Pregătirea diplomaților

https://www.rador.ro/2015/02/23/pregatirea-diplomatilor-un-proces-lung-complex/

https://www.academia.edu/3652873/nico N Titulescu

http://europa2020.spiruharet.ro/wp-content/uploads/2015/04/CAPITOLUL-9.-Rolul-
diplomatiei.pdf

http://europa2020.spiruharet.ro/wp-content/uploads/2015/04/CAPITOLUL-9.-Rolul-
diplomatiei.pdf

Rolul diplomaţiei pe scena politică internaţională este o adaptare continuă la

climatul şi dezvoltarea societăţii umane. Evoluţia diplomaţiei scoate în

evidenţă
capacitatea acestui instrument de a se adapta la nevoi şi valori noi ale
societăţii
internaţionale la un anumit moment şi într-un cadru istoric dat.
Diplomaţia statelor îşi foloseşte influenţa atât în interes propriu, cât şi în
interesul
celorlalţi. Astfel diplomaţia dovedeşte că promovează prosperitatea şi
sprijină valorile
democratice în lumea întreagă şi sprijină consolidarea stabilităţii şi
bunăstării pentru toţi
cetăţenii.

Actul major care a desavirsit reforma Serviciului american din strainatate a fost Legea din 1980 cu privire
la Serviciul american din strainatate - The Foreign Service Act of 1980, despre care voi vorbi putin mai
jos. In consecinta la ora actuala US Foreign Service constituie principalul arsenal diplomatic al SUA in
subordonarea Departamentului de Stat. Pe linga presedinte si Senat, Secretarul de Stat are de
asemenea autoritatea de a numi diplomati de diferite ranguri in strainatate. Membrii FS sint recrutati in
urma unor minutioase examene orale, scrise si fizice, si isi fac serviciul in una din cele 256 ambasade,
consulate si misiuni diplomatice americane, cit si la sediul Departamentului de Stat aflat in cladirea Harry
Truman din cartierul Foggy Bottom, din Washington DC.

Dacă în anii ’50 România se găsea în sfera de influienţă sovietică, începutul anilor ’60 a
marcat o nouă fază în politica externă a României. Politica de distanţare faţă de Moscova s-a
concretizat printr-o deschidere către Occident şi afirmarea diplomaţiei române în planul relaţiilor
internaţionale. Începând cu această perioadă, România a dezvoltat o strânsă colaborare cu ţările
occidentale, dar şi cu ţările nealiniate. România a stabilit relaţii diplomatice cu majoritatea noilor
state africane, cu ţările din Asia şi America de Sud. Diplomaţii români trebuiau să posede solide
cunoştinţe de drept internaţional, de istorie, de geopolitică. Se putea deveni diplomat al
Republicii Populare Române în mod obişnuit, adică după terminarea studiilor universitare sau
post-universitare a cadrelor tinere. Şi era şi la noi folosită această cale. Este adevărat, nu a existat
o viziune constantă şi mai ales o practică care să fi fost poate la înălţimea preocupărilor altor ţări.
Dar a existat o structură de formare şi pregătire a cadrelor diplomatice prin perfecţionare, prin
pregătirea – în special postuniversitară. Mai întâi a existat chiar un Institut de Relaţii
Internaţionale, organizat prin 1948 -’49, odată cu reforma învăţământului. Nu a rezistat multă
vreme, pentru că nu avea o bază temeinică de cadre specializate la nivelul acestor cerinţe. Cine
preda la acest institut? Erau cadre, unele din Ministerul de Externe, transformate ad-hoc şi în
profesori, dar erau şi persoane care atunci intraseră în învăţământul superior, pe criterii politico-
ideologice, fără să aibă însă pregătirea de specialitate. Puţini au fost cei care erau diplomaţi cu o
practică serioasă, care să poată contribui la formarea şi la educarea viitorilor diplomaţi. Acel
institut nu a funcţionat multă vreme. Dar a dat şi cadre foarte bune.

Ultimii absolvenţi ai institutului acesta de diplomaţi, de relaţii internaţionale şi-au dat de

fapt examenul de absolvire ca studenţi ai Academiei de Studii Economice. În felul acesta s-a
închegat şi structural o anumită legătură, în care fireşte, ca prorector şi mai apoi ca rector, am
fost direct implicat. Chiar în conducerea comisiilor de examen a acestor absolvenţi. Mai târziu, s-
a organizat ca formă de pregătire postuniversitară pe lângă Facultatea de Drept. Asta a fost după
1963 -’64, cu un colectiv format pe linie didactică cu cadre mai ales de la Facultatea de Drept,
dar şi cu cadre din Ministerul de Externe. Pregătirea diplomatică era asigurată mai ales cu cadre
într-adevăr cu titluri superioare din Ministerul de Externe. Nu a funcţionat mult nici această
formă. Dar şi din aceasta forma de pregătire au ieşit diplomaţi foarte buni. În Ministerul de
Externe se intra greu ca diplomat tânăr şi se avansa şi mai greu. Şi nici o
avansare de la un grad la altul nu se făcea în afara examenului de
perfecţionare, după trei – patru ani de zile, realizat pe baza unei pregătiri fie
personale, fie comună. Perfecţionare se făcea pe baza unei tematici foarte bine
închegate, în care problemele fundamentale ale societăţii româneşti, ale culturii
româneşti, şi problemele fundamentale ale evoluţiei mondiale erau pe primul
plan.

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/583_586_Personalul
%20serviciului%20diplomatic_selectarea%2C%20pregatirea%20si
%20promovarea.pdf

Atunci când este vorba de gestionarea resurselor umane, adică a oamenilor la locul de
muncă, aceasta presupune pentru mulţi manageri dureri de cap şi o provocare căreia cu greu îi
pot face faţă. Angajaţii, în calitate de resurse, sunt mult mai complex şi dificil de gestionat decât,
bunăoară, resursele financiare, tehnice, informaţionale etc. În acelaşi timp, resursele umane sunt
unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi de dezvoltare, în capacitatea lor de a-şi
cunoaşte şi a-şi învinge propriile limite. De pregătirea calificată a acestor cadre, profesionalismul
lor, calităţile profesionale şi morale, capacităţile de a activa consecvent şi constructiv, de a
reacţiona la timp şi competent la schimbările care intervin în politică depinde în mare măsură
rezultatul, eficacitatea, succesul activităţii diplomatice, al politicii externe a statului. În literatura
de specialitate se menţionează în mod deosebit că de nivelul de pregătire, competenţa,
profesionalismul cadrelor diplomatice depinde cum se va putea încadra statul în lumea
contemporană aflată în proces de schimbări radicale şi profunde. Pentru Republica Moldova –
stat comparativ tânăr – problema cadrelor serviciului diplomatic are o importanţă deosebită,
avându-se în vedere o serie întreagă de factori.

Asigurarea cu cadre a serviciului diplomatic – este un proces conştient organizat de

completare a sistemului Ministerului Afacerilor Externe cu lucrători bine pregătiţi din punct de
vedere profesional şi moral, care sunt capabili să-şi îndeplinească datoriile de serviciu la nivelul
cerinţelor contemporane și, astfel, să contribuie la realizarea efectivă a sarcinilor şi funcţiilor ce
stau în faţa organelor de politică externă ale statului respectiv. În acest context, este clar cât de
mare importanţă, pentru succesul serviciului diplomatic, are evaluarea exactă a situaţiei de cadre
în departamentul respectiv, luarea în consideraţie a experienţei proprii şi, mai ales, a celei
internaţionale în domeniul administrării şi dirijării personalului.

Conform literaturii de specialitate, toţi parametrii şi momentele evidenţiate mai sus

alcătuiesc ceea ce se numeşte politică de cadre a MAE, prioritatea principală a căreia este
folosirea cât mai raţională şi cât mai din plin a potenţialului profesional şi de calificare a cadrelor
serviciului diplomatic. Standardele formate la nivel universal încă în sec. al XIX-lea cu privire la
cerinţele faţă de cadrele diplomatice sunt în vigoare până în prezent. Spre deosebire de alte ţări,
cum ar fi Federaţia Rusă, SUA, Franţa, R. Moldova, Marea Britanie nu acordă o atenţie
deosebită studiilor universitare în selectarea cadrelor diplomatice, conducându-se de
principiul: ,,Diplomaţia este o profesie, în care nu există frontiere exacte pentru cunoştinţele
necesare. Ceea ce cu adevărat este esenţial pentru un diplomat, devine cunoscut şi învăţat de
acesta pe parcursul propriu-zis al serviciului diplomatic”.

https://frispa.usm.md/wp-content/uploads/11.-Serviciul-diplomatic-%C8%99i-consular.pdf

Procesul de acumulare a cunoştinţelor, complexitatea şi diversitatea lor, având un

caracter legic în dezvoltarea ştiinţei, a condus, într-o perioadă relativ scurtă de dezvoltare a
ştiinţei politice ca disciplină independentă, la schimbări calitativ noi în structura acesteia. Astfel,
către mijlocul secolului al XX-lea, evoluţia ştiinţei politice, a obiectului de cercetare, a
condiționat evidenţierea în sistemul complex al ei a unei orientări noi – teoria relaţiilor
internaţionale, iar în calitate de obiect al cercetării – a relaţiilor internaţionale propriu-zise
(interstatale, economice, juridice), a diplomaţiei, organizaţiilor internaţionale, politicii mondiale,
proceselor globale şi strategiilor internaţionale, problemelor păcii, securităţii, soluţionării
conflictelor şi dezvoltării durabile. Diversitatea şi complexitatea scopurilor, obiectivelor, problematicii
politicii externe a statelor naţionale, abordărilor internaţionale şi regionale au solicitat cercetări noi,
aprofundate, interdisciplinare şi comparative ale proceselor globale şi strategiilor internaţionale.
Concomitent, avea loc procesul de profesionalizare a domeniului relaţiilor internaţionale, fondării
catedrelor, facultăţilor şi a instituţiilor superioare de învăţământ (universităţilor şi academiilor) cu scopul
pregătirii specialiştilor, care să corespundă nivelului nou de dezvoltare a relaţiilor internaţionale în
secolul al XX-lea, provocărilor şi ameninţărilor, şi scopurilor dezvoltării globale ale secolului al XXI-lea.
Specializarea profundă în studierea diferitelor aspecte ale relaţiilor internaţionale avea să fie răspunsul
la aceste noi cerinţe. Continuarea studierii logice a serviciului diplomatic constă în examinarea teoretică
a structurii şi funcţiilor acestuia, particularităţilor şi destinaţiei serviciului consular.

https://www.juridice.ro/521085/teodor-melescanu-este-necesar-ca-diplomatul-sa-construiasca-
viitorul-fara-uita-trecutul.html

Este necesar ca diplomatul să construiască viitorul fără a uita trecutul. Ref. profilul
diplomatului: „Diplomația se bazează pe tradiție, pe reguli, pe istorie, pe cutume, pe valori.
Însă contextul se schimbă permanent, iar diplomatul de astăzi trebuie să fie pregătit să facă față
unor provocări constante. De aceea instrumentele pe care le utilizăm, abilitățile noastre, trebuie
să răspundă acestei realități, întrucâtva duale. Este necesar ca diplomatul să construiască
viitorul fără a uita trecutul, trebuie să rămână mereu în mandatul său, dar să aibă creativitatea
de a alege cele mai potrivite mijloace ca să convingă, trebuie să știe să transforme un eșec în
succes și să apere succesul de eșec. În acest context, noile programe de formare ale diplomaților
se vor orienta spre această dimensiune aplicativă, în care dozarea mix-ului „cunoștințe /
abilități” se va face în proporțiile potrivite vremurilor de astăzi și de mâine.” Ref. principala
satisfacție a unei cariere de diplomat, aceasta constă în: „faptul că aduce o contribuție la
crearea istoriei României şi la apărarea interesului naţional. De la redactarea unei poziții de
țară, de la negocierea unui tratat până la organizarea unui Summit, diplomatul scrie, într-o mai
mică sau mai mare proporție, istoria țării noastre. În egală măsură cu satisfacția profesională,
diplomații îi reprezintă pe cetățenii români şi le apără drepturile şi interesele în străinătate. Fie
că îi căsătoresc sau îi apără, că sunt alături de ei la nașterea copiilor sau atunci când le este
mai greu, diplomații simt bucuria de a fi utili pentru românii din străinătate şi prin ei, pentru
România.”

Ref. acțiunile implementate de MAE pentru recrutarea și pregătirea noilor diplomați: „În
primul rând, am continuat eforturile de înnoire a Corpului diplomatic. Am început integrarea în
MAE a celor peste 70 de noi diplomați care au promovat concursurile de admitere de anul
trecut. Practic, o nouă generație, care să aducă valoare instituției noastre prin tinerețe și
istețime, prin educație și caracter, prin entuziasm și patriotism. Printre ei sunt diplomați
proaspăt absolvenți de studii superioare, dar și oameni cu o valoroasă experiență profesională,
inclusiv în presă. Revenind la formarea lor profesională, anul acesta am creat un nou curs, mai
inovativ, pentru orientarea și integrarea în cariera diplomatică. L-am intitulat „Acțiunea
Diplomatică”, pentru că este reprezentativ pentru ceea ce înseamnă meseria noastră. Transferul
de expertiză și „know-how” diplomatic de la generațiile care au pregătit marile dosare ale
politicii externe române din ultimii ani (de la aderarea la Consiliul Europei, la UE, la NATO
până la configurarea poziției actuale a României în relațiile internaționale) este o obligație
pentru noi. Programul propune o abordare nouă prin care se realizează interacțiunea tinerilor
diplomați cu generația de ambasadori cu expertiză pe diverse dosare de politică externă, cu
accent pe cunoașterea și dezvoltarea abilităților diplomatice, precum gândirea analitică și
strategică, oratoria, negocierea și dezbaterea, precum şi comunicarea publică. Acordăm o
atenție deosebită experiențelor de viață diplomatică din istoria noastră, iar aici exemplific cu
câteva teme de curs care, nu întâmplător, au nume sugestive: „Puterea exemplului”, „Oameni și
cariere”, sau „Să îmbrăcăm haina diplomatică!”. Acest program va fi dublat de o pregătire
teoretică personalizată în funcție de nivelul actual al cunoștințelor fiecăruia. Suntem conștienți
că un bun diplomat trebuie să fie multi-disciplinar, cu o preocupare constantă pentru
dezvoltarea orizonturilor cunoaşterii. Cursul pe care vi l-am prezentat este organizat la
Institutul Diplomatic Român. Asistăm la o schimbare de paradigmă a structurii curriculare,
unde acceptul este pus pe metoda de predare și unde formatorii sunt persoane atât cu experiență
în domeniul de referință, cât și cu o capacitate extraordinară de interacțiune cu auditoriul și
care folosesc metode de predare creative. De asemenea, furnizarea de expertiză de la IDR către
MAE a căpătat, în ultimele săptămâni, o valoare de regularitate. MAE şi IDR împărtășesc
aceleaşi obiective, privind reapropierea celor două instituţii şi depunerea de eforturi
suplimentare, în comun, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor diplomației române.”

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=48889
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/34014

http://www.mae.ro/node/11283

https://ro.wikipedia.org/wiki/Diploma%C8%9Bie

https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-alexandru-ioan-cuza-din-iasi/uzante-si-
tehnici-diplomatice/gh-iacob-diplomatie/10675286

LEGE nr. 269 din 17 iunie 2003

HOTĂRÂRE nr. 99 din 7 februarie 2002

Membrii Corpului diplomatic şi consular sunt, de regulă, diplomaţi de carieră şi

au un statut socioprofesional specific, conferit de atribuţiile şi răspunderile ce le revin
pentru înfăptuirea politicii externe a României, conform prevederilor prezentei legi. Au
calitatea de membri ai Corpului diplomatic şi consular al României:

a) ministrul afacerilor externe;

b) secretarii de stat şi subsecretarii de stat din Ministerul Afacerilor Externe;
c) secretarul general şi secretarul general adjunct din Ministerul Afacerilor Externe;
d) personalul diplomatic şi consular care îşi desfăşoară activitatea în administraţia
centrală a Ministerului Afacerilor Externe, la ambasadele, misiunile permanente pe lângă
organizaţiile internaţionale şi oficiile consulare ale României, inclusiv persoanele
provenind de la Departamentul de Comerţ Exterior şi de la alte ministere şi instituţii, pe
perioada trimiterii lor în misiune în străinătate cu grade diplomatice sau consulare.

Ministrul afacerilor externe, secretarii de stat, subsecretarii de stat, secretarul

general şi secretarul general adjunct fac parte de drept din Corpul diplomatic şi consular
al României, pe durata exercitării funcţiei. Pe perioada cât se află în misiune în
străinătate, membrilor Corpului diplomatic şi consular li se aplică şi prevederile tratatelor
la care România este parte, precum şi alte reguli care decurg din normele dreptului
internaţional. Membrii Corpului diplomatic şi consular al României pot dobândi
următoarele grade:

a) gradele diplomatice:
- ambasador;
- ministru plenipotenţiar;
- ministru-consilier;
- consilier diplomatic;
- secretar I;
- secretar II;
- secretar III;
- ataşat diplomatic;
b) gradele consulare:
- consul general;
- consul;
- viceconsul;
- agent consular.

Membrii Corpului diplomatic şi consular al României ocupă, în administraţia

centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi la misiunile diplomatice şi oficiile consulare,
funcţii diplomatice şi consulare echivalente gradelor diplomatice sau consulare pe care le
deţin.  Acordarea gradelor diplomatice şi consulare se face prin ordin al ministrului
afacerilor externe, cu excepţia gradului diplomatic de ambasador, în limita numărului
maxim de funcţii diplomatice şi consulare aprobate.  În cadrul Ministerului Afacerilor
Externe funcţionează Comisia pentru acordarea gradelor diplomatice şi consulare.
Comisia propune acordarea gradelor diplomatice sau consulare la admiterea în Corpul
diplomatic şi consular al României şi pentru promovarea în grad diplomatic sau consular.
Persoanelor admise prin concurs în Corpul diplomatic şi consular al României,
precum şi absolvenţilor Academiei Diplomatice li se acordă grade diplomatice sau
consulare în funcţie de vechimea avută în domenii de activitate apropiate de cele ale
Ministerului Afacerilor Externe, echivalentă cu stagiile pentru gradele diplomatice sau
consulare. Domeniile de activitate apropiate de cele ale Ministerului Afacerilor Externe
se stabilesc, prin ordin al ministrului afacerilor externe, la propunerea Comisiei pentru
acordarea gradelor diplomatice sau consulare.
Persoanele care devin membri ai Corpului diplomatic şi consular al României
depun jurământul de credinţă în momentul dobândirii calităţii de membru al Corpului
diplomatic şi consular al României. Jurământul scris se rosteşte, se semnează şi se depune
astfel: ambasadorul, în faţa Preşedintelui României, consulul general, în faţa primului-
ministru; ceilalţi membri ai Corpului diplomatic şi consular al României, în faţa
ministrului afacerilor externe sau a unei persoane desemnate de acesta: secretar de stat
sau ambasador. Ambasadorii şi consulii generali din serviciul exterior vor depune
jurământul de credinţă cu ocazia primei deplasări în România, în termen de un an de la
data intrării în vigoare a prezentei legi. Referirea la divinitate din formula jurământului se
poate schimba potrivit credinţei religioase a persoanei care depune jurământul. Refuzul
de a depune jurământul de credinţă faţă de statul român determină pierderea calităţii de
membru al Corpului diplomatic şi consular al României. Membrii Corpului diplomatic şi
consular al României au dreptul la un salariu şi la alte drepturi băneşti, bazate pe
evaluarea corectă a complexităţii şi dificultăţii funcţiei diplomatice sau consulare,
ţinându-se seama de activitatea depusă, importanţa acesteia şi performanţa profesională.

Pe perioada în care îşi desfăşoară activitatea la misiunile diplomatice şi oficiile

consulare, membrii Corpului diplomatic şi consular al României, precum şi membrii de
familie care îi însoţesc beneficiază de asistenţă medicală, pe bază de asigurare
obligatorie, realizată de Ministerul Afacerilor Externe sau convenită prin acorduri cu
statele străine respective sau, acolo unde nu este posibil, de decontarea cheltuielilor
medicale. Cuantumul şi condiţiile asigurării obligatorii, precum şi ale decontării
cheltuielilor medicale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Membrii Corpului
diplomatic şi consular al României sunt obligaţi să îşi îndeplinească cu responsabilitate,
profesionalism, loialitate, corectitudine, promptitudine şi conştiinciozitate îndatoririle de
serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii României.

 Membrii Corpului diplomatic şi consular al României au datoria să acţioneze cu

loialitate, demnitate şi răspundere în scopul înfăptuirii politicii externe a României şi au
următoarele obligaţii specifice:

a) să promoveze şi să apere interesele statului şi ale cetăţenilor români în cadrul relaţiilor

externe, inclusiv prin acordarea protecţiei diplomatice şi consulare şi a sprijinului necesar
cetăţenilor români, în limitele competenţelor lor şi cu respectarea prevederilor tratatelor
internaţionale la care România este parte;
b) să respecte secretul de stat şi secretul de serviciu, în condiţiile legii, precum şi
confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau
cunoştinţă în exercitarea funcţiei;
c) să aibă în toate împrejurările o conduită profesională şi morală ireproşabilă şi să dea
dovadă de demnitate şi responsabilitate în îndeplinirea atribuţiilor lor;
d) să respecte, fără a aduce atingere privilegiilor şi imunităţilor lor, legile statelor pe
teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea şi să nu se lase implicaţi în activităţi care ar
reprezenta un amestec în treburile interne ale ţării în care sunt acreditaţi sau care ar afecta
în orice alt mod relaţiile României sau ar aduce atingere statutului lor diplomatic şi
consular;
e) să solicite acordul ministrului afacerilor externe pentru primirea distincţiilor străine;
f) să informeze imediat conducerea ministerului în legătură cu orice schimbare
intervenită în situaţia lor, care le-ar putea afecta calitatea de membri ai Corpului
diplomatic şi consular al României;
g) să nu abuzeze de privilegiile şi imunităţile de care beneficiază în străinătate ca membri
ai Corpului diplomatic şi consular al României.
Membrii Corpului diplomatic şi consular al României, cu excepţia ministrului
afacerilor externe, a secretarilor de stat şi a subsecretarilor de stat, au obligaţia ca, în
exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de la manifestarea în public a
convingerilor lor politice. Membrii Corpului diplomatic şi consular al României au
obligaţia să îşi perfecţioneze continuu pregătirea profesională.