LICEUL TEHNOLOGIC “DRAGOMIR HURMUZESCU”,MEDGIDIA ȘCOALA

POSTLICEALĂ DE ASISTENT MEDICAL GENERALIST

Azbestoza

Doamna Doctor:Trenchea Mihaela

Elev:Rusu Andreea-Gabriela
 Azbestoza

Pneumoconioza este o boală profesională cauzată de inhalarea și/sau acumularea de praf mineral sau
anorganic în plămâni și de răspunsul plămânilor la aceste modificări. Azbestosoza este o
pneumoconioză colagenă cauzată de inhalarea pe termen lung a fibrelor de azbest (clasificată în
funcție de patologie anatomică). Cea mai mare incidență a bolii se găsește la pacienții cu vârsta peste
40 de ani. Bărbații sunt mai sensibili decât femeile, în principal datorită dependenței lor de activitățile
profesionale.
Etiopatogenia azbestozei:
Azbestul este un mineral, format din silicaţi naturali hidrataţi, de magneziu, fier care se prezintă sub
formă de fibre de azbest, care sunt rezistente la întindere şi răsucire, sunt flexibile, rezistente la
căldură, bune izolatore (electric, fonic, hidric), au rezistenţa la coroziunea chimică.

Soiurile de azbest sunt:

 Olivina (azbest alb)-cel mai comun;
 amosit (azbest gri);
 Crocidolitul (azbest albastru)-este cel mai periculos (cancerigen);
 Tremurând
 Film de acțiune;
 Antofilita
Principalul factor este pulberea minerală (fibră de azbest) formată în timpul procesului tehnic
inhalat de muncitori în activitatea lor profesională. Printre factorii care favorizează această boală, am
enumerat fumatul, abuzul de alcool, bolile pulmonare, temperatura scăzută de lucru, umiditatea
ridicată și ventilația deficitară.
Apariția azbestozozei este legată de inhalarea de lungă durată (câțiva ani) și de concentrație mare
a fibrelor de azbest. Inhalarea pe termen lung a depozitelor de pulbere în bulionul mic și alveolele
plămânilor, care provoacă inițial bronșiolită și alveolită, iar altele intră în interstițiul pulmonar. În
timp, apare fibroza pulmonară difuză.
Locuri de muncă în care există expunere la azbest:
Operațiunile de extracție, prelucrare și utilizare a azbestului implică o varietate de expuneri la
riscuri profesionale, implicând mai mult de 2500 de ocupații, cum ar fi:

2
  Extracția și măcinarea minereului de azbest (mineri, mori);
 Transport si depozitare azbest;
 Repararea și îndepărtarea materialelor izolante care conțin azbest;
 Fabricarea de azbest sau materiale care conțin azbest: azbest ciment; plăci ceramice sau
materiale plastice care conțin azbest; materiale de izolare termică și electrică; utilizate la
producția de plăcuțe de frână, filtre chimice, țesături din azbest și îmbrăcăminte de protecție
împotriva azbestului
Tablou clinic din azbestoză:
Manifestările clinice sunt nespecifice și preced modificările radiologice:
 Debut insidios;
 De obicei primele simptome apar după 10-15 ani;
 Tuse uscată, iritativă sau cu expectorație mucoasă sau mucopurulentă ;
 Durere toracică vagă;
 Dispnee progresivă și scădere a toleranței la efort fizic;
 Spută cu caracter hemoptoic(posibilă asociere a azbestozei cu cancerul bronhopulmonar);
 Scădere ponderală în greutate;
 Anxietate;
 Oboseală;
 Fatigabilitate;
 Hipocratism digital;
 raluri crepitante cu sediu bazal (se pot extinde şi spre campurile pulmonare mijlocii);
 raluri bronşice în caz de bronşită cronică asociată;
 în unele cazuri, semnele clinice de revarsat pleural, afebrilitate, eventual asocierea unui
sindrom biologic inflamator, cu evoluţie prelungită (luni) conduce la constituirea de plăci
pleurale sau mai rar la fibrotorax;
 efectele expunerii la azbest continuă chiar după ce expunerea a încetat.
Investigații de laborator în azbestoză:
1. Explorarea funcției respiratorii (spirometrie): evidențiați disfuncția ventilației restricționate:
 CV scăzut (capacitate vitală);
 IPB (Indice de permeabilitate bronșică Tiffino) este normală sau crescută;
 VEMS (volumul expirator maxim pe secundă) este scăzut.
Dacă azbestoza este legată de emfizem, poate apărea disfuncție ventilatorie obstructivă sau mixtă.
2. Inspecția imaginii:
a) Radiografie toracică anterioară posterioară (standard):
La o radiografie simplă a toracelui, azbestozoza apare ca o agravare a modelului vascular bronșic la
începutul bolii, urmată de umbre de noduli reticulari de diferite dimensiuni dispuși în partea inferioară
a plămânilor, în treimea inferioară.
În timp, evoluția duce la aspectul caracteristic de „fagure”, structura pulmonară este grav
distorsionată, ceea ce este mai evident în zona bazală, și este legată de pierderea unghiului diafragmei
și de îngroșarea pleurei. Pe măsură ce fibroza pulmonară progresează, conturul inimii devine sărac. În
forma avansată, leziunea fibrotică se extinde până la vârful plămânului, incluzând întreaga suprafață a
parenchimului pulmonar. Aceste imagini infiltrante nu sunt unice pentru azbest și pot fi găsite în
multe alte pneumonii interstițiale.

3
Nodulii mici, liniile septale, umbrele de linii mari, aspectul „sticlă spartă” și structura de rețea „fagure
de miere” sunt caracteristici imagistice caracteristice ale plămânului de azbest, situate în cele două
treimi inferioare ale câmpului pulmonar, dar în imagistică Nu se găsesc adesea în timpul inspecțiilor.
Standard.Apare adesea articulația pleurală, conturul inimii este neclar, iar gripa a atins aspectul clasic
de „inimă păroasă”.
b) CT (tomografie computerizată):
CT a arătat că subiecții expuși la azbest au avut o densitate pulmonară crescută înainte de modificările
patologice la radiografiile clasice și este posibil să fi existat disfuncție în acest moment.
De obicei, pentru diagnosticul radiologic se folosesc radiografii simple anteroposterioare și laterale (în
special anomalii pleurale) și secțiunile axiale de tomografie computerizată. CT axial este deosebit de
potrivit pentru detectarea plăcilor pleurale și a nodulilor suspectați de azbest pe radiografiile
pulmonare standard.
La subiecții cu cancer pulmonar bronșic sau mezoteliom pleural, examenul CT poate evalua mai
precis expansiunea tumorii. CT de înaltă rezoluție poate detecta anomalii pulmonare interstițiale
discrete și emfizemul asociat cu azbestoza.
3. Examinarea sputei: corpurile galbene din azbest sunt vizibile, iar extremitățile sunt expansiuni „ca
gantere”.
4. Examinarea lichidului pleural (în cazul revărsatului pleural): se poate găsi exudat celular mixt
(pleurezie fibrinoasă seroasă, rareori apar hemoragie seroasă). Fibrele de azbest nu sunt de obicei
detectate în revărsatul pleural.
5. Biopsie pulmonară: diagnosticul poate fi confirmat prin biopsie pulmonară bronșică, puncție sau
toracotomie.
Diagnosticul pozitiv în azbestoză:
Elementele unui diagnostic pozitiv al azbestozozei sunt:
 Istorie profesională
 Examenul clinic al pacientului;
 Examen clinic (examen radiologic pulmonar standard, examen al funcției de ventilație,
examen anatomic și patologic).
Diagnosticul diferențial pentru azbestoză:
 Alte pneumoconioze (silicoză, beriliu);
 Fibroza interstitiala difuza idiopatica sau cauze cunoscute;
 Alveolită alergică exogenă;
 sarcoidoza pulmonara;
 papilită;
 Boli autoimune (sclerodermie, lupus eritematos sistemic);
Complicații pentru azbestoză:
 Cancer pulmonar bronșic;
 Mezoteliom pleural (o tumoare malignă rară a pleurei originale care apare mai frecvent în
rândul lucrătorilor expuși la azbest, fără legătură cu fumul de țigară);
 mezoteliom peritoneal;
 Cancer la stomac;
 Cancer laringian;

4
  tuberculoză
 pleurezie benignă;
 Infecție bronhopulmonară (bronșită cronică, bronșiectazie);
 Leziuni ale pielii și apariția verucilor de azbest.
Tratamentul în azbestoză:
Nu există un tratament eficient pentru cauză. Se va folosi tratamentul simptomatic, al cărui scop
este ameliorarea simptomelor, prevenirea și tratarea complicațiilor:
 Miofilina (folosită pentru a trata bolile obstructive ale căilor respiratorii datorită
bronșiectaziei sale puternice);
 Expectorant
 Analgezic
 Prevenirea infecțiilor respiratorii (în special exacerbarea episoadelor de bronșită cronică);
 Creșterea rezistenței generale a organismului: o dietă echilibrată, renunțarea complet la fumat,
terapie cu vitamine;
Evoluția bolii azbest:
Evoluția este foarte variabilă și de obicei progresează lent, chiar și după încetarea expunerii, ca și
în alte pneumoconioze de colagen. Factorii agravanți ai evoluției sunt fumatul și contactul prelungit
sau foarte intens. Prezența modificărilor imunologice (după cum evidențiază factorul reumatoid
pozitiv sau anticorpii antinucleari) pare a fi o condiție agravantă a bolii.
Viteza de evoluție a bolii depinde în mare măsură de factori individuali, dar rata mortalității
depinde de severitatea disfuncției ventilatorii, rata de apariție a insuficienței respiratorii și a bolii
cardiace pulmonare cronice.
Profilaxia azbestozei:
Măsuri organizatorice la locul de muncă:
 Măsuri de protecție a mediului;
 Protecție personală, purtați echipament adecvat;
 Înlocuiți azbestul cu alte materiale cu caracteristici similare, dar fără efecte negative;
 Informarea și educarea lucrătorilor expuși la azbest;
 Renunțați la fumat în timp ce lucrați într-un mediu cu risc ridicat;
Profilaxia medicală include examinări medicale de angajare și inspecții regulate:
 Examenul fizic de angajare trebuie să se bazeze pe istoricul medical detaliat, antecedentele
genetice și personale, istoricul medical profesional, obiceiurile de fumat, simptomele actuale
și să acorde atenție simptomelor respiratorii. Se va efectua un examen clinic obiectiv complet,
urmat de o radiografie pulmonară standard și spirometrie. Următoarele afecțiuni sunt
contraindicații pentru utilizare într-un mediu cu praf de azbest: tuberculoză activă sau sechele,
cu excepția complexelor primare de calcificare, afecțiuni obstructive bronșice (bronșită
cronică, astm bronșic) și boli care obstrucționează respirația nazală.
 Examenele fizice regulate includ examinări clinice generale, examinări standard cu raze X
pulmonare la fiecare 5 ani după angajare și apoi la fiecare 3 ani, examinările funcției de
ventilație sunt, de asemenea, efectuate în fiecare an, iar examinările citologice ale sputei sunt
efectuate după 10 ani de angajare și apoi la fiecare 3 ani.O dată la doi ani. Se recomandă ca
persoanele expuse la azbest să primească în continuare observații ale serviciilor medicale cu
profil medical ocupațional pe tot parcursul vieții, chiar și după pensionare.

5
Utilizarea azbestului este interzisă! ! !
Cum ajung fibrele de azbest în aer?
Acțiunea mecanică asupra materialului de azbest determină eliberarea fibrei în aer;
Cel mai mare risc îl reprezintă materialele fragile, deoarece se zdrobesc ușor cu mâna, iar fibrele mici
(respirabile) vor rămâne în aer mult timp;
Materialele necasabile care conțin azbest (acoperire sau gresie, uși antifoc) nu vor elibera spontan
fibre de azbest;
Azbestul (cunoscut și sub denumirea de „haina săracului”) este interzis și/sau restricționat în 52 de
țări, în principal în țările vest-europene (Franța, Regatul Unit, Irlanda, Țările de Jos, Belgia,
Luxemburg etc.) și alte țări. Cu toate acestea, în România, încă se poate cumpăra fără probleme azbest
pentru construcții, deoarece este folosit în mod liber pentru construcții noi (placă de azbociment) și
materiale de izolare.
Expunerea la azbest în România:
Limita amestecului de fibre de azbest (inclusiv amestecul care conține azbest crisotil) admisă de
legislația română este stabilită la 0,1 fibre/cm3 - partea inhalabilă a 8 ore de muncă.
În ianuarie 2007, producția, vânzarea și utilizarea azbestului au fost interzise, iar materialele care
conțin azbest și deșeurile care conțin azbest au fost eliminate. În prezent, este încă permisă utilizarea
produselor care conțin azbest pentru lucrări (reparații, întreținere, întreținere, eliminare). Persoanele
expuse la azbest sunt cele care au folosit sau folosesc materiale care conțin acest ingredient și au fost
sau riscă să inhaleze aceste tipuri de fibre. Potrivit statisticilor, din 2007, numărul angajaților expuși la
azbest a scăzut, dar expunerea profesională la azbest încă există.
Controlul şi supravegherea sănătăţii persoanelor expuse:
Angajatorii trebuie să se asigure că starea de sănătate a fiecărui lucrător este evaluată înainte de
expunerea la praful de azbest și/sau materialele care conțin azbest. Evaluarea trebuie să includă o
examinare specifică a aparatului respirator, care este efectuată de un medic specialist în medicina
muncii. Pe toată perioada de expunere, fiecare lucrător trebuie să fie supus unei noi evaluări de
sănătate cel puțin la fiecare 2 ani. Experții în medicina muncii au următoarele obligații:
 Faceți o fișă medicală separată pentru fiecare lucrător;
 Consiliază angajatorii cu privire la orice măsuri de protecție personală sau preventive care
trebuie luate;
 Furnizați lucrătorilor relevanți informații și sfaturi cu privire la evaluarea stărilor lor de
sănătate pe care le pot suferi după ce încetează să mai contacteze azbest și/sau materiale care
conțin azbest;să recomande continuarea supravegherii medicale după încetarea expunerii, pe
durata pe care o consideră necesară pentru a proteja sănătatea persoanei respective.