MIHAI EMINESCU, FLOARE ALBASTRĂ (II, Delfin)

Imaginarul poetic

Pre-text

Alege, dintre elementele temporale, enumerate mai jos, pe cel care ți se potriveste cel mai
mult atunci când te gândeşti la iubire, prezentând și stările sau sentimentele pe care ţi le
provoacă: trecutul (amintirile, dorul), prezentul (clipa), viitorul (aspirațiile, dorințele).

............................................................................................................................................................

Con-text

Citeşte cu atentie textul următor pentru a putea răspunde cerințelor:

,,Și mi-i spune-atunci poveşti

Și minciuni cu-a ta guriță,

Eu pe-un fir de romaniță

Voi cerca de mă iubești.

Și de-a soarelui căldură

Voi fi roșie ca mărul,

Mi-oi desface de-aur părul,

Să-ți astup cu dânsul gura. [...]

Și sosind l-al porții prag,

Vom vorbin-n întunecime;

Grija noastră n-aib-o nime,

Cui ce-i pasă că-mi ești drag?,, (Mihai Eminescu, Floare albastră)

1
!!! AFLĂ MAI MULT

 floarea albastră - motiv literar inspirat din romanul lui Novalis, Heinrich von
Ofterdingen. Simbol al aspirației tulburătoare spre tărâmul ideal al poeziei.

1. Romanița este un regionalism al numelui unei plante medicinale. Despre ce plantă este
vorba?

- mușețel

2. Notează cât mai multe semnificații generale și particulare (specifice textului dat) ale unei flori
albastre.

- gingășie, delicatețe, viață, frumusețe, bucurie, efemeritate, celest, infinit.

3. Comentează rolul gesturilor şi al atitudinii ludice în conturarea portretului feminin.

- ritual; manifestarea sentimentelor.

4. Selectează din strofele citate structurile poetice care conțin inversiuni, menționand efectul
acestora asupra atmosferei onitice (de visare).

5. Scrie din text verbele care exprimă incertitudinea, dorința, posibilitatea și explici de ce iubirea
este pusă de vocea feminină sub semnul viitorului.

Extra-text

Alcătuieşte, pe o foaie separată, un eseu, de o pagină, despre relaţia dintre titlul Floare
albastră și textul poeziei, urmărind sensul propriu, sensul figurat al acestuia, precum și sugestiile
fragmentului următor:

„Heinrich von Ofterdingen, în romanul lui Novalis, căruia îi împrumută titlul, pornește
să caute floarea albastră, adică infinitul, peste care poetul trebuie să se facă stăpân. Floarea
albastră este pentru Novalis simbolul unei aspirații tulburătoare, al nostalgiei către îndepărtata
patrie a poeziei. Înțelesul simbolic este la Eminescu mai puţin special, pentru că el nu răsfrânge
decât iubirea pierdută, dorul orientat către trecut, fiind una din atitudinile de căpetenie ale
eroticii eminesciene.” (Tudor Vianu)