INSUFICIENTA RESPIRATORIE

Clasificare şi etiologie
Sistemul respirator cuprinde un organ care realizează schimbul de
gaze (plămânii) şi o pompă ventilatorie (muşchii respiratori/toracele), fiecare
sau ambii putând să cedeze şi să precipite insuficienţa respiratorie.
Aceasta apare atunci când schimbul de gaze pulmonar este suficient
de afectat pentru a provoca hipoxemie cu sau fără hipercapnie, În termeni
practici, insuficienţa respiratorie este prezentă atunci când Pa02 <8 kPa (60
mmHg) sau P.C02 >7 kPa (55 mmHg). Insuficienţa respiratorie poate fi
clasificată în:
• insuficienţă respiratorie de tip I, în care Pa0 este scăzută şi PaC02 este
normală sau scăzută.
• insuficienţă respiratorie de tip 11, în care P.o este scăzută şi PaC02
ridicată.

Tipul I sau insuficienţa respiratorie „acută hipoxemică" apare în boli care

afectează ţesutul pulmonar. Hipoxemia se datorează şunturilor dreapta -
stânga sau alterării rapor tului ventilaţie/perfuzie (V/Q). Cele mai frecvente
cauze includ pneumonia, leziunile pulmonare acute, edemul pulmonar
cardiogen, embolia şi fibroza pulmonară.

Tipul li sau „insuficienţa ventilatorie" apare atunci când ventilaţia

alveolară este insuficientă pentru a înlătura volumul de dioxid de carbon
produs prin metabolismul tisular. Ventilaţia alveolară inadecvată se poate
datora efortului ventilator redus, incapacităţii de a depăşi o rezistenţă
crescută la ventilaţie, necompensării unei creşteri a spaţiului mort şi/sau
producţiei de dioxid de carbon sau unei combinaţii a acestor factori. Cea mai
frecventă cauză este BPOC. Alte cauze includ diformităţi ale peretelui
toracic, afectarea musculaturii respiratorii (ex. sindromul Guillain-Barre) şi
deprimarea centrului respirator (ex. supradozaj medicamentos), alterarea
proprietăţilor mecanice ale plămânilor şi/sau ale peretelui toracic creşte
activitatea respiratorie şi consumul de oxigen/ producţia de dioxid de carbon
din muşchii respiratori. Oboseala musculară respiratorie este un factor
implicat în patogeneza insuficienţei respiratorii.

Tablou clinic
Evaluare clinică a tulburărilor respiratorii va fi făcută pe următoarele
criterii:
• utilizarea musculaturii respiratorii accesorii
• tirajul intercostal
• tahipneea
• tahicardia
• transpiraţia
• pulsul paradoxal (rareori prezent)
• incapacitatea de a vorbi, imposibilitatea decubitului dorsal
• agitaţia, starea de nelinişte, nivelul de conştienţă diminuat
• respiraţia asincronă (o discrepanţă între momentele mişcării
compartimentelor abdominal şi toracic)
• respiraţia paradoxală (compartimentele abdominal şi toracic se deplasează
în direcţii opuse)
• alternanţa respiratorie (alterarea relativă a participării muşchilor
intercostali/accesorii şi a diafragmei la fiecare respiraţie).