MATEMATICA IN VERSURI

Profesor Bejan Alexandra

Scoala Gimnaziala nr.1 Umbraresti, Jud.Galati

„Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris Universul”.

(Galileo Galilei)

Matematica este cheia de aur a tuturor ştiinţelor experimentale. Ea este veşnic tânără,
veşnic în înnoire; ea este fără limită, ca şi Universul. Îţi imprimă în suflet tendinţa către
perfecţiune, îţi inspiră mereu avânt, îţi provoacă dragoste şi entuziasm.
Matematicianul este şi puţin poet, adică visător de bogată fantezie. În
matematică şi în artă sunt aceleaşi etape ale creaţiei: pregătire, conştienţă, incubaţie,
iluminare, desăvârşire; în ambele întâlnim armonie şi echilibru perfect.
Marele poet - matematician român Ion Barbu stabilea legătura între poezie şi
matematică afirmând: „Poezia este o prelungire a geometriei, aşa că, rămânând poet, n-am
părăsit niciodată domeniul divin al geometriei. Oricât ar părea de contradictorii aceşti doi
termeni la prima vedere, există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde
aceasta se întâlneşte cu poezia. Ca şi în geometrie, înţeleg prin poezie o anumită simbolistică
pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă”.
În bucata “Călimara” din volumul “ Migdale amare”, George Topârceanu
foloseşte toate cifrele de la 1 la 9: “Şi toate cifrele arabe stau, de la 1 până la 9,
Amestecate şi stupide în călimara asta nouă”.

Există numeroase probleme în versuri, care pot fi rezolvate pe cale algebrică, dar şi în versuri:
Problemă cu ciori şi pari
„Foaie verde de arţari
Câte ciori sunt şi câţi pari?
Dacă ele-ar sta răzleţe
Ca s-avem un par şi-o cioară,
Una din „cinstite feţe”
S-ar roti pe dinafară...
Iar, dacă cumva ar vrea
Câte două-n par să stea,
Alt neajuns apare iar:
Va rămâne gol un par!”

Iată rezolvarea în versuri:

„Dacă cioara care zboară
Lângă prima se coboară,
Iar a doua dacă pleacă
Lângă a treia să petreacă,
Aste ciori perechi se pune
Şi un par liber rămâne.
S-a găsit acum, pe dată,
Tocmai ceea ce se caută:
Dacă bine socotiţi
Patru ciori, trei pari găsiţi!”
 Mihai Eminescu, marele poet al culturii noastre, a fost puternic atras de cunoştinţele
ştiinţifice ale timpului său, acestea devenind uneori chiar izvor al propriei creaţii.
Manuscrisele eminesciene impresionează prin varietatea domeniilor abordate, dar şi prin
gradul de elaborare a informaţiilor ştiinţifice, cuprinzând însemnări referitoare la matematică,
fizică, astronomie sau ştiinţe naturale. S-au găsit scrieri care ilustrează preocupările lui pentru
studiul, înţelegerea şi interpretarea unor concepte importante ale matematicii. Poezia „Glossă”
seamănă cu o demonstraţie matematică, în care trecutul exprimă ipoteza, viitorul este
concluzia, iar zădărnicia este demonstraţia.

„Trăită nu numai ca o tehnică de lucru, ci și ca o lume de idei, matematica este, ca și poezia,

un mod de a vedea lumea; iar poetului care aspiră la expresia relației sale cu lumea nimic
din această lume nu-i poate fi străin şi, cu atât mai mult, nu-i poate fi străină matematica,
unde lupta de a spune cât mai mult în cât mai puțin este aceeași ca și în poezie.”
(Academician Solomon Marcus)