STILUL ARTISTIC (BELETRISTIC)

Stilul beletristic are drept caracteristica fundamentala functia poetica a limbajului (expresiva, sugestiva); (artistic)
se foloseste in operele literare.

CUPRINDE: operele literare în proză, versuri şi operele dramatice; tot aici pot fi incluse eseurile, jurnalele,
memoriile, amintirile.
CARACTERISTICI:

libertatea pe care autorul şi-o poate lua în raport cu normele limbii literare;
contrastul dintre sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor (în special în poezie, prin modul neobişnuit în
care se folosesc cuvintele);
caracterul individualizat al stilului;
unicitate şi inovarea expresiei;
bogăţie lexicală - din punct de vedere statistic;
sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt;
înglobează elemente din toate stilurile funcţionale, dar şi din afara limbii literare (arhaisme, regionalisme,
elemente de argou, elemente de jargon);
mesajul are funcţie poetică, centrată asupra lui însuşi, asigurându-i acestuia o structură care îl face perceptibil la
nivelul formei şi adesea uşor de fixat în memorie. Prin funcţia poetică, un mesaj nu mai e un simplu instrument,
un vehicul pentru informaţie, ci un text interesant în sine: plăcut, frumos, obsedant, amuzant etc. Pregnanţa
mesajului e produsă de simetrii, repetiţii, rime, ritm, sensuri figurate etc. Funcţia poetică se manifestă desigur în
poezie, dar nu numai în ea; e prezentă în vorbirea curentă, în expresii şi locuţiuni populare, în sloganuri, proverbe
etc.
folosirea termenilor cu sens figurat ca si a celora care, prin anumite calitati, trezesc in constiinta cititorilor
imagini plastice, emotii, sentimente;
o mare complexitate, data fiind diversitatea operelor literare cat si faptul ca fiecare autor isi are propriul stil;
bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul principal lexical, termeni regionali, arhaici, neologisme, termeni
de jargon sau argou etc);
extinderea semantica prin utilizarea sinonimiei si a polisemiei unor termeni;
cuvintele sunt utilizate cu functia lor conotativa;
relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii.
CALITĂŢILE GENERALE ALE STILULUI:

Claritate: exprimarea clară a gândurilor şi a sentimentelor.

Proprietăţi: utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea gândurilor şi sentimentelor.
Corectitudine: respectarea normelor limbii în organizarea comunicării.
Precizia: utilizarea riguroasă a termenilor în organizarea enunţurilor.
Puritatea: utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară.
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE

Lexicale: Polisemantism; Sensul conotativ; Varietate lexicală

Morfologice: Valori expresive ale părţilor de vorbire; Mărcile subiectivităţii

*----Exemplu: fragment din nuvela psihologică “Moara cu noroc” de Ioan Slavici, text încărcat de un limbaj
artistic, personaje și având un narator obiectiv.

“Ana nu-i putea suferi pe acești câini și se supăra cu atât mai mult când bătrâna zicea că e bun câinele la casă,
fiindcă omul poate să doarmă mai liniștit când se știe păzit de niște câini buni. Așa era; însă Ana simțea că de
câtva timp bărbatul ei s-a schimbat și îi părea că, de când are câini, ține mai puțin la nevastă și la copii.

Ca om harnic și sârguitor, Ghiță era mereu așezat și pus pe gânduri, dar el se bucura când o vedea pe dânsa
veselă: acum el se făcuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru orișice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai
nainte, ci râdea cu hohot, încât îți venea să te sperii de el, iar când se mai hârjonea câteodată cu dânsa, își pierdea
lesne cumpătul și-i lăsa urme vinete pe brațe. Adeseori Ana ar fi voit să-l întrebe: «Ghiță! ce-i cu tine?», însă ea
nu mai îndrăznea să-i vorbească dezghețat ca mai nainte, căci se temea ca nu cumva el să se mânie și pe dânsa,
ceea ce nu făcuse încă până atunci.”

___

"Ana", "Ghiță" - personaje literare

"sârguitor", "ursuz", "nainte", "hârjonea" - limbaj învechit
"se aprindea pentru orișice lucru de nimic" - expresie literară, care sugerează nervozitatea personajului
"urmete vinete pe brațe" - figură de stil pentru echimoze/vânătăi