l - 12 g/l
- Vinuri demidulci, cu un conţinut de zahăr între 12,0 g/l - 50 g/l
- Vinuri dulci, care au zahăr peste 50 g/l.
VINURI ROŞII
Vinul roşu, preferatul bucătăriilor europene, este întâlnit în multe varietăţi, reflectând
diversitatea solului, a climatului şi a culturii din care face parte.
Cabernet Sauvignon este unul dintre cele mai cunoscute vinuri roşii. Recunoscut pentru
gustul şi aroma desăvârşită, el este bogat, intens, cu puţin gust de cireşe sau ierburi
aromatice. Cabernet Sauvignon este un vin uscat, care datorită acidului tanic din compoziţie,
dă senzaţia de gură uscată. Se bea mai ales la masa de prânz, alături de o friptură de raţă,
vită picantă, iepure, cârnaţi sau rinichi.
Merlot este un vin versatil, mai puţin sec decât Cabernet Sauvignon şi are o culoare închisă,
cu un melanj de gust amestecat, de afine, prune, ciocolată şi vanilie. Poate fi asortat la o
mâncare nu foarte condimentată şi se potriveşte foarte bine cu mâncărurile italiene
consistente, dar şi cu friptura de vită sau miel.
Pinot Noir este un vin roşu uşor şi delicat, dar complex. Culoarea sa poate fi mai închisă sau
mai deschisă şi, în general, are aromă de cireşe. Pinot Noir merge foarte bine la o masă cu
somon, miel, pui, şuncă sau carne de porc. Acest vin se asociază, de obicei, cu mâncăruri
simple, dar bogate în vitamine.
VINURI ALBE
Chardonnay este unul dintre cele mai populare vinuri albe, deoarece este un vin echilibrat.
De la un Chardonnay ne putem aştepta la arome de mere, pere sau vanilie şi se asortează
foarte bine cu mâncărurile franţuzeşti, pastele cu sos sau cu bucătăria californiană: pui la
grătar, somon, scoici, sau avocado.
Sauvignon Blanc este cel mai uşor dintre vinurile albe şi este recunoscut pentru aromele
sale de citrice. Uscat şi acid, este un vin sec foarte accesibil, care se asortează foarte bine
cu mâncăruri uşoare, precum carnea albă, peştele şi fructele de mare.
Riesling-ul este un vin bogat şi puţin picant. Gustul este catifelat, aromat, texturat şi
complex, cu o aciditate destul de ridicată. Originea acestuia este incertă, unii specialişti
afirmând că este originar din Germania, de pe valea Rhinului, iar alţii susţinând că provine
din Italia sau din Austria, regiunea Styria. Riesling-ul merge asociat cu mâncărurile din carne
de pui, porc sau peşte.
VINURI ROSÉ
După cum sugerează şi numele, aceste vinuri au culori ce merg mai mult spre roz, o culoare
care se obţine din roşu şi alb, dar vinul rosé nu este un amestec de vin alb cu vin roşu, aşa
cum în mod eronat se crede. Rosé-ul se face din aceleaşi soiuri de strugure din care se face
şi vinul roşu: merlot, pinot noir, cabernet sauvignon etc.
Coaja strugurelui este cea care dă culoare băuturii, iar în cazul vinului rosé, intensitatea
culorii variază în funcţie de perioada de expunere a cojilor de strugure în must. Aceste vinuri
sunt uşoare şi dulcegi, cu toate că unele pot fi chiar foarte seci, şi merg extraordinar de bine
cu mâncărurile condimentate din bucătaria italiană sau asiatică.
ŞTIAI CĂ?
...mirosul unui vin nou se numeşte aromă, în timp ce vinul matur ne încântă simţurile cu
buchetul lui?
...degustătorii de vin învârt paharul, pentru ca vinul să elibereze cele mai puternice arome? Ei
umplu cu vin doar 1/3 din pahar, ca aroma să nu se piardă prea repede, atunci când este
amestecat.
...vinul consumat în cantităţi mici, ne poate ajuta să slăbim? Nu conţine grăsimi, colesterol
sau fibre, ne asigură energie şi ne ajută la digestie. Cel mai indicat este vinul alb sec, pentru
că are mai puţine calorii şi proteine, urmat de vinul roşu, care este un foarte bun antioxidant.