Universitatea de Stat de Medicină și

Farmacie „Nicolae Testemițanu”

Referat la educația fizică

Tema 18: Efectele activității

motrice asupra sistemului de
metabolisme (prevenirea
obezității)

Realizat de: studenta gr.

 Chișinău 2019

Cuprins

Capitolul I. Noțiuni generale.

1. Ce este motricitatea și activitatea motrică? ............................... 3
2. Capacitatea motrică ................................................................... 4

Capitolul II. Efectele activității motrice asupra diferitor sisteme.

1. Efectele activității motrice asupra aparatului respirator............. 5
2. Efectele activității motrice asupra aparatului locomotor............ 5
3. Efectele activității motrice asupra sistemului nervos ................ 6
4. Efectele activității motrice asupra aparatului cardio-vascular.... 6
5. Obiectivele principale ale activității motrice.............................. 8

Capitolul III. Prevenirea obezității.

1. Obezitate..................................................................................... 9
2. Metode de prevenire și combatere a obezității........................... 9

Anexe ........................................................................................... 11
Bibliografie .................................................................................. 13

2
 Capitolul I
1. Ce este motricitatea și activitatea motrică?
1.1 Conceptul de motricitate
 
Conceptul de motricitate este definit ca exprimând o însușire a ființei
umane înnăscută și dobândită de a reacționa cu ajutorul aparatului
locomotor la stimuli externi și interni, sub forma unei mișcări.
        Motricitatea reunește totalitatea actelor motrice efectuate pentru
întreținerea relațiilor cu mediul natural sau social, inclusiv prin
efectuarea deprinderilor specifice ramurilor sportive. Este vorba de actele
motrice realizate prin contracția mușchilor scheletici.
 

      1.2  Conceptul de activitate motrică

 
     Putem considera că activitatea se prezintă ca un sistem complex,
constituit din subsisteme (acțiuni) coordonate, în scopul realizării unei
activități eficiente.
        Activitatea motrică este unitară, conștientă, bazată pe anticipare si
susținută de o motivație consistență. Ea este un fenomen complex, de
mare amplitudine care, în cele mai dese situații poartă “marca”
personalității individului.
        În ansamblu, definim activitatea motrică drept proces al îndeplinirii
unei cerințe funcționale sau unei mulțimi de acțiuni, operații, acte sau
gesturi orientate în vederea împlinirii unui anumit obiectiv.
Prin urmare, teoria activităților motrice corespunde unui sistem de
cunoștințe referitoare la originea, esența și legile efectuării mișcărilor,
evidențiate in teoriile biologice, psihologice, fizice si sociale care au
studiat si studiaza omul in miscare din perspective particulare, specifice
lor.
 
        Activitatea de viteză mare și de scurtă durată este responsabilă
pentru micile modificări adaptive la nivelul enzimelor și creșterile
fosfocreatinei.  Cu cât activitatea este mai intensă, cu atât este mai mare
activitatea enzimatică, la fel și metabolismul glicolitic oxidativ. Cu cât
este mai mare hipertrofia, cu atât este mai intensă activitatea oxidativă a

3
enzimelor; de aceea, cu cât un sportiv se antrenează un timp mai
îndelungat, cu atât se hipertrofiază mai mult fibrele sale musculare lente.
 
2. Capacitatea motrică
 
Capacitatea motrică reprezintă un complex de manifestări
preponderent motrice, condiționat de nivelul de dezvoltare a calităților
motrice, indicii morfo-funcționali, procesele psihice și procesele
biochimice metabolice, toate însumate, corelate și reciproc condiționate,
având ca rezultat efectuarea eficientă a acțiunilor și actelor solicitate de
condițiile specifice în care se practică activitatea motrice.
        Calitatea motrică este definită ca aptitudine a individului de a
executa mișcări cu indici de viteză, forță, rezistență, îndemânare, etc.

Capacitatea motrică cuprinde:

 
       – componente stabile: aptitudini, calități motrice, deprinderi motrice,
structuri operaționale, cunoștințe, experiență;
       – componentele de stare: motivație, stări emoționale, care pot
favoriza, reduce sau bloca exprimarea capacității motrice.
        Analizele întreprinse au dat o înțelegere foarte largă termenului de
“aptitudine” totală, care ar cuprinde următoarele părți:
       a) capacitatea psihică
       b) capacitatea perfectă
       c) efectuarea eficientă a mișcărilor corpului, începând cu statul în
picioare, mers, alergare, până la cele implicate în practicarea unui tip de
sport
       d) aspect adecvat al corpului, ca rezultat al unui bun tonus muscular
și capacitate de control.
        

4
 Capitolul II
1. Efectele activității motrice asupra aparatului respirator
Efectele activității motrice asupra aparatului respirator se pot sistematiza în:

 creşterea debitului respirator;

 îmbunătățirea ventilaţiei prin frecvenţă moderată a mişcărilor
respiratorii;
 îmbunătăţirea raportului ventilaţie-perfuzie;
 creşterea intensă şi persistentă a consumului de oxigen, schimbului de
gaze.

2. Efectele activității motrice asupra aparatului locomotor

În timp, antrenamentele determină la nivelul aparatului locomotor
următoarele modificări:

 hipertorfia şi/sau hiperplazia fibrelor musculare, produse sub acţiunea

intensităţii contracţiei sistematice şi a aprovizionării insuficiente,
iniţiale cu oxigen;
 ameliorarea substratului energetic şi enzimatic al contracţiei
musculare:
 antrenamentele de viteză şi forţă măresc substratul energetic în
adenozintrifosfat şi fosfocreatină,
 antrenamentele de anduraţă stimulează formarea mioglobinei şi a
depozitelor de glicogen;
 creşterea numărului de capilare şi de anastomoze intercapilare pe
unitatea de secţiune musculară;
 creşterea patului vascular, care depăşeşte proporţional hipertrofia
fibrei musculare, ceea ce determină ameliorarea aprovizionării locale
cu oxigen;
 scăderea valorilor reobazei şi cronaxiei exprimă îmbunătăţirea
excitabilităţii musculare.

5
3. Efectele activității motrice asupra sistemului nervos
În urma antrenamentelor la nivelul sistemului nervos se pot înregistra
următoarele efecte:

 procesele de excitaţie şi de inhibiţie sunt mai intense, mai mobile, mai

echilibrate;
 îmbunătăţirea stabilităţii faţă de factorii perturbatori prin optimizarea
localizării şi alternării focarelor dominante de la nivelul scoarţei
cerebrale;
 creşterea gradului de percepţie la modificările mediului şi a celui de a
elabora decizii, de a răspunde adaptat la stimuli variaşi.

4. Efectele activității motrice asupra aparatului

cardio-vascular
  În cadrul general al modificărilor induse de efortul fizic la nivelul
aparatului cardio-vascular se instalează în timp o serie de adaptări care pot
conduce şi la obţinerea performanţelor.
 Mecanismul cel mai rapid prin care inima încearcă să facă faţă
necesităţilor din efort este cel de modificare a frecvenţei cardiace.
La persoanele neantrenate, în timpul efortului se pot înregistra valori de
190-210 contracţii/minut. Sigur că la astfel de valori, uneori şi mai mari de
210 bătăi/minut, se pune problema eficienţei muncii
Tocmai ca mecanism adaptativ are loc bradicardizarea inimii în
repaus, ca expresie a stării de hipervagotonie, ceea ce permite ca pornind de
la valori bazale mai mici, în timpul eforturilor creşterile de frecvenţă
cardiacă să ajungă în limite tolerabile pentru organism şi posibil de a fi
menţinute timp îndelungat.

6
 Efectele activității motrice asupra aparatului cardiovascular
pot fi sistematizate:
 bradicardia de repaus şi relativă de efort;
 alungirea sistolei, cât şi a diastolei cu favorizarea fluxului coronarian;
 scăderea consumului de O2 
 îmbunătăţirea circulaţiei miocardice prin mărirea ostiumului
coronarian, creşterea în lungime şi diametru a capilarelor, creşterea
numărului de capilare funcţionale active;

 creşterea capilarizării muşchilor scheletici;

 creşterea rezistenţei periferice în repaus şi scăderea considerabilă în
efort prin deschiderea promptă a unui număr mai mare de capilare
care vor asigura un flux sanguin corespunzător şi adaptat cerinţelor;
 creşterea diferenţei arterio-venoase considerată ca un indicator al
ameliorării indicelui de utilizare a oxigenului. Reversul acestei
adaptări este capacitatea muşchilor sportivilor de a funcţiona în repaus
cu un flux sanguin scăzut.

 Efectele antrenamentului sportiv asupra cordului conduc la

ameliorarea morfo-funcţională a acestuia care are loc în etape succesive:
 comutarea neuro-vegetativă spre trofotropie
 creşterea inotropismului cardiac
 creşterea volumului inimii.

* Prin modificările frecvenţei cardiace şi ale volumului sistolic are loc o

modificare şi a debitului cardiac în sensul de creştere pe baza celor două,
astfel încât în efort inima poate vehicula cantităţi impresionante de sânge.

 Ca un indicator al stării funcţionale cardiovasculare are semnificaţie

modul de revenire după efort. După efortul standard caracteristic fiecărui
sport este obligatorie revenirea în trei faze, care reflectă de fapt adaptarea
funcţională cardiovasculară bună.

 faza I de câteva secunde, în care revenirea spre valorile bazale să fie

rapidă;

7
  faza a-II-a de 1-2 minute, cu o revenire mai lentă şi aproape de
parametrii cardiaci de plecare;
 faza a-III-a de 2-4 (5) minute, în care trebuie să se ajungă la frecvenţa
cardiacă anterioară efortului fizic.

5. Obiectivele principale ale activității motrice:

1) menţinerea unei stări optime de sănătate;
2) favorizarea dezvoltării fizice armonioase;
3) dezvoltarea capacităţii motrice generate, adică educarea calităţilor
motrice de bază şi formarea unui sistem de deprinderi şi priceperi motrice,
utilitar - aplicative şi specifice unor ramuri de sport;
4) formarea capacităţii de practicare sistematică şi independentă a
exerciţiilor fizice;
5) dezvoltarea armonioasă a personalităţii
6) armonia între indicii somatici şi funcţionali;
7) armonia şi proporţionalitatea în interiorul fiecărei categorii de indici; -
menţinerea unui tonus muscular optim ;
8) formarea şi menţinerea unei atitudini corporale corecte;
9) prevenirea şi corectarea deficienţelor de postură şi fîzice;
10) dezvoltarea componentelor fîtness-ului (rezistenţă cardiovasculară,
rezistenţă musculară, forţă, mobilitate-supleţe, compoziţie corporală);
11) dezvoltarea componentelor fitness-ului motor (echilibru, coordonare
segmentară, agilitate, putere, timp de reacţie, viteză);
12) formarea unui sistem de deprinderi şi priceperi motrice de bază, utilitar-
aplicative şi specifică unor ramuri şi probe sportive;
13) îmbunătăţirea capacităţii de efort, prin stimularea marilor funcţii.
14) combaterea excesului ponderal şi a obezităţii.

8
 Capitolul III
1. Obezitate
Obezitatea reprezintă o afecțiune medicală de nutriție și metabolism,
care se manifestă printr-o creștere cu peste 25% a greutății normale.
Aceasta poate fi cauzată atât de o alimentație excesiva, incorectă, cât și de
tulburări ale glandelor endocrine.

Obezitatea crește riscul de afecțiuni precum diabetul de tip 2, afecțiuni

cardiovasculare și chiar de cancer, de aceea este important să nu fie
neglijată și să fie combătută cât mai rapid. În cazuri grave, obezitatea poate
cauza complicații fatale.

2. Metode de prevenire și combatere a obezității

Exercițiile fizice regulate sunt esențiale în încercarea pacientului obez
de a slăbi. Caloriile arse în timpul practicării sportului accelerează scăderea
în greutate, în timp ce hormonii eliberați în creier în timpul exercițiilor
fizice combat stările depresive și îmbunătățesc stima de sine. Un antrenor
va ajuta pacientul obez să slăbească mai eficient, însa și sportul practicat pe
cont propriu este eficient. Ideal ar fi ca pacientul care suferă de obezitate să
practice cel puțin 40 de minute de sport pe zi, 5 zile pe săptămână.

Activitatea fizică este un element terapeutic de primă importanță care

trebuie, totuși, individualizat și adaptat la patologia asociată. Efortul fizic
potențează scăderea în greutate indusa de dieta hipocalorică, reduce
insulinorezistența și diminuează masa adipoasă intraabdominală. S-a
observat că activitatea fizică limitează reducerea masei musculare indusa de
unele diete hipocalorice. Numeroase studii au arătat că activitatea fizică
reduce simptomatologia și riscurile tuturor comorbidităților. În general, se
recomandă efectuarea exercițiilor fizice de minim 3 ori pe săptămână, cu o
durată de 30 - 60 minute și o intensitate de 50 - 70 % din capacitatea
motrică individuală.

9
 Efectuarea exerciţiilor fizice necesită un consult medical prealabil,
fiindcă o examinare a persoanei care suferă de obezitate va fi de folos în
vederea determinării diferitelor boli specifice. Acest consult reprezintă
cheia unui nou început lipsit de riscuri nedeterminate. Programul de
exerciţii va trebui sa fie extrem de sigur pentru sănătatea pacientului şi va fi
bazat pe necesităţile fiecăruia.
Ciclul de exerciţii va include 3 componente:
1. fitness muscular
2. fitness cardio
3. modelarea corporală
având o durată de o jumătate de oră, zilnic.
În vederea evitării accidentelor de orice tip, va fi necesară o încălzire de
circa 20 de minute, astfel încât muşchii să fie pregătiţi pentru a depune
efort. O şedinţă de antrenament pentru rezistenţă va trebui să aibă durata de
până la o oră, fiind, de asemenea, necesară o pauză pentru atenuarea
hipotensiunii post-efort, înlăturarea acidului lactic şi în
vederea reducerii riscului infarctului în perioada refacerii.

Pentru persoanele care suferă de obezitate nu se recomandă utilizarea

pistei pentru alergare, fiindcă aceasta poate pune presiune asupra
genunchilor şi a articulaţiilor, putând surveni accidentări. Pentru început, nu
va fi recomandată nici practicarea aerobicului, persoanele obeze fiind
nevoite să se limiteze la activităţi mai uşoare până va avea loc o
îmbunătăţire treptate a condiţiei fizice.
Pacienţii care suferă de obezitate trebuie să fie extrem de atenţi în
legătură cu epuizarea, din cauza faptului ca ei sunt mai puţin capabili să îşi
adapteze organismul la schimbările de temperatură. Pe parcursul
desfăşurării exerciţiilor fizice, aceştia pot opri sau încetini ritmul dacă se
confruntă cu apariţia durerilor în zona pieptului, dificultăţi privind
respiraţia, senzaţii de greaţă, palpitaţii, dureri ale articulaţiilor sau în
interiorul gâtului.

10
Anexe

11
12
 Bibliografie

 https://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/ro/
efect_antrenament_aparat_cardio-vascular.html
 https://mariananu.wordpress.com/psihologie/activitatea-motrica-si-
personalitatea/mecanismele-autocontrolului-in-efectuarea-actiunii/
biomotrie/teoria-activitatilor-motrice/
 https://chirurgie-drfodor.ro/2015/05/exercitii-fizice-obeze-
obezitate.html

13