Arta oratorică și cultura vorbirii ghidului

În timpul desfăşurării excursiei se utilizează următoarele cinci procedee ale artei oratorice. Fiecărui
procedeu îi este caracteristic un vocabular specific propriu:
1) cuvântul sau discursul – scurtă prezentare orală pe un anumit subiect;
2) raportul – un discurs public pe un anumit subiect, conţine materialul analitic pentru discuţii
suplimentare;
3) referatul – un rezumat asupra conţinutului întrebării, bazat pe date ştiinţifice, revizuirea şi analiza
surselor bibliografice, de arhivă ş. a.;
4) lecţia – declaraţie publică orală, în care se prezintă detaliat orice subiect;
5) forme mici de exprimare orală – o replică (consimţământ, obiecţie, observare), ca răspuns la
discursul oratorului, ajutor în timpul discursurilor, întrebare retorică, răspuns direct la întrebare.

Orice excursie bine pregătită şi ghidată este o sinteză a formelor artei oratorice.
Ghidul trebuie să posede cultura vorbirii, care se caracterizează prin bogăţia vocabularului utilizat,
folosirea extensivă a construcţiilor gramaticale, expresivitate artistică, armonie logică, oportunitate
de gesturi şi mimici. Profesorul V.A. Artemov, în cartea sa „Cultura vorbirii” (Moscova: Ştiinţa,
1986) include în acest concept cultura pronunţării, formele gramaticale şi sintaxa de exprimare, cât şi
stilistica culturii de exprimare.
În pregătirea unor teme concrete și în elaborarea expunerilor ar fi adecvat ca ghidul să-și
concentreze atenția asupra tempoului vorbirii.Tempoul rapid al vorbirii este de 75cuvinte pe
minut,mediu-60 cuvinte,lent-45 de cuvinte.Vorbirea precipitată(80 de cuvinte și mai mult pe minut)
este inacceptabilă.Aceasta împiedică asimilarea materialului excursionist,extenuând rapid
ascultătorii.
Ghidul teebuie să conștientizeze importanța limbajului și a vobirii,precum și a interdependențelor
dinre acestea.Vorbirea ghidului reprezintă prin sine activitatea orientată spre realizarea posibilităţilor
limbajului. Succesul acestei abordări depinde de faptul, câtă atenţie acordă ghidul îmbunătăţirii
competenţelor sale vocale. Importantă este practica continuă. Pentru un ghid această constă în
asimilarea diferitelor forme de înviorare a vorbirii, pentru altul – lupta cu cuvintele-parazite, pentru
un al treilea – identificarea şi eliminarea erorilor limbii, pentru mulţi – eliminarea tautologiei
(folosirea unor cuvinte identice sau similare ca sens, a expresiilor ce se dublează), în discurs prin
căutarea cuvintelor şi expresiilor similare în cărţi de referinţă, enciclopedii, dicționare.