L.

Frank Baum

VRAJITORUL DIN OZ

Traducere de Joszefina qi Camil Baltazar

**
 CAPITOLUL XXIV CUPRI NS
Din nou acasl

Cronologl'e 5

Mr*U* Em toemai ieEise din casl pentru a stropi Introd,ucere.

l1
niqte strafuri de varzi cdnd, ridicfiniu-gi privirea, Capitolul l. Ciclonul """ r3

o viz. u pe Dorothy alergAnd spre ea. rB

Capitolul !I. Sfatul cu altinezii
-Copila mea dragf,, exclaml ea, strAngdnd fetila Capitoiul III. DorothysalveazE o sperietoare''''''' 27
in bralele ei qi acoperindu-i fala cu sirutdri. Unde Capitolul IV. Drumul Prin Pidure
36
ai fost pdnE acum? De unde vii? Capitolul V. Eliberarea tdietorului de lemne 43
-Din fara lui Oz, rlspunse Dorothy cu seriozi_ CapitolulVl. Leul cel Laq. . . 52
tate, gi uite-l gi pe Toto! Vai, mItuql Em, sunt at6t
CapitolulVll. C6l5toria spre Marele Oz' ' ' ' 5e
de fericitl ci sunt din nou acasl! 67
CapitolulMll. Cdmpul de maci ucigltori' "
Capitolul IX. Regina qoarecilor de cimp ' ' 75

CapitolulX. Pazniculporfilor ' ' ' ' '''' : ''''' Br

Capitolul K. O^z qi minunatul Oraq al Smaraldelor' ' ' 90

CqpitolulXII. incf,utareavrijitoareiceleirele" "'' ro5

Capitolul)Gll. Eliberarea t2o

CapitolulKV.Maimuleleinaripate" " '; r25

Capitolul)(\/. Acum descoperim cine este

r33
Oz cel cumplit. . . .
Capitolul XVI. Meqtegugul vrijitoresc al marelui
r4,5
inselltor
Capitolul XVII. Cum a fost lansat balonul r50 Srnrn Lnctunt gcoLARE2
Capitolul XVIII. Spre Miazdzi
r55
Capitolul ffi. Atacali de copacii luptltori r6r - LITERATURA ROMANA:
Capitolul)0L lara grngagi de por.relan $5 M. Eminescu,Poezii
Capitolul )Oil. LeuI devine regele animalelor
ry3
Capitolul )0OI. lara Quadlingilor t77
M. Eminescu,Basme
Capitolul )O(IL Glinda indeplineqte dorin{a
I.L. Caragiale, O scrisoare pierdutd
lui Dorothy rBa
I.L. Caragiale, Momente qi schite
Capitolul )OtrV. Din nou acasi rBB
Ion Creangi , Amintiri din copildrie
Ion Creangi , Povegti, Povestiri
Ioan Slavici, Mara

Iona Slavici , Moara cu noroc

Ioan Slavici, P ddure anca

Petre IsPirescu,
Harap-Alb Ei alte basme nemuritoare

_ LITERATURA UNIVBRSALA:

L.F. Baum, Vrdiitorul din Oz

R.L. Steven sar,, Comoara din insuld

R..L. Steven son, RdPit de Piragi

G.A. Burger,
Av entur ile b aronului Mun chh aus en

Mark Twain , Pring 9i cerretor

t2 L. Frank Baum

Cu aceastd idee in minte, povestea lulinunotulwi

Yrd,jitor d,in Oz a fost scrisi numai pentru a fi pe pla-
cul copiilor din ziua de aqtlzi. Se doreqte a fi un basm
modernizat, in care sunt pistrate uimirea qi bucu-
ria, iar suferinlele gi cogmarurile sunt inliturate.
L. FrankBaum CAPITOLUT I
Chicago, aprilie rgoo Ciclonul

T\
IJorothy triia in mijlocul cAmpiilor intinse din
Kansas crr unchiul ei Henry, care era fermier, qi cu
mltuga Em, care era nevasta fermierului. Casa in
care locuiau era mic5, pentru c[.materialul tre-
buincios pentru ridicarea ei fusese adus cu c5rula
de la mare depirtare. Casa avea patru pereli, o po-
dea qi un tavan care lnchipuiau o odaie. Aceastl
odaie conlinea gi o magini de gitit ruginit5, un dulap
pentruvase, o mas5, trei sau patru scaune gi patu-
rile. Unchiul Henry gi mifuga Em aveau patul lor
mare intr-un col1, gi in alt coll se afla patul cel mic
al lui Dorothy. Casa n-avea pod, nici pivni{i, d.oar o
gaurd mic5, slpatd in pdm6nt gi numiti ,,pivnila
pentru ciclon", unde familia putea si se adipos-
teasci in cazul cdnd se ridica unul dintre acele mari
v0rtejuri de vAnt care erau destul de puternice
pentru a sflrArria orice aspzare omeneasci din calea
lor. in mijlocul podelei se afla un chepeng pe care,
t4 L. Frank Baum
dacl il ridicai, vedeai o scarl ce ducea intr-o gaurl
mici gi intunecoasi.
CAnd Dorothy stdtea in pragul casei Ei iqi rotea
privirea in jurul ei, cdt vedea cu ochii era numai
o cAmpie vastf, qi cenugie. Niciun pom qi nicio casi
nu intrerupeau intinderea qesului care, pretutin-
deni, se apropia parci de cer. Soarele pArjolise
plmAntul arat, preflcAndu-l intr-o masi cenuqie
in care se vedeau mici cripituri. Nici micar iarba
nu era verde, pentru cI soarele uscase cregtetul
firelor ei lungi pdnd cdnd cipitaseri aceeagi culoare
cenugie ce se vedea pretutindeni in jur. Casa fusese
qi ea odati zugrivit5, dar soarele coqcovise tencuiala,
iar ploile o sp5laseri, gi acum casa se infefga la fel
de posomorAtl gi de cenugie ca orice lucru de aici.
Cdnd mItuEa Em venise sI locuiascd in locurile
acestea, fusese o femeie tAnlrl Ei drlgu![. Soarele
gi v0ntul o schimbaserl insl Ei pe ea. ii furaseri scli-
pirea ochilor, lesAndu-le o.culoare posacl Ei cenu-
qie; ii furaserl qi roEeala obrajilor -si a buzelor, care
acum erau Ei ele cenugii. Era slabf, gi pr,ipiditi gi nu
z6mbea nicic6nd. CAnd Dorothy, care era orfanl,
sosise aici, mifuga Em tresirise aga de tare la rAsul
ei, incAt fusese cAt pe ce sd !ipe. igi ap[sa pieptul
cu mAna ori de cAte orivoceavesel5 a fetilei ii ajun-
gea Ia ureche. $i acum incd privea cu mare mirare
la acest copil, care mai putea gisi un lucru ca sd-l
imbie sI rAd5.
VrSjitorul din Oz 15
Unchiul Henry nu rAdea niciodati. Lucra sArguin-
cios de diminealI pdni in noapte Ei nu gtia ce in-
seamnl bucuria. $i el era cenuqiu. De la barba lungl
pAnd la cizmele butucinoase, avea qi el o inflligare
aspri Ei gravi qivorbea, de obicei, foarte pulin.
Numai Toto o flcea pe Dorothy si rAdf,, ajutAnd- o
astfel sd nu devinS gi ea la fel de cenugie ca tot ce
o inconjura. Toto nu era cenugiu; era un cAine mic
qi negru, cu piruI lunggi mltisos gi cu ochii mici Ei
negri, care striluceauveseli de o parte qi de alta a
nasului micu! gi caraghios. Toto se juca toatl ziulica
Ei Dorothy se juca qi ea cu c5leluEul qi il iubea nespus
de mult.
Astezi insi, nu se jucau. Unchiul Henry qedea in
pragul casei Ei privea cu ingrijorare citre cer, care
era, de asti datd, mai cenuqiu ca de obicei. Dorothy
st[tea in ug5, cu Toto in bra{e, Ei privea qi ea spre
cer. M5tuqa Em spilavasele.
Dinspre miazdnoapte auzirl jelania inceatl qi
grea avAntului, gi unchiul Henry cu Dorothy vdzur1
curn firele lungi de iarbl unduiau frimAntate, pre-
simlind apropierea furbunii. Deodatl se auzi, din-
spre miazizi, un Euier ascu{it in aer, gi, cAnd iEi
intoarseri privirea intr-acolo, v5zur5 iarba miq-
eindu-se, frlmAntatl qi in partea aceea.
Deodati unchiul Henry se ridicl qi strigi citre
nevastl-sa:
-Vine ciclonul, Em! Md duc slvdd devite.
r6 L. Frank Baum
Apoi fugi spre gopronul unde se adlposteau
vacile Ei caii.
MItuEa Em incetl lucrul qi veni la ug5. O singuri
privire afar[ ii fu de ajuns ca s[ intrevadl primejdia
care ii piqtea.
- Repede, Dorothy! strigl m5tuEa. Fugi in piwrila !
Toto o zbughi din bralele lui Dorothy gi zdup! se
bagi sub pat, iar fata se cdzneasi-i scoati de acolo.
M5tuga Em, grozav de speriati, deschise chepengul
din podea Ei cobori scara care ducea in gaura micl
Ei intunecoasi. Dorothy reuqi, in sfArEit, s5-l prindi
pe Toto givoi s-o urmeze pe mItuEI inpivni!5. Cdnd
fu la jumltatea drumului, se auzi deodatd urletul
ingrozitor alvAntnlui, gi casa se zgudui atAt de tare,
incdt fata igi pierdu echilibrul Ei clzu pe neaqtep-
tate pe podea.
Apoi se intdmpl[ un lucru ciudat.
Casa fu invArtitd de cAteva ori pe loc, apoi se
ridici incet-incet in aer. Dorothy simlea cd parcl
s-ar fi inillat cu un balon.
VAnturile potrivnice din miazinoapte gi din
miazdzi se intAlniseri pe locul unde se afla casa gi
flcuseri din ea tocmai centrul ciclonului. in mij-
locul unui ciclon aerul este de obicei mai linigtit,
dar marea presiune a v6nturilor ridica mica locuin!5
din ce in ce mai sus, pAnI cdnd ajunse in culmea
vArtejului ciclonului. RS.mase acolo qi fu purtatd la
depirtare de mulli kilometri, tot aga de uEor cum
aipurtaunfulg.
Vrljitorul din Oz L7
Era intuneric gi vAntul urla groaznic, dar Dorothy
se simlea de parcl era plimbatl ugurel, cilare. Dupd
primele invdrtituri ale casei Ei apoi dupl un moment
cAnd aceasta se aplecase nileluq mai tare, feti{a se
simlea acum ca qi cum ar fi fost clstinat5 usor, ca un
prunc inleagdnul s5u.
Lui Toto insi nu-i pldcea treaba asta. Alerga din-
tr-un coll intr-altul al od5ii, letr6nd cu putere.
Dorothy insi gedea foarte cuminte pe podea, agtep-
tdnd sI vadi ce o si se mai intdmple.
DeodatI, Toto se apropie de chepengul deschis
gi alunecl afard. in prima clipd, Dorothy crezu cA il
pierduse, dar indatf, zdri o ureche care rlslrea din
gaur5, pentru cI apisarea puternicl a aerului linea
c5lelul sus, astfel incAt nu putea si cad5. Fata se tdri
pe brAnci pAnI la gauri, il lngfIcl pe Toto de urechi
gi-l trase inapoi, in odaie, dupl care inchise che-
pengul, ca sI nu se mai poati intAmpla alt accident.
Ceasuri intregi treeuri Ei, incetul cu incetul, spai-
ma ii pieri, dar se simlea foarte singurl qi vAntul
urla atAt de cumplit imprejurul ei, cI aproape o
asurzea. in prima clipa iqi inchipuise c5, atunci
c6nd va c5dea, casa va fi sfirdmatl in bucf,li; dar,
cum orele treceau qi nu se intAmpla nimic groaznic,
Dorothy inceti de a se mai neciji gi se hotdri si
asJepte cuminte sf,vad5 ce iiva aduce ziua de mAine.
Se sui in pat, iar Toto o urml Ei se culci ldngi ea.
Cu toate c[ incdperea se leglna qi vdntul urla, fata
inchise ochii gi adormi indat5.

CAPITOLUL II
Sfatul cu altinezii
It
Ll orothy fu deqteptat[ de o zguduiturd atdt
de puternicl incAt, daci nu s-ar fi aflat intinsl pe
patul moale, s-ar fi lovit. Aqa insi, pdrAitut o fecu
si-qi lind respiralia gi-Ei zise cu uimire, ,oCe s-o
P.^
n lnramplatr
Toto igi puse nasul lui mic qi rece pe obrazul
fetilei Ei scheunl inspf,im6ntat. Dorothy privi in
jurul ei qi-qi didu seama ci odaia nu se mai migca;
nu mai era nici intuneric, pentru cE razele soarelui
intrau pe fereastrf, gi inundau toatl odaia. Seri din
pat qi, cu Toto incurcdndu-i-se printre picioare,
alergi qi deschise uga.
Privind inainte, fetila scoase un{ip5t de uluire gi
ochii i se mlrird din ce in ce mai mult la vederea
minunatei priveligti din fala ei.
Ciclonul depusese casa foarte uqurel pe p5mAnt -
a-sa de uEurel cum e in stare s-o facd un ciclon
-,
in mijlocul unui linut de o frumusele ferl seamin.
Se aflau in jurul lor pajiqti verzi, cu copaci ce purtau
Vrijitorul din Oz L9
fructe bogate Ei dulci. Flori strilucitoare erau rIs-
p6ndite pretutindeni qi pislri cu pene frumos
colorate cAntau gi zburau prin pomi Ei prin tufiquri.
Pulin mai incolo, printre malurile inverzite, curgea
un p6rAiag Ei murmura cu un sunet de-a dreptul
fermecltor pentru fetila care trlise atdt timp in
cAmpiile uscate qi cenugii.
Stand aqa qi privind cu luare-aminte la prive-
liqtea din jurul ei, Dorothy observi venind spre
ea un grup de oameni atit de ciudali, cum nu mai
vlzuse pAnI atunci. Nu erau inalli cAt oamenii mari,
dar nu aritau nici prea mici; de fapt, pireau si fie
tot atdt de inalli ca qi Dorothy, care era o feti!5 foarte
bine crescutE pentru vArsta ei; oricum, aritau, pe
cdt iqi putea da ea seama, mult mai bf,trdni ca ea.
Erautrei berba{i gi o femeie, toli imbrlcali foarte
curios. Purtau pil5rii rotunde, cu calota inalte gi
luguiat[, iar in jurul borului aveau clopolei mici,
care sunau melodios la orice miqcare. P5l5riile
berbalilor erau albastre; pll5ria femeii era albi.
Aceasta purfa o rochie care cddea in falduri de la
umeri in jos, presirati cu mici stelu{e scAnteietoare
ce striluceau in soare ca diamantele. Berbalii erau
imbrlcali in haine albastre, de aceeaqi culoare ca
pil5riile 1or, gi purtau pantofi frumos lustruili,
cuvdrful albastru.
Dorothy se g6ndi c[ birbalii trebuie sI fie cam
tot atdt de bltreni ca unchiul Henry, pentru cI doi
din ei purtau berbi, dar femeia era, firi indoiali,
2a L. Frank Baum
mult mai bdtrAne, fala ii era zbArcita gi pirul il avea
aproape alb, iar umbletul ii era foarte leapin.
Cdnd se apropiarl de casa pe al cf,rei prag stltea
Dorothy, oamenii acegtia se oprirl gi guEotirl intre
ei, de parcl s-ar fi temut sf, meargi mai departe.
Dar betrdnica inaintl cA{iva paEi spre feti!5 Ei, dupl
o pleclciune, ii spuse cu un glas blAnd'
-Fii bine venitS, nobih domni!5 plini de waj5,
in Jara Altinezilor ! i1i suntem adAnc recunoscf,tori
cI ai omorAt-o pe ticdloasa de wljitoare din Reserit
gi ai sclpat norodul nostru de robie.
Dorothy asculte uimitl aceastl cuvAntare. Oare ce
voia si spunlbitrdnica afunci cAnd o numea ,,dom-
ni!5 plinl de vraj5" gi cind spunea cf, a omor6t-o pe
ticlloasa de vrdjitoare a Resdritului? Dorot\r era o
feti{5 inocent5, nevinovati, care fusese adusi aici,
la mii de kilometri deplrtare de cas5, de un ciclon
Ei care nu omorAse niciodatl niciun fel de vietate.
Dar pesemne ci blbu{a aEtepta un rlspuns de la
ea, aEa ci Dorothygrli cu sfiali,
-Sunte{i foarte bun5, dar trebuie s[ fie o gre-
geali; gtiu cd n-am omorAt pe nimeni.
-Oricum, atunci casa ta a ficut-o, rlspunse b5-
trAna, rAzdnd. $i asta inseamnl acelaqi lucru. $i
continui, arltdnd spre un coll al casei' Privegte, aici
sunt doud picioare... sub bucata asta de lemn.
Dorothy privi intr-acolo. intr-adevir, intr-un
coll al casei rlmlseserl lipite doud picioare incdl-
late inpantofi de argint, cuvArfurile ascufite.
Vrdjitorul din Oz
- Vai, Doamne ! striga fetila, frlmdntAndu - gi mAi -
nile de spaimS. Pesemne cd a cdzut casa pe vrlji-
toare. Ce ne facem acum?
-Nu-i nimic de ff,cut, spuse betrAnica foarte
liniEtits.
- Dar cine era? intreb[ Dorot]ry.
-A fost vrljitoarea cea ticdloasd din Ris5rit,
dupl cum !i-am mai spus. De ani de zile ii linea pe
toli altinezii in robie, ficandu-i sclavii ei zi qi noap-
te. Acum sunt cu totii liberi si iti sunt recunoscitori
pentru fapta ta.
-Cine sunt altinezii? amai intrebat Dorothy.
- Poporul din {ara asta, a Risiritului, unde a dom-
nit pAnI acumvrSjitoarea cea rea.
-Dumneata egti o altinezi?
- Nu, rispunse b5trAna. Dar sunt prietena lor,
cu toate ci triiesc in lara de la Miazinoapte. CAnd
altinezii au vlzut cI vrljitoarea e moarti, au trimis
un sol la mine qi am venit numaidec6t. Sunt vrlji-
toarea de la Miazinoapte.
-O, strigi Dorothy, dumneata egti o vrdjitoare
adevlrati?
-Da, firegte, rlspunse blbula. Dar sunt o waji-
toare bund, qi poporul meu mi iubeEte. Nu sunt atAt
de puternici pe cAt a fost vrijitoarea cea rea care
a domnit aici, pentru ci altfel ag fi eliberat singuri
acest popor.
-Bine, dar eu qtiam cI toate vrljitoarele sunt
rele, spuse fetila, care era incl speriati ci se afla in
fala unei vrljitoare adevirate.
tt L. Frank Baum
nu, gregegti! Au fost numai patru w5jitoare
-O,
in Jara Oz. DouI dintre ele, acelea care locuiesc in
Miazlnoapte Ei in Miazdzi, sunt vrljitoare bune.
$tiu cI acest lucru este adevdrat pentru ci eu inslmi
sunt una dintre ele, gi de aceea nu pot Sreqi.Acelea
care locuiau la Risirit qi la Apus erau intr-adevlr
vrljitoare rele; dar acum, dacd tu ai ornordt pe
una dintre ele, nu mai existl decAt o singuri weji-
toare rea in toati Jara 02... Ei anume cea care locu-
ieEte laApus.
- Dar, spuse Dorothy, dupd o scurtl chibzuire,
mltuga Em mi-a spus cI toate vrijitoarele au mu-
rit - de ani de zile.
*Cine-i mituqa Em?
- E mituqa mea, care locuieEte in Kansas, de
unde amvenit gi eu.
Vrljitoarea de la Miazinoapte piru cI st5 o elipi
pe ganduri, cu privirea alintitl in pdmAnt. Apoi ri-
dici privirea qi spuse'
-Nu qtiu unde se afl5 Kansasul, pentru cI nu
am auzit niciodati de acest linut. Dar, spune-mi,
rogu-te, Kansasul este o \arl"eivlIizatd?
-O, da, rlspunse Dorothy.
-Afunci inleleg. Cred cI in ldrile civilizate nu se
gisesc vrij itoare, nici wijitori, nici scamatori, nici
magicieni. Dar, vezi, Jara Oz nu a fost niciodati
civilizatS, fiindcl noi trlim desp[rlili de restul
lumii, de aceea mai avem incl wijitori gi vrijitoa-
re intre noi.
Vrdjitorul din Oz z3
-Dar cine sunt vrijitorii?
-Oz insuqi este MareleVr5jitor, rlspunse babula
cu un glas abia Eoptit gi plin de respe ct. E mai puter-
nic decAt toli ceilalli impreunl qi locuiegte in Oragul
Smaraldelor.
Dorothy era c6t pe ce sI punl o nou6 intrebare,
dar tocmai atunci altinezii, care stltuserl pAni in
clipa aceea ticuli gi nemigcali deoparte, scoaserl un
striglt, privind spre colqul casei, unde clzuse pIcS-
toasa de vrljitoare.
- Ce s -a intAmplat? intrebl blbula.
Privind intr - acolo, incepu sI rAd5. Picioarele wi -
jitoarei moarte dispf,ruserd gi in urmi nu mai rf,-
miseserl dec6t pantofii de argint.
-Era atdt de bitran5, ii explicivrljitoarea de la
Miazinoapte fetilei, incAt picioarele i s-au uscat
de soare. Asta i-a fost sfArqitul. Dar pantofii de argint
sunt ai t5i Ei po{i si-i porli.
intinse mina gi lui pantofii, iar dupi ce ii scuturi
de praf, ii dirui lui Dorothy.
-Vrijitoarea de la Resdrit a fost foarte mAndrd de
pantofii ei de argint, spuse un altinez, gi incll![rile
au o putere pe care noi nu o cunoagtem.
Dorothy se duse cu pantofii in casl qi ii aEez5 pe
mas5. Apoi iegi din nou qi zise'
-Mi gAndesc, ingrijoratS, cum si mi intorc la
mltuga gi la unchiul meu. Sunt incredinlati cd ei
mi caut5. Puteli s5 mI ajutati si glsesc drumul
intr-acolo?