Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(NIVEL 1)
Această doctrină a fost scrisă pentru a oferi viitorilor Instructori pentru arbitri FIBA informații
despre practicile eficiente de educare a arbitrilor și subiectele cheie pentru dezvoltarea
arbitrilor de baschet de succes. Este destinată, să fie parte a Programului Instructorilor de
Arbitri FIBA, pentru finalizarea cu succes a Nivelului 1 care va conduce la obţinerea licenţei de
Instructor Naţional pentru Arbitri FIBA.
Acest document este destinat celor cu o oarecare experienţă pentru instruire care, doresc să-şi
îmbunătăţească abordarea pentru pregătirea arbitrilor şi pentru cei cu vaste cunoştinţe despre
arbitraj, care doresc să-şi dezvolte punctele cheie pentru instruire şi predare practică. Este
împărţit în trei module şi tratează subiecte precum Arbitrajul Jocului Baschet, Tehnici Individuale
de Arbitraj şi elemente de bază pentru sistemul de arbitraj cu 3 arbitri pe terenul de joc. Cea
mai importantă premisă este să aveţi o gândire deschisă şi bunăvoinţa de a vă autoanaliza
atuurile şi slăbiciunile, în timp ce veţi fi capabil să vă adaptaţi la noile abordări şi practici.
Programul promovează studiul individual, astfel încât puteţi să-l parcurgeţi funcţie de timpul vostru
propriu şi în ritmul propriu. Este de natură interactivă, deci veţi avea nevoie materiale pentru scris.
Rezervaţi-vă cel puţin câteva ore pentru a finaliza modulul online. Parcurgerea acestui program v ă va
ajuta să vă pregătiţi sesiunea educaţională, concentrându-vă pe subiectele cheie, relevante
pentru educarea în domeniul arbitrajului jocului baschet.
CUPRINS
Modul R1 Introducere & Generalităţi ...........................................................................................................................................
Modul R2 Tehnici individuale de Arbitraj (IOT) –
Bază .......................................................................................................................................................
Modul R3 Sistemul de arbitraj cu 3 arbitri (3PO) –
Bază ...................................................................................................................................................
ANEXA A: Auto-Examinare ...........................................................................................................................................................
Uneori există tendinţa de a defini arbitrajul jocului baschet ca o combinaţie foarte complexă de
abilităţi diverse. Este adevărat că acesta solicită multe abilităţi din partea arbitrului, dar ideea de
bază este că toate aceste abilităţi vizează realizarea unui lucru – să fie pregătit să arbitreze jocul
sau să gestioneze situațiile care pot să apară în timpul jocului.Toate instruirile ar trebui concentrate pe
pregătirea jocului pentru a ajuta arbitrii să abordeze diversele situaţii ale jocurilor.
Arbitrajul este:
Anticiparea a ceea ce se va întâmpla – Gândire activ ă
Înţelegerea asupra ceea ce se întâmplă – Cunoştinţe despre Jocul Baschet
Reacţia la ceea ce s-a întâmplat – Antrenamentul Imaginii Mentale
FIBA are o regulă de aur atunci când vine vorba de stabilirea priorităților pentru pregătirea arbitrilor
pentru jocurile FIBA – Controlul Jocului. Acesta înseamnă asigurarea desfăşurării fluente şi
dinamice a jocului în care jucătorii sunt capabili să-şi etaleze abilităţile baschetbalistice. Aceasta
este imaginea pe care o caută FIBA. Cei doi sau trei arbitri delegaţi sunt cei care sunt
responsabili pentru acest control al jocului.
Este bine să definim şi să memorăm faptul că a controla jocul este diferit de managementul
jocului. Acesta din urmă este sarcina Arbitrilor implicaţi în joc. Ei definesc ce este permis și ce nu -
nimeni altcineva.
Acestea fiind spuse, este la fel de important ca arbitrii să arate şi să acţioneze ca şi cum ei sunt
implicaţi în joc. Arbitrii ar trebui să dea un mesaj non-verbal prin care să arate că ei sunt pregătiţi şi
capabili să ia decizii. Funcţia de bază a arbitrajului este luarea deciziei. Arbitrii trebuie să se
simtă confortabil când iau o decizie, fără nici o ezitare pe parcursul procesului de luare a deciziei.
Desigur, corectitudinea acestor decizii poate fi analizată după joc şi de aceea arbitrii trebuie să
demonstreze siguranţă şi încredere sau cel puţin prezenţă astfel încât alte păreri (percepţii) să-i vadă
în acest fel.
Prin urmare, FIBA a adăugat subiectul “Prezentarea în teren” la programul ei de formare. Acesta include
pregătirea mentală bazată pe o idee: “Sunt responsabil”. Acesta va fi combinat cu un plan de
pregătire fizică pentru a creea imaginea unui corp puternic și atletic, potrivit imaginii
profesionalismului şi promovând controlul jocului.
Controlul Băncii (Bench N/A Arbitrii se asigură că jucătorii (înlocuitorii) și antrenorii care stau pe banca de rezer
Control)
Obstrucţia (Blocking) BL Obstrucţia este contactul personal neregulamentar, prin care se împiedicǎ
minge.
Bonus N/A Atunci când două aruncări libere sunt acordate unui jucător, ca urmare a
(Bonus) adversarilor lui a atins limita celor patru greşeli într-un sfert.
Liniile delimitatoare N/A Terenul de joc trebuie să fie limitat de liniile care-l delimitează, acestea fiind l
(Boundary Lines) linii nu fac parte din terenul de joc.
Sirenă N/A Semnalul sonor declanşat de la masa scorerului, utilizat pentru a indica efect
(Buzzer) întrerupere, descalificările şi sfârşitul sferturilor/prelungirii sau, ce poate fi
scorerului pentru a solicita unui arbitru să ofere lămuriri în cazul unei neînţel
Anularea Punctelor (coşului) N/A Semnalizarea arbitrului care indică faptul că un coş marcat nu trebuie să fie lu
(Cancel the Score (basket)) jucător atacant comite o forţare în timp ce se află în acţiune de aruncare la c
mingea să-i părăsească mâinile - arbitrul anulează înscrierea punctelor indicând
contează.
Linia de Centru (Center Line) N/A Linia desemnată să marcheze jumătatea terenului de joc.
Forţare (Charge (Charging)) CH Forţarea este contactul personal neregulamentar, cu sau fără minge, prin
unui adversar.
TERMEN ABREV. EXPLICAŢIE
Apropiere Jos (Close Down) CD Poziţia în care Arbitrul de Cap (L) trebuie să se deplaseze, înainte ca să înceapă e
Unghi Închis (Close Angle) CA O vizibilitate blocată sau obstrucţionată în linie dreaptă, asupra zonei acţiunii
principală / secundară a arbitrului.
Comisar COM Comisarul trebuie să se aşeze între scorer şi cronometror. Datoria sa principală e
(Commissioner) să ajute arbitrul principal şi arbitrul secund (arbitrii secunzi), pentru o desfăşurare n
Consecvent (Consistency) N/A Un arbitru care interpretează situațiile de joc și criteriile exact în același fel,
este consecvent.
Greşeală de Contact N/A O greşeală personală care rezultă în urma unui contact neregulamentar provoca
(Contact Foul) care îl dezavantajează.
Controlul Mingii COB Se consideră că o echipă deţine controlul mingii, atunci când un jucător a
(Control Of the Ball) mingea în posesia lui, în interiorul terenului de joc sau atunci când mingea este pu
pentru o repunere în joc. Controlul mingii de către echipă se menţine până l
mâna unui jucător al echipei care efectuează o aruncare la coş, un arbitru flu
câştigă un nou control al mingii pentru echipa lui. Un jucător controlează m
mâini sau o driblează sau, când mingea este la dispoziţia lui pentru pentru o rep
aruncări libere.
Erori corectabile CE ”Arbitri pot corecta o eroare, dacă o regulă este din neatenţie greşit aplicată, numa
(Correctable Errors) • Acordarea unor aruncări libere, nemeritate.
• Omisiunea acordării unor aruncări libere, meritate.
• Acordarea sau anularea eronată a unui (unor) punct(e).
• Permisiunea unui jucător neîndreptăţit să execute, aruncarea liberă (aruncări lib
Acoperirea (Coverage) CG Vederea jocului de către cei doi arbitrii; o bună acoperire înseamnă că între ei arbi
jocul cu mingea cât şi cei care joacă departe de minge.
Şeful Brigăzii (Crew Chief) CC Şeful brigăzii este în general cel mai vârstnic şi/sau experimentat dintre cei do
sunt aceleaşi cu cele ale arbitrilor, cu excepţia faptului că şeful brigăzii:
• Iniţiază începerea jocului şi a fiecărui sfert/ fiecărei prelungiri
• Inspectează și aprobă toate echipamentele utilizate în joc.
• Are autoritatea să ia decizii asupra oricăror puncte, neacoperite în mod
Baschet.
Controlul adversarului cu mâna HC ”Controlul adversarului cu mâna / Folosirea neregulamentară a mâinii (mâinilor) s
(Hand checking) când jucătorul, aflat în poziţie de apărare, pune mâna (mâinile) sau braţul (braţe
şi rămân în contact cu acesta pentru a-i împiedeca înaintarea.”
Minge Ţinută (Held Ball) HB O minge ţinută se produce atunci când unul sau mai mulţi jucători din echipele
sau ambele mâini, astfel încât, nici un jucător nu ar putea obţine controlul ei, fă
exagerată.
Ţinere (Holding) HOL Ţinerea este contactul personal neregulamentar provocat asupra unui adve
de mişcare. Acest contact (ţinerea), se poate produce cu orice parte a corpului.
Încârligare (Hooking) HOK Când un jucător atacant ”încârligă” sau încolăceşte braţul sau a cotul în juru
împiedica apărătorul să efectueze apărare regulamentară.
Dribling Neregulamentar IDR O abatere a jucătorului care driblează, fie cărând mingea sau comiţând un dubl
(Illegal Dribble)
Folosire Neregulamentară a IUH Folosirea neregulamentară a mâinilor pentru a împiedeca înaintarea unui adversa
Mâinilor comisă asupra jucătorului care driblează şi presupune ca apărătorul să l
(Illegal Use of Hands) dribling, în încercarea de a îndepărta mingea.
Imaginea unui Arbitru IOR Modul în care un arbitru este perceput de ceilalţi participanţi la joc. De exem
(Image of the Referee) imaginea creată poate influenţa jucătorii şi antrenorii să se aştepte că
Imaginea unui arbitru de top este ”Puternic, Decisiv şi Abordabil”.
Tehnici Individuale de Arbitraj IOT Aspecte tehnice individuale de arbitraj, despre cum trebuie judecată acţiune
(Individual Officiating precum : Distanţa & Staţionar, Arbitrarea Apărării, Gândire Activă, ”Ră
Techniques) terminarea ei”, Adaptări ale poziţiei pentru menţinerea unui Unghi Deschis
Înlocuire / Înlocuitor SUB Pe parcursul desfăşurării jocului, un component al echipei este înlocuitor, c
(Substitution / Substitute) îndreptăţit să joace.
Repoziţionare (arbitri) SW Se referă la schimbarea poziţiilor (rolurilor) arbitrilor, (L), (T) & (C) du
(Switching (referees)) Scorerului. În mod normal, repoziţionarea implică deplasarea (după raportare
nouă poziţie pe terenul de joc.
Masa Oficialilor TBO Oficialii de la masă vor fi un scorer, un ajutor scorer,un cronometror şi un ope
(Table Officials)
R2.9. ADMINISTRAREA REPUNERII ÎN JOC (GENERAL & LINIA DE FUND TERENUL DIN FAŢĂ)
Tehnicile Individuale de Arbitraj (IOT) sunt temelia de bază fie pentru sistemul de arbitraj cu 2 arbitri (2PO)
sau cu 3 arbitri (3PO) pe terenul de joc. Este evident că în ultimii 15 ani s-a acordat o atenţie sporită
asupra sistemului 3PO (şi anume pentru mecanica deplasării arbitrilor pe podea). Acest fapt a
condus la o lipsă de cunoştinţe asupra modului de arbitraj a unor faze de joc specifice din timpul
jocului – acestea fiind abilitățile fundamentale pe care arbitrii trebuie să le dețină pentru a
procesa și facilita luarea deciziei corecte. Acestea sunt abilităţi intriseci ale IOT şi sunt în mod
similar relevante atât pentru sistemul 2PO cât şi pentru sistemul 3PO.
În analizarea fazelor de joc şi arbitrarea jocului, unele principii de bază sunt necesar să fie
respectate:
• Să aveţi distanţa adecvată faţă de acţiunea de joc – păstrând un unghi deschis şi rămânând
staţionar. Nu vă deplasaţi prea aproape de acţiune şi nu vă restrângeţi câmpul vizual –
(Distanţă & Staţionar)
• Arbitraţi apărarea.
• Căutaţi întotdeauna acţiunile neregulamentare pentru a le sancţiona.(Gândire activă)
• Aveţi în câmpul vizual jucătorii cheie (în relaţie 1 la 1) sau cât mai mulţi jucători posibil pentru ca
să vedeţi orice acţiune neregulamentară (45º şi Unghi deschis).
• Conştietizaţi când acţiunea de joc s-a încheiat astfel încât să puteţi trece la următoarea
acţiune – mental / fizic (Rămâi cu acţiunea până când aceasta s-a terminat).
Lipsa respectării principiilor menționate mai sus este motivul principal pentru deciziile greşit luate pe
terenul de joc. Simplu de tot !
Atunci când arbitrii sunt capabili să aibă o acoperire principală adecvată pentru toate acţiunile de
joc evidente, va crește substanțial calitatea arbitrajului. Aceste acţiuni de joc evidente, dacă sunt
ratate (scăpate), reprezintă factorul determinant în mintea oamenilor cu privire la ceea ce constituie
un nivel acceptabil al arbitrajului.
Obiectiv:
Identificarea şi înţelegerea punctelor cheie şi impactul menţinerii unei distanţe adecvate faţă de
acţiunea de joc, fiind staţionar, atunci când arbitrezi perechi de jucători concurenţi.
Mulți arbitri au tendința să creadă că deplasându-se în sus și în jos pe terenul de joc și fiind foarte
aproape de acţiune, îi ajută să ia decizii corecte.
Prin urmare, este necesar să înțelegem și să ne concentrăm asupra acestor două probleme
principale:
• Distanţa – Când arbitraţi acţiunea de joc este important să menţineţi o distanţă potrivită faţă
de acţiunea de joc, fără să ajungeţi prea aproape de aceasta. Arbitrul poate pierde
perspectiva deoarece toate mişcările par să fie mai rapide. Imaginaţi-vă vizionând jocul de pe
rândul cel mai înalt al tribunei şi veţi vedea că mişcările
jucătorilor par mai lente decât cele văzute de la nivelul terenului. Ele doar par să arate în acest
mod dar în mod evident acestea nu sunt astfel.
• Staţionar – Deseori, arbitrii care sunt resposabili pentru acţiunea de joc nu conștientizează
dacă ei se deplasează sau nu atunci când începe acțiunea. Este în sensul comun al înţelegerii
faptul că dacă dorim să ne concentrăm atenţia pe ceva cel mai bine este să facem acest lucru
în timp ce staţionăm. Aceleaşi două pricipii se aplică la arbitraj.
Este important faptul că un arbitru trebuie să se deplaseze ca să se afle în poziţia potrivită pentru a
vedea fereastra (acest fapt este diferit de adaptarea poziţiei); şi trebuie să facă acest lucru cât
mai rapid posibil. Apoi Stop, Observă şi Decide.
Conceptul de arbitrare a apărării este una din pietrele de temelie pentru acurateţea arbitrajului
jocului baschet. În esenţă, acesta înseamnă că prioritatea unui arbitru responsabil pentru jocul cu
mingea la o pereche de jucători concurenţi este să-şi concentreze atenţia asupra acţiunilor
neregulamentare ale jucătorului apărător, păstrând jucătorul atacant cu mingea în câmpul lui
vizual. Este necesar ca arbitrul să ajungă într-o poziţie care-i permite să vadă clar jucătorul apărător.
Notă: Noi nu arbitrăm spaţiul dintre jucători, noi arbitrăm apărarea în sine – dar este necesar să
obţineţi poziţia de unde vedeţi spaţiul dintre jucători cu scopul de a arbitra apărarea.
Când arbitraţi jocul cu mingea concentraţi-vă atenţia
asupra acţiunilor neregulamentare ale jucătorului apărător !
Obiectiv:
Înţelegerea modului prin care se îmbunătăţeşte calitatea controlului asupra situaţiilor de joc.
Uneori, arbitrii scapă un fault evident. Din păcate, deseori pare că, singurele persoane care au
scăpat faultul evident au fost cele două sau trei persoane de pe teren care au fluier. Cheia
pentru a sancţiona corect aceste acţiuni evidente constă în adoptarea unei discipline profesionale –
adică să fii răbdător şi atent de fiecare dată când arbitrezi acţiunea de joc. Aceasta presupune că
arbitrii vor “rămâne cu jocul până la terminarea acţiunii” (acest fapt însemnând păstrarea ochilor şi
atenţiei asupra acţiunii de joc până când aceasta s-a terminat).
Obiectiv:
Înțelegera impactului și a tehnicii de maximizare a numărului de jucători din interiorul câmpului vizual în
toate momentele.
S-a afirmat că arbitri trebuie să caute întotdeauna acțiunile neregulamentare (ceva de sancţionat). În
mod logic, dacă un arbitru are mai mulți jucători în câmpul lui vizual, șansele de a vedea acțiuni
neregulamentare cresc în mod dramatic. Şi anume, acei arbitri care s-au poziţionat pe terenul de joc
având distanţa adecvată şi un unghi larg deschis, au mai multe şanse să aibă un nivel mai înalt de
acurateţe rezultând astfel un nivel mai ridicat de performanţă.
Analizele dovedesc faptul că noţiunea menţinerii unui unghi deschis nu este suficient de bine
înţeleasă de către arbitrii. Deseori, arbitrii care şi-au stabilit un unghi deschis, în mod inutil se
deplasează din nou, pierzând unghiul deschis şi devenind poziţionaţi în linie dreaptă pe acţiunea de
joc.
Un al doilea principiu cheie este de a avea atât Arbitrul de Cap (L) cât şi Arbitrul de Coadă (T) pe
aceeaşi parte a acţiunii de joc (cu jucători şi minge). În acest mod, arbitri sunt capabili să menţină
cât mai mulţi jucători posibil în câmpul vizual. Drept urmare, este important pentru Arbitrul de Cap (L) să
se deplaseze pe linia de fund odată cu mingea (oglindind deplasarea mingii) şi pentru Arbitrul de
Coadă (T) să fie întotdeauna în spatele acţiunii de joc (între ultimul jucător şi coşul din terenul din
spate). Următoarea diagramă demonstrează avantajul de a fi poziţionat la “marginea acţiunii de
joc” şi având un unghi de 45º.
Obiectiv:
Cunoaşterea modului de sancţionare a infracţiunilor, fiind capabil să comunicaţi imediat decizia,
verbal şi prin semnalizarea standard cu mâinile.
Uneori subestimăm importanţa tehnicilor simple de bază în vederea creării bazelor solide ale
arbitrajului jocului baschet la nivelul cel mai înalt.
Când suflaţi în fluierul fără bilă este foarte important să aveţi suficient aer (forţă) într-o perioadă
scurtă care să intre în fluier. Acest lucru creează sunetul puternic decisiv. Având în vedere necesitatea
de a comunica verbal decizia după sancţionarea infracţiunii este imperios necesar să reţinem ceva
aer în plămânii noştri.
Obiectiv:
Identificarea diverselor faze și tehnici pentru a avea semnalizări pronunţate și hotărâtoare ca parte a
prezentării pe terenul de joc.
Arbitri ar trebui să utilizeze numai semnalizările oficiale definite în Regulile FIBA ale jocului baschet.
Este o dovadă de profesionalism şi atitudine să utilizaţi numai semnalizările oficiale. Obiceiurile și
preferințele personale demonstrează doar o lipsă de înțelegere și de atitudine profesională.
Atunci când comunicăm decizii prin semnalizări, este bine să ne amintim că utilizarea
semnalizărilor creează o percepție puternică în rândul persoanelor care urmăresc arbitrii. Este o
piesă din pachetul general al furnizării unei imagini de încredere şi acceptare a arbitrajului.
Deseori considerăm că nu este nevoie să exersăm semnalizările oficiale dar, acest fapt este
foarte necesar.
Obiectiv:
Identificarea diferitelor faze și tehnici corecte în timpul aruncării mingii la angajarea între doi.
Situaţia angajării între doi este captivantă dar, din păcate, uneori arbitrul care o administrează nu
este capabil să arunce mingea în mod corespunzător. Analiza indică faptul că 50% dintre abaterile
petrecute pe parcursul angajării între doi sunt provocate de aruncarea deficitară a mingii de către
arbitru. Cu alte cuvinte, acest fapt ar putea fi evitat. Aruncarea mingii este un lucru care este
necesar să fie exersat (antrenat) în mod regulat, într-un mod deosebit faţă de cum este situaţia în
prezent.
Este crucial să înțelegeți că săritorii sunt încordați și vor reacționa cu ușurință la orice mișcare
efectuată de arbitru. Prin urmare este esenţial să evitaţi orice mişcări inutile.
Obiectiv:
Identificarea diferitelor sarcini şi tehnici pentru arbitri care nu administrează aruncarea (pasivi) în timpul
angajării între doi.
Arbitrul (arbitri) care nu administrează aruncarea are (au) doar responsablităţi foarte limitate în timpul
situaţiei de angajare între doi. Chiar și așa, din când în când încă asistăm la evidente abateri sau
erori de administrare care nu sunt arbitrate în mod corespunzător. Un motiv posibil este acela că
arbitrul (arbitrii) non-activ nu este pregătit să reacționeze la acțiunile neregulamentare ale
jucătorilor sau la erorile de administrare a partenerului lor. Gândirea activă este cheia pentru o
acoperire potrivită a acestora. Arbitrul (arbitri) non activ(i) ar trebui să revizuiasca anticipat
(vorbind în sine) pentru ca să identifice acţiunile neregulamentare şi procedurile corespunzătoare
care trebuie urmate în cazul în care acestea au loc.
R2.9. ADMINISTRAREA REPUNERII ÎN JOC (GENERAL & LINIA DE FUND TERENUL DIN FAŢĂ)
Obiectiv:
Identificarea fazelor standard și a procedurii corecte de administrare pentru toate situațiile de repunere a
mingii în joc.
Administrarea repunerii mingii în joc ar trebui să fie o procedură mecanică (reflex, automatism). Dacă
este efectuată de fiecare dată utilizând tehnica adecvată, arbitrul va fi pregătit fizic şi mental ca să
acopere diversele tipuri de situaţii de joc care se pot produce în timpul unei acţiuni de repunere a
mingii în joc.
Listă de verificare a procedurii generale de repunere a mingii în pentru arbitrul care o administrează:
• Arătaţi întotdeauna locul din care se efectuează repunerea mingii în joc
• Utilizaţi arbitrajul preventiv, de exemplu “din acest loc” , “stai” sau “nu te deplasa”
• Luaţi şi menţineţi distanţă faţă de acţiunea de joc.
• Puneţi-vă fluierul în gură, în timp ce ţineţi mingea
• Pasaţi mingea cu podeaua la jucător
• Începeţi numărarea vizibilă
• Observaţi repunerea mingii în joc şi acţiunea din jurul acesteia.
• Folosiţi semnalizarea pentru pornirea cronometrului de joc
Notă:
Atunci când o repunere a mingii în joc este efectuată de la linia de fund din terenul din faţă, arbitrul
activ va fluiera înainte să pună mingea la dispoziţia jucătorului pentru repunerea în joc.
Obiectiv:
• Identificarea tehnicilor corecte privind modul în care se controlează cronometrul de joc &
cronometrului de atac
• Identificarea celor mai frecvente (obişnuite) situaţii de joc în care posibile erori s-ar putea produce
• Identificarea procedurii şi metodelor corecte privind modul în care se resetează cronometrul
de joc sau de atac
Controlul cronometrului de joc şi de atac de către arbitri a devenit actualmente o rutină standard.
Acum cinci ani era practic inexistent sau cel puțin foarte rar. Anterior au existat semne de
întrebare asupra modului în care un arbitru este capabil să controleze cronometrele aproape tot
timpul fiind şi mereu concentrat total asupra situaţiilor de joc. Secretul constă în tehnica corectă
şi sincronizarea potrivită. Acestea combinate cu mii de acţiuni repetitive (exerciţiu) vor asigura
ca acesta să devină o abilitate mecanică (dezvoltat şi menţinut ca reflex, automatism).
Elementul de bază prin care cronometrul joc va fi controlat este faptul că fe fiecare dată există
un nou control al echipei asupra mingii.
Notă: Aceste tehnici sunt funcționale atunci când afișajele de cronometrare sunt vizibile pentru
arbitri.
Faza 2 Învaţă să controlezi cronometrul de joc oricând o echipă obţine o nouă posesie a mingii
Echipa stabileşte nouă Vizualizaţi afişajul cronometrului de joc:
posesie şi un control nou al • Observaţi şi ţineţi minte ultimele două cifre ale cronometrului de joc.
mingii (o nouă perioadă de • Exemplu: 6:26 → ţineţi minte cifra 26
atac) • Oricând este necesar să corectaţi timpul cronometrului de atac, veţi şti timpu
cronometrul de joc când perioada de atac a început.
• Exemplu: 6:26 – o nouă posesie a echipei echipa aflată în apărare provoacă mi
iasă afară din joc iar cronometrul de atac este resetat în mod eronat. Cronometr
indicând 6:10, arbitrul poate stabili perioada de atac rămasă cu simple cunoşti
aritmetică : 26 – 10 = 16 (deci 16 secunde din timpul de atac s-au scurs). No
corect pe cronometrul de atac este 8 secunde .
Cele mai frecvente situaţii • Angajarea între doi – atingere regulamentară a mingii (porneşte cronometrul
când se pot produce erori cronometrul de atac)
legate de cronometrare • Acţiune afară din joc (opreşte cronometrul de joc)
• Repunere în joc (porneşte cronometrul de joc)
• Acţiune de recuperare a mingii aruncate la coş (cronometrul de atac)
• Salvarea mingii ca să nu iasă afară din joc (dacă este un nou control al mingii sa
• “Minge pierdută” dar nu o schimbare a controlului echipei asupra mingii (resetarea eron
• Dacă coşul este valabil (mingea a fost eliberată înainte ca semnalul să sune / LED
să lumineze), arbitrul menţine mâna ridicată iar când mingea intră în coş semnali
coşul contează (2/3 puncte)
• Dacă coşul trebuie anulat (mingea este încă în mâna aruncătorului când semnalul
LED-urile luminează), arbitrul semnalizează imediat: “coş anulat”
MODUL R3 SISTEMUL DE ARBITRAJ CU 3 ARBITRI (3PO) – ELEMENTE DE BAZĂ
R3.0. INTRODUCERE
R3.4. ROTAŢIA
R3.8. CONTRAATACUL
R3.9. SITUAŢIILE DE MINGE AFARĂ DIN JOC & REPUNERE A MINGII ÎN JOC
R3.0. INTRODUCERE
Sistemul cu trei arbitri este cea mai bună soluţie pentru arbitrarea unui joc. Dacă nu ar fi fost aşa,
NBA, WNBA,NCAA, FIBA şi toate ligile de top din lume nu ar fi utilizat acest sistem. În baschetul
modern, jocul este răspândit pe tot terenul şi mai multe acţiuni au loc simultan. Sistemul 3PO este un
excelent instrument pentru a implementa principiile IOT corecte şi pentru a oferi mai mult timp
pentru procesarea efectivă a acţiunii de joc în mod analitic (începutul-mijlocul-terminarea acţiunii de
joc) înainte de luarea unei decizii. Analizele arată că deciziile “no call” corecte sunt mai numeroase
în sistemul 3PO decât în sistemul 2PO iar, primele acţiuni neregulamentare sunt sancţionate mai
degrabă decât reacţiile. Ambele rezultate reduc efectiv numărul sancţionărilor şi permit
desfăşurarea unui joc mai dinamic.
Cheia pentru un sistem 3PO de succes este un simplu cuvânt: încredere. Voi trebuie să aveţi încredere în
partenerii voştri. Doar în acest caz vă puteţi concentra asupra zonei voastre principale de
acoperire şi fără să vă faceţi griji pentru ceea ce se întâmplă în zona partenerului vostru. În mod ideal,
toţi cei 3 arbitri ar trebui să acopere o zonă principală în sistemul 3PO şi n-ar trebui să fie necesar să
arbitreze în nici o zonă de acoperire secundară.
La nivelul cel mai înalt al arbitrajului, sistemul 3PO este o muncă în echipă unitară în care toţi trei arbitri
arbitrează individual acolo unde ceilalţi nu pot s-o facă, fiecare acoperind o parte a terenului de
joc sau, la un nivel avansat, acoperind o parte difertă a aceleeaşi acţiuni de joc. Cu toate
acestea, înainte de a trece la un nivel avansat, este important să dobândiți cunoștinţe solide și
înțelegere asupra elementelor de bază ale sistemului 3PO.
Cea mai mare provocare în rândul instructorilor de arbitri este faptul că nu întotdeauna instructorii au
experienţa arbitrajului în sistemul 3PO pe terenul de joc. Este acelaşi lucru ca şi cum ai învăţa pe
cineva cum să conducă o maşină dar, fără a avea experienţă de şoferie efectivă ci numai nişte
cunoştinţe teoretice.
Obiectiv: Înţelegerea poziţiilor de bază de pe teren a Arbitrului de Coadă (T), Cap (L) şi Centru (C)
şi poziţiile înainte de începerea jocului şi în timpul minutelor de întrerupere.
TERMEN EXPLICAŢIE
Partea puternică – Partea laterală a terenului de joc, unde se află Arbitrul de Cap (L) & Arbitrul de Coadă (T) (
arbitaj (SSR)
Partea slabă – Partea laterală a terenului de joc, unde se află Arbitrul de Centru (C) (în sistemul 3PO)
arbitraj (WSR)
Acesta se referă la poziţia mingii. Dacă împărţim terenul de joc printr-o linie imaginară car
Partea mingii (BS) partea terenului de joc unde se află mingea este numit “partea mingii”.
Partea Opusă (OPS) Aceasta se referă la partea terenului de joc, cea mai îndepărtată de masa scorerului.
Arbitrul de Coadă este arbitrul care este poziţionat aproximativ la marginea zonei băncii ech
Arbitrul de Coadă (T) pe aceeaşi parte ca şi Arbitrul de Cap “L” (întotdeauna pe partea puternică).
Arbitrul de Cap este arbitrul care este poziţionat la linia de fund. Arbitrul de Cap ar trebui să se a
Arbitrul de Cap (L) mult posibil (partea puternică)
Arbitrul de Centru este arbitrul care este poziţionat pe partea opusă a terenului din faţă în rapo
Arbitrul de Centru (C) pe partea opusă mingii) la nivelul prelungirii imaginare a liniei de aruncări libere (poz
mingii, “C” se poate afla pe fiecare parte laterală a terenului din faţă.
Poziţionarea standard înainte de începerea jocului şi în timpul intervalului de joc dintre reprize este
ilustrat în Diagrama 5.
Dacă arbitrii efectuează exerciţii de încălzire în mod corespunzător, un arbitru observă echipele
care se află pe terenul de joc în timp ce ceilalţi doi arbitri fac exerciţiile de încălzire în spatele liniei
laterale (Diagrama 6). Arbitrii ar trebui să se rotească schimbându-şi poziţiile pentru ca toţi să
efectueze o încălzire adecvată şi pentru a supraveghea echipele.
Arbitri au trei poziţii standard în timpul minutelor de întrerupere (întotdeauna pe partea opusă). Ei pot să
aleagă oricare din cele trei poziţii, cea pe care ei o consideră că este cea mai potrivită (Notă:
lăsaţi mingea pe terenul de joc la locul de unde jocul va fi reluat).
Când mai sunt 20 de secunde dintr-un minut de întrerupere, doi arbitri se vor deplasa în apropierea
băncilor echipelor cu scopul de fi pregătiţi să activeze echipele să reintre pe terenul de joc când
semnalul de avertizare de 50 secunde sună.
R3.2. ANGAJAREA ÎNTRE DOI / ÎNCEPEREA SFERTURILOR (ALTELE DECÂT PRIMUL) ŞI A
FIECĂREI PRELUNGIRI
• Şeful brigăzii (R) este responsabil pentru aruncarea mingii la angajarea între doi poziţionat cu
faţa spre masa scorerului.
• Arbitrii vor ocupa poziţii la cele două linii laterale opuse. Arbitrul 1 (U1) este pe partea mesei
oficiale aproape de linia de centru iar Arbitrul 2 este pe partea opusă tocmai la nivel cu linia
care delimitează zona băncii echipei.
• Să fluiere pentru o repetare a angajării între doi în cazul unei aruncări deficitare a mingii sau
pentru a sancţiona abaterea comisă de un jucător săritor.
• Responsabilităţile Arbitrului 2 (U2): să supravegheze cei opt (8) jucători nesăritori pentru a
sancţiona posibilele abateri şi greşeli.
Angajarea între doi – jocul se dezvoltă în stânga Şefului brigăzii (R) Angajarea între
doi – jocul se
dezvoltă în
dreapta Şefului
brigăzii (R)
Poziţionarea arbitrilor este: 1) Şeful brigăzii (R) administrează repunerea mingii în joc de la linia de
centru pe partea opusă şi devine T, 2) U1/U2 se vor poziţiona ei înşişi în poziţia L pe partea opusă şi
în poziţia C pe partea mesei.
Când sistemul cu trei arbitri 3PO funcţionează în mod optim cu arbitri profesionişti, experimentaţi, ei
vor trebui să arbitreze numai în propriile zone principale. Dacă toţi 3 arbitri acoperă zona lor
principală, teoretic nu există necesitatea nici unei acoperiri secundare. Principiul de bază este că
un arbitru ar trebui să aibă o privire deschisă asupra acţiunii de joc și ar trebui să se afle în
poziția de a arbitra acolo unde partenerul lui este incapabil să observe.
După cum se poate observa în diagramele de mai jos, Arbitrul de Cap (L), are cea mai mică zonă de
acoperire ca şi mărime, dar analizele indică în mod clar faptul că totuşi Arbitrul de Cap (L)
sancţionează aproximativ 50-60% din totalul deciziilor de sancţionare ale greşelilor într-un joc.
Acest fapt este rezultatul aşa numitei “zonă de acţiune” (de asemenea cunoscută şi sub denumirea
“staţia de autobuz”) care este în fapt postul centrului (pivotului) pe partea mingii. Cu alte cuvinte,
majoritatea acţiunilor de joc se finalizează în zona de acţiune şi dacă Arbitrul de Cap este pe partea
mingii, aşa cum ar trebui să fie, el are cel mai bun unghi ca să acopere orice acţiune de joc din
zona de acţiune. Acesta este motivul pentru care este esenţial să avem doi arbitri (T&L = partea
puternică) pe partea mingii.
Desigur în mod natural, jocul este dinamic dar, teoretic zonele de acoperire sunt statice. Acesta este şi
motivul pentru care sunt două descrieri diferite ale acoperirii zonelor: Principial (static – diagramele
13&14) şi Funcţional (dinamic – diagramele 15&16) în care noi vom avea în mod natural acoperire
suprapusă sau duală în aceeaşi zonă principală (primară).
R3.4. ROTAŢIA
Rezultatul reuşitei sistemului de arbitraj cu 3 arbitri (3PO), depinde de cât de multe din acţiunile de
joc care implică jocul cu mingea sunt acoperite de către arbitrii de pe partea puternică (L & T).
Pentru aceasta, sistemul de arbitraj cu 3 arbitri (3PO) are o deplasare rotaţională care permite
Arbitrului de Cap (L) să-şi schimbe poziţia (să rotească) pe linia de fund spre cealaltă parte a
terenului de joc.
Întotdeauna Arbitrul de Cap (L) iniţiază şi dictează rotaţia. Este foarte important ca întotdeauna
Arbitrul de Cap (L) să caute motivele pentru care este necesară efectuarea rotaţiei (şi nu motivele
pentru care nu este necesară efectuarea rotaţiei). Această gândire activă menţine o acoperire
3PO eficientă în terenul din faţă asigurând faptul că doi arbitri sunt pe partea mingii cât mai mult
posibil. Deşi poate părea celor care nu au experienţă cu sistemul 3PO că arbitrii doar se
deplasează în timpul rotaţiei şi că nu este important modul în care este executată rotaţia, trebuie
înţeles faptul că există o tehnică specifică în fiecare poziţie pe parcursul rotaţiei. L,T& C trebuie să
fie mereu conştienţi asupra momentului & modului de efectuare a rotaţiei şi când să schimbe
zona lor de acoperire principală.
Cheile unei tehnici reuşite pentru o rotaţie adecvată, în special a Arbitrului de Cap (L) care o iniţiază,
sunt: (1) distanţa adecvată pentru efectuarea rotaţiei (“close down”), (2) sincronizarea
corespunzătoare pentru efectuarea rotaţiei (când mingea este deplasată pe partea slabă), (3)
tehnica potrivită (evaluare, deplasare concisă, fără ezitare).
La analizarea jocurilor, s-a constatat faptul că în unele jocuri au existat mai multe situaţii de joc care s-au
finalizat printr-o pătrundere sau o aruncare de pe partea slabă decât de pe partea puternică,
însemnând că numai un arbitru (C) acoperea jocul cu mingea. Acest fapt este contrar filosofiei şi
semnificaţiei sistemului de arbitraj 3PO.
Atunci când analizăm rotațiile la nivel avansat, ar trebui să luăm întotdeauna în considerare dacă o
rotație era posiblă în cazul unei aruncări şi/sau pătrunderi spre coş de pe partea slabă. Dacă
răspunsul este afirmativ, atunci mai este loc pentru îmbunătăţire.
Rotaţia pe scurt:
• Mingea este deplasată spre mijlocul terenului (pe lăţime) Arbitrul de Cap (L) se deplasează în
poziţia “close-down”
• Mingea este deplasată pe partea slabă A) Arbitrul de Cap (L) efectuează rotaţia deplasându-se
spre partea slabă şi B) Arbitrul de Coadă (T) efectuează rotaţia deplasându-se spre poziţia noului
Arbitru de Centru (C).
• Arbitrul de Cap (L) a finalizat rotaţia şi este pregătit să arbitreze acţiunea de joc Arbitrul de
Centru (C) efectuează rotaţia deplasându-se spre poziţia noului Arbitru de Coadă (T). Rotaţia
este finalizată.
• În cazul unei aruncări sau unei pătrunderi rapide spre coş de pe partea slabă, nu ar trebui
iniţiată rotaţia de către Arbitrul de Cap (L) (vezi Pauza).
• Când Arbitrul de Cap (L) efectuează rotaţia, el merge iute (nu aleargă niciodată). Acest fapt îi
permite să oprească efectuarea rotaţiei în cazul unei aruncări sau unei pătrunderi rapide spre
coş de pe partea slabă sau, ca urmare a unei schimbări de direcţie a jocului.
• Faza1: “Close Down”: Când mingea este la mijlocul terenului (dretunghiul 2), Arbitrul de Cap (L) ar
trebui să se deplaseze în poziţia “close down” cu scopul de a fi pregătit să efectueze rotaţia
când mingea este deplasată spre partea slabă.
Dacă mingea este reîntoarsă pe partea puternică, Arbitrul de Cap (L) va reveni la poziţia iniţială
normală.
Notă: Poziţia “close down” nu este o poziţie din care se arbitrează acţiunea de joc. Dacă are loc o
pătrundere spre coş sau o aruncare la coş, Arbitrul de Cap (L) în poziţia “close down” ar trebui să
se deplaseze în afară (spre exterior) cu scopul de a obţine distanţa adecvată şi unghiul necesar
pentru arbitrarea acţiunii de joc.
• Faza 2: Rotaţia Arbitrului de Cap (L) & Coadă (T) Când mingea este deplasată pe partea slabă,
Arbitrul de Cap (L) începe rotaţia cât mai rapid posibil. La acelaşi moment Arbitrul de Coadă (T)
se deplasează în poziţia noului Arbitru de Centru (C).
• Faza 2a: Rotaţia Arbitrului de Cap (L) – Pauză: Când mingea a ajuns pe partea slabă, Arbitrul de
Cap (L) ar trebui să analizeze dacă există o şansă pentru o aruncare sau o patrundere
rapidă spre coş de pe partea slabă. Această întârziere de o secundă (“o respiraţie”) este
numită Pauză. Dacă un jucător cu mingea efectuează o aruncare sau o pătrundere spre coş
de pe partea slabă, nu va mai fi efectuată rotaţia şi Arbitrul de Centru (C) trebuie să
acopere acţiunea de joc de pe partea slabă. În timp ce – principiile distanţă & staţionar pentru
arbitrarea unei acţiuni de joc individuale sunt încă necesar a fi respectate (mai presus de
toate).
• Faza 2b: Rotaţia Arbitrului de Cap (L) – Scanarea zonei de restricţie: Când Arbitrul de Cap
efectuează rotaţia, el ar trebui să meargă drept (direct) şi iute, în timp ce arbitrează activ în
permanenţă. Dacă sunt jucători în zona de restricţie, ei sunt în zona de acoperire primară a
Arbitrului de Cap (L) iar dacă în zona de restricţie nu sunt jucători, Arbitrul de Cap (L) caută
să arbitreze următoarea împerechere activă (următoarele împerecheri active) sau jucători care ar
putea ajunge în zona de acţiune (“staţia de autobuz”) de pe noua parte puternică.
• Faza 2c: Rotaţia Arbitrului de Coadă (T) la poziţia Arbitrului de Centru (C) De îndată ce Arbitrul
de Coadă (T) s-a asigurat că Arbitrul de Centru (C) a preluat jocul cu mingea pe partea
slabă, Arbitrul de Coadă (T) ar trebui să-şi mute ochii pe jocul departe de minge şi să preia
jocul din zona pivotului (centrului) de pe noua parte slabă (partea lui). Studiile indică faptul
că aceasta este una dintre cele mai slabe verigi de pe parcursul procedurii rotaţiei,
deoarece deseori Arbitrul de Coadă (T) rămâne “blocat” pe jocul cu mingea.
•
• Faza 2d: Rotaţie “incompletă” a Arbitrului de Cap (L) Când Arbitrul de Cap (L) utilizezază
tehnica adecvată pentru efectuarea rotaţiei (pornire rapidă, mers “iuţit”), el va fi capabil să
oprească completarea rotaţiei la orice moment şi să se reîntoarcă la poziţia lui iniţială. Cele
mai frecvente situaţii sunt pătrundere/aruncare spre coş de pe partea slabă pe parcursul
rotaţiei sau pasă trecută în cealaltă parte a terenului de joc. Când aceste situaţii se produc,
Arbitrul de Centru (C) încă nu se deplasează nicăieri şi va rămâne în poziţia lui ca Arbitru de
Centru. Arbitrul de Coadă (T) se va întoarce la poziţia lui iniţială ca Arbitru de Coadă. Ca
principiu, dacă Arbitrul de Cap (L) a trecut de punctul de mijloc al panoului sau a zonei de
restricţie, el va completa (termina) rotaţia deoarece acesta este punctul de neîntoarcere.
• Faza 3: Arbitrul de Cap (L) ajunge pe partea mingii şi Arbitrul de Centru (C) efectuează rotaţia în
noua poziţie a Arbitrului de Coadă (T)
După ce Arbitrul de Cap (L) a terminat rotaţia lui, Arbitrul de Centru (C) este ultima persoană
care efectuează rotaţia în noua poziţie a Arbitrului de Coadă (T).
• Faza 3a: Acoperirea de către Arbitrul de Centru (C) & Arbitrul de Cap (L) Arbitrul de Centru
va rămâne fizic în poziţia lui şi mental pe jocul cu mingea şi pe orice acţiune de joc din jurul
acesteia până când Arbitrul de Cap (L) a terminat rotaţia lui, fiind pregătit să arbitreze acţiunea
de joc sau, acţiunea de joc nu mai este activă. Dacă acţiunea de joc se dezvoltă (înaintează)
în timp ce Arbitrul de Cap (L) efectuează rotaţia, Arbitrul de Centru (C) va rămâne cu acţiunea
de joc până când aceasta s-a finalizat sau nu mai este activă. Obiectivul nostru principal este să
continuăm să arbitrăm orice acţiune de joc şi apoi să ne deplasăm spre noua poziţie (să
efectuăm rotaţia). Ca rezultat, pentru un scurt moment, întotdeauna vor fi doi Arbitri de Centru
(C).
• Faza 3b: Rotaţia Arbitrului de Centru (C) spre poziţia Arbitrului de Coadă (T) Când Arbitrul de
Centru (C) se deplasează “sus” spre poziţia Arbitrului de Coadă (T) el ar trebui să se
deplaseze în spate, permanent cu faţa spre coş (45º)
• Nesincronizarea – “partenerii nu preiau” rotaţia Deşi aceasta ar trebui să fie evitată, vor
exista momente în care nu toţi arbitrii vor fi conştienţi asupra faptului că există o rotaţie în
desfăşurare şi atunci, o schimbare a direcţiei de atac se produce. Care este procedura în
acest caz ? Arbitri nu ar trebui să intre în panică deoarece sunt două opţiuni de ajustare
potrivită a rotaţiei nereuşite, în timpul tranziţiei. În mod normal, există întotdeauna cel puțin un
arbitru (dar de obicei doi), care realizează apariţia acestei situații.
• Opţiunea 1: Noul Arbitru de Cap (L) & Noul Arbitru de Centru (C) ar trebui să observe
poziţia partenerilor pentru a echilibra acoperirea terenului de joc, în timpul tranziţiei.
Identificaţi pe ce parte a terenului din spate este noul Arbitru de Coadă (T) şi ajustaţi în
consecinţă pentru a avea o acoperire corect echilibrată când ajungeţi în terenul din faţă. Puteţi
utiliza vocea sau semnale prestabilite în cadrul brigăzii de arbitri pentru ca să atenţionaţi
arbitrul care a ratat rotaţia iniţială.
• Opţiunea 2: Noul Arbitru de Coadă (T) are întotdeauna ultima şansă de a echilibra acoperirea
terenului de joc ca urmare a unei rotaţii eşuate, în timpul tranziţiei. În mod normal noul Arbitru
de Coadă (T) are mai mult timp şi o perspectivă ideală ca să vadă dezvoltarea acţiunii de
tranziţie. Dacă este necesar, noul Arbitru de Coadă (T) se poate deplasa pe cealaltă parte a
terenului de joc pe parcursul tranziţiei pentru a avea Arbitrul de Coadă (T) şi Arbitrul de
Cap (L) pe aceeaşi parte. Totuşi, acest fapt ar trebui să aibă loc în terenul din spate.
Obiectiv: Identificarea zonei de lucru şi de acoperire corespunzătoare în poziţia Arbitrului de Cap (L)
Pe parcursul tranziţiei, noul Arbitru de Cap (L) ar trebui să ajungă la linia de fund în patru sau mai
puţine secunde şi ar trebui să fie într-o poziţie pregătit să arbitreze. Noul Arbitru de Cap (L) ar
trebui să fie, de asemenea, într-o bună poziţie pentru a arbitra acţiunea de joc pe tot parcursul
tranziţiei jos la nivelul podelei. Acest lucru este posibil numai când următoarele tehnici corecte
sunt aplicate:
Arbitrul de Cap (L) lucrează la linia de fund, poziţionat în unghi de 45º cu faţa spre coş. Poziţia lui nu
ar trebui să fie mai departe de 1m faţă de linia de fund şi în mod normal în afara zonei de restricţie.
Zona de lucru a Arbitrului de Cap (L) este de la linia coşului de trei puncte până la linia culoarelor
de urmărire a zonei de restricţie.
Poziţia iniţială normală a Arbitrului de Cap (L) este între linia culoarelor de urmărire a zonei de
restricţie şi linia coşului de trei puncte. Arbitrul de Cap (L) ar trebui să se deplaseze la linia de
fund conform deplasării mingii pe terenul de joc, asigurându-se că poziţia lui este la marginea
acţiunii de joc. Arbitrul de Cap (L) ar trebui să lucreze în afara terenului de joc.
În mod normal, Arbitrul de Cap (L) ar trebui să sancţioneze numai abateri/greşeli de pe partea
puternică a terenului de joc. Studiile au dovedit că atunci când Arbitrul de Cap (L) sancţionează pe
partea slabă (cealaltă parte a terenului de joc) în special în cazul unei pătrunderi spre coş
(probabilitate mare de producere a contactului), deciziile sunt incorecte şi în multe cazuri
sancţionările fanteziste se produc pe bază de “ghiceală” (greşeli sancţionate pentru contacte
regulamentare sau chiar şi în cazuri în care nici măcar contact n-a existat). Acest tip de
sancţionare se numeşte “Sancţionare în cruce a Arbitrului de Cap (L)” (“Lead cross call”) şi acest lucru
nu ar trebui să se întâmple. Arbitrul de Cap trebuie să aibă încredere că Arbitrul de Centru va
sancţiona dacă un contact este neregulamentar (“Arbitrul de Cap are încredere & Arbitrul de Centru
este activ”).
Când mingea ajunge în zona centrului (pivotului) pe partea puternică (partea Arbitrului de Cap (L)),
Arbitrul de Cap (L) ar trebui să se pregătească pentru o posibilă pătrundere spre coş făc ând
câţiva paşi mai largi spre exterior. Acest lucru este denumit “Păşirea în cruce a Arbitrului de Cap (L)”
(“Lead cross step”). Acest fapt îi permite Arbitrului de Cap (L) să vadă o posibilă pătrundere spre coş,
să identifice posibilul ajutor în apărare venit de pe partea slabă şi să aplice acelaşi principiu
“Distanţă & Staţionar” ca şi în tranziţie.
Obiectiv: Identificarea zonei de lucru şi de acoperire corespunzătoare în poziţia Arbitrului de Coadă (T)
Pe parcursul tranziţiei, noul Arbitru de Coadă (T) ar trebui ca întotdeauna să fie în urma acţiunii de
joc (în spatele acţiunii de joc – nu în linie sau în faţa acţiunii de joc). În acest fel, Arbitrul de Coadă (T)
este capabil să controleze uşor cronometrele şi să analizeze următoarele posibile acţiuni de joc
care se vor desfăşura. Acest lucru este posibil numai când următoarele tehnici corecte sunt
aplicate:
• Aşteptaţi în spatele liniei de fund atât până când mingea este pasată la un coechipier de pe terenul
de joc după un coş marcat cât şi până când jucătorul repunător a avansat pe terenul de joc
(noul (T) ar trebui să aştepte ca să aibă o distanţă de minim de 3 metri faţă de jocul cu
mingea înainte ca el să păşească pe terenul de joc);
• Menţineţi întotdeauna o distanţă potrivită în spatele acţiunii de joc (fără alergare de tip “yo –
yo”(“înainte – înapoi”));
• Fiţi ultimul care ajunge în terenul din faţă şi vă poziţionaţi la un unghi de 45º cu faţa spre coş
(toţi jucătorii ar trebui să se afle între braţele direct extinse = drept/stâng partea liniei laterale &
stâng/drept partea liniei de centru);
Zona de lucru a Arbitrului de Coadă (T) este între linia care delimitează zona băncii echipei şi linia de
centru. Arbitrul de Coadă (T) ar trebui să fie capabil să controleze o suprafaţă largă dacă el
menţine o distanţă adecvată faţă de jucători cu o gândire activă pentru a analiza următoarele
mişcări ale jucătorilor. În mod normal, Arbitrul de Coadă lucrează pe terenul de joc.
Când mingea este deplasată în apropierea liniei laterale a Arbitrului de Coadă (T), el ar trebui să
păşească spre interiorul terenului de joc (singurul caz). Ori de câte ori Arbitrul de Coadă (T) are un
jucător care driblează în faţa lui, el ar trebui să gândească activ care va fi direcţia următoare în
care se va deplasa jucătorul care driblează. Ori de câte ori un jucător se deplasează într-o direcţie,
Arbitrul de Coadă (T) ar trebui să se deplaseze în cealaltă direcţie – acest lucru se numeşte
“Păşirea în cruce a Arbitrului de Coadă (T)” (“Trail cross step”). Când acţiunea de joc s-a încheiat,
Arbitrul de Coadă (T) ar trebui să revină aproape de linia laterală la poziţia de lucru standard.
R3.7. POZIŢIA ARBITRULUI DE CENTRU (C) & TRANZIŢIA
Obiectiv: Identificarea zonei de lucru şi de acoperire corespunzătoare în poziţia Arbitrului de Centru (C)
Pe parcursul tranziţiei din vechea poziţie a Arbitrului de Centru în noua poziţie a Arbitrului de
Centru, arbitrul în cauză trebuie să urmărească aplicarea acestor tehnici:
• Rămâneţi cu acţiunea de joc anterioară înainte de noua tranziţie. Şi anume, aşteptaţi până
când mingea a intrat în coş în cazul unei încercări reuşite pentru marcarea unui coş sau, până
când un jucător apărător a câştigat controlul mingii la o acţiune de recuperare;
• Rămâneţi cu faţa îndreptată spre joc pe parcursul întregii tranziţii (căutând activ să anticipaţi
următoarea acţiune de joc şi arbitrând apărarea);
• Alergaţi direct spre prelungirea liniei de aruncări libere din terenul din faţă (poziţia iniţială);
• Când o acţiune de tranziţie avansează spre partea slabă, Arbitrul de Centru (C) ar putea să
aibă nevoie să se oprească pentru moment şi să arbitreze acţiunea de joc (păstrând distanţa
faţă de acţiunea de joc – anticipând);
Zona de lucru a Arbitrului de Centru (C) este între partea superioară a cercului de aruncări libere şi
“partea inferioară a cercului imaginar de sub linia de aruncări libere”. Vorbind practic, aceasta
înseamnă câţiva paşi în sus, câţiva paşi în jos de la nivelul prelungirii liniei de aruncări libere. În mod
normal, zona de lucru a Arbitrului de Centru (C) este întotdeauna pe terenul de joc.
Orice acţiune de joc de pe partea slabă care se îndreaptă spre coş este zona de responsabilitate
principală a Arbitrului de Centru (C). Arbitrul de Centru trebuie să-şi reamintească să fie pregătit
să sancţioneze când există contact neregulamentar sau acţiune neregulamentară. Dacă Arbitrul
de Centru (C) pierde contactul neregulamentar şi este pasiv, acest fapt va determina ca Arbitrul
de Cap (L) să fie mai activ şi în scenariul celui mai rău caz se va rezulta “Sancţionarea în cruce a
Arbitrului de Cap (L)” (“Lead cross call”) (“Arbitrul de Cap are încredere & Arbitrul de Centru este activ”).
Când are loc o pătrundere spre coş pe partea slabă, Arbitrul de Centru (C) ar trebui să facă un pas
(paşi) spre interiorul terenului de joc în diagonală spre linia de centru,sub acelaşi principiu ca şi
Arbitrul de Coadă (T). Ori de câte ori un jucător se deplasează într-o direcţie, Arbitrul de Centru (C)
ar trebui să se deplaseze în cealaltă direcţie. Acest lucru se numeşte “Păşirea în cruce a Arbitrului
de Centru (C)” (“Center cross step”). Va exista întotdeauna un moment în care Arbitrul de Centru (C) va fi
poziţionat în linie cu jucătorii la începerea pătrunderii spre coş dar, acest fapt este doar de moment
şi este minimizat cu păşirea în cruce.
În cazul unei capcane în terenul din faţă pe partea slabă şi aproape de linia de centru, Arbitrul de
Centru (C) se deplasează aproape de linia de centru ca să arbitreze acţiunea de joc ( în baza
principiului “mergi oriunde îţi este necesar ca să arbitrezi acţiunea de joc”). După ce situaţia de
capcană s-a terminat, Arbitrul de Centru (C) va reveni la poziţia normală în prelungirea liniei de
aruncări libere, exceptând cazul în care Arbitrul de Cap (L) a efectuat rotaţia în timpul capcanei (ar trebui
să fi efectuat rotaţia înaintea capcanei).
R3.8. CONTRAATACUL
Obiectiv: Identificarea acoperirii adecvate şi cooperarea dintre Arbitrul de Cap (L) – Arbitrul de Centru
(C) pe parcursul contraatacului.
Pe parcursul contraatacului, este important de înţeles faptul că Arbitrul de Centru (C) trebuie să fie
activ, el având 50% din acoperirea terenului de joc (partea slabă).
Orice acţiune sau contact de pe partea slabă trebuie acoperit de către Arbitrul de Centru (C) şi
orice acţiune sau contact de pe partea puternică de către Arbitrul de Cap (L). Aceasta este
frumuseţea sistemului 3PO atunci când acesta lucrează corespunzător.
Este bine să exersaţi atunci când alergaţi din poziţia de Arbitru de Coadă (T) spre poziţia de
Arbitru de Cap (L) în tranziţie, identificarea automată a locului unde Arbitrul de Centru (C) se află
pe cealaltă parte a terenului de joc. Atunci când acest fapt devine o procedură standard, se va
repeta de asemenea automat pe parcursul contraatacului, când timpul este mult mai limitat.
Arbitrul de Cap (L) şi Arbitrul de Centru (C) trebuie să alerge cu viteză maximă, să analizeze când
va începe acţiunea de joc şi apoi, să se oprească şi să arbitreze acţiunea de joc concentrându-şi
atenţia pe apărare (arbitrarea apărării). Punctul slab al acoperirii acţiunii de joc apare atunci
când noul Arbitrul de Cap (L) face o curbă ajungând sub coş şi încearcă să arbitreze acţiunea de pe
partea slabă. Acest lucru distruge semnificaţia conceptului 3PO şi anume că fiecare arbitru este
responsabil pentru zona lui principală şi nu este nevoie ca să acopere zona secundară.
Este important ca Arbitru de Centru (C) să ajungă rapid în terenul din faţă la prelungirea liniei de
aruncări libere pentru că el are cea mai bună acoperire pentru posibilele situaţii de intervenţie
sau interferenţă neregulamentară.
Principiul de bază este că Arbitrul de Cap (L) are acoperire principală pentru oricare aruncări la
coş de 2 puncte de pe partea puternică (aşa cum este demonstrat mai jos zona albastră) iar
Arbitrul de Coadă (T) are acoperire principală pentru toate aruncările la coş de 3 puncte şi
aruncări la coş de 2 puncte de pe partea puternică.
Arbitrul de Centru (C) are acoperire principală pentru toate aruncările la coş de pe partea slabă (vezi
diagrama R48).
Ori de câte ori există o acoperire duală (zona de restricţie, dreptunghiul 2), principiul de bază este
că respectivul arbitru acoperă partea lui din acţiunea de joc (vezi diagrama R49).
R3.11 ACOPERIREA ACŢIUNILOR DE RECUPERARE A MINGII ARUNCATE SPRE COŞ
Obiectiv: Identificarea tehnicilor corecte pentru acoperirea totală a situaţiilor de recuperare a mingii
aruncate spre coş şi asigurarea faptului că nu mai mult de 1-2 perechi active de jucători sunt
acoperite de fiecare arbitru.
Pe parcursul secţiunii Cunoştinţe de Joc Baschet, principiile tehnicilor pentru recuperări reuşite
ale jucătorilor (poziţie la interior, sincronizare) au fost acoperite. Să trecem acum la
implementarea practică a acestor principii şi la modul în care acestea se raportează la arbitraj.
În primul rând este esenţial să înţelegem faptul că atunci când o aruncare la coş este efectuată,
acesta este momentul cheie pentru jucători ca să se deplaseze în poziţia cea mai avantajoasă cu
scopul de a recupera mingea. În multe cazuri, arbitrii consideră că momentul cheie este atunci când
mingea atinge inelul ceea ce este complet mult prea târziu. Ţinând cont de pricipiile menţionate mai sus,
este important ca arbitrii să fie deja în poziţia pentru a arbitra situaţia de recuperare a mingii
încă de la momentul în care aruncarea la coş este efectuată (gândire activă, poziţionare potrivită
pentru următoarea acţiune de joc). În acest sens, arbitrii vor pune în aplicare elementele de bază IOT
referitoare la Distanţă & Staţionar şi gândire activă, facilitându-şi şansa de a procesa întreaga
acţiune de joc ((decizie analitică) – fără ca să vadă numai finalul acţiunii şi să reacţioneze
(decizie emoţională)).
A doua tehnică de succes, este respectarea principiului potrivit căruia fiecare arbitru are numai 1-
2 perechi de jucători activi pe care să-i urmărească pe parcursul acţiunii de recuperare a mingii.
Nu este atât de dificil ca arbitrul să-şi concentreze atenţia doar pe câţiva jucători în loc să încerce să
acopere tot terenul de joc și cei zece jucători. Provocarea constă în faptul ca fiecare arbitru să preia
perechi diferite de jucători. Desigur, şedinţa tehnică dinaintea jocului (Pre-Game Conference)
joacă un rol semnificativ la stabilirea planului corect, a metodelor potrivite şi execuţiei
corespunzătoare.
În mod normal, fiecare arbitru preia cea mai apropiată pereche de jucători activă şi eventual încă una.
În mod normal, sunteţi în măsură să excludeţi o pereche de jucători care nu va fi activă pe
parcursul unei situaţii de recuperare a mingii şi care nu necesită o atenţie activă.
Aruncare la coş de pe partea puternică: Arbitrul de Cap (L) acoperă perechea de jucători din
apropierea coşului (ţinerea, lovirea peste mână), Arbitrul de Coadă (T) & Centru (C) sunt
concentraţi pe jucătorii aflaţi în interiorul perimetrului acţiunii de recuperare (împingerea, ciocnirea,
încolăcirea braţelor la spatele adversarului) pe respectivele lor părţi. Arbitrul de Centru (C) are ca
acoperire principală intervenţia şi interferenţa neregulamentară iar Arbitrul de Coadă (T) va
acoperi acţiunea de aruncare a mingii spre coş (diagrama R50).
Aruncare la coş de pe partea slabă: Arbitrul de Cap (L) acoperă perechea de jucători din apropierea
coşului (ţinerea, lovirea peste mână), Arbitrul de Coadă (T) & Centru (C) sunt concentraţi pe
jucătorii aflaţi în interiorul perimetrului acţiunii de recuperare (împingerea, ciocnirea, încolăcirea
braţelor la spatele adversarului) pe respectivele lor părţi. Arbitrul de Coadă (T) are ca acoperire
principală intervenţia şi interferenţa neregulamentară iar Arbitrul de Centru (C) va acoperi
acţiunea de aruncare a mingii spre coş (diagrama R51).
Există patru principii de bază pentru schimbarea poziţiilor (repoziţionare) după ce o greşeală a
fost sancţionată.
• Arbitrul care sancţionează şi raportează o greşeală a cărei penalizare este o repunere a mingii
în joc întotdeauna se va deplasa pe partea opusă mesei oficiale;
• Dacă doi arbitrii sancţionează aceeaşi greşeală, arbitrul care se află pe partea opusă va
raporta greşeala şi nu va fi nevoie de schimbarea părţii (diagrama R56 & R57);
• Arbitrul care sancţionează şi raportează o greşeală a cărei penalizare este aruncare liberă
(aruncări libere) de executat, întotdeauna se va deplasa pe partea opusă în poziţia Arbitrului de
Coadă (T) (mai jos câteva exemple);
• Atunci când o greşeală este sancţionată la apărător în terenul din spate al echipei atacante sau o
greşeală ofensivă este sancţionată în terenul din faţă al echipei atacante, nu va exista nici o
schimbare a părţii, exceptând cazul în care este necesară facilitarea deplasării în noua poziţie
a arbitrului aflat pe partea opusă care a raportat greşeala (vezi punctul a)) (fără
repoziţionări care necesită deplasarea pe distanţe lungi);
Obiectiv: Identificarea arbitrului care acoperă ultima aruncare la coş şi cine este responsabil pentru a
controla cronometrul de joc/atac la terminarea unui sfert sau a prelungirii.
În mod normal, fie Arbitrul de Coadă (T) sau Arbitrul de Centru (C) decid dacă orice aruncare reuşită
aproape de terminarea unui sfert sau a prelungirii este un coş valabil sau dacă mingea nu a fost
eliberată înainte de aprinderea LED-urilor/semnalizarea sonoră.
Procedura normală este aceea că arbitrul (Coadă (T) sau Centru (C)) de pe partea opusă mesei
scorerului este responsabil pentru controlul ultimei aruncări, în afara cazului în care el este ocupat
cu o altă acţiune de joc, caz în care arbitrul de pe partea mesei este responsabil pentru cronometrul de
joc.
Dacă oricare dintre arbitrii care nu acoperă ultima aruncare spre coş are informaţii referitoare la
ultima aruncare şi cronometrul de joc, el trebuie să meargă imediat la arbitrul care este
responsabil să decidă pentru ultima aruncare şi să împărtăşească aceste informaţii membrilor
brigăzii de arbitri.
În cazul în care există un dezacord între membrii brigăzii de arbitri, Şeful brigăzii va lua decizia finală.
A se vedea, de asemenea, modulul R2 al IOT despre tehnicile individuale pentru o procedură corectă.
ANEXA A: AUTO-EXMINARE
Întrebări referitoare la Modulele R1÷R3 “Arbitraj”:
Vă rugăm să încercaţi prima dată să răspundeţi la următoarele întrebări, înainte de a căuta răspunsul corect
din Manualul de Studiu Individual (“Home Study Book”):
• Care sunt principiile de bază pentru analizarea fazelor de joc şi arbitrarea jocului ? (R2)
• Care sunt beneficiile faptului de a avea o distanţă adecvată faţă de acţiunea de joc ? (R2)
• Puteţi numi 3 din cele 6 principii pentru poziţionare şi unghi deschis ? (R2)
• Care sunt punctele cheie pentru sancţionarea infracţiunilor şi comunicarea deciziei de la locul
potrivit ? (R2)
• Puteţi enumera punctele unei liste de verificare pentru o aruncare reuşită a mingii la
angajarea între doi ? (R2)
• Care este procedura generală pentru administrarea unei repuneri a mingii în joc ? (R2)
• Care este procedura pe care arbitrul trebuie s-o urmeze când o aruncare la co ş este efectuată
aproape de terminarea sfertului/ prelungirii dacă: (R2)
• Coşul este valabil ?
• Coşul nu este valabil ?
• Puteţi încerca să desenaţi acoperirea de bază din terenul din faţă, în principiu, pentru Arbitrul de
Cap (L), Arbitrul de Coadă (T) şi Arbitrul de Centru (C) ? (R3)
• Puteţi descrie şi explica termenul “Sancţionare în cruce a Arbitrului de Cap (L)” (“Lead cross
call”) ? (R3)
• Cine are acoperire principală în cazul unei pătrunderi/aruncări spre coş de pe partea slabă ? (R3)
• În mod normal, cine este responsabil pentru ultima aruncare la coş în sistemul 3PO ? (R3)