Prisecaru Maria-Gabriela

Anul I
Grupa H114

Pictura exterioară a Bisericilor din Moldova

An de an mulțime de turiști vin în Moldova să își însușească o realitate cu totul nouă, care
surprinde zone de inefabil din sufletul fiecăruia.Auzind tot mai multe despre valorile creștine ,
aceștia descoperă tot mai multe despre ei însiși , idei , sentimente și gânduri pe care societatea de
azi tinde să le treacă în uitare . Aici , în fața bisericilor pictate din Moldova omul modern își
reamintește de nașterea din fecioară a lui Iisus Hristos , de minunile , de învățăturile , moartea și
învierea acestuia . Fenomenul de pictură exterioară și-a făcut simțită prezența în perioada de
domnie a lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș.

Trebuie însă să accentuăm faptul că elementele de pictură exterioară fragmentară, prezente

răzleţ în diverse spaţii ale lumii ortodoxe şi catolice, nu pot fi considerate drept surse sau
predecesori ai ansamblurilor de pictură exterioară moldovenească din secolul al XVI întrucât,
deşi pictura exterioară a constituit o tradiţie în ţările Europei, dar şi în Ţările Române, totuşi
„nicăieri, nici în Bizanţ, nici în ţările balcanice, nici în Tirol, nici în alte ţări propuse ca posibile
surse de influenţă pentru fenomenul moldovenesc, picturile exterioare nu au depăşit limitele
unor decoraţii izolate, fiind totodată lipsite de coerenţă iconografică.”1 .

De asemeni, dacă modalitatea cu totul aparte de a împodobi bisericile ortodoxe şi în

exterior, nu doar în interior, era un fenomen prezent şi la bisericile altor spaţii geografice, în
schimb, numai în cadrul monumentelor din Moldova întreaga faţadă a bisericii a fost
înveşmântată în pictura ce urmărea un program bine stabilit, fapt care transformă biserica într-o
imensă carte zugrăvită. Analiza corectă şi evaluarea unicităţii picturii exterioare moldoveneşti,
impun două criterii. Unul se referă la faptul că pictura exterioară îmbracă integral corpul

1
Vasile DRĂGUŢ, Arta creştină în România, vol. 5: secolul al XVI-lea, Ed. IBMBOR, 1985, p. 22
bisericii, al doilea la coerenţa şi consecvenţa programului iconografic. În plus, calitatea acestor
fresce, din punct de vedere pur tehnic, este minunată, iar efectul, „cam straniu la prima vedere,
şi care pricinuieşte o oarecare mirare din cauza neobişnuinţei unor asemenea procedeuri de
decoraţie – efectul este totuşi foarte reuşit, mai cu seamă la o distanţă potrivită”2.

Zugravul moldovean a fost preocupat să acopere „în întregime toate suprafețele cu pictură,
indiferent de natura lor arhitectonică”3, astfel că, indiferent de rolul constructiv al elementelor
arhitecturale, de forma, dimensiunile şi desfăşurarea lor în spaţiu, ele devin, obligatoriu, suport
pictural.

Noutatea majoră a apărut în plastica decorativă a faţadelor, acolo unde meşterii lui Petru
Rareş au intervenit cu ideea remarcabilă de a înlocui decorul anterior, în care materialele
aparente – piatră brută, cioplitură, cărămidă smălţuită şi divers colorată, ornamente de pământ ars
smălţuit ,erau puse în operă cu abilitate, cu zone etajate sau compoziţii monumentale de picturi
în frescă „ce îmbracă pereţii în întregime, de la soclu până la streaşină”4 .

De la început se remarcă faptul că pictura exterioară îmbracă integral corpul bisericii, iar
programul iconografic prezintă coerenţă încă de la intrarea pe poarta mănăstirilor. Perceperea
vastului program iconografic al bisericilor are ca rezultat două observații, una privind existența
unor teme comune majore, prezente în toate monumentele, alta referitoare la modelul iconografic
comun. Pictura exterioară urmează un canon destul de strict, supunându-se „o ordine logică la
fel de riguroasă ca cea a frescelor interioare”5

PROGRAMUL ICONOGRAFIC

Toţi specialiştii care au comentat picturile exterioare moldoveneşti sunt de acord că există
subiecte a căror redactare nu o găsim decât aici şi că se poate constata o adevărată atracţie în a le
relua pe nenumarate ansambluri murale. Astfel este Geneza, Creaţia, Caderea lui Adam,
Alungarea din Paradis şi, în special, Contractul lui Adam , reprezentare unică al pactului său cu
Diavolul, în care Adam îl recunoaște şi semnează blestemul urmaşilor săi. Acest subiect apare la

2
GHEORGE BALŞ , Bisericile şi mănăstirile moldoveneşti din veacul al XVI-lea, p. 227.
3
Irineu CRĂCIUNAŞ, Bisericile cu pictură exterioară din Moldova (I), p. 418.
4
Grigore Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României, Bucureşti, Edit. Academiei R. S. R., 1981, pp. 291-292.
5
Paul HENRY , Monumentele din Moldova de Nord, p. 211.
Moldoviţa pe stâlpii pridvorului dinspre vest, la Arbore pe latura vestică , la Voroneţ pe latura
nordică şi la Suceviţa tot pe latura nordică. Este vorba despre o legendă devenită credinţă
populară, a cărei reprezentare picturală rezultă dintr-un text bogomil foarte răspândit în epocă,
copiat în secolul al XVI-lea. Un alt subiect - tratat ca nicăieri în altă parte - este acela al "Vămilor
cerești", o altă legendă devenită credinţă populară, inspirată din Viaţa Sfântului Vasile cel Nou,
cunoscută la acea vreme datorită unui manuscris moldovenesc din secolul al XVI-lea. Putând fi
vazut şi astăzi la toate ansamblurile păstrate întregi (Probota, Humor, Moldoviţa, Arbore,
Voroneţ) acest subiect este în general pictat pe faţa nordică în apropierea Judecăţii de Apoi cu
care se aseamană din punct de vedere simbolistic. În ceea ce privește Ciclul vieţii Sfântului Ioan
cel Nou, acesta constituie o temă naţională ce răspunde profundei devoţiuni faţă de acest sfânt.
De atunci, Sfântul Ioan cel Nou este considerat patronul Moldovei şi venerat ca atare. Temele
iconografice principale sunt aproape întotdeauna aceleaşi, variind doar amplasarea lor, motiv
pentru care „cunoaşterea canonului iconografic de la o biserică uşurează mult înţelegerea lui la
celelalte biserici”6. Subiectele principale din pictura exterioară au acoperit suprafețe mari.
„Rugăciunea Tuturor Sfinților” sau „Marea Rugăciune” considerată de unii autori drept ipostaza
Bisericii Triumfătoare. „Imnul Acatist” ilustrat în douăzeci și patru de strofe plus ilustrația
„Asediul Constantinopolului”. În cazul bisericilor moldoveneşti, interesant este faptul că,
exceptând motivele decorative, absolut fireşti şi necesare, întreaga pictură exterioară este o
imensă icoană , Tehnica frescei, tematica iconografică, stilul pictural, scara picturii, toate trimit
către cea interioară, astfel că, odată intraţi în curtea mănăstirii, perceperea, fie ea numai parţială,
a picturii exterioare poartă fără echivoc către destinaţia cultică a edificiului pe care îl îmbracă.

MOTIVAŢII ALE PICTĂRII EXTERIOARE A BISERICILOR

Cea mai ușoară și comună motivație este aceea că pictura exterioară joacă, de asemenea, un
rol important în educarea credincioșilor. Dorința de educație religioasă a fost cea care a
determinat această schimbare, din pricina analfabetismului atât de des menţionat. Arta creștină
fiind un „un fel de sumă a adevărurilor religiei creştine”7, s-a recurs la transformarea bisericilor

6
Irineu CRĂCIUNAŞ,Temele iconografice reprezentate în pictura exterioară din Moldova, (I), p. 641.
7
I. D. ŞTEFĂNESCU, Iconografia artei bizantine, p.101
în adevărate tratate de lectură teologică, morală, spirituală, într-un cuvânt, catehetică,dorinţa de
educaţie religioasă.

În primele decenii ale secolului al XVI-lea, Moldova se confrunta cu două primejdii

majore, ambele atacuri la adresa credinței. Prima a fost vechea amenințare a Imperiului Otoman,
care ajunsese acum la o nouă înălțime. Al doilea a fost amploarea în creștere a mișcării religioase
inițiate de Martin Luther în 1517. Ambele pericole menţionate vizau în final credinţa ortodoxă,
indiferent dacă aveau conotaţii politice, sociale sau economice.

Așa cum era de așteptat, motivația estetică nu a putut fi invocată, întrucât pictura
exterioară se regăsește și pe alte terenuri și fațade. Dar decorarea fatadelor bisericilor, pe langa
scopul pur estetic, firesc si perfect explicabil, are si alte motivatii, care apartin insasi destinatiei
si scopului bisericii.

BISERICA VORONEȚ

Începutul construcţiei bisericii cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a avut loc la
26 mai 1488; ridicată în decurs de numai trei luni şi trei săptămâni, ea a fost gata la 14
septembrie în acelaşi an. ”.

Frescele de pe pereţii exteriori, realizate la numai un an de la moartea lui Petru Rareş,

aparţin de drept epocii acestui domnitor. Pe un fond albastru, de o intensă strălucire, desenele
sunt ferme, bărbătești, figurile sunt construite cu rigoarea unui autentic portret, sensul realităţii
fiind aici mai prezent decât la alte monumente . Mănăstirea este recunoscută deja datorită nuanței
denumită albastrul de Voroneț. Despre aceasta, istoricii spun că au rămas plăcut surprinși de
rezistența culorii chiar și în condiții climatice dure, iar meritele se datorează originalității tehnicii
de lucru aplicate de către pictorii care au lucrat la mănăstire. Rețeta de culori nu este cunoscută
de nimeni, însă tehnica folosită pentru pictarea Mănăstirii Voroneț este foarte bine știută.
Meșterii moldoveni au început lucrul la pictură atunci când pereții mănăstirii nu erau uscați bine,
exact momentul potrivit când vopselurile se contopesc cel mai bine cu tencuiala.
 8
Spaţiul amplu, împreună cu
ariile laterale ale masivului
contrafort devine o imensă scenă
pe care se desfăşoară în culori
strălucitoare drama
binecunoscută a “Judecăţii de
Apoi”. , Acestă pictură este
reprezentată, fără chipurile de coşmar care apar în Occident mai târziu, expune mai înainte de
toate cum se împlineşte până la sfârşit planul Tatălui cu lumea Sa. Îngerii din scena Judecăţii de
Apoi cântă din buciume moldoveneşti . Mai mult decât oriunde, pictura este o rugăciune pentru
înfrângerea cotropitorilor şi salvarea Moldovei. Felul în care sunt înfăţişaţi printre păcătoşii din
marea compoziţie Judecata de apoi cei mai primejdioşi duşmani de atunci ai ţării precum turcii și
tătari, atestă tocmai o asemenea intenţie politică.Acest tablou impresionant împodobește partea
de veste a bisericii.

Pe pereţii exteriori ai pronaosului şi naosului iconografia urmează liniile tradiţionale. Primul

tema pe care o putem observa de pe vartea vestica este vasta reprezentare a Cinului (Ierarhia
cerească şi pământească) căreia îi sunt rezervaţi întotdeauna pereţii absidei Altarului precum şi
absidele laterale, sunt ilustrați procesiunea tuturor Sfinţilor din Vechiul şi Noul Testament. A
doua temă, amplasată pe faţada de sud în dreptul pronaosului, reprezintă Arborele lui Iesei sau
Arborele genealogic al lui Iisus Hristos. Al treia temă, aparent nelipsită din programul decorului
exterior al acestei perioade, este Imnul Acatist reprezentat pe faţada de nord.

Pictura reproduce viaţa pe care pictorii o ştiu şi o redau cu însuflețire și naturalețe. Carul de
foc cu care Sfântul Ilie a urcat la cer este o simplă căruţă ţărănească. Casnicii stăpânului din
Parabola Fiului risipitor sunt prinşi într-o horă moldovenească. Oamenii din popor au costume
autohtone ca şi unii dregători care par a fi boieri din Moldova din vremea lui Petru Rareş.
Armele care apar în unele scene sunt cele obişnuite în Moldova secolului al XVI-lea: arcul cu
săgeţi, sabia, suliţa, scutul.

8
https://www.google.com/search?
q=judecata+de+apoi+voronet&rlz=1C1GCEA_enRO960RO960&sxsrf=ALiCzsaRtlq7ujQJyb3RaYjj
iSFKzO6Q7g:1654508906235&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwiOuIj9xZj4AhXdg_
0HHXrRC70Q_AUoAXoECAEQAw&biw=1536&bih=754&dpr=1.25#imgrc=YL6OawBBNcLaVM
 Razele de foc și de lumina care emană din hainele albe imaculate ale lui Dumnezeu Tatăl.
Pictorii fără egal ai Voroneţului au reprezentat toate acestea în detaliu, cu minuţiozitate, oprindu-
se asupra amanuntelor fiecarui personaj al acestui monumental ansamblu, conform ideii că şi cel
mai mic lucru are rolul său . Aceasta da transparenţa şi vigoarea marilor simboluri.

BISERICA SUCEVIȚA

Ultimul mare monument al veacului al XVI-lea, Suceviţa „reprezintă din plin spiritul epocii
în care a fost înălţată.”9 Biserica, cu hramul Învierea Domnului şi Schimbarea la Faţă, a cărei
construire a început în 1584, este ctitoria familiei Movileştilor. Pictura interioară şi exterioară a
fost săvârşită, potrivit unei însemnări de pe un vechi manuscris de la Suceviţa, de doi meşteri
moldoveni, Ioan Zugravul şi fratele său Sofronie, în 1595-1596.

10
Pictura exterioară a
Mănăstirii Sucevița este
cea mai bine păstrată din
grupul bisericilor
moldovenești cu pictura
exterioară, fiind totodată
singura care-și pastrează
latura de nord, unde este
reprezentată scena "Scara
virtuților", cea mai
impresionantă scena, prin
amploarea și contrastul dintre ordinea îngerilor și haosul iadului.

BISERICA MOLDOVIȚA

Având hramul Buna Vestire, biserica este una din cele mai de seamă ctitorii ale
voievodului Petru Rareş. Pe peretele sudic, în exterior, la intrarea in biserica, se află pisania
sculptată în piatră. Biserica mănăstirii Moldoviţa a fost pictată atât în interior cât şi în exterior, la

9
Maria Ana MUSICESCU, Mănăstirea Suceviţa, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1967, p. 7.
10
https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-sucevita-67947.html
5 ani după construcţie, adică în 1537, după cum mărturiseşte inscripția pictată deasupra uşii ce
duce în gropniţă: „S-a zugrăvit acest hram prin voinţa Domnului Ioan Petru Voevod, Gospodar
al ţării Moldoveneşti şi s-a isprăvit în anul 7045 (1537) luna Septembrie.”11 Încă nu se cunoaşte
pictorul „care a executat această minunată operă de artă. Ea este opera unui mare artist din şcoala
de zugravi moldoveni formată în această perioadă.”12

BISERICA ARBORE

Autorul picturii de la exterior - „Dragosin zugrav, fiul popii Coman din Iași” - a fost
plătit de Ana, sora lui Luca Arbore, să o realizeze, dar și să facă unele retușuri la pictura din
interior. Harul acestui meșter se vede bine și azi, mai ales pe fațada vestică . Remarcabil redată
este scena cunoscută ca „Ospățul Sfântului Gheorghe”, unică în iconografia românească, cu
vădite influențe renascentiste (mesenii sunt așezați cu spatele la privitor).

Deasupra ușii de intrare, Asediul Constantinopolului zugrăvit la baza Imnului, Judecata

de Apoi zugrăvită în dreapta ușii de intrare. Asediul Constantinopolului nu se referă la asediul
turcesc, ci la cel al perșilor din anul 626. În Cinul de pe absidă, printre sfinţii martiri figurează şi
apărătorul de moarte, Cristofor, cu pruncul Iisus pe umăr;este o imagine unică şi neobişnuită
pentru Moldova, influenţă a picturii murale din ţările catolice. Această biserică este deosebită
față de celelalte prin dispunerea pe verticală a Parabolei fiului risipitor.

11
Gheorghe BALŞ, Bisericile şi mănăstirile moldoveneşti din veacul al XVI-lea, p. 37
12
Irineu CRĂCIUNAŞ, Bisericile cu pictură exterioară din Moldova (I), p. 427.
 Cercetătorul Dumitru Năstase a studiat evoluția plasticii orientale a fațadelor de la
monumetele de cult din Moldova ultimelor două decenii ale secolului al XV- lea și din primii ai
următor celui , constată că meșterii lui Ștefan cel Mare elimină sau revigorează tradiționalul
sistem de ocnițe și de arcade oarbe, pentru a crea tot mai multe suprafețe netede pe întinsul
cărora să poată fi așternut noul decor de zugrăveală.

Farmecul enerat de ineditul modalităţii de împodobire a bisericilor, de frumuseţea lor

cromatică. Meşterii moldoveni zugrăveau pereţii exteriori ai bisericilor fără să se teamă de faptul
că culorile din natură ar putea să le facă să pălească. Figurile sunt adesea desenate pe un fond
albastru viu după cum însăşi biserica se profilează pe azurul cerului. În nici o altă ţară din
Europa, nici măcar în patria clasică a picturii murale, în Italia, nu vom găsi ceva cât de cât
asemănător cu aceste biserici ale căror culori armonioase scânteiază pe verdele poienilor, pe
fondul tremurat al dealurilor din frumoasa Moldovă, acesta fiind şi motivul pentru care
modalitatea de raportare a picturii la arhitectură şi reciproc poate avea varii interpretări.

BIBLIOGRAFIE

 Balș GHEORGE , Bisericile şi mănăstirile moldoveneşti din veacul al XVI-lea

 Crăciunaș Irineu , Bisericile cu pictură exterioară din Moldova
 Irineu CRĂCIUNAŞ,Temele iconografice reprezentate în pictura exterioară din Moldova,
(I)
 Drăguț Vasile, Arta creştină în România, vol. 5: secolul al XVI lea, Ed. IBMBOR, 1985
 Ionescu Grigore , Arhitectura pe teritoriul României, Bucureşti
 Henry Paul, Monumentele din Moldova de Nord
 MUSICESCU Maria Ana, Mănăstirea Suceviţa, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1967
 ŞTEFĂNESCU I. D., Iconografia artei bizantine
 Solcanu Ion -Datarea ansamblului de pictura de la Biserica Arbure : vol. 2 : Pictura
exterioara.
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Arbore#Arhitectura
 https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-sucevita-67947.html
 https://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Vorone
%C8%9B#Pictura_exterioar.C4.83