Studiu de caz nr.

Nume şi prenume: F.M.

Sex: Feminin

Vârsta: 85 ani

Ocupaţia: Pensionară

Acuze: Tulburări de memorie severe, false recunoaşteri, tulburări

de comportament

Antecedente personale: Nesemnificative

Antecedente heredocolaterale: Tatăl şi unul din fraţii pacientei au prezentat în perioada

maturităţii târzii tulburări psihice ce nu au fost însă
diagnosticate.

Interviul clinic:

Fiica doamnei F.M. a solicitat evaluarea psihologica a mamei sale susţinând că aceasta se
confruntă de ceva vreme cu tulburări severe de memorie şi de comportament ce au îngreunat
semnificativ convieţuirea acestora.

Am pornit o discuţie cu Maria prin care am încercat sa îi câstig încrederea, explicându-i

pe întelesul dumneaei care este rolul meu, faptul ca întâlnirea cu mine nu presupune nici un
tratament dureros, că sunt acolo să o ajut, reuşind astfel să o fac să se simtă confortabil în
prezenţa mea, abandonând insistenţele asupra fiicei sale, de a pleca.

Ulterior am procedat la colectarea datelor anamnestice şi la obţinerea descrierii tabloului

clinic din partea aparţinătoarei.

Am aflat astfel faptul că F.M. s-a născut în urmă cu 85 de ani într-o familie numeroasă, într-un
sat din judeţul Mehedinţi. Şi-a pierdut soţul la vârsta de 23 de ani ramânând să aibă grijă de
părinţii acestuia şi de fiica în vârstă de doar 2 ani. Nu şi-a refăcut viaţa sentimentală, dedicându-
se muncii şi familiei sale.

În urmă cu aproximativ 14 ani, împreună cu fiica sa, a decis să renunţe la traiul la sat
mutându-se la aceasta în localitatea Craiova. De atunci cele două au convieţuit fără a fi separate
nici măcar o zi.
 Aparţinătoarea spune că bunicul dar şi cel mai mare dintre fraţii mamei sale, au
“înnebunit” la bătrâneţe.

Istoricul tulburării:

Maria a început să uite în cantitate semnificativă unele aspecte, de ordinul celor recente
în special, încă de acum vreo 5 ani deşi anterior, de-a lungul anilor, a fost laudată în mijlocul
familiei pentru memoria sa excelentă.

Treptat, memoria acesteia s-a deteriorat semnificativ, ajungând în anumite momente în

incapacitatea de a-şi recunoaşte fiica precum şi pe ceilalţi membrii ai familiei sale.

Tulburările de memorie au început să fie însoţite apoi de dificultăţile în vorbire, de

tulburări comportamentale, de tulburări de dispoziţie, de false recunoaşteri, toate aceste
simptome evoluând progresiv.

În prezent, starea de normalitate este foarte rară.

Evaluarea psihologică:

Cu ajutorul observaţiei clinice precum şi a interviului clinic au fost obţinute informaţii ce

indică posibila prezenţă a unei tulburări psihice de tip demenţă.

Astfel am procedat la dministrarea instrumentului de evaluare Mini Mintal State în scopul

clarificării suspiciunilor.

Scorul obţinut, în valoare de 9 puncte, subliniază prezenţa unui grad de depreciere severă
la nivel global.

Evaluarea multiaxială

Axa I Demenţa de tip Alzheimer

Axa II Niciun diagnostic

Axa III Niciun diagnostic

Axa IV Niciun diagnostic

Axa V Evaluarea Globală a Funcţionării: scor 11

Diagnostic diferenţial:

Diagnosticul de demenţă este susţinut în favoarea tulburării amnestice întrucât

deteriorarea severă de memorie este însoţită şi de afazie, apraxie şi agnozie. De asemenea,
evoluţia şi forma prezentă a simptomelor susţin diagnosticul de demenţă în favoarea
deliriumului.

Diagnosticul de demenţă de tip Alzheimer este susţinut în faţa celorlalte tipuri de

demenţe după cum urmeaza:

- absenţa consumului de alcool – demenţa alcoolică;

- absenţa traumatismului cranian – demenţa datorată traumatismului cranian;
- absenţa accidentului vascular – demenţa vasculară.

Diagnostic pozitiv:

Ca urmare a datelor obţinute în cadrul evaluării psihologice şi a raportării la Manualul de

diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, ediţia a IV-a, textul revizuit, se constată că sunt
îndeplinite criteriile de diagnostic pentru demenţa de tip Alzheimer cu debut tardiv şi perturbare
de comportament: deficite cognitive, deteriorare, debut gradual cu declin cognitiv continuu,
absenţa altor etiologii pentru demenţă, simptomele nu au survenit în cadrul deliriumului,
deficitele cognitive nu sunt explicate mai bine de o altă tulburare, cu debut după etatea de 65 de
ani.

Iar conform celor 10 semne de avertizare, prezentate de Asociaţia pentru bolnavii cu

Alzheimer, Maria îndeplinişte criteriile de diagnostic pozitiv întrucât prezintă următoarele:
pierderi de memorie, dificultăţi în îndeplinirea îndatoririlor, tulburări de limbaj, tulburări de
judecată, tulburări ale dispoziţiei, modificări ale personalităţii, igienă precară.

Concluzii:

F.M. este o pacientă în vârstă de 85 de ani ce manifestă simptomatologia demenţei de tip

Alzheimer. Evaluarea psihologică a fost efectuată ca urmare a solicitării fiicei acesteia întrucât
schimbările produse în comportamentul Mariei cât şi tulburările de memorie au produs
deteriorări semnificative în plan personal şi familial.

Diagnosticul de demenţă Alzheimer nu se pune exclusiv pe baza examinării psihologice

deşi comportamentele specifice indică acest tip de demenţă. În acest sens se recomandă
efectuarea unui consult psihiatric pentru investigaţii suplimentare de tip Computer Tomograf
precum şi examenul lichidului cefalorahidian.

Se recomandă de asemenea supravegherea permanentă pentru prevenirea situaţiilor

periculoase dar sprijinirea acesteia în efectuarea procesului de igienă corporală, aceste aspecte
fiind extrem de importante în menţinerea calităţii vieţii.