ANUL III 15 O C T O M V R I E 1935 NO. 10.

«ED. ŞI ADM.: CLUJ, STR REGINA MAMA 30- PREŢUL UNUI NUMĂR 25 LEI
 S U M A R U L * N U M Ă R U L U I • I O

Pag.
u t ă m în toate judeţele achizitori JJ.-Coi. Bcnetti-Băiăneseu: Vorbesc animalele t . . 225—228
( a b o n a m e n t e ş i i n s e r a t e ) pt, r e v i s a Dr. Albert-Luthi: Despre simţurile caprelor negre . 229—234
Dr. Vidoi Capes-ius: Ocrotirea vânatului să f i e în
n o a s t r ă . R u g ă m a ni s e t r i m i t e o f e r t e .
armonie eu interesele îndreptăţite ale ţăranului 235—238
Lt.-Col. Roland Schtiehler.Snyder: Proiectilul de v â ­
nătoare 239
R.
e c o m a n d ă m cititorilor n o ş t r i , c a r i Când vine ceasul 240—242

citesc în limba g e r m a n ă , revista d e Din mvHti fi din eJmpii 242—244

Adaptare (I.)
vânătoare „Der D e u t s c h e J ä g e r " ,
Decadenţa unui vestit teren de vânătoare
M ü n c h e n , S p a r k a s s e n s t r a s s e Nr, 11, (liruj. silvic T. Burzu).
A p a r e s ă p t ă m â n a l , c u a l e s e articole >Jaină maşteră ? (Xemo).
şi ilustraţluni. Cârti — Reviste 245—246
Ştiri mărunte 247-248

R,. u g â m p e abonaţii noştri s ă c u ­ Clişeele executate d e zincografia

„ T I Z I A N " CLUJ, S t r a d a R e g i n a M ă r i a N o . 6.
n o a s c ă , c ă e x p e d i ţ i a revistei s e f a c e
cu c e amai mare băgare de seamă,
V â n d cuib de 4 căţei pointeri
Dacăvre-unul nu primeşte„Carpaiii"
c e l m a i târziu la 16 a fiecărei luni, cu pedigree, femele, născuţi la 1 Septemv
c a u z a e poşta. Binevoiţi a r e c l a m a
Preţ 800 lei piesa. Simion Marcovici, Turn
fără întârziere I
Str. Numa Pompiliu 16.
m^; r j r i ' r j T i ' " ' r [riii^'i'fnn rriiiiririi iP ii n jiriiuiriririF n ini !i Miiriiiiiiini :i iiji 11 [ijiiiiijiiJfiiM^iniirriiiirijnFEiiHifMiiiHiiiirHiiiiiiniiiiriJiiiMiiiiiiEiiiiMiiiiiiniiJiiiiiiEiiM^iNiiNiiiiJUij
: !

| DORIŢI GHETE BUNE Şl IMPERMEABILE |

I a c e r e r e trimi e m n u m e r e d e pentru vânătoare şi sport |
p r o b ă d i n „Carpaţii". î n d e m n a i prie­
tenii d e v â n ă t o a r e s ă n e c e a r ă a s e ­ adresaţi-Vă cu încreder
menea numere N. R O Ş C A , C L U J §

hiiii i iii iii ni in niiraiiiiiiiiiuiiiiim

Strada Regina Măria N

Unsoare Prevederea părinţilor

Furnizorii
Curţii Regale
cauciucată
pentru piele \i
Y

y
asigură buna situaţie economică a copiilor!
^
W
0

» SCHMOLL«
este unicul mijloc pentru conservarea bocancilor. Conţine
untură de peşte, care moaie pielea, cauciucV, natura! dizolvat
Y
Y
F o r m a cea mai perfectă
a economiei este
asigurarea d e viaţă ^ 0

Asigurarea de viaţăşidă părintelui lmiţtea da­ ^ 0

ceruri, cari astupă porii pielei, împiedecândY apatorieisă pătrundă
împlinite şi î i prelungeşte v i a ţ a prin mul­ ^ 0
în încălţăminte. ţumirea ee-i aduce.
întrebuinţarea uleiurilor scumpe, ca uleiul de
în pori şi distruge p elea.
V A c ericină,
altele, n'au nici un efect, deoarece apa fiind specific
capital. Acest
ridică la suprafaţă, aceste uleiuri din porii pielei,
gurat ea pătrunde \i
sau şi produce reprezintă un ^ 0
l a care lucreaaă
maicapital
grea,poate şi trebue să f i e asi­ ^ 0
orice lucru care reprezintă o valoare
w şi care este expus la un risc.
w
Consecinţe; pierderi de bani, picioare umede, guturai,
N u îutâraiati prea mult să v ă asiguraţi v i a ţ a ;
etc, etc, cheltuiala creşte cu înaintarea î n vârstă,
Unsoarea cauciucată „SchmoW este de o calitate
Incendiul este
Y sigur. fără o întâmplare; moartea este ceva
concurenţă şi în comparaţie cu preţul uleiurilor, Daca omul asigură averea lui contra in­ ^ 0
foarte
eftină. Y cendiului întâmplător, oare nu trebue să asigure ^ 0
Dacă furnizorul Dvoastră nu are această Y marfă,
familia s& ruga-
contra morţii care este sigură?
sfătueşte bărbatul să nu se asi­ ^ 0
ţi-l să comande. Mărimile din comerţ sunt:
l
No. III,
Nevasta V kgr.,
oare
4
k kgr-, 1 kgr. Y gure î*i
copiii ei!
asumă o răspundere prea grea faţă de ^ 0
Y ^ 0
NU SE USUCĂ!! Multe văduve n'ar lupta contra greutăţilor
Y dacă bărbaţii lor s'ar fi gândit să se asigure ^ 0
Alte produse ale fabrlcei „Schmollpasta" Braşov s Y asupra vieţii. ^ 0
Asigurarea este o chestiune de încredere.
Cremă de ghete în cutii şl tuburi. Y Adresati-vă pentru orice fel de lămuriri celei
^ 0
Ceară pentru parchete, pentru mobile fine, pentru automobile şi
mobile vopsite.
Y dintâi întreprinderi de asigurare din A r d e a l : ^ 0
GALOŞIN pentru galoşi şl pentru îmbrăcămintea confecţionată
din cauciuc.
CEARA PT. SKIURI. renumita marcă din străinătate „ULLR".
Cutiile mari sunt eftine, căci nu cumpăraţi tinichea !!
A N U L III * N o . 1 0 . 15 OCTOMVRIE * 1935
illlllllllllllllllllllllllllllll VÂNĂTOARE* PESCUIT• CHINOLOGIE lllimillllllllllllllllllllllll

A p a r e la 15 a f i e c ă r e i luni II P r e ţ u l unui n u m ă r 2 5 Lei ll A b o n a m e n t u l p e un an 2 4 0 , p e j u m ă t a t e an 130 L e i

R e d a c f i a şi a d m i n i s t r a ţ i a : C l u j , S t r a d a R e g i n a M ă r i a No. 3 6

VORBESC ANIMALELE?
de: Lt.-Col. C. ROSETII-BALAXESCU
In fabule, că vorbeau odată lemne şi dobitoace, gâscan. Ţipătul animalului, cu toate că n'a avut 'in­
nu rămâne îndoială. Ţineau chiar foarte folositoare tenţia să fie o comunicare, poate astfel să devină,
discursuri. Dar în viaţa reală? Discursuri ni se mai indirect, una.
ţin — dar mai vorbesc animalele? Altfel zis au do­ Cred că s'a înţeles teza aceasta, potrivnică „vor-
bitoacele posibilitatea şi însuşirea de a se face cu birei" la animale. Şi iată atunci o problemă pusă
voinţă înţelese între ele? Pot ele în mod conştient şi o controversă deschisă — căci cu toată condes­
să transmită semeni­ cendenţa c e o dato­
lor un gând? răm celor mai învă­
Cred că vânăto­ ţaţi decât noi, nu
rii, în general, sumt suntem totuşi obli­
aplecaţi către un gaţi să ne declarăm
răspuns afirmativ. convinşi numai din
Vânătorul care, de politeţă. V o m încer­
pildă, a auzit trom­ ca sa privim puţin
peta de alarmă a in jurul nostru şi din
gâscanului şi a văzut observaţii directe şi
ridicându-se cârdul obiective să încer-
astfel prevestit, face călm să ne tăcem o
ou uşurinţă o legăr părere.
tură de la cauză la Dar e bine mai
efect şi trage o con­ înainte să facem une­
cluzie: gâgâitul gâs­ le distincţiuni asupra
canului a fost sem­ ceeace se poate în­
nal intenţionat, cu ţelege prin termenul
un sens, cu un scop de „vorbire". Căci
evident, o vorbire este evident că dacă
bine înţeleasă de admitem o înţelegere
membrii cârdului. între an'male, trebue
Probă: fuga. să admitem şi exis­
Dl profesor J. A. tenţa unor „semne"
Bierens v. Haan de- prin oare să ajungă
la Universitatea din la comunicări. Tre­
Amsterdam — între bue să admitem un
alţii — nu este însă limbaj, o vorbire,
de aceeaşi părere. dar o ..vorbire" în
(Vezi în referentă sensul cel mai larg
„ L e Mois" no. 40). afl cuvântului — vor­
Animalele nu au birea omului nefiind
vrt-o vorbire susţin O a r e n u e o „ v o r b i r e " l ă m u r i t ă In m i m i c a a c e s t e i g o r i l e ?
decât un caz special,
aceşti învăţaţi. Ceea- cu totul remarcabil.
In ultimă analiză pot exista 3 posibilităţi, 3 grade
ce se ia drept grai, prevestire sau înţelegere reci­
de vorbire în ordine de valoare crescândă: prin
proca! nu sunt decât manifestări involuntare, prici­
gest, prin sunet, prin cuvânt. E necesar să remar­
nuite de emoţia proprie a animalului, manifestări
căm enorma deosebire între sunet şi cuvânt. Cu­
susceptibile să provoace, printr'un fel de inducţie
vântul este un sunet articulat, format din una sau
simpatică, o emoţie de acelaşi fel indivizilor apro­
mai multe silabe, în opoziţie cu sunetul nearticulat
piaţi. Altfel zis, în exemplul nostru cu gâscanul,
(strigăft, plâns, urlet, e t c ) . Ceva mai mult şi demn
acesta n'a prevestit intenţionat ivirea pericoluluî,
de reţinut: cuvântul are, independent de sunetul
ci semnaluil său de trompetă nu era decât o mani­
său însăşi, o semnificaţie pur convenţională pentru
festare proprie, un produs involuntar provocat de
individ, semnificaţie învăţată, însuşită de individ
frică sau surprindere — o emoţie, tradusă astfel de
prin raporturile sale cu alţi indivizi de aceeaşi rasă Să recunoaştem cinstit că sunete articulate, „cuvin­
r
sau d n aceaaşi ţară. Astfel cuvântul „car" are, in­ te", nu putem acorda animalelor — sau cel puţin,
dependent de sunet, o altă semnificaţie convenţio­ în ce mă priveşte, nu pot afirma că aşi cunoaşte
nală pe miailurile Dâmboviţei decât pe malurile Sei­ vreun caz, fie şi unic. Dar de aci a nega orice sem­
nei. Şi ca să termin cu aceste consideraţii, reamin­ nificaţie anumitor sunete produse de animale în
tesc, că vorbirea omului este ceva însuşit, nu ceva anumite circumstanţe, mi se pare ne conform cu
înăscut. Copilul invaţă să vorbească. Un prunc pur- observarea directă. Să discutăm chestiunea pe câ­
sânge român nu va vorbi o iotă româneşte dacă e teva exemple simple.
depus în mijlocul chinezilor. Va vorb. chinezeşte. Cine n'a văzut o cloşcă ducându-şi puii? E de
O capitală deosebire înltre vorbirea omenească şi
ceeace vom putea admite ca „vorbire" la an'male
constă în lacest fapt: vorbirea omului este însuşită,
vorbirea animalului este naturală înăscută, instinc-
tivă. Este, cum spume d. L. Boutan, o „pseudo-
vorbire".
Primul grad c\ „vorbirei" am spus că e gestul.
Toate animalele au putnţa de a face gesturi. La
animalele cu o inteligenţă desvoltată gesturile joacă
chiar un rol important ca mijloc de comunicare.
Fără să m/ai amintesc de foarte expresiva mimică
a maimuţelor, dar noi, vânătorii, avem destule pro­
be privind numai la cânii noştri. Nu insist: de la
datul din coadă până la gudurătură, trecând prin
toată mimica lor, avem exemple destule. Voiu
eminli aci însă că vorbirea prin gesturi e fapt recu­
noscut la furnici. Organul principal de vorbire sunt
antenele. Observaţiile lui P. Huber, Brooa, F. Hu-
ber, Lubbcck, Wasmann, Brun, Forel, Escherich
par a fî absolut concludente în această privinţă. A r
fi şi greu de admis de /altfel, oa în minunata orga­
nizare a laicestor atât de populate colonii să nu existe
vre-o posibilitate de înţelegere între locuitori. Dar
să lăsăm gesturile şi funnicele şi să ajungem la su­
nete şi vieţuitoare mai aproape de domeniul nostru:
păsări şi mamifere, întrebarea este: sunetele emise
de aceste animale constilue un limbaj? Pentru acea­
sta ar trebui să afibă cuvinte; ar trebui ca aceste
cuvinte să fie articulate; ar trebui ca aceste sunate
să aibă o semnificaţie convenţională, însuşită de
utilizatori.
Dl prof. J. A. Bierens v. Haan nu admite la
Gospodina s t r e c u r a laptele m u l s p r o a s p e t . P i s i c a m i a u n ă
animale sunete articulate. Iată ce scrie: „ I n cazul i n s i s t e n t , p e o g a m a s p e c i a l i . O a r e nu v r e a e a s i e x p r i m e
când, la urma urme', s'ar fi putut admite o arti­ o anumiţi dorinţă?
culare în cântecul cocoşului de pildă, un examen
migălos a probat că nu poate fi vorha de silabe deo­ observaţie curentă că la un anumit glas, la un anu­
sebite, ci cel mult de repeţirea unui strigăt". Şi mit sunet al gădnei puii se strâng buluc, alergând
pune apoi următoarele întrebări: Sunatele anima­ de departe cât îi ţin picioruşele, ca să se înfrupte
lelor au vre-o semnificare particulară ? Şi dacă au din hrana găsită de mama lor, pentru ei. Nouă nî se
o astfel de semnificare este ea convenţională, a fost pare că puii au răspuns în mod evident la un apel.
ea stabilită prin raporturile dintre acele animale? Dar cu totul alt glas, alt sunet, altă „vorbire" ob­
Dl prof. Bierens v. Haan, precum şi alţi biologi, servă oricine în alte prilejuri cu totul diferite. A
tind să nege categoric astfel de posibilităţi. descoperit ochiul vigilent al oloştii plutirea hoţeas
Trebue mărturisit că întrebările puse în acest că a uliului? un anumit strigăt — şi toţi puii se risi­
fel, în acelaşi timp foarte general dar şi foarte spe­ pesc de astă dată, de unde se găsesic. intrând în
cial, pentrucă se tinde la o comparare directă între primul adăpost. Ne pare din nou evident că puii
vorbirea animalelor au caracteristicele vorbirei au înţeles sensul acestui sunet de alarmă. înclinăm
omeneşti (caracteristici semnalate mai sus: vorbire deci a crede că sunetele scoase de cloşcă, într'un
însuşită, convenţională, stabilită prin raporturi de caz şi în celall/alt, au avut un scop, au fost voite. Dl
la individ la individ) întrebările astfel puse vor Bierens v. Ha&n este de părere, chiar în aceste ca­
avea mulţi sorţi de răspunsuri negative, în adevăr. zuri, că sunetele emise de găină sunt rezultatul
C A R P A T I I * 1935. No. 10.
lumeţionării normale a unui organ sub efectul unei
excitaţii. Strigătul de spaimă la vederea uliului ar
deveni, indirect, semnal pentru pui, dar nu e pre­
vestire conştientă, voită, „vorbire" către pui. Să
recunoaştem că e greu de decretat într'un fel sau
în celalalt. N'am fost nimeni cloşcă sau pui de găi­
nă ca să ştim precis despre ce este vorba. Totuşi,
sugestiunile dlui profesor numi p a T de loc îndestu­
lătoare ca să ajungă la concluziuni atât de categoric
Cel mal sftrgulnclos . . . v o r b i t o r
negative. Că un anume strigăt să fie produs de o
excitare particulară — sexuală, frică, simplă mani­
festaţie de vitahiHate — e foarte posibil. Dar e pro­
babil că şi sunetele vorbirei omeneşti au avut ace­
iaşi origină. Ceealce importă este că aceste sunete
surait înţelese într'un mod adecuat de animale. Nu
văd deci motive serioase pentru ia se nega, în anu­
mite cazuri, caracterul voluntar al anumitor sem­
nale vocale la animale. Mi se pare chilar că obser­
vaţia ce urmează ar putea fi chiar o probă — lucrul
cel mai greu în astfel de materie. Cine n'a văzut
cocoş, care galant, cu un anumif cârâit îşi invită
cadânele la o trufanda descoperită de el? L a acel
cârâit, găinele se reped ou cea mai mare grabă, o
adevătrată întrecere a celei ce va sosi mai întâiu.
Dl profesor Bierens v. Haan ne spune că cocoşul
227
n'a exprimat decât mulţumirea iui in faţa bobului
găsit, manifestare cunoscută de găini, cari se gră­
besc să alerge. Posibil. Dar d-sa nu ne explică dece
atunci cocoşul nu profită de descoperirea sa şi mai
ales dece nu cârâie la fel de câteorî dă de un bob.
Căci observaţia ne arată categoric că bravul cocoş
oferă în adevăr bucăţica găsită, nevestelor sale.
Cine a avut vre-odâtă găini în ogradă nu poate să
nu cunoască în amănunte această scenă foarte ca­
racteristică. Mi se pare aci, în mod foarte evident,
că acel cârâit special are o semnificaţie bine sta-
bilită, voită — o „vorbire" a cocoşului.
A m cetit că uneori coţofana imită glasul altei
păsări ca să atragă puişorii şi săi consume în li­
nişte. Nu fac caz de această relatare fiindcă,, până
La proba contrară, îmi pare să conţină cam multă
imaginaţie. Dar confirmată, am avea un exemplu
de „ v o r b r e " pe >un plan cu totul superior: o ade­
vărată „învăţare de limbi străine", o emitere da
sunete incontestabil voite, într'un scop bine definit.
Ceva similar, ca concepţie cu plecarea vânătorului
cu ţipătoarea la ţapi!
Dar să lăsăm cazurile suspecte. In ce mă pri­
veşte am observat de pildă la cioara neagră (cor-
vus frugilegus) 4 feluri de glasuri. Nu întotdeauna
mi-am putut însă da seama ce anume sens are un
anumit croncănit. Nu desnădăjduesc să le lămu­
resc. Dar unele semnale sunt de observaţie cu­
rentă pentru orice vânător. De pildă semnalul de
,,aduniare". Trec ciori croncănind peste cer. Fie­
care merge în treaba ei. Dar de undeva, cine ştie
de unde, a răisunat croncănitul „de apel". In acel
loc, chiar dacă pe tot albastru cerului nu se vedea
până mai adineauri decât o singură cioară, într'un
timp minunat de scurt sosesc cohorte întregi. Se
via putea obiecta că semnalul de adunare nu e ceva
voit, ci ,,manfestarea unei emoţii particulare" (mâ­
nie, frică) cum spune dl profesor. Posibil. Dar am
văzut cioroi stând timp destul de lung în vârf de
copac, observând altent rotirea unei păsări de pra­
dă, până când, ca după o lungă reflectare, s'a înăl­
ţat, mut, a luat înălţime, şi deodată, a dat drumul
» la semnal. Dacă emoţie o fi fost, a fost emoţie cu
întârziere mare. Impresia era cu totul alta: de con­
ştientă perfectă, de moment ales. De semnal voit.
Şi vă garantez, perfect înţeles de neamul cioroiesc...
Scopul meu scriind aceste note nu este de a
trece în revistă toate cazurile din cari să se poată
vedea că în adevăr animalele se pot, în oarecare
măsură, înţelege îintre ele. A r trebui prea mult loc,
nu ca să se relateze tot ce este cunoscut, dar chiar
şi numai pentru spicuirile unui singur vânător. A m
vrut, pe de o parte, să aduc în discuţiune o chesti­
une interesantă în sine, iar pe de altă parte să şi
pun în gardă contra unor porniri prea entuziaste
când e vorba de animale. Căci, chiar dacă nu sun­
tem în totul de acord cu concluziile unor autori
conştiincioşi, nu e mai puţin adevărat că trebue
avute în vedere rezervele lor — şi mai ales să iie
fie mereu prezentă în minte despicarea critică a
 faptelor. Trebue să ne păzim de transpunerea naivă cercată experienţă, aduce în plus un sunet, un glas
a operaţiunilor intelectuale omeneşti în creerul ani- inedit la vorbirea lupilor.
mallelor. Din aceste sumare exemple şi disouţiuni cred
Daltă, chiar scriind rândurile de mai sus îmi că problema pusă se înfăţişează cetitorului suficient
1
vine în minte o bănuială chiar în exemplul cu cloş- ' de 'Limpede. Principala grijă a cercetătonuilui ră-
ca. Mă rog, ce se întâmplă cu o găină cloşcă, care mâne, în faţa cazurilor de interpretat, să lăimu-
duce după ea răţuşte? Răţuştele răspund şi ele la reaiscă dacă sunetul, vorbirea, reese ca ceva voit,
,,vorbirea" găinei? Se adună la o chemare, se risi- conştient — sau se încadrează într'un proces de
pese la o alarmă datai în limba găinească? Mărturi- asociaţii de idei, ori în sfera unor manifestări in-
sesc că nu ştiu. N'am băgat de seamă Sau am uitat, stinctive involuntare, sub influenţa momentului:
Dalr ar fi câteva con flux sexual, frică, bucu­
cluzii interesante de rie, etc. „Lătratul" ţa­
tras din această lămu­ pului nu este desigur
rire, poate la imediata vorbire, ci expresia
îndemână a vreunui ce­ imediată a surprinde-
titor. Nu anticipez, dar rei, fricei... Dar chema­
în caz afirmativ, balan­ tul potârnichei răsleţi-
ţa ar atârna mai mult tă de stol? Mai delicat
de partea tezei dlui B'e-
de afirmat. Ea cheamă
rens v. Haan.
şi tovarăşele, de depar­
După părerea mea, te, răspund. Pare a fi
tot în cadrul ideilor vorbire. Să nu uităm
dlui Bierens v. Haan — însă că şi puiul de găi­
manifestarea unei eimo
1

nă stingher piuie cât îl

ţii particulare, cu efect
ţine ciocul — dar ai
secundar involuntar de
alunei impresia clară a
prevestire — se încad­
rează şi cunoscuta alar­ unui strigăt involuntar,
mă daltă de gaiţă) tutu­ pur instinctiv, sub emo­
ror oaspeţilor pădure'. ţia izolării. Nu putem
A m văzut lămurit ţap .socoti piuitul puiului
de capră roşie alarmat vorbire, după cum nu
de prevestirele gaiţelor. e vorbire scâncetul e-
Nu putem totuşi admi­ nervat al puiului de
te un fel de ,,esperan'o" om. Vreau numai prin
animal. Aci intervine o aceste exemple să arăt
chestiune de asociaţii încă odată că în aceas­
de idei. stabilită prin tă materie e necesară
repetarea aceloraşi cau­ o necontenită despicare
ze şi efecte. Exemplele critică a faptelor, dacă
în acest domeniu sunt vrem să rămânem pe
nenuirărate — de la planul serios al cercetă­
gaiţa noastră până la rilor, atât de subtil di­
păsărelele cari ,,preves­ sociate de biologi.
tesc" bivolii şi rinoce­ Şi pentrucă cheiria-
rii africani despre ivi­
cap de ras, cu o frumoasă expresiei vigilentă şi încredere de sine rea unui articol nu e
rea turburătorilor. îmi
atât să epuizeze un
fac datoria să atrag atenţia că suntem aci cu totul
subiect, cât să fie prilej de reflexii şi gândiri
pe alt plan decât al „vorbirei" animalelor.
pentru toţi acei ce au găsit un fir de interes
In schimb, un excelent exempilu de adevărată în depanarea lui — poate vreunul din marii noştri
vorbire animală mi se pare observaţia comunicată meşteri în chematul cerbului va binevoi să reflec­
de dnii prof. E. Botezat şi Dr. I. Philipowicz rela­ teze şi să ne spună cândva, dacă acel fel de vână­
tiv la acea specială prevestire a lupoaicei către că­ toare este sau nu un argument ia teza vorbirei ani­
ţeii ei. Revistele de vânătoare au publicat la timp, malelor. Nu e vorba de un răspuns principial dat
în amănunt, despre ce este vorba ca să nu mai re­ de oricine — ci numai de acela oare cunoalşte adânc
vin aci cu detalii. Trimit cetitorii la articolele auto­ câtă diversitate, câtă subtilitate întruneşte chema­
rilor. Din relatarea circumstanţelor, mi se pare că tul cu scoica, de acela care cunoaşte de câte ele­
era acolo ceva socotit, voit, conştient în purtarea mente trebue să se ţină seama pentru a putea în
lupoaicei şi a felului sălu de prevestire, ceva aare adevăr „duce o conversaţie" verosimilă cu cerbul,
se desface hotărât de bănuiala „manifestării emo­ după felurimea toanelor şi stărilor în care se gă­
ţiei proprii involuntare" a dlui Bierens v. Haan. seşte stăpânul ciutelor. Ne-a desvăluit odată, pasio­
Acea observaţie preţioasă garantată de doi vână­ nant, dl Ieronim Stoichiţia, câteva din aceste sub­
tori de înaltă cultură şi corectitudine, şi de o în­ tilităţi...
C A R P A T I I * 1935. No. 10.
D e s p r e simţurile c a p r e l o r n e g r e
Vânătorul îşi iubeşte vânatul şi se strădueşte
să îl cunoască tot mai bine. Fiecare sezon de vână­
toare îi îmbogăţeşte cunoştinţele; şi nicicând mu,
ştie totul. Unul din farmecele vânătoarei! este toc­
mai emularea dintre vânătorul dotat cu creerii lui
desvoltaţi maiî mult decât la oricare animal dar
care are simţurile mai reduse, şi dintre vânatul, pe
care natura 1-a înzestrat cu simţuri puternice.
In vreme ce se pare că domneşte o unitate de
vederi în ceeace priveşte agerimea simţurilor cer­
bilor şi a căprioarelor, găsim deosebiri de păreri
cu privire la agerimea simţurilor caprelor negre.
Aşa d. e. profesorul Dr. Ernst Küster scrie în un
.articol 'al său, că, caprele negre au simţul vederei
slab- Aceasta declaraţie, făcută din partea unui ce­
lebru chirurg şi mare vânător, era in o mare con­
trazicere cu ceea-ce ştiam despre capra neagră, şi
de aceea mi-am propus, să fac observaţiuni amă­
nunţite, cât mai numeroase, pentru a putea trage
1
o concluziune, pe oare apoi să o pot comunicai to­
varăşilor de vânătoare.
Adesea li se atribue caprelor negre simţuri!' su­
pranaturale. D. e. un simţ, care le călăuzeşte, ca să
poată evita primejdia lajvinelor şi a şuvoaielor de
pietni, care uneori se pornesc din munţi. Este fărră
îndoială, că caprele negre evută' povârnişurile, oare
de obiceiu produc lavine. Dar nu avem nici un te-
meiu să credem, că ele ar avea un simţ, sau un in­
stinct, oare leiar trăda aceste locuri de primejdie.
Exemplul 1. După o noapte ploioasă, se porni
de pe Hamgendgletscherhom o lavilnă de ghiaţă şi
de bolovani. Zburau prin aer pietre de câte un me­
tru cubic, se loveau de stânci, se sf ărâlmau în pietre
mici, producând un zgomot de iad. Păşunea de
munte, pe unde a trecut lavina părea ca bătută de
foc de granate. După o jumătate de ceas, deşi pri­
mejdia repeţirei lavinei maü exista, am vălzut în
acest loc păiscând ILiniştit printre „tocerele de gnai-
nate" un pâlc de capre negre. D e ailtă parte am mai
putut face observaţii, din care am dedus, că caprele
negre presimt schimbarea vremei, Apropierea fur-
tunei.
Exemplul 2- Era timp frumos, senin, fără pic
de vânt. Văd o capră! singuratecă venind în goană
pe stâncărie în jos, coborând cel puţin 1000 metri
miai jos, şi Intrând într'o prăpastie scutită*. După
trei ceasuri se deslănţui un Föhn înfricoşător, pe
'Care 1-a presimţit caspra.
Faţă de aceasta am constatat, că simţurile na­
turale tale caprelor negre sunt excepţional de bine
desvdteite. In regiunile noastre, unde — pe alocu-
* ) Acest prea instructiv articol ne-a fost trimis, cu
prietenoase cuvinte, de autorul, eare este şi un îndrăgostit
de munţii noştri, pe care îi vizitează aproape an de an, la
vânătoare de cerbi. Observaţiunile pe oare le cuprinde pre­
zentul articol sunt făcute în patria autorului: Elveţia.
229
de: Dr. ALBERT LÜTHI, Thun—Elveţia.*)
rea ele sunt prigonite în cursul întregului an de
vânători — caprele negre de sigur s'ar fi stins^de
rouilfl, de nu ar fi înzestrate cu simţuri aspre. Cel
mai desvoltat simţ al lor e mirosul, adecă putinţa
de a simţi mirosul duşmanului.
Exemplul 3. I n revirui bogat în capre negre,
din Vorarlberg, ne urcam spre culme în dosul unei
creste, acoperiţi complect din faţa văzului. Dibuiaan
după câteva capre negre, pe care le desicoperiserălm
cu Zeiss-urile noastre. Vântul era prost, când tră­
gea dinspre răsărit, când dinspre apus. încă delai o
distanţă de 500 metri, animalele, care păşteau până
atunci liniştite, ne luară vânt; devenită neliniştite
şi porniră spre regiune mai înaltă. De altă parte,
1
pe când şedeam nemlişoaiţi pe o masă de piatră, cu
vânt care bătea înspre culme, am putut observa o
capră în părul ei scâlceiat de primăvară, urmată
de ied, urcând spre noi — păscând — până lla o
distanţă de 30 metri, fără să ne bănuiască hairemi.
Exemplul 4- In Septemvrie, dimineaţa la ora
&h, ajungem, cu totul acoperiţi, în vârful unei căl­
dări prăpăstioase, cu pâlcuri de iarbă bună, unde
se ţineau des ţapii tari. Abea am trecut panta, ve­
dem dd3 ţapi fugind în goană mare, dela o distanţă
de 150 metri, cu toatecă, sunt sigur, că nu ne-au
putut vedea. In schimb ne-au luat vânt, trăgând
boarea înspre ei.
Exemplul 5. E mai puţin cunosculţiăl aptitudinea
caprelor negre, de a ladulmeca urma, aşa cum o
fialce cânele de vânătoare. Să dau câteva dovezi din.
practica mea personală. In cursul unei vânătorii,
văd zece capre negre, coborând o coastă. Ajunse
deasupra unui perete, pe care nu îl puteau coborî,
trebuiau să aleagă, să apuce spre răsărit saiu spre
apus. Aleseră un pâlc de brazi deşi. spre apus, şi
intrară în el. După maii bine de 25 minute maii v e ­
niră pe aceaşi cale încă trei oapre. Ajunse şi ele
deasupra peretelui, începură să adulmece pe jos,
cu botul la pământ — şi intrară liniştite pe urma
celorlalte capre, în pâlcul de brazi.
Exemplul 6. In Septemvrie, doi vânători au
luat poziţii deasupra unui perete de stâncă, înalt
de 50 de metri, şi care se întindea în lungime de
vre-o 1500 metri. Pietrişul sfărâmat de intemperii
forma la piciorul peretelui un grohotiş pieziş, for­
mat mai ales din pietrii mici. A l treilea vânător di­
buia dealungul acestei fâşii de grohotiş, cătutând
după piese singuratece- Era o zi fierbinte, uscată;
regiunea era goală. In o pădurice, care zăcea mai
adânc, acest al treilea vânător stârneşte un ţap. N u
a putut trage în el, şi ţapul porni în copce mari
înspre deal, către fălşia de grohotiş dealungul căreia
păşise înainte vânătorul Când a ajuns, prin pietri­
şul cu desăvârşire uscat, la linila paşilor vânătoru­
lui, ţapul sări deodată în aier, alarmat, păirăisi ime­
diat direcţia în care suia până atunci, şi gonâ în tui-
ghiu, acum La vale. Evi­ ena încă neglijată^ într'o
dent: adulmecase urma comună de munte braco­
vânătorului, deşi pietrişul, na toată lumea, în afară
cum arătasem, era uscat. de un o m orb şi o crâş-
Exemplul 7. O zi fru­ măriţă grea de două sute
moasă, rece, de Decem­ de punzi; şi evident ca­
vrie ne găseşte sus, la cea prele negre enau extrem
mai înaltă stână, unde de sperioase. De aceea,
merserăm, ca să obser­ vânătorii erau nevoiţi
văm ailergatul caprelor. sâ-şi înfăşie ghetele de
Zăpada pulverizată e înal­ munte în obiele de pănu-
tă de un picior, — numai răl, ca să nu se trădeze ca­
crestele pietroase sunt măf- prelor, care prindeau su­
turate de vânt, libere. P e netul paşilor de departe.
o creastă, pasc cinci ca* Bastonul de munte era
pre negre iarba sărăcă­ purtat cu cui'ul în sus.
cioasă. Păscând, se trag La caprele negre, au-
spre coasta de către nord. ziull are un rol cu mult mal
In umbra unei creste la­ redus decât văzul. Chiar
terale se luptă doi ţapi. o detunătură de armă, —
care fac paTte din un pâl- oare la o oarecare distan­
cuşor de capre negre. Pe ţă seamănă cu bufnitura
sus se frământă' nori de unei pietre căzute — se
zăpadă. Câteodată ni se fărâmiţează în păraele
psire, că unul sau celalalt stâncoase, şi deranjează
dintre ţapii bătăuşi se pră­ mult mai puţin caprele,
buşeşte în abis. îatăi, din decât observarea unui om-
pădurea de miad jos iasă Exemplul 8. Cu oca­
un al treilea ţap, se apro­ zia unei vânători, autorul
pie. Nu pare a avea însă a împuişoa/t un ţap la o dis­
chef de bătălie. Trece pe tanţă de 120 metri. Mai
lângă ceiljlţi doi, nepăsă­ 1
jos cu 50 de metri stiătea
Autorul, cu un ţap bun din A l p l
tor, şi se îndreaptă spre un al doilea. Fără îndoia­
creasta măturată, de pe care primul pâlc de capre lă acesta a auzit sunetul airmei. înainte de a recu­
dispăruse deja. Fără să pască, ţapul adulmecă' c u noaşte el însă situaţia reală, arma a fost de nou
băgare de seamă toate locurile, unde iau stat capre­ încărcată, şi un al doilea glonte l-ai trimis şi pe el
le, simte urma caprelor în călduri, şi o porneşte în raiul caprelor negre.
după ele- Ţapul neliniştit îşi avertizează tovarăşii, prin
Din aceste exemple se poate deduce cu certi­ un şuerat uişor, cu mult mai puţin puternic, decât
tudine, că, oapra neagră nu prinde mirosul numai şueratul de alarmă al marmotei. Acest şueral une­
din vânt, cu nasul în aer, ci laldulmecă urma de pe ori îi aduce însă ţapului pieirea.
pământ, o recunoaşte. Exemplul 9. Autorul se strădueşte să ajungă la
Auzul caprelor negre de asemenea e foar'.e fin. o ţiiloare „sigură" înaintând greu pe coasta înză­
Totuşi nu-i iau pe deplin fofcsul acestui! simţ, în pezită, pe când camarazii vream să stârnească din
urma multiplelor sunete, care umple lumea munte­ fundul văiî caprele. încă înainte de a ajunge la ţii­
lui. Pietre, care se prăbuşesc, pănalife zgomotoase loare, aude vânătorul şueratul uşor al ţapului. Se
adese înăbuşe sunetele primejdiei. L a înălţimile li­ aruncă în zăpadă, şi observă pe creasta proximă,
niştite, caprele negre nu se deranjează în păscutul la distanţă bună, doi ţapi cu blana deja cum se cu­
lor de sunetul puternic al pietrelor care cad ele de vine de neagră. Glonţul aruncat în grabă îngăduie
ele. In schimb sunetul uşor al pietrelor sub bocan- 1
unuia dintre ţapi, după ce a mal' urcat în copce 5
1
ciul vânătorului , care dibueşte cât de cu băgare de metri, să dispară după creastă. Dupăce s'a consta­
seamă, le fiace să înalţe atente capetele, să) se ridice tat, că ţiitoarea „sigură".-, a fost goală, s'a început
în locuri mai înalte, cu orizont larg, şi să înceapă a căutarea ţapului asupra căruia s'a tras. Cel dintâi
cerceta întreaga împrejurime cu ochii şi ou nările. semn a fost un cocoloş de zăpadă de mărimea unei
Abi'ngerea neatentă a unei pietre cu" vârful de fier nuci, care se rostogolise de sus, şi avea urme de
al bastonului, dă un sunet ictainalcteristie, pe care îl sânge. Deci glonţul zăcea. La sfârşit a trebuit să ur­
cunosc caprele negre, şi îl consideră ca semn sigur căm ţapul căzut, cu punerea capului, diln fundul
al apropierii unui om. De asemenea e un bun mij­ unei prăpăstii.
loc să avertizezi caprele de sosirea ta, dacăl scrâş­ Cel ce voieşte să cerceteze modul de vilaţă al
neşti vre-o piia'tră cu ţintele din tailpa ta. Când ai caprelor negre, îşi va da curând seama, că, daprele
aj'Uinis în apropierea caprelor, trebue să ridici cum negre se comportă în chip cu totul diferit. Altfel
se cuvine picioarele, şi să le aşezi cu băgare de sea­ cele care trăesc veşnic hăiţărite, şi altfel cele din
mă, acolo, unde nu trezeşti ţipet de piatră. Pe vre­ terenurile de protecţie, unde nu le vânează nime­
mea, pe când protecţia vânatului în osmtonul Berna nea şi unde duc o viaţă de nepăsare, neameninţată
CARP A Ţ I I * 1935. No. 10. 231

decât de aquilele regale şi de lavine. In aceste din de multe primejdii". — Dacă aş fi avut să răspund
urmă locuri omul e considerat ca inofensiv. Poţi întrebării: „Oare caprele negre văd rău?" aş fi
1
să te apropii de mai muilteori după olaltă la distanţă răspuns fără greş: „Capra neagră vede foarte bine;
de tragere de câte un pâlc, înainte de a se holtălrî nasul şi urechile îi sunt organe de prevenire —
să se tragă, încet, mai departe; tot aşa după cum ochiul e organul adevărat şi cel mai de seamă pen­
se simte acolo în siguranţă şi mairmotla, care ră­ tru recunoaştere şi stabilire".
mâne liniştită pe lespedea de pilaitră unde se soreşte Chiar capra de casă, care trăeşte sus la munte,
şi pri'veşte nepăsăltoare cum trece prin apropierea observă la 200 metri omul oare se apropie; îşi înal­
ei turistul. Dacă însă voieşti să te convingi despre ţă oapul, ca un căprior, şi încetează să pască, până
agerimea simţurilor caprelor negre, să încerci să ce a cercetat îndestuLitor noua apariţie. Oare am
dihuieşti în revilruri „libsre". Vei ajunge la alte putea crede că capra neagră, care trăieşte o viaiţă
concluziuni, decât cel ce se plimbă prin rezervate, de luptă cu elementele naturei şi cu omul purtător
sau vânează la pândă. Un paznic dinitr'un teritor de ţeaivă cu foc, să aibă ochi mai slabi decât capra
rezervat, care avea dreptul să-şi împuşte câţiva ţapi, de casă, domesticită de atâtea sute de generaţii, şi
nu avea nevoe să se trudească prea tare. Caprele oare trăieşte în un grajd întunecos mai multe luni
1
îl sufereau până la 50 de metri . Cu cât mai grea dearândul pe an?
treabă avea însă el, dupăce a renunţat la postul de Exemplul 10. In Septemvrie 1926, către seară,
paznic, şi a început să vâneze de nou în „liber"- De pe când mă coboram în vale, am observat, de pe o
mult nu a mai văzui omul aşa capre speriosse! creastă, la o distanţă de 200 metri, un ţap, care era
După pritaa stârnire a lor, nu se mai opreau chi- culcat. Şi el mă observase, şi tatuişil rămase culcat.
lometri întregi! Să tragi din aceasta împrejurare concluziunea, că
Domnul consilier Küster, vânăitor La pândă, el nu m'a văzut, ar fi o eroaire. Capra neagră e con-
ajunge la următoarea convingere, dupăce a. făcut ştie, că culoarea ei o protejează!, şi că e greu de dis­
îndelungate observaţiuni: „Din toalte aceste rezultă, tins pe fondul de iarbă gălbue, arsă da toamnă. T o t
că caprele negre vald slab, sau — în cel mai bun asemenea ştie, că din zece trecători, nouă vor fi de
caz — au un văz medi'ocru". aceia, oare vor merge înainte, fălră să o observe; pe
Dacă întrebi pe un paznic de vânătoare din când diacă s'ar stârni, toţi zece ar vedea-o ne­
Oberhasil, cum văd oare caprele negre, vei avea de greşit.
1
sigur răspunsul: „Ele văd mai bine!" Dacă însă sunt pe deplin convins, că, capra nea­
Bătrânul maestru Tschudi sicrie în cartea sa gră, care zace sau paşte, ridicându-şi des Capul să ob­
despre fauna Alpilor: „Mirosul lor extraordinar de serve, vede excelent,— sunt gata să admit că fiind în
ager, ochili l o r şi auzul lor fin, alpălră caprele negre fugă ea vede slab. Când porneşte la fugă îşi'alege tre-
cătoarea ştiută de ea,
aleargă spre ea cu în-
1 căpăţinare, şi e gata să
dea peste vânătorul, ca­
re stă liniştit în ţiitoare-
Aşa mi s'a întâm­
plat — Exemplul 11 —
să văd, cum a trecut
umăr la umăr o capră
neagră, pe lângă un vâ­
nător, care era postiait
pe un brâu de stâncă
de abea 80 cm. Capra
a scăpat fără foc de ar­
mă, din cauza că arma
n u a luat foc.
Când capra neagră
a mirosit omul, dar în­
că nui 1-a văzut, o poţi
auzi cum izbeşte cu pi­
cioarele pământul, mâ­
nioasă. Deîndată ce, în­
să, apare deasupra cre­
stei sau a pietrei' pro­
tectoare fruntea omu­
lui, ea e observată şi
capra va fugi fără în­
târziere.
Capra neagră ade­
se nu se poate bizui de­
In rcvir c linişte... cât numai pe ochii ei-
 pornit, spre grupul de
jos. Vântul trăgea dela
jap spre capre.
Caprele ,aiu obiceiul
să se aşeze, in regiunea
golurilor, pe câte un
colţ, de unde iau vede­
re îndepărtată. Ochiul
cuprinde de aici liber
orizont larg. Nimic nu
scapă privirilor cerce­
tătoare.
Exemplul 16. In­
tri© zi văd un ţap bun,
care îşi îmbrăcase deja
blana neagră, şi se stră­
duia spre un asemenea
ţ,anc-observator, în re­
giunea glelscherilor.
Am ţjiinut sfat cu mun­
teanul, bun vânător,
care mă însoţea, — cum
am putea să ne apro­
piem de el. Răspunsul
a fost clar: „ N u mai fa-
zem nici un pas. Boe-
rul ăsta nu îngădue să
P f i l c d e c a p r e n e g r e In v r e m e a a l e r g a t u l u l se apropie nimenea de
el". Dar să las fără în­
Exemplul 12. Dimineaţa, la orele 6, coboară o cercare u ţap atât de bun?! In asemenea cazuri
n

piesă, verosiml un ţap, pe o coastă stâncoasă. Vân­ încerci să fiaci posibil imposibilul. îmbrăcat numai
tul— aa de obiceiu la această oră — trage la vale- cu pantalonii şi cu cămaşa brumă de iculoarea pă­
Despărţiţi prin o văicea, observăm prin binocluri', mântului, mă târăsc 200 metri, utilizând ca acope­
cum se opreşte ţapul la fiecare colţ de stanică şi cum rire fiecare piatră, fiecare spine, şi privind din vre-
cercetează din ochi cu băgare de seamă terenul de ma în vreme pe furiş către tovarăşul meu rămas în
jos, pe care urmează să treacă. In cazul acesta vân­ urmă. Observ, că e bine acoperit, — numai batiistn 1
tul nuMj putea fi de nici un folos ţapului, el erai bi­ roşie atârnată de bastonul lui ferecat îşi arată un
zuit numai pe puterea ochilor săi . 1
colţ. Ne-am înţeles, că dacă observă că pleacă ţa­
Exemplul 13. P e coasta din dreapta pasc 12 pul, coboară baltista- In fine 'terenul nu mai permi­
capre. Pazn cui D. şi autorul coboară pe o păşune tea mici un pas înainte. Voiam să mă pregătesc li­
de munte deschisă, ca să eijungă la un loc unde niştit de împuşcăitură; dar ţapul mă observase dej<ai,
zbiară) cerbii- Vântul trage pe părăiu la vale, — ca­ şi plecă spre culme. Nu văd să chiteze cu nici un.
prele nu ne pot lua vânt. Deja dela io distantă de semn împuşcătura mea aruncată în grabă. ^Priete­
800 metri ne observă, şi spărgându-se pâlcul în nul meu cu multă experienţă, a avut de nou drep­
două părţi, ccprele pleacă în goană. tate" mă gândesc, şi plec înapoi fără să mai camt
'xoperemânt. „ I I găsim!" mă salută bucuros tova­
Exemplul Ih. In apropierea gletscherului mun­
tele e pustiu. Vitele au fost de mult coborâte în sat.
rănit
răşul. „ E şi s'a aşezat în morena de colo". L o ­
cul indicat putea fi bine apropiat. A m pornit într'un
Ameninţă viscol de zăpadă; Caprele s'au dat mai la
tempo viu, ani ajuns la dtetanţă potrivită şi am îm­
vale şi pasc pe coastele şi povârnişurile ierboiaise
puşcat ţlapul. Ce mi-a păsat mie, că a trebuit să trec
din jurul albiei gletscherului. De un 'an de zile nu
prin apa adâncă a gletscherului: ţapul dorit era al
ia răsunat aia ; nici o puşcătură. Era la orele 6 di­
:

meu, crenguţa cu sânge împodobea pălăria mea!

mineaţa. Deodată încetează să pască caprele, şi go­
nesc speriate spre oullme. De ce, oare? Colo, pe căr Exemplul 17. Vânătorul alege pe cea mai bună
rarea obişnuită <a muntelui, au ajuns trei oameni din cele şase capre negre, pe oare le observă între
până la coliba de jos. Vântul trăgea la vale. Mai turnurile înalte de stânci Deja vrea să desoaţe, când
observ cum se stârneşte încă o ce3tă de 40 de capre vede că iasă din acoperire, cu băgare de seamă, un
la o distanţă de 1500 metri. Scena dinaintea noastră ţap cup/tal. Glonţul îl trânteşte înitr'un şurlău nete­
nu mai cuprinde nici o capră ndaigră — din cauza zit de lavine. Caprele stau fără sfat în jurul celui
văzului ager al lor. căzut. A r fi un lucru uşor să maii cobori două-trei-
Exemplul 15. Capra neagră observă nu numişi Dar Diiana n e a dat darul ei în zori de zi, trebue
pe om. In Iulie 1929 văd un ţap bun, păscând pe o să fim mulţumiţi. Astfel facem exerciţii de stăpâ­
coastă prăpălstiioasă, cu iarbă. Sub el, la vre-o 300 nire de sine şi pe urmă ieşim de după ascunzişul
metri apar câteva capre ileşind dim un pâk de aninii nostru. In aceeaşi clipă ne observă caprele, şi por­
pitici- In clipa aceea a încetat ţapul să pască şi a nesc in goană nebună.
C A R P A Ţ I I * 1 9 3 5 . X o . 10. 233

Exemplul 18. Un bun ţap din regiunea gletsche- 1

de cei mai: şireţi ţapi. — Pentru un oaspe, care nu
riilor observă d e k 500 metri pe cei doi vânători, cunoaşte bine revirul, cea mai bună metodă de vâ­
care îl dibuiau, şi pleacă. P r i o ocolire largă, reu­
n nătoare e pânda sau goana. In regiuni păduroase
şesc vânători să pună între ei şi ţap un ţanc, oare laidese nici nu poţi alege altă metodă. Fără îndoială
oprea vederea ţapului, şi astfel să-i aşeze glonţul apropiatul îţi dă satisfacţiuini cu mult mai înalte.
(acestuiJ şiret bătrân dela o distanţă de abea 35 metri. La lapropiiat aii încordate toate simţurile, ca să ob­
Vânătorul trebue să se ferească nu numai cia servi cât mai de departe caprele, şi să le apropiil,
să niu-1 vadă piesa pe care o lapropie, dar nici alte fără ca ele să iee seama. In goană de cele: mai mul­
capre, care ar fi prin .apropiere, d. e. caprele cu te ori vin numai caprele cu iezii şi piese mici. Ţa­
iezi. De le stârnitm pe aceste, ţapul îndată îşi înalţăl pii bunii întorc printre gonaşi şi se înfundă în vre-un
capul, fără să ne fiii văzut şi el, — urmează pild:. colţ taiilnic, ştiut de ei.
bună a caprelor şi dispare şi el. Exemplul 20. O goană în pădure m i a dat ooar
Exemplul 19. Vânătorul trebue să cerceteze zie să fac o frumoasă observaţie. A m luat ţiitoarea
amănunţit cu bitaoclul terenurile deschise. Autorul cea mai înaltă, la gura unuii şurlău de lavine. C a
a văzut deasupra lui două capre, la distanţă de de obiceiu, am stat cu totul liniştit, cu toatecă abea
două ceasuri de mers- Conformaţia terenului per- peste două ceasuri puteau ajunge la noi gonaşii. Un
nuitea o dibuire fără primejdia de a fi observat. al doilela vânător avea postul mai în jos cu 300
După două ceasuri de urcuş am ajuns la distanţă metrii. P e când a ajuns la el a auzit mijşaare- După-
bună. O acţiune neîntârziată ia avut de rezultat o ce nu a văzut niliriilc, a crezut, că va fi fost vre-un
dubletă frumoasă. iepure stârnit din culcuş. De fapt a fost o capră
Caprele bătrâne, ou multă experienţă, întrerup neagră, oare nebănuind deasupra alt vânător a luat
1
deseori păscutul, se urcă la un loc mai înălţat şi drumul în sus. Pentru mine a fost o mare plăcere,
caută terenul după oameni. E un păcat vânătoresc să văd, cum utilizează aceasta capră toată riidică-
capital, să te aşezi pe o culme „în ziare", ada^â aşa, tura de teren, ca să se ascundă după ea, având bă­
ca, conturele tale să fie proiectate pe firmament. garea de seamă îndreptată către singurul duşman,
Jur în jur, pe o rază de 800 metri alil speriat toate pe oare îl ştia, vânătorul de jos. Când ajungea după
caprele. câte o pantă mică, îşi ridica peste ea numai chiar
Dorinţa caprelor, de a vedea pe vânătorul, pe ochii, oa să caute după tulburătorul bniştei ei». Tru­
care îl bănuesc numai a fi în apropiere, le aduce pul era totdeauna ferit, dinspre duşman. Nu a fost
adese pieirea. înainte de a abtermina aapra tnage- o mare măestrie vânătorească din partea mea, să
rea logicelor concluziuini, vânătorul hliirnic i-ai las capra să se apropie la distanţă mică şi să-i
şi aşezat în spată glonţul. împung glonţul în spată.
Dacă te^au observat Dacă pildele de până
caprele dela- o distanţă în acum nu iar fi convins pe
afara tragerei armei, dar vre-un necredincios, să
că nu alii nici o acoperire, mai citească încă urmă­
oa săi le poţi dibuit mai toarea, pe care o cred ab­
sunt două posibilităţi, ca­ solut convingătoare:
re te pot duce la rezultat: Exemplul 21. L a 21
a) Rămâi liniştit în Septemvrie se urcă doi
apelaiş loc, timp îndelun­ vânători spre culme, pă>-
gat, o jumătate de ceas — şind pe poteca pietroasă,
un ceas. Prin aceasta une­ Oare îi duce la Vârful N .
ori adormi vigilenţa ca­ înainte de a ajunge însă
prelor, care te taxează de acolo, trebue să treacă
un inofensiv nepurtâtor două stânci. Abea a trecut
de armă. primul vânător printre
b) Dintr'o grupă de 3 aceste stânci, la o distanţă
vânători, doi se arată Ca­ de 600 metri se stârneşte
prelor. A l treflaa; se trage un ţap cu blana deschisă
foarte încet după cel mai dintre pietrele unde zăcea
apropiat scut, care să per­ şi plelacă în copce mari.
mită apoi o apropiere. Pentru 'astăzi nu mai pu­
Caprele ţin în ochii cele team avea pe aici nici o
două figuri, — că al trei­ nădejde. Ne-am însemnat
lea a dispărut adese nu locul de unde a sărit ţa­
observă- pul, despre oare eram
Dacă ar vedea' slab convinşi, că are să se în­
capra neagră, dibuttul lor toarcă. Câteva zile după
ar fi o treabă foarte uşoa­ aceasta, revirul era aco­
ră. Ţinând seama de di­ perit de ceaţă umedă- ,,Ce
recţia' vântului şi evitând să facem pe asemenea
să stârneşti zgomot, te-iai vreme? Rămânem azi în
putea apropia foarte uşor (Foto: Dr. A. Lotm) colibă!" a fost prima pro-
l e d d e c a p r ă n e a g r ă
234
punere. „Săi stai lângă focul cald e cu mult mai plă­
cut, dacă înainte aii făcut vre-o ispravă bună. Şii
1
apoi negura se poate şi ridica " a fost a doua pro­
1
punere, Oare apoi a şi fost prilmdltiă. După un urcuş
de un ceas şi jumătate eram la o depărtare de 600
metrii de locul ţapului din zilele trecute. A m aştep­
tat răbdători. De fapt, negura s'a mai subţiat.
„Ţapul e lacasă!" ne încredinţează binoclurile. O
perdea de negură mai deasă ne îngăduie să ne m|ai
apropiem 50 de metri. Când s'a mai risipit, a tre­
buit să ne culcăm ia pământ. După încă câteva sal­
turi de aceste, am ajuns la o distanţă de vre-o 120
paşi. Un zid de burhai ne-a acoperit de nou, nein­
durat, timp de o jumăitlate de ceas, zălcătoaraa ţapu­
lui. Deodată o puşcătură trezi din moţăiala pe ca­
maradul meu. O clipă, când negura s'a spart, mi-a
fost îndestulătoare, oa s;ă observ în acelaş loc con­
tureze ţapului. Ca lovit de trăizneit, căzu într'un
jghilsb apropiat- In felul acesta cel mai mare duş­
man al vânătorului de capre negre: negura, i-ia de­
venit de data aceasta prieten, şi 1-a ajutat să do­
bândească o prladă, oare ar fi fost peste putinţă de
câştigat pe vreme clară. Negura a scos din func­
ţiune cel mai folositor simţ al caprei: ochiul. Nasul
şi urechea nu au fost influenţate de negură.
Care adevărat vânător de capre negre nu ne
va da dreptate, când afirmăm, că pe vreme de ne­
gură se întâmplă să cazi peste capre negre, fără ca
ele să-ţi fi observat apropierea; de câteori ne ni-
zuim, încă de cu noapte, spre un loc unde voim să
vânăm, şi în cakiai noastră stârnim capre negre, al
Căror zgomot de paşi ne trădează mitea depărtare
la care am ajuns de ele.
Puterea vizuală a caprelor negre e foarte mult
influenţată de timpul neguros, de crepuscul- In ase­
BUSTUL DIN
In 24 Septemvrie M. S- Regele Carol II in dră­
mui Său spre codrii clocotitori de muget de cerb a
făcut un pios popas, ca să desvelească bustul de
bronz al Regelui Ferdinand 1, ridicat în piaţa Gur-
ghiului.
Gurghiu — sat adunat la gura muntelui, dea­
supra căruia de atâtea zeci de ani străjueşte protec-
toară Diana. Zi de sfârşit de Septemvrie, când vâ­
nătorii celui mai măreţ vânat pornesc să-l caute în
adâncuri de văi misterioase şi în tainiţe de păduri
seculare. Rege-Vânător, desvelind imaginea de veş­
nică pomenire a unui Rege-Vânător.
Statuile de aiurea vor reaminti generaţiilor ce
vin pe Cel ce a răsturnat graniţe duşmănoase şi a
tras hotar larg cuprinzător al Neamului Românesc.
Bustul din Gurghiu e menit să întărească în amin­
tirea vânătorilor pe Cel ce de fapt a renăscut vână­
toarea românească.
In vremile de glorioasă înviere naţională vână­
toarea era pe povârniş. In Vechiul Regat, sistemul
patriarhal în care trăia vânătoarea oblăduită în
•oarecare măsură de întinderile mari ale moşiilor
boereşti, încetase să o mai ocrotească, deodată cu
fărâmiţarea moşiilor. In nouile provincii războiul
C A R P A Ţ I I * 1935. N o 10.
menea conidiţiuni atmosferice dibuitul caprelor e
1
mult mai uşor, — ca şi lapropiatul cocoşului de
mesteacăn, ciaira te sufere cu mult mai bine pe vre­
me acoperită decât pe senin.
Fiecare sezon de vânătoare învaţă pe vânăto­
rul care se ştie gândi în mod critic, câte greşeli a
făouit el în lunile treculte. Când, la sfârşit de sezon
îmi scot bârna din ochii proprii, văd, că ea se com­
pune mai aies din subevaluaireta ochiului caprelor
negre, din faptul, dă vânatul a observat pe vânător
înaitnlte de vreme. Tocmai din cauza vederei atât de
excelente a ictaprelor negre e mia|il uşoară vânătoarea
lor în terenuri, unde coastele care formează cul­
mea principală, sunt întretăiate de culmi laterale,
în formă de culise. Aceste îngălduesc un dib neob­
servat dela mare distanţă.
Fiaiculttelbea de a recunoaşte figura omenească
nemişcată, e rău desvotată la caprele negre, — mai
rău decât la miarmotă, la vultur, la corb. Dar acesta
e un defect, pe care îl vedem ia multe săUbătăcituncL
Preponderanţia omului faţă de celelalte vieţui­
toare se îrrteme'laiză în prima linie pe desvoltarea
crcerului mare. Simţurile omului sunt mai silabe de­
cât ale celor mai multe animale. Omul stă ou ochii
şi cu nasul lui neputincios în urma cerbului rănit,
pe când limierul recunoaşte imediat şi urmăreşte
fără greş aceasta urmă, până la vânat.
Dar omul recunoaşte, după formă şi culoare,
şi vânatul nemişcat!
Mal'J e nevoe să tragem concluziile vânatoreşti
din experienţele, pe care le-am înşirat acum? Iva
vânătoarea de capre negre parola este: „Să vezi,
fără să fii văzut". Farmecul urmăririi lia capre ne­
gre, zace tocmai în agerimea simţurilor 'acestui ne-
întrecui; vâra;4.
GURGHIU
şi revoluţia răsturnaseră severele discipline de mai
înainte.
Vânătoarea se degradase la o vastă campa­
nie de scădere, fără milă, fără zăgaz, fără raţiune,
acoperind patima orice urmă a marei îndatoriri
vânatoreşti: ocrotirea. Adevăraţii vânători priveau
cu dureroasă resemnare prăpădul. In înfrigurarea
clădirii temeliilor noului stai, câte probleme pri­
mau, câte nevoi mari de stat cereau toată atenţiu­
nea, toată încordarea!
Glasurile de jos ar fi răsunat în pustie şi de­
zastrul ar fi continuat, dacă nu se ridica glasul Re­
gelui şi pilda Lui- Patronând înjghebarea nouei or­
ganizaţii vânatoreşti — lege, Uniune, — ridicând în
faţa tuturor marea poruncă a ocrotirii, pilduind
îrin severa măsură ce şi-o impusese armei, neince-
tând să aibă sub ochi desvoltarea arborelui sădit —
Regele Ferdinand rămâne pentru vecie Marele Cti­
tor al vânătoarei româneşti.
Revista ..Carpaţii" care a pornit, acum trei ani,
în drumul ei cu imaginea Lui şi cu gândul să con-
iribue şi ea la desăvârşirea operei vânatoreşti înce­
pută de El, se închină cu evlavie şi cu recunoştinţă
în faţa bustului dela Gurghiu.
CARPAŢ1I * 1935. X o . 10.
O c r o t i r e a vânatului
s ă fie în a r m o n i e c u interesele îndreptăţite aie ţ ă r a n u l u i
Este regretabil că până azi nu a apărut, din
peana unuia dintre cei mulţi scriitori în chestii vâ-
nătoreşti, pe care îi avem, monografia) mistreţului
Ţării] noastre, cum aivem una despre urs, scrisă de
d. Emil Witting.
Posibil că mulţi vânători de azil nu ştiu, că
până în anul 1880, abia am avut mistreţi în jude­
ţele din mijlocul Ardealului. In anul 1865, în jurul
comunei Cincul-mare, a fost semnalat un vier soli­
tar, oare urmărit de câni ciobăneşti s'a scufundat
lângă o moară sub ghkvţă şi a fost dmorât de ţărani
cu prăjini şi securii. Pielea şi colţii; acestui vier le-a
cumpărat renumitul vânător Frideric Schmidt pri­
marul comunei Gihcul-mare, care în timp de 5 anii
înzadar a urmărit vierul acesta la pândă şi cu goană.
Comandând Generalul de pe vremuri al Ardea­
lului Principele Montenuovo din Siibiu şil-a expri­
;
mat dorinţa de-a avea trofeul acesta rar, care i a
fost cu plăcere oferit. Câţi mistreţi capitali sunt
vânaţi astăzi fără de-ia se lua în seamă? Cine a avut
fericirea să vadă expoziţila de vânătoare orgamizată
M
M A I L I C K
235
de: Dr. VICTOR CAPESIUS,
medic pensionar, Miercurea-Sibiu
anul acesta în Bucureşti, &• putut vedea, pe lângă
multe recorduri mondiiale şi cei mai frumoşi colţi
de mistreţi din lume. L a începutul secolului prezent
a luat parte la prima sia vânătoare de mistreţi cu
câni, un vânăltor de valoare dl H. H. în vârstă de
peste 70 ani. Un vier aapitail foarte gras a fost
atacat de trei câni ageri, oari l-au oprilt în loc. Vie­
rul grohăia furios, bătea din fălci şi se repezi la
câni. Bătrânul vânător .apropiindu-se de vierul puş-
cat, ia oftat ridicând dureros ochii către cer ^Doam­
ne de ce m'am născut cu 50 de ani prea curând?
Vânatul de mistreţi cu câni este cel mai frumos vâ­
nat ce există", — ştergându-şi sudorile de pe obra­
zul plin de tinereţe, însângerat de spinii prin oare
a trecut şi de pe mustaţa lui albă ca zăpada. Este
datorinţa noastră, ca pe acest animal mândru, să-1
păstrăm şi urmaşilor noştri, întrucât va fi posibil.
Gum am amintit mai sus, mistreţul în judeţele
Ardealului a fost o adevărată raritate. E fapt indis­
cutabil insă, că până în anul 1895 s'a înmulţit în
toate judeţele Ardealului în aşa fel încât periclita
îşi S T A M P A R A M A N I A .
agricultura. Fără radio s'a răspândit ştirea apari­
ţiei catastrofale a mistreţilor în tot Ardealul. Pe
lângă filoxera ce a nimicit viile ţăranilor, a mai
apărut şi această nouă plagă asupra capului lor.
Ţăranii erau disperaţi. Autorităţile erau conster­
nate. Pentru a încuraja vânătorii, s'a înfiinţat in
fiecare judeţ fonduri din cari se plătea de fiecare
inilstreţ împuşcat 3—5 florini premiu, ¡asa zisă „Tag-
lia". Bani frumoşi în acele timpuri. A durat oare­
care timp până au constatat vânătorii , că, vânarea
mistreţilor se poate face cu bun succes numai dacă
se face cu câni. S'a dovedit, că cânii ciobăneşti cari
se foloseau lia prinderea viezurilor, erau foarte buni
şi la vânatul mistreţilor. In scurt timp după aceea
s'a dovedit, că nu trebuie să fie cânele de vânat
pentru mistreţi dintr'o rasăi specială, ci d/u orice
rasă sau încruciişare de rasă pot ieşi câni buni pen­
tru vânarea mistreţilor. Cel mau bun câne al meu
de mistreţi a fost un pointer englez eumpăralt dela
firma Schlosser şi Karsay din Dumbrăveni. In Să-
cuime am văzut un câine de rasa Pintscher de mă­
rimea unei mâţe de casă, cu care proprietarul său
a împuşcat mulţi milstreţi. Un alt vânător obţine
rezultate foarte bune folosind la vârnairea mistreţu­
lui corcituri de foxterrier cu câni de şobolani, cari
încap cu uşurinţă psitru bucăţi într'o rani|ă.
Aşadar s'a declamat răsboliul fără, milă în con­
tra mistreţilor şi vânătorii ţărani după plăcere pu­
teau urmări mistreţii chilalr şi în timpul când erau
scroafele pline cu purcei. îmi aduc cu multă, scârbă
amilnlte, când sim văzut cu ochii, moi un vânător ţă­
ran venind la pretură cu patru piei de scroafă şi 2
corfe pline cu purcei nenăscuţi încă, în număr de
28 bucăţi, scoşi diln scroafele asasinate. Ucigaşul
pretindea premiu pentru toate cele 32 iciaipdte ucise.
P e lângă toate lacestea numărul mistreţilor a cres­
cut înainte. Judeţele au fost silite să suspende pre.
miul deoarece şi fondurile de pe acea vreme, ca
multe din cele de azi, s'au epu'zait. Eu personal îmi
:
exp'. c înmulţircia! colosală a mistreţilor în felul ur­
mător: într'o iarnă grea l'lps'tă de hrană, de exem-
C â t e v a t r o f e e de mistreţ, ale D l u i U r . V . C a p e s i u s
piu, au emigrat din munţ'Ji rasăriteni 5 scroafe şi
un vier, mergând tot înainte spre şes, până au gă­
sit în pădurile extinse de stejar hrană multă şi plă­
cută. Aceste 5 scroafe în primăvară au fătat câte
8 purcei, deci s'aiu înmulţit la un cârd respectabil
de 46 aaipete în primul an. In al doilea an din nou
s'au înmulţit cu 40 purcei, liar în ial treilea an, dacă
presupunem că din cei 40 purceii fătaţi prima oară
laiu fost 30 scroafe şi 10 vieri, au fătat deja 35 scroa­
1
fe şi numărul purceilor acestora a putut ajunge la
cel puţin 250 bucăţi în total. Deci după un timp de
3 anii numărul cârdului a crescut la 336 capete. Se
poate deoj presupune că în 15 ani, adecă din 1880—
1895 numărul acestor mistreţi s'a urcat la câteva
miti. In orice caz teoria mea, chiar dacă ar fi fialsă,
arată fără greutăţi posibilitatea enormă a expansiu­
nii mistreţilor, ciain înmulţindu-se au fost siliţi să
se împrăştie în taate părţile unde au găsit păduri
şi hrana necesară.
Există o vorbă ungurească: „Vânătoarea e pa­
siune domnească". Foarte bine! — Dacă azi dispu­
nem de revire bine populate şi ocrotite cu vâinail
mare, apreciat de toată lumea, se datoreşte „Dom­
nilor", diln ţară şi străinătate, cari investesc sume
considerabile pentru menţinerea, prăsirea şi ocro­
tirea vânatului. Prietenul meu Petru Lavu din Căr-
pilniliş contrazice acest proverb şi spune că „Dorul
de vânat nu este o pasiune domnească, ci o boală
moştenită din părinţi". Are şi el dreptate.
Mistreţul ne oferă şi nouă — minores gentiUm,
— celor oul pungă slabă, ocazie de-a simţi plăcerile
înailte ale vânatului mare.
Mistreţi) sunt foarte reziistenţi, atât la boală cât
şi la foame şi nu pier oricât iar fi de grea iarna şi
zăpada cât de mare, chiar dacă nu ar găsi' jiiir şi
ghindă de loc. Pot afirma că nici lupii, cari de
exemplu în anul 1933 au fast în numălr foarte mare
în revirurile noastre, n'iau mâncat mcA un mistreţ
nici din cei 4 purcei, a căror mamă a fost împuş
cată şi ei umblau singuri.*)
Un vânător vestit şi cunoscut ocrotitor al aa-
prelor roşiii a apreciat într'o revistă vânătorească
cu câţiva ani în urmă, Că numărul mistreţilor în
judeţul lui ar fi de 200—400 bucăţi. Cred că în ju­
deţele învecinate, acest număr nu poate fi cu mult
mai mic. Dacă în unele regiuni s'ar observa azi o
scădere numerică a mistreţilor, aceasta se poate
datori unor motive loaale, boală sau exploatare de
: 1
păduri, acolo unde-şil aveau refugiul şi adăpostu .
Am văzut îna'nte cu 10 ani într'o pădure un ade
văralt cimitir de mistreţi, unde zăceau peste 30 sche
lete, toţi morţi de oarecare boală. Doi anii! după
rceea am găsit pe acelalş loc 40 mistreţi vii' şi să­
nătoşi.
Un ţăraln, a prins acum 30 ani, doi purcei fatali
în aceia zii, pe oare i-a aidus acasă punândui noap
tea la scroafa lui tot de atunci fătată, care i-a pri
mft şi hrănit ca pe purceii ei. După vreo 5 săptă
mân? purceii de casă şi scroafa au murit de o boală
* ) Dese experienţe arată totuşi, că in ierni cu zăpada
maro se prăpădesc mulţi mistreţi, slăbiţi de foame, şi închişi
în câte o vale, din care nu mai pot ieşi De altă parte Sn
stomacul lupilor împuşcaţi iarna de câteori găsim pătr do
mistreţ! N . R.
ce bântuia în comună. Cei sălbatici au rămas în
vaaţă până când iau fost omorâţi de ţăran cu cuţii-
tul. Aproape în (toate părţile ţării putem constata
şi azi o mare creştere a numărului mistreţilor, cari
pe ailocurea sunt o adevărată plagă.
A formaţiunile făcute de unii colegi de vânătoa­
re în „Revista Vânătorilor" şi ,.Qarp)aţii", că pagu­
bele cauzate de mistreţi ar fi „minimale" şi s'ar
putea plat' cu uşurinţă din partea Societăţilor, le
it. F E U S S N E K :
găsesc ou totul greşite. Cunosc multe regiunii unde
mistreţii fac pagube enorme in sămănăturile apro­
piate de păduri, ducând agricultori] la disperare. In
aceste regiuni se aprind focuri noapte de noapte,
cânii legaţii Jia capătul semănăturilor latră neconte­
nit, iar ţăranii cu fel de fel de mijloace, ca trâm­
biţe, clopote, dobe şi pistoale, alarmează nopţile
liniştite apărându-şi avutul. P e lângă toate aceste
măsuri mistreţii pătrund pe iici pe calo în holde,
porumb, ovese şi cartofi, distrugând după felul lor
postaţi întregi de sălmănături. A m văzut anul acesta
UT» loc de un sfert de jugăr in oare 5 mistreţii au
:
d s*rus peste 300 fire de porumb, într'o singură
noapte. Timpul dela 1 Iunie până la 15 Septemvrie
este foarte lung şi în aceste cam 100 nopţi mistreţi^
ca oaspeţi nechemaţi, cauzează agricultorilor pa­
gube foarte însemnate distrugând chiar de 4 ori
|
mai mult decât mălnâncă. N e putem deci închipu<i pa-
guibele „minimale" amintite de unii colegi în revis­
tele lamfentite, cauzate de cei 200—400 mistreţi în-
tr'un singur judeţ în v r e o 100 nopţi! Pagubele aces­
te „minimale" socotite pe toată ţara se urcă La mul­
te sute de vagoane. Legea vânaltului prevede, Căi
arendaşul este răspunzător de pagubele cauzate de
mistreţi. Până azi nu-mi este cunoscut încă nioi un
aaz când arendaşii să fi plătit o asemenea despă­
gubire. Vânătorii se referă la o jurisprudenţă a fo­
/, /fir-/ V •' '
O P R I Ţ I
iiilui competent (nefiiind jurist nu cunosc acest f o r ) ,
prin oare se precizează, că numai în oazul când
1
arendaşul ocroteşte în revirele sale mistreţii pe care
îi aire în permanenţă, punându-le iarnia hrană şi
când nu va face tot posibilul prin alungarea şi uci­
derea! lor, poate fi făcut responsabili pentru dauna.
Această hotărâre o găsesc foarte bine motivată şi
dreaptă. Dacă arendaşul face tot ce-i stă în putinţă
pentru alungarea şi nimicirea mistreţului, ar fi o
nedreptate să se pretindă să plătească şi despăgu­
biri, fapt ce ;ar aduce dela sine la disolvarea tuturor
societăţilor rurale de vânătoare, cari azi pe lângă
mari sforţări abia pot să menţină ordinea dorită şi
respectarea legilor vânatului, fiind în imposibilitate
de-a îndaaa dela membrii lor şi taxe de despăgubiri,
deoarece majoritatea membrilor sunt ţărani, cari
nu dispun de parale.
In cazul, că s'ar acorda asemenea despăgubiri,
238 CAHPAT1I 1935. No, 10.

ţăranul nu şi-ar inai apăra moşia sa, şi-ar anunţa adevăraţi, de cari, har Domnului avem destui, nici
pagubele lia primărie iiar preţuitorii comunali n j până acum nu împuşaau scroafe pline, chiar îna­
ar avea die făcut altceva, decât să circule dintr'o inte de-a fi aceasta oprit prin lege. înţeleg, că scroa­
parte a hotiaruilni în altia, să preţuiască pagubele fa să fie scutită de împuşcat din 1 Martie până în
cauaate. — Se naşte întrebarea, când o comună — 1 Iulie, dar nu înţeleg, de ce să fie scutit în acelaş
lipsită de păduri cu hotarul in apropierea altei co­ timp şi vierul şi purceii dela 1—2 ani?
mune, chiar a altui judeţ, cu alt arendaş şi cu pă­ Pentru a putea satisface plângerile ţăranilor,
duri mari de unde vin mistreţii — sufere daune, sunt de părere că ar fi în interesul tuturor, să se
cine ar putea fi tras la răspundere? Ce se întâmplă libereze vânatul mistreţilor cu cânii dela 1 Iulie
azi, dacă mistreţi aiu devastat, grâul, ovăsul sun până la 28 Februarie. Mă tem că dacă nu se v o r
porumbul unui sau mai multor ţărani? Păgubaşul lua măsuri severe şi legale contra mistreţilor prea
se va duce la primărie, oare va aviza pe arendaş sporiţi din an în an, vom ajunge în curând la ne­
şi acesta sau şeful Ocolului SillvJc în Dumineca sau plăcuta situaţie a-i suprima prin toate măsurile,
sărbătoarea cea mail lapropiată, via pune în picioare chiar ş; cu otravă. Eu însă nu aş dori să ajung ace­
30 vânători şi de 2 ori atâţia gonaşi, făcând vână­ ste timpuri.
toarea obişnuită, al Cărui rezultat va fi nul, deome- Cetitorii acestui articol vor crede că: autorul
ce omul nu poate pătrunde în desişul în care se adă­ lui, este un puşcaş nestăpânit şi nu un vânător se­
posteşte mistreţul. In alt caz păgubaşul va alerga rios. Sunt în etate de 64 ani, vânător de 44 ani, am
la cel mai cunoscut vânător din jur care are şi câni împuşcat în total până azi abia 61 de mistreţi. Un
buni, rugându-1 plângând, să iasă şi să alunge mis­ rezultat destul de modest, care un vânător harnic
treţii. Vânătorul face din umeri spunândui, că re­ îl poate obţine în decurs de 3—4 ani.
gretă dalr până (la 15 Septemvrie nu este voie a 1
Trăind o viaţă întreagă la ţară şi văzând cu
vâna cu câni. Bietul păgubaş strânge pumnii şi zice
ochii năaâzurile şi pagubele lor, m'am simţit obli­
„Pare, că sunteţi vorbiţi, am fost la domnul Ioan
gat să scriu acest articol. Ocrotirea vânatului păgu­
şi la dl Nilcolae şi) nici unul nu vrea să vie. Dar eu
bitor nu trebue să treacă limitele trase de interesul
ştiu care e vina. Vă sunt prea slialbi porcii şi aştep­
general, şi acolo, unde mistreţii au ajuns o plagă,
taţi să se îngraşe din bucatele noastre până la
trebue să se iee măsurile trebuitoare!
toamnă". Dacă îi aminteşti de ocrotirea vânatului
îţi răspunde, — ,,Da domnule — ocrotiţi puii de
mistreţi, de iepuri şi' de căprioare, nu ocrotiţi avu­
tul ţăranului şi al copiilor lui. Gândiţi-vă şi la ocro­
tirea noastră! Noi formăm 85% din populaţia ţării!,
noi avem copiii cei mulţi, cari formează armata
ţării, fiindcă domnii abia au 1—2 copii şi primesc
regulat la lună lefuri mari. P e noi când nu ne bate
ghiaţa, ne arde seceta şi dacă scăpăm de aceasta,
marii vine şi arsul strugurilor, iar pe deasupra pa­
gubele cauzate de mistreţi, cari mancă pâinea şi
mămăliga din gura copiilor noştri". La propunerea
mea să facem o goană răspunde: „Ce domnule?
vrei să faci goană în Cărpinişul col mare? Nici cu
o sută de oameni mu scoţi porcii de acolo, doar e
mai deasă pădurea decât cânepa şi plină oui spini.
De aci numai cu câni harnici îi poţi scoate".

In anul curent turme întregi de mistreţi fac

pagube mari în jurul alor 4 comune învecinate,
deşi s'au făcut câteva goane, — fără rezultat. In
schimb unul sau doi vânători cu câni buni, ar pu­
tea alunga mistreţii în altă parte, satisfăcând plân­
gerile sătenilor, Cari aşteaptă cu mai mult dor de­
cât vânătorii ziua de 15 Septemvrie. Fapt este, că
vânătoarele făcute cu gonaci în timpul cât frunza
stă pe arbori nu au nici un rezultat. In asemenea
goane a fost împuşcat la Cluj un vrednic şi bun
vânător în loc de mistreţ. Acelaş lucru s'a întâm­
plat în comuna Doştat, jud. Sibiu, unde pădurarul
a fost împuşcat în picior de un vânător, tot în loc
de mistreţ. Timpul pentru goană poalte fi numali
iarna, când frunza e căzută.
Legea noastră, oare reglementează vânatul, este „Ce sunt aceştia?" Punem la încercare cunoştinţele
una din cele mai moderne legi de asemenea fel din
ornitologice ale cititorilor noştri, când le facem această în­
Europa. Mistreţii pot fi mulţumiţi cu aplicarea le­
gii, fiindcă le asigură o linişte complectă timp de trebare. Ii rugăm să ne trimită cât mai mulţi răspunsul lor.
aproape 2/3 an, sau 7 lnni şi jumătate. Vânătorii Vom publica numai numele celor ce au dat răspunsul corect-
 CARP AŢII * 1935. No. 10.
Proiectilul d e v â n ă t o a r e
Proiectilele cu cămaşa complectă ,a armelor militare de
calibru mie — 5 până la 8 mm. — au fost construite pentru
scopuri militare. Se urmărea putere de penetraţie mare, care
vsă facă posibil să fie scoşi din luptă eventual mai mulţi ad­
versari cu un singur glonte. I n capacitatea de luptă trebue să
fie numai una temporară şi nu reclamă nici decum omorârea
contrarului. I n felul acesta se inventă proiectilul cu cămaşa
complectă, un proiectil, care în asemănare cu gloanţele de
plumb de mai înainte are un efect, relativ, uman. Proiectilul
•cu cămaşa complectă poate fi folosit la vânătoare cel mult
în oazuri cu totul speciale, nu însă şi în chip normal, întru­
cât dela un proiectil vânătoresc aşteptăm să doboare vânatul
în clipa focului, sau în cel mai rău caz, curând după î m ­
puşcătură. De aceea proiectilul cu cămaşa tare a suferit mo­
dificarea indicată de scop. I-se dădu o bază închisă, solida,
:şi un v â r î p o t r i v i t pentru deformare, şi anume un v â r f lat
sau ogival, un vârf g o l ; m a i î n urmăl — din motive balistice
i se dădu un v â r f de ara­
mă, g o l .
Aceste proiectile dau
efecte de adâncime, dar în
aeeeaş vreme şi efect la­
teral, întrucât ele se di­
formează, luând formă de Fig- Cartuş 9.3x74 cu proiectilul cu cămaşă tare
•ciupercă şi în felul acesta
produc o mai puternică
zdruncinare a ţesuturilor.
I n acest cadru se
mişcă apoi diferitele con­
strucţii d e proiectile, ur-
smărindu-se î n principal, Flg. 2. - Cartuş Mannllcher-Schönauer, 8 mm cu proiectil cu cămaşă „H"
ca proiectilul în urma
energiei sale să se f âlrâmiţeze în corpul animalului, şi prin
• aceasta să dee un efect mai puternic. Dar în aeeeaş vreme, Ca să se ajungă scopul, şi lia proiectilul „ H " e nevoe de v i ­
prin tendinţa aceasta, s'a renunţat la rana d e ieşire a glon­
ţului.
Un proiectil de vânătoare, de construcţia cea mai mo­
dernă, trebue să aiba următoarele calităţi:
1. Putere de penetraţie, calitate, pe oare o au toate pro­
iectilele cu cămaşă tare, tipuri vechi şi tipuri noui.
2. Efect hydrodinamie, care se poate obţine numai prin
o viteză mare la punctul de lovire. Lichidele din corpul ani­
malului sunt împrăştiate, prin lovire, cu enormă putere şi
prin aceasta produc o paralizare ia firelor şi a centrelor ner­
voase. P e această mecanică se întemeiază efectul aşanumit
„fulgerător" al împuşcăturei.
T. Efectul schijelor, adecă se cere, ca o parte a sâm­
burelui şi o parte ,a cămaşei să se sfărâme în părticele cât
mai mici, aproape să se pulverizeze. Cu această! ocaziune
schijele cămăşii tari se v o r mai împrăştia şi în urma puterei
centrifugale născută prin rotaţia proiectilului. A ş a se ajunge
la o mare distrugere a ţesuturilor, iar aceasta. împreună cu
• efectul hydrodinamie dă ceeace numim „efectul de şoc". Dar sfărâmă cămaşa. Miezul de plumb de cele mlai multe ori ră­
nu e permis, ca s i se fărâmiţeze î n t r e » proiectilul, deoarece
vânătorul modern pretinde şi rană de ieşire, întocmai cum
pretindea şi vânătorul epocei proiectilelor de plumb, aşa, ca
să rămână după vânatul rănit urmă de sânge.
Numai proiectile cu o construcţie specială pot face faţă
tacestor cerinţe. ( F i g . 1).
Asemenea proiectile sunt:
1. Proiectilul cu cămaşa tare. Acesta are cămaşa con­
struită d i n Tombak. Partea anterioară a cămaşei e foarte
subţire, ITn v â r f o g i v a l de plumb, unul g o l , sau unul de ara­
mă g o l favorizează spargerea în ţăndări a părţii dinainte.
T a r t e a dinapoi a cămaşei e foarte groasă, astfel că ea nu
239
de: Lt.-Col. ROLAND SCHNEI DE R-SSNY DER
se sfărâmă nici dacă loveşte în oase mari, ci traversează cor­
pul animalelor, producând d e cele mai multe ori o rană de
ieşire mai mare decât calibrul proiectilului.
Eu utilizez asemenea proiectile (8X56 Mannlicher-Sehö-
nauer şi 9,3X74) de 6 ani. Rana de intrare e întotdeauna d e
mărimea calibrului, zdruncinarea internă enormă, face aproa­
pe totdeauna o rană de ieşire mult mai mare decât mărimea
calibrului.
Aceste proiectile cer viteză iniţială şi d e l o v i r e înaltă,
fără de care nu au efectul arătat aici. E fără rost să utili­
zezi aceste proiectile din cartuşe şi din arme fără asemenea
calitate de mare viteză. Cartuşele cu proiectil cu cămaşe t a r e
sunt fiaibricate de „Berlin—Karlsruher Industriewerke" ( M a r ­
ca , , D . W . M . " ) în Karlsruhe (Baden).
2. Proiectilul cu cămaşa „ H " , e produsul firmei „Hhfein.-
Westf. Sprengstoff A . G. î n Nürnberg. ( F i g . 2).
Proiectilele „H" au o cămaşă fabricată din un amal­
g a m de nichel şi d e fier
(asanumită „cămaşă de
oţel"), care are un inel
intern. Acest inel pune o
stavilă zonei de sfărâma­
re ia proiectilului. Partea
dinainte a cămaşei şi a
sâmburelui de plumb se
sfărâmă, şi sfărâmarea e
promovată p r i n faptul, e ä
vârful proiectilului e g o l
sau e făcut din aramă
goală dinlăuntru. Partea
a doua a proiectilului v a
traversa şi oasele tari, nu
sa sfărâmă şi produce aproape totdeauna o rană de ieşire.
teză iniţială şi de l o v i r e foarte înaltă. F ă r ă de aceasta, utili­
zarea acestor proiectile e fără rost.
Ambele fabrici au ţinut seama de această fundamen­
tală cerinţă.
Ambele eonstrucţiuni însemnează un enorm progres şi
nu putem decât să recomandata vânătorilor de vânat mare
să treacă la utilizarea lor.
Greutatea cu care se pot procura azi cartuşele de vână­
toare cu glonţ, îndeamnă pe mulţi vânători să transforme
proiectilele cu cămaşe tare în proiectile de vânătoare, prin
aceea, că le găuresc vârful. Efectul acestor proiectile (6.5 şi
8 mm.) nu e unul de încredere, deoarece partea anterioară a
cămăşii e groasă iar spre baza proiectilului cămaşa se subţie.
De asemenea, cătmaşa nu acopere baza proiectilului, şi aceasta
împrejurare face, ca glonţul să nu se diformeze î n formă d e
ciupercă, dupăce a ajuns în corpul animalului. D e obiceiu
aceste proiectile au un efect ca cel produs d e gloanţele cu
cămaşă complectă; numai foarte arareori se spintecă şi se
mâne într'o bucată, fără să se deformeze. D e altă parte nu­
mai în cazuri extrem de rare succede laicului să sfredelească
proiectilul precis în direcţie centrală. P r i n o cât mai mieăl
deviare a perforaţiei, se influenţează defavorabil punctul de
gravitate al proiectilului, acesta tinde a balansa, şi nu mai
poţi obţine o lovitură de, precizie. Rezultatul: împuşcături ne­
buneşti, brambura. M a i e actuală şi primejdia, — dupăce lip­
seşte cămaşa închisă la bazăl — că prin presiunea giazelor
miezul de plumb al proiectilului e scos din cămaşă, pleacă
singur, pe când cămaşa e prinsă de ghinturi şi rămâne î n
ţeava armei. DacSi vânătorul nu observă aceasta şi nu se căz­
neşte să scoată din ţeava cămaşa, la proxima împuşcătură v a
avea ca rezultat sigur inelarea sau explozia armei.
 C â n d vine ceasul...
Uneori, dacă niu ai cunoaşte iapa, ai jura, căi niu este
în ea pui de păstirtav. Pleci de dimineaţa, atârni —
cu Vestitele noduri ale maestrului:; Brătesou-Voimeşti
— de baidelinul laldus dela Hardy alese muşte fabri­
cate de celalalt maestru în ale pescăriei, Hirschfeld
diln Cluj: în pleazna o muscă Baxmann, neagră cu
suflu deschis pe vârful fulgilor, ^dănţuitoare" pui
o Efemer'Jdă surie, ou coiadă lungă din trupul găl­
bui iar şi mai sus un „Orange-Spinne", cu pămătuf
galben în coaidă. Minunată combinaţie pentru luna
August, la apele din înălţime mare- Iţi alegi o pos­
tată de râu neumblată de curând, ş! pleazna undiţei
începe să zboare spre Iodurile bune, purtată par'că
mai mult de dorul şi de nădejdea ta, decât de meş­
teşugul manei şî de elasticitatea undiţei.
Terenul e ideal. Râul curge în cotituri prim
lunci largi. L a fiecare cotitură bolboacăi aidâncă,
sub fiecare mal înalt loc de adunare, în şuvoiul în­
creţit din mijloc iasă păstrăvii la vânătoare de muş­
te. Şi poţi airuiniqa unde vrei: malurile sunt libere,
brazii sunt departe şi muştele din sfoară nu se prind
de* crengii şugubeţe.
încerci mai întâi subsuorile ţărmurilor, ochiu­
rile laidânci. Nu t)e apropii, doar apa ie de cleştlar şi1
păstrăvul e ager la vedere. Arunci de departe; sfoa­
ra zboară prin aer, se întinde dreaptă! în fialţas ta,
struna subţire se aşlalză uşor-uşor pe faţa apei. Mus-
culiiţa di|n vârf e înecată de un lat de deget, „dăn-
ţuitoiarefâi" şal cea de a treia atinge de abaa luciul,
sar în raier, se aşază iar, ca nişte musculiţe adevă-
rîatle, oe se joacă sau încearcă săi scape diln tragerela
tapei. Tu credeai, că în clipa când miuseuMţele tale
v o r cădea pe oglindă va ţâşni păstrăvul din adân­
cime. De unde! Apa trece înainte, cu lucirile ei,
fără să fite săgetate de altă lucire, măpraznică, pie­
zişe-, cea \a peştelui. Cârmueşti din mână sfoara; ri­
dici uşor vârful paliţei, îl sjailţi încetînel; muştele
de colo răspund în salturi aldemeniltoare. Nimic.
Ga pe un biciu du pleazna de cincisprezece me­
tri avânţi în aer sfoara, o duici până departe ia spar
tele tău, ea face un emorm 8 culcat şi se aşază de
nou, ca fulgerul, în locul voit de tine- Acum un pas
mai căltre mBjlocul apei, acolo unde se îmbină şu­
voiul cu apa leneşă din bolboacă. Ştii bine, că în
asemenea locuri pândesc (adese păstrăvii. Nu au ie­
şit încă la larg — aşteaptă să se maî ridice soarele,
— stau în apa moale, ca în loc de pândă şi se re-
pezesc deacolo în şuvoi, după bunătăţile de iatâte|a
feluri pe oare le lalduce acesta de sus. Nimic! Laşi
sfoara mai lungă, unda îţi prinde muştele, le saltă
vesel, le aduce spre mijlocul ralului. Poate să fi ie­
şit totuşi ia larg păstrăvii; azi mai de dimineaţă de­
cât de alte daţi. Nimic! Şi tu treci dela bolboacă
1
la bolboacă, paţpaleştdi toată adâncimea, toatiă cosiţa
şuvoiului, arunci şi arunci, frumos, măestrit, cu bă­
gare de seamă, din nijal în mal. Intre timp iad schim­
bat din muşte, să o niiimlereşti p e „cea bună". I n
locul Efemeridei ai pus „rnusculiţa de potâmiche",
apoi ,ai schimbat-o cu ^Soldaten-Palmer", în locul
celei de a treia arii înodat un „Hofmainn" suriu; apoi
te-ai d'egrtaidart şi în pleazna ai pus ... oroare!... un
cosaş verde, cu aripile lungi răsioiate, din cale în
atoră) de ademenitor. Şi arunci şi arunci şi iar
arunci... Ai făcut un kilometru, ai făcut doi kilo­
metri. Nimic. Doar, ca să-şi bată joc de tine, o zvâr-
lugâ de anul trecut ţi se prinde de cârlig, şi îţi în­
câlceşte cu zbătăile lui repezi şi nebune tot badeli-
nul, de par'că e un zmoc de păr de babă bătrână.
Şi trebue sări mai ai şi grija lui, prostul, să-1 descăţi
binişor din cârlig, ca să se vindece după ce-u v e i .
da druimid...
Norocul tău, că eştii singur. Norocul tău, căi de
daita asta nu s'ia înfiinţat „privitorul", care ţi se ata­
şează fără să-1 cunoşti şi te urmăreşte pas de pas.
ca pălaatul rău. I I ştii nepesoar şal după fiecare arun­
care fără rezultat, de arunci coada ochiului la iei,,
îi supririzi zimbetul batjocoritor: „Mă, dar prost e
omul ăsta! Zblciueşte apa oa un niăltărău. Par'că
peştele ar fii nătâng să i-s'e acaţe". Dela o vreme îţi.
aruncă câte o vorbă: „ N u prinde, nu?" — c-as şi
când tu n'aii vedea, că mu prinde. Sau te ispiteşte,
câţi peşti iad în plasă, cu toate-ică el bine vede, că
plasai îţi atârnă de brâu tristă şil goalăl. Răsufli uşu­
rat, când s'a plictisit şi nu te jigneşte semnul din.
mână — „haiad de capul tău!" — ce-1 face, când în
sfârşit se hotăreşte să plece în treaba lui.
Şi 'apoi norocul tău, că eşti. pescar, contingent
miaâ vecbiu. Şti, că păstrăvul e nărăvaş, şi plăcerea
(ta mu e condiţionată numai decât de kilogramele
de peşte pe; care le^aii scos din iapă. Chiar fără să
sară păstrăvul, îţi vorbeşte tot atât de frumos cli­
pocitul .apei, soarele te prăjeşte tot atâjt de bucuros,,
muntele îţi încurajează firea tot atât de frăţeşte şi
ceasurile trec fugare.
Când ajungi Ia bradul bătrân şi s.inguratec, Care
îşi pleacă până la buaa râului crengile plinte d e
barbă albă, nu scârba te face să-ţil naizimi undiţa î n
el şi săi te tolăneşti în umbra lui. Aşa aii face şi dlacă
ai fi aivtut pradă din belşug. E popasul tău obişnuit.-
Pui raniiţia! sub cap, aprinzi ţiganai Vânt nu este să-ţi
fure fumul; el se înalţă oblu în sus ca o sfoară îm­
pletită din transparenţi funigei vineţii, până se spar­
ge de crengi şi se pierde în verdele bradului'. N i -
căîri, Cai în lasementeia locuri şi împrejurări nu gă­
seşti desăvârşita pace, după oare eşti setos. Cum
stai întins pe spate, nici un muşchiuleţ din tine nu
are vre-o treabă: odihnesc; urechea nu caută săi
prindă sunete, o c h M are perdeaua genelor lăsată
uşor: odihnesc. Gândurile pornesc, ca şi fumul de
ţigară, (uşoare, transparente, se urcă o vreme con­
sistente apoi se s p a r g , fără a ajunge la nic? un sfâr­
şit. Eşti cu un picior pe pragul neştiinţei, şi mu îl
treci. Se prelungeşte îndelungat clipa plină de dul­
ceaţă, pe care ţî-o furS preia degrabă somnul, clipa
când viaţa e acoperită de subţire văl de neştire şî
nu e încă pe deplin întunecatăl de lum|ea umbrelor.
Un piţigoi îmbrobodit face acrobaţii prin cră­
cite bradului. Cum se caţără, când cu capul în jos,
când întrun picior, cum se avântă sau cade per­
pendicular, ca deodiată să se echilibreze pe picioru-
şele lui ca două fire de sârmă — M crede că se joa­
că, dacă nu aii pândi, cum scoate din coaja bradu­
lui, din coceni, dintre ace fel de fel de gângănii.
Trebue să te fi văzut acum, că se opreşte, te pri­
veşte întâi cu un ochiu, apoi cu celalalt, ridicându-şi
ascuţilt moţişorul din cap. „Ci-i-i-i?" — te întreabă.
Se supără că nu mişti. ,,Ci-ciri-ciiii?" şi coboară o
scară mai jos. încă una, încă v r e o două, până >ajun-
ge de două palmi de faţa mea. „CH-i-i?" Vei fi m'iş-
caţ oare, de zvârâe din aripi şi se urcă în spre vâr­
ful bradului? 'Nu s'a dus departe; şi cte să> se sperie
1
el de un animal blajin şi mare care umblă greoi pe
pământ? Doar nu eşti erete! îşi nrmează hărnicia
neastâmpărată, oa să hrănească cel trupuşor, mic,
de ar încape într'o găoace de nucă.
T e gândeşti să te tragi către sălaşul tău. Ieşi de
sub coviltirul bradului fin soarele, care se apropiie
de cruce şi arde. Iţi iei undiţa şi porneşti! pe mal în
susiul apei. Să mai pescueşti? La ce să mai încerci,
acum în miez de zi, când te-ai căznit înzadar în cea­
surile cele vestite de belşug?
Aşa, mai dinadins din nărav, nu poţi trece pe
lângă ,,balta bolovanului" fără să-i zici ceva. Arunci*
1
a lene sfoara, N'a apucat să se aşeze pe apă muscu-
liţele şi se repede peştele. Aha! ăstla a fost un lipan:
s'a aruncat în arc, să prindă musca de deasupra.
A greşit-o. Arunci de nou în acelaş loc, şi scoţi de
îndată lipanul argintiu, au aripai lui lată, creastă pe
spate. Să mai scoţi unul! Apa îţi ia musculiţele şi
ţi le înnoiată spre malul de dincolo, unde a scobit
cuptoare adânci. De sub mal luceşte săritura "pă­
străvului. E pe cârlig; i-aî răspuns saurt; îl ai. Simţi
după greutate, 'căi nu e nu ştiu ce, îl aduc? repede la
mal şi îl ridici în puterea vergelei. Trece măsura
cu patru degete. Cârligul abea i-a prins pielcuţa bu­
zei, unul mare s W fi rupt. II plezneşti cu ceafa de
mănunchiul paliţei, îl fuge tremurat uşor de moarte
şi îi dai drumul în plasă. Ce păoaitle? Acum să se fi
pornit?
. C â n d n o r o c u l înteţeşte p a s u l ,
. N ' a d u c e a n u l ce a d u c e c e a s u l . "
Rezultatul u n u l c e a s b u n , p e R â u l S. 16 A u g u s t 1935. C e l m a l m a r e :
47 c m ; c e l mal mic 2 2 . . .
N u mai schimbi muştele, arunci în şivoi. Unul
iţi plezneşte badelinul c u coada: crezi că îl ai, zmâ-
ceşte în gol, c a îndată să trimiţi de nou hoaiţele de
musculiţe să ademenească. ... Asta da! ăsta trebue
să fie peşte, ca lumea. Cum l-ai ars, a plecat cu
aoarertlurile spre adânc. II ţii in coardă, îl încerci, e
greu, trage zdravăn. Vrei să pleci? Dute copile! Dai
drumul vârtelniţei, sfoara fuge în susul apei sfâşiind
oglinda, vârtelniţa cârâeşte vesel. Acu ţi-a: făcut
cheful destul, ia să te apropiu puţiin! Rrrrr, bârâe
încet vârtelniţa cum aduni de nou sfoara pe ea.
Peştele vine, vine, vine... Deodată se zmâceştie de
să-ţi rupă toate meşteşugurile. Ii dai de nou aţă,
câtă vrea. Oho ! prietene, sub mal nu te prea în­
gădui să te bagi. Imiii învârteşti sfoara după vre-o
rădăcină, icneşti odată şi pe urmă râzi de mine. Ia
mai apropite-te puţin! Peştele cedează, îl aduc până
la zece paşi, îl vezi cu gura căscată, îi zăreşti câte
o clipă albul pântecelui: e obosit. Să-1 mai trudeşti?
Dapăni mai dbpa.ite, până e aproape de mal, dea-
cum îl aduci din rudă, înălţându-o; nuai să se rupă
de îngânjoiată 'ce e. Cu stânga desfaci dehi brâu
minciooul îl treci pe sub peşte şi descorzi varga un­
diţei. Trupul greu nu se poate zbate adunat în fun­
dul minciocului. II scoţi la mal, te tragi pe pajişte
şi îl ridici de după urechi. Asta-i peşte de nădejde!
II plezneşti şil pe ăsitial după cap cu coada m'nciiocu-
lui şi apoi îl măsuri din palmă. Ţine două şchioape
bunle; mai, că bate la cântar kilogramul. Ce s'o fi
lăcomOt namiilla asta la o musculiţă atât de mică.
Uite ce gură are de iar putea înghiţi deodată un şo­
bolan; şi dinţi ageri în fălci, pe limbă.... N u l pro-
hodeşti prea îndelungat, fiindcă ai înţeles, că toa­
nele păstrăvilor i-au pornit la mâncat acum în amia­
ză, când nici prin gând nu-ţi trecea.
Arunci barnc, 'urcând râul, pe unde laii cobo­
rât înainte fără să >ai o lovitură. De câteori arunci,
îţi răspunde, peşti mijlocii, peşti zdraveni. Plasa
dela brâu s'a îngreunat deabineliea... Faci o dubletă
frumoasă... din vojul de sub pod ai scos
1
după olaltă trei voinici; nu mai pui sea­
ma pe cei mici, de ţi se acaţă de cei „re­
glementari" pare că ţi-e silă, că nu te-au
lăsat în pace, doar tu râvneşti azi după
gliganii cei bătrâni. Arunci în apă unul
după altul peştii de mijloc. „Mai creşteţi,
măi, să vă prind peste trei ani...".
La îmbucătura de părău scapi unul
viu cei de frunte. A prins musca, .ai icnit
sfoara, îl simţeşti de plumb, cum se spri-
jineşte în apa repede, începi să-1 trudeşti.
Nu-1 întărâţi, să-1 zmâceşti, îl laşi binişor
să-şi facă figurile...! Struna e încordată,
simţi că îl poţi apropia. Vine, adus înce-
tinel de manivelă... deodată sfoara se cul­
că pe apă, uşoară.... Cel mai descurajator
sentiment al pescarului! Lai nimerit vre­
mea, i-aii potrivit musca după gustul lui;
ai aruncat bine; la loc unde era peşte
volnic să sară; peşte frumos; a sărit, a
prins musca; fierul zace; Lai adus până
ia mal şi... ia plecat. Dapeni grăbit vârtel­
niţa să vezi ce o fi fost pricina. S'a rupt
(Foto: .Carpajll")
badelinul ros pe nesimţite de pietrele
 242 CARP A Ţ I I * 1935. X o . 10

peste care a trecut de când îl tot arunci? S'a desfă­
cut din urechea cârligului? S'a rupt oţelul subţire?
Toate's la lolcul lor,.... şi păstrăvul e la locul lui,
sub rădăcina de colo. Stă şi încearcă să înţeleagă
ce fel de musouiliţă blăstăiniată a fost laceea, care 1-a
ars atât de rău şi i-a sfâşiat colţul buzei — şi în
aceeaş vreme scrie in registrul experienţei încă un
„caz de primejdiile"...
Dar tu te-ai consolat. Şi te-au făcut să te mân­
gâie alţi câţiva păstrăvi, oare nu au avut norocul
celui dela îmbucarea apelor şi care, alăturea de cei­
lalţi stau să rupă dinadins plana dela brâu....
Ceasul bun trece. Deodată apa e iar moartă.
Parecă dealungul râului a fulgerat prin o minunată
scântee o poruncă: .^nimenea nu mai mancă"! Mus-
culiţele dănţuesc iar azi înzadar pe luciu... Tu ştii
năravul deşi nu-i poţi da nici o explicare; te supui
rânduelili lucrurilor şi prin dogoraalla soarelui de
amBazi porneşti spre lăcaşul tău.
In mulţumirea oare te cuprinde, însă^ îşi au tot
atâta parte şi ceasurile de zadarnică trudă, ca şi cel
ce fără veste ţi-a dat belşugul. De nu ar fi aşa, nu
ai fi pescar sportiv, pescar adevărat. 1.

Adaptare Mi-a fost dat, în vacanţa Jirecută, să fac şi eu

Animalele de obiceiu se pot adapta nouilor şi o observaţie asemănătoare, şi tot în munţii Sebe­
neobişnuitelor împrejurări în oare au ajuns dintr'o şului, acest adevărat naUi pământesc, cum 1-a numit
întâmplare. Desigur, sunt unele refractare; schim­ dl. A l . Brătescu-Yoineşti. Observaţia mea nu e
barea mediului şi în special captivitatea Ie curmă asupra unui animal de seamă; şi poate îi dă nou­
zilele. Un caz surprinzător de rapidă adaptare mi-a tate tocmai faptul, că e vorba de o fiinţă ale cărei
povestit prietenul Jeronim Stoichiţia. Avea de oaspe năravuri nu prea sunt cunoscute: e vorba de un
pe un vienez, aare fotografia pe la noi reg'uni, por­ fluture.
turi şi mai ales animale sălbatece : Bernaczik, cel Intr'o seară aud în camera din casa de vână-
ce a compus admirabilul album de fotografii origi­ toare — aşezată la 1300 m. — bornăind o insectăl
nale „Ein Vogelparadis an der Donau", redând fa­ M'a adormit cu muzica ei. Dimineaţa descoper, că
1
una Deltei. Fotografia prin munţii Sebeşului şl ca e vorba de un „cdadă de porumb", oare intrase pe
să atragă vulturi a expus un hoit. După ce a făcut semne prin geamul deschis- „Coada de porumb"
fotografiile ce-*! trebuiau, a pus curse, ca să prindă (Macroglossa stellatarum) e un fluture curios. A r e
corbi. In curând s'au prins doi corbi, rămaşi teferi, trupul gros şi mare, faţă de cele patru aripi, pe
deoarece arcurile cursei erau îmbrăcate în pănură. care le m.şcă extrem de repede, şi oare îl duc oa pe
Acest' corbi după numai o jumătate de ceas de o săgeată în măiestrite zboruri. Caracteristic e, că
când au fost scoşi nu se aşează pe
din fier şi aşezaţi florile din care
în colivie, mâncau se hrăneşte, ci
avizi din mâna oa­ zburând în loc,
menilor bucăţile introduce o trom
de oarne, ce li se pă lungă de 2 cm.
întindeau. Ştiru, că şi suge dulceaţa
corbul se îmblân­ florilor în felul
zeşte uşor, devine acesta. Foarte
o adevărată.-. pa­ sperios, îmi aduc
sere domestică. aminte, că! pe
Totuşi e surprin­ când eram licean
zător, ca imediat şi vânam fluturi
după catastrofa şi gândaci pe seat-
1
curselor şi după ma „ c o l e c ţ i eu ",
încarcerare, să prinderea unui
aibă gust de mân­ „ c o a d a de p o ­
care şi să nu se rumb" era un
sfiască de omul, eveniment.
pe oare în mod Aşadar oaspele
obişnuit îl fereşte meu era o veche
de departe. cunoştinţă. Des-
 chid fereastra, ca să nemereaiscă în ea şi să plece Aici au fost colonizaţi cerbii de numitul pro-
în treaba lui. L a aeiiaz. era tot în cameră. Zbura priebar, în anul 1868, îngrădiţi cu gard de sârmă,
1

i n dreapta şi în stânga, se aşeza pe undeva să odih­ pe o suprafaţă prielnică: pădure de diferite vârste,
nească, zbura din nou. Bietul de el, mă gândeam, ce specii, păraie, desişuri etc.
nenorocit trebue să fie ! A treia zi dimineaţa, în­ Bătrânii din partea locului şi astăzi îşi mai re­
tors delà o dibuire prin terenul de vânătoare, mă amintesc de „Ciutăria grofului". Fiind bine îngri­
aşez la măsuţa de lângă fereastră, să scriu o scri­ jiţi în acest teren îngrădit, bucurându-se de toată
soare. Deşi] era dricul lui August, geamurile prin­ liniştea absolut indispensabilă nobilului vânat, s'a
seră .abureală de răceala nopţii (şi de căldurica constatat un maxim procent de înmulţire. După
delà soba din casă, oare consuma u braţ de brad cinci ani, li s'ia dat drumul în liber, unde iarăşi s'a
n

uscat) şi acum începeau să se formeze picuri,, să căutat să-i îngrijească cu săraturi şi hrană îndestu­ 1

alunece la vale. Soarele abia răsărit bătea în geam, lătoare în timpul iernii; organizând în acelaş timp
şi făcea din picăturile aceste mii de damante scli­ şi o pază severă compusă din 10 gornici şi un vână­
pitoare, împrumutându-le feţe albastre şi roşii- Fu­ tor, înfiinţând chiar pentru acest scop şi u post n

rat de frumuseţea acestui neînsemnat fenomen, de­ de jandarmi Lai Dobrin. Astfel îngrijit teritorul, cer­
odată aud vâjâind, .aproape de tot, fluturele meu. bii s'iau înmulţit considerabil.
II caut din ochi şi îl descopăr curând. P e măsuţa Sau împuşcat la început numai cerbii bine exa­
mea de lângă geam era aşezată o glastră cu un mă- minaţi dintre cei bătrâni şi ce: degeneraţi. Atât de
nunchiu de flori' de bisaeăla, aromaticele flori ale mult îl interesa pe proprietar ciutăria, încât TAI dis­
tăeturilor de munte. Fluturele era în mare treabă: pus admiimstiTa.to'rului domeniului, că în fiecare zi
zbura delà o floare la ailta — ca în libertate — şi seara, să i-se raporteze telefonic la Budapesta sta­
se hrănea în chipul lui obişnuit. Nio. că-i păaa de rea teritorului şi evenimentele din cursul zilei. N o ­
apropierea mea, îşi căuta linişti de treabă, cu tăm, că telefon a avut în două centre ale teritoru­
toate-ică eram dotar de douăi palme de flori.. Ii ve­ lui, unde se adunau seara gornicii cu raportul zil­
deam chiar trompa, cum şi-o desface din spirală, nic ia „iagăr" (brigadier de vânătoare), iar acesta
•cum o îndreaptă în formă de L cam deschis şi co­ la rândul său raporta (administratorului, inspector
borât ou latura mai lungă la vale, cum o introduce Tasler, care îşi avea reşedinţa în comuna Vlaha,
i n floiare după floare, sugând mierea, în vreme ce jud. Cluj. Astfel protecţia contra tuturor duşma­
nu înceta să zbârnăească din aripile repezi, intere­ nilor fiind asigurată, procentul de înmulţire, a în­
sant era, că nu neglija să cerceteze nici florile veş­ trecut chiar şi aşteptările proprietarului. Notez, că
tede. Cu maire isteţime ridica cu trompa petalele în tot tâmpul cât cerbii au stat îngrădiţi, s'a lucrat
•cari se ofiliseră astupând magazinul de miere, şi cu muMă febrilitate la stârpirea răpitoarelor, în
ajungea în fine la el. Cum îl vedeam năcăjindu-se special a lupilor, reuşind aproape a-i desfi'nţa.
•cu florile ofilite, şi cum nu putea ajunge la cele din ^cura a început proprietarul a-şi construi oase
n.ij'ioioul buchetului, dupăee l-am observat un bun de vânătoare şi castele pe vârful munţilor la Dob­
rlisltlJmp, mă gândesc să-1 ajut, chiar riscând să-1 rin şi în jos în Valea-Ierii. Văzându-şi planul reali­
rsperiu. întind mâna şi scot mai la iveală cotoarele zat, începe să se bucure şi să^şi na roadă unei
delà mijlocul jerbei, pline de f l o r i • . . neexploatate. munci de decenii- Şi proporţional cu înmulţirea
Fluturele săgeta în o roată prin cameră, oa să rev e cerbilor, se înmulţeau şi oaspeţii ce veneau din di­
imediat la nouile bunătăţi. A m 'luat aparatul foto­ ferite ţări din apus, prieteni şi invitaţi. Totul a mers
grafic să încerc să fixez acelastă gângă'nie împriete­ admirabil, cerbii s'au înmulţit aşa de mult, încât
nită cu cămăruţa mea şi oare pare că-şi pierduse la 1900—1910 (spune pădurarul Moş B., oare trăieşte
•cu desăvârşire frica de om. A Ieşit fotografia alătu­ şi astăzi pădurar la stat), nici micile grădini ale lo­
rată. Nu ştiu ce va pute-a reda reproducerea zihco- cuitorilor izolaţi pe marginea pădurilor, nu erau
.grafică. P e pillacă — cu ajutorul lupei — se poate cruţate de cerbii ce le căutau în timpul nopţii.
observa chiar trompa fluturelui, introdusă în sânul Spune Moş B. că o socoteală făcută în 1910, asupra
unei] flori. numărului cerbilor, ar fi dat cifra de 4000 buc. de
ambele sexe. Inmulţindu-se, au început a se răs­
A doua zi amicul meu s'a l i b o v t din buchetul pândi în întregi Munţii Apuseni, mergând spre
nou de bigaieăn, pe care îi aşezai în acelaş loc. Apoi nord, până către Huedin şi Bălceşti, spre sud, au
»a dispărut. trecut râul Arieş spre Ziatna. Nu s'au ferit nici de
Eu am rămas cu o observaţie, pe oare o cred regiuni de câmpie, cercetând şi pădurile d i apro­ n

iinteresantăi, cu o fotogralf ie, pe care o cred frumoasă pierea oraşelor Cluj şi Turda.
ş' cu . •. scrisoarea nescrisă. /.
Revoluţia din 1918, urmată de apariţia lupilor,
Decadenţa unui vestit teren a distrus întregul stoc de cerbi. începând cu 1 N o -
de vânătoare
embrie 1918, începură să se reîntoarcă în deban­
In hotarul comunei Vaiea-Ierii, jud. Turda, îşi dadă soldaţii de pe front, având asupra lor întregul
*avea domeniul contele Iiuiliu Andrâssy, în suprafaţă echipament şi armament: arme puşti-mitraliere,
de 25.000 jug. aad. acoperit în întregime (laiiiarăi de mitraliere, cu muniţiile lor şi grenade. Cum acest
^câteva goluri de munte) ou pădure seculară, com­ terilor este încercuit de comune, începu din toate
pusă din: 80%: molid şi brad iar restul diferite spe­ părţile măcelul asupra nevinovatelor animale- Şi
cii foioase: fag, paltin de munte, mesteacăn şi alţi în întreaga iarnă 1918—-19 pocneau armele oa şi pe
.arbori de mărimea douja şi a treia, specii moi, oari f rotnt.
i i procurau cerbului hrana de predilecţie. Ci< unul ce sunt originar de aici, am avut nefe-
ricita octazie să fiu martor ocular. A m văzut cuim
1
se duceau bande înarmate, cu sănl trase de cai,
pentru ca mâine să le văd reîntoreându-se încăir-
cate cu ciute, claie peste grămadă. Se duceau şi le
vindeau la diferiiţi samsari şi măcelari din Cluj şi
Turdia. A m constatat un caz cu un individ de aici,
care cred că a bătut recordul. Nu vreau să exage­
rez, dar a măcelărit singur peste 300 buc. ciute şi
cerbi, numai în iarna anului 1918—19. Nu terbuie
să uit că de aceştia au mai fost mulţi, după cum nu
trebuie să uit, că la 300 buc. împuşcate de un bra­
conier, putem socoti un procent de rănite, care au
pierit în chinuri, de foame, şi îngheţate, de cel pu­
ţin 30%. Astfel a început măcelul şi apoi sfârşitul
cerbilor din aceşti munţi.
Măcelul din partea omului a durat ou o inten­
sitate zdrobitoare circa 6 luni- după care a început
a se instaura autorităţile şi jandarmeria româ­
nească. Şi după aceastai s'a mad braconat pe o scară
destul de mare, în mod ascuns, fiindcă arme erau
destule la populaţie şi paza vânatului lăsată pe
seama Domnului.
Cu tot acest măcel făcut din partea omului de
atunci, dacă nu ar fi invadat lupii în 1918, astăzi
am avea stocul de cerbi aproape refăcut. Dezastrul
1-aiu complectat lupii, cari odată eu încetarea distru­
geri de călfare om, au apărut şi înmulţindu-se din an
în an, -arai ajuins că în anul 1935 nu mai avem nici
un cerb.
Era într'o dimineaţă viscoleasă de Ianuarie
1927, când, făcându-mi (însoţit de pădurarul Moş
B.) obişnuita inspecţie prin munţi, nu mică mi-a
fost surprinderea când dealungul unei văi, pe o dis­
tanţă de circa 10 km. am găsit pieile, resturile şi
locul de execuţie a două bucăţi cerboaice, mâncate
în ultimele două zile. Acest caz nu a fost unicul.
A m văzut şi înainte şi după, asemenea tablouri.
Anul 1935 n'a găsit cerbi aci, pentrucă anul 1934 a
dat lupilor ultimele jertfe' doi cerbi şi câteva ciute,
ce l e mai ştiusem pe aici.
Astăzi, în locul cerbului de odinioară, în locul
mugetului majestuos prin care striga: „Eu srant re­
gele codrilor, nechematul şi persecutatul lup, în
Decembrie, Ianuarie şi Februarie, adunat în haite,
dă urlete de groază, parcă ar spune: „ N u cerbul, ci
eu sunt astăzi stăpân aci, nu cerbul, ci eu sunt as­
tăzi regele codrilor."
Brig. silvic T. BURZU, Valea-ferii,
Mamă m a ţ l e r i !
Revirul meu T . e unul foarte liniştit. Planta­
ţiile de brad sunt ferite de invazia oilor, exploatări
nu se fac deocamdată. Aşa, încât vânatul iasă seara
de cu bună vreme, olar dimineaţa adese îl găseşte
soarele prin tăeturi. Iubitorii de matură v o r înţe­
lege, că putând petrece vara aceasta timp mai în­
delungat acolo, abea de a fost înserare sau crepat
de zori, oare să nu mă fi găsit în careva observa­
tor. Multe am văzut şi multe am învăţat în aceste
neuitate ceasuri. Dar am văzut un lucru, pe care
nu rai-1 pot lămuri pe deplin. I I comunic cititorilor
»,Carpaţilor", dintre care poate ne va dia vre-uiniul o
exphcare, mai solidă decât cea, pe care o dau eu.
într'o seară observ ieşind din pădurea mare o
ciută de cerb, urinată deaproape de un viţel din
anul acesta Mi se parc curios, că viţelul rămâne
înapoi şi îşi împarte atenţiunea între mama-sa, care
înaintează în tăetură, şi între ceva, ae trebuia să.
fie încă în pădure. Făcea vifelul câţiva paşi după
oiută, apoi privea atent înapoi, se întorcea către pă­
dure, păşea de nou înainte. Speriat nu era, să zici
că a observat ceva primejdie în desime, şi de alt­
fel liniştea perfectă a ciutei excludea această ipo-
tezâV Deodată văd, că iasă din pădure un al doilea
viţel, care manifesta o mare sfială. Să vie sau să
nu vie. A fost plină de farmec scena, care a urmat.
Era vădit, că primul viţel îl chiamă pe celalalt,
lailerga spre el, făcea sărituri de joacă, fugea înain­
te: Par'că 11 auzeam: „V'ino, nu-ţi fie teamă". Erau
fraţi? Dar de ce această deosebire de purtare şi mai
ales de ce o oarecare deosebire de mărime între cei
doi viţei? In urma amândoi viţeii ajunseră la ciută
şi cel curajos îşi şi înfundă botuşorul în ugerul ma­
mei sale. Cslalalt stătea deoparte, privea cu jind
şi încerca să ciugulească muguri. Odată a îndrăznit
să îşi apropie botul de ugerul vacii; aceasta s'a fe­
rit, alungându-1. încă două încercări au produs ace-
laş rezultat, în vreme ce primul viţel se libovise de
câteva ori în laptele dulce. In tot timpul viţeii se
purtau ca adevăraţi fra{i, se jucau, se culcaseră
odată lângă olaltă. Ciuta însă era bună cu unul şi'
rea cu celalalt. Au pierit apoi în pânzele serii, lă­
sând în gândul meu încă o întrebare.
Mi-am pus de gând să observ această curioasă
famălie. A doua şi a treia zi nu i-am văzut. P e sem­
ne ieşiseră în altă parte. A patra zi însă mi-au ieşit
de nou. Greşală nu putea fi: aceeaş ciută bătrână,
cu doi viţei de două mărimi. Dar acum era o mare
deosebire: ciuta se purta pe o formă de duios cu
amândoi. Jucau în jurul ei, îi chema, îi lingea, îi
lăsa pe rând să o sugă,.
Eu am ajuns la convingerea, că unul dintre v i ­
ţei era strein. Şi-a pierdut mama şi s'a alăturat stre­
inei, întâi s'a împrietenit cu celalalt viţel, şi rând'
pe rând a învins şi rezistenţa bătrânei, care pe ur­
mă 1-a adoptat.
Sau găseşte cineva o altă explicaţie?
New o.
Intenţionăm, ea 'urmând trisdiţia anilor trecuţi, să f a ­
cem lin amănunţit reportagiu asupra sezonului de cerbi. Şi"
Turda pânS ne v o r sosi toate ştirile, NI se pare, că putem să consta­
tăm un muget leneş, în urma valului de căldură căzut în
dricul sezonului; pe de altă parte, că recolta nu a dat nici
un trofeu, care să conteste titlurile vechi.
L a vânătoarea regală din Gurghiu au căzut 18 cerbi.
M . S. R e g e l e a împuşcat 4, între care şi pe cel u ai bun
din tablou; A . S. R . Voevodul Mihai şi-a împuşcat primul
cerb carpatin.
Dar amănunta în N o . din Noambrie . .
**•
I n ţările civilizate s'rnx înfiinţat multe spitale pentru
câini, pisici, maimuţe, pasări. Ideda înfiinţării unui spital'
pentru peşti »ste de dată recentă şi revine tot ingeniozităţii
americane. De curând Anevuarium-ul din N e w - Y o r k şi-a
adăugat un serviciu dc chirurgie şi medicină. Scopul acestui
serviciu medical este de a salva speciile rare de peşti, nece­
sare reipopulS.ru cursurilor de apă sau studiilor biologice..
Ei trebue îngrijiţi spre a ( » evita o mortalitate prea mare sau
izolaţi, pentru a împiedica îmbolnăvirea peştilor sănătoşi..
 CARP A Ţ I I * 1935. N o . 10. 245

BBBBBBBBBBBBBSBBBSSMI — • • • • • • *

Emil Witting: Def Fechtef (Luptătorul), Editura auto­ vorbit mult î n ultimul timp : „Cartea crescătorului de
rului (Sibiu Str. Poplăicii 53.) P r e ţ u l L e i 140 — peşti"' semnată de d-l Gh. Buşniţă. Deşi necomplectă în ceea-
D-l E m i l W i t t i n g , acest mare maistru al vânătoarei şi al ce priveşte lămurirea anumitor probleme despre repopularea
•condeiului, stă singur în literatura vânătorească. N u i-am râurilor de munte, despre î n g r i j i r e a iazurilor şi eleşteelor,
găsit asemălnător. Şi o spun aceasta nu numai gândindu-iuă despre boalele peştilor, lucrarea d-lui Buşniţă — nume nou
la stilul şi maniera lui de a construi fraza germană, ma­ pe firmamentul Pisciculturii — este un început. Ca orice
nieră unică, — ci mai ales la cuprinsul lucrărilor sale. Rupe început, trebue primit cu multă satisfacţie, în speranţa, că
el crâmpee din bogata lui v i a ţ ă de vânător, ca să! ni le de­ alţii v o r continua şi v o r da lucruri mai folositoare.
scrie în formă de i s t o r i s i r i ? Nu-1 găsim nicăiri în cărţile lui; I n t r ' o colecţie ca aceasta editată de Fundaţiile R e g a l e
nieăiri nu ne istoriseşte nici suoesele, nici nesuccesele sale ar f i fost mai nimerită o lucrare de lămurire generală, cu
vânătoreşti. N i c ă i r i nu vorbeşte în persoana primă. E un fel sfaturi practice, la îndemâna oricui. De «teeia găsim calenda­
de modestie, care şi_a aflat expresia şi atunci, când atât la rul delà sfârşitul lucrării, ca cel mai interesant. D-l Buşniţă,
expoziţia internaţională din Lipsea, cât şi la cea naţională ca începător în această materie, se v a convinge că nu este
românească de astă vară, nu şi-a scris numele sub trofeul aşa de uşoară Piscicultura, ea cerând şi puţină p r e g ă t i r e
do căprior încoronat cu titlul de record mondial, c i şi 1-a ştiinţifică şi practică. E i , dar cu timpul se vor învăţa toate'...
ascuns subt un pseudonim : „ V â n ă t o r u l carpatin". — N e
face oare E. W i t t i n g o dăscăleală vânătorească în căfrţile Albert Constant : Anthologie des Bêtes. Ed. I L , Libr.
lui f N i e ă i r i nu-şi ia aerul de profesor, deşi cunoştinţele Iui Stock P a r i s ; 1935, 338 pag.
bogate ş i . . . lipsa de cunoştinţe a altora l-ar indica. — N e Lai o antologie a animalelor nu s'a gândit nimeni până
face oare el lecţii de zoologie sau botanică 1 Nu g.ălsim nicăiri acum. Lauda unei asemenea lucrări se cuvine d-lui A l b e r t
sistematizarea care ar trăda o asemenea intenţiune. Şi to­ Constant, un cunoscut iubitor al naturii, care ne înfăţişează
tuşi: din toate lucrările d-sale, răzbate imaginea vânătorului în cele 338 de pagini cele mai frumoase descrieri ale v i e ţ i i
care a colindat zeci de ani munţii româneşti, cu ochii des­ animale. A c i îşi dau întâlnire, prin v e r v a lor şi prin felul
chişi, cu urechile atente, cu voinţa de a cunoaşte — şi a pălţit de a vedea .animalele, cei mai de seamă naturalişti ai timpu­
multe minunate întâmplări. Şi totuşi: cărţile lui sunt pline rilor. Buffon stă alături d e Bernardin de Si. Pierre, Toussenel,
de învăţături, ele îţi destăinuesc misterele neştiute ale v i e ţ i i cercetătorul lumei pasărilor prin spiritul lui fin de >bserva
sălbătăciunilor, îţi vrăjesc icoane complecte şi fidele, rupte ţie, ne povesteşte amintiri duioase din viaţa acestor veşnice
din munţii noştri, cu fauna, cu flora, cu geologia., cu frumu­ sburătoare. I n amintiri de vânătoare, Jules Gérard se întrece
seţile lor; ele prezintă oameni, fiare, fiinţe necuvântătoare în subtilitate cu titanul J. O. Curwood. P a g i n i emoţionante
în acţiunea lor, în viaţa lor adevărată. semnate de Meterlnick, Fahre, Reule, Kipling, Rostand, he-
Dup»: „ A u f der Hoahwildbahn in Karpahtenurwalde", nard etc., .întregesc această operă atât de necesară. Constant
•după ..Hirtenfeuer" ne-a dat neîntrecuta biognafie a ursului: prin lucrarea de faţă aduce cu drept juvâut cel mai pios
„ F r a t e Nicolae". ca aeum să ne înfăţişeze viaţa mândriei o m a g i u naturel.
noastre, a cerbului carpatin, în lucrarea sa .-Der Fechter".
„Cărţile de animale" sunt azi în mare modă. Literaturile Coralia Vernescu şi H. Sanielevici : Biologie generală.
streine au întregi biblioteci. Cărţile lui E. W i t t i n g însă, sunt Ed. Naţionala Ciornei, 1935; 310 pag., cu numeroase figuri.
unice. Şi iat'i care e caracteristica lor, oare le face unice: Lucrarea autorilor citaţi niai sus întrece cu mult cadrul
animalele lui sunt animale. Cu instincte, cu fire. cu creer de unui manual p r a c t i c Ea este o călăuză ştiinţifică a probleme­
animale. P e când aiurea animalele au doar înfăţişarea de lor de biologie generală, care tiebuesc neapărat 3un5sc"ite de
cei ce v i n în contact cu natura. Presărată cu numer iaşe f i ­
animale, dar activează şi gândesc eu minte omenească la
g u r i şi concepută într'un stil de o frumuseţe rară B i o l o g i a
W i t t i n g ele îşi trăesc traiul lor. Luaţi oricare mare autor de
generală a d-nei Coralia Vernescu şi a d-lui H . Sanielevici
asemenea cărţi, analizaţi o piesă şi veţi vedea, că autorul
constitue pe drept cuvânt un îndreptar de cea mai tună ca­
a strecurat în trupul cerbului, al ursului, al veveriţei, al pi-
litate, atât pentru vânători, cât şi pentru naturalişti.
ţigoiului un crâmpeiu de suflet şi de g â n d i r e omeneascăi
Şi prin aceasta a falsificat imaginea reală. D e sigur, e prea
Wild Und Hund. Berlin, Helemannstrasse 28/29. N-rii
uşor să scrii la masa ta poveşti, în care animalele joacă
34—39 (1935). D-l H e i n r i c h v o n Berge, ggiseşte, că drumul care
rolurile, pe care le î n c r e l i n ţ e z i în temeiul presupunerilor
duce la stârpirea braconajului e unul singur: pedepse aspre
tale. E uşor să. îţi imaginezi ce ar face. cum s'ar comporta,
şi luminarea populaţiei în ceeace priveşte datoriile, pe c a r t
-ce ar gândi cutare animal, în cutare situaţie. Şi de sigur, cu
le au faţă d e vânat. F a c e o propunere interesantă: celui ce
talent ai putea broda scrieri admirabile. Dar ele v o r rămâne
dezarmează un braconier să i se lase ca trofeu arma luată cu
poezie, ireale.
primejduirea vieţii. Plecând din o anterioară comunicare
W i t t i n g nu fantazează. F I nu presupune, nu suplineşte la­ v
apărută în revistă, o serie de vânăto: şi spun experienţele
cunele de cunoştinţe prin construcţiii de logică şi de senti­
care denotă, că jderul nu se sfieşte să atace, şi adesea reu­
mente omeneşti, el cunoaşte realitatea şi scrie numai reali­
şeşte să ucidă iezi de căprioară. Cunoscutul scriitor R . Sneth-
tatea. A n i m a l e l e lui nu sunt din cele ce au inspirat pe Esop
lage arată a v a n t a g i i l e vânătoarei de cerbi cu chematul. Dis­
şi pe urmaşii lui, până! azi. Ele sunt, ca şi „Luptătorul",
pare primejdia de a speriia vânatul prin zgomot; zgomotul
. purtate de „străvechile glasuri" ce se ascund in ele, rudi­
paşilor, o creangă: ruptă e chiar bună: dă şi mai mult impre­
mentare, p r i m i t i v e , atât de depărtate de creerul omenesc.
sia rivalului care se apropie şi îndeamnă pe cerbul, ce v r e a
„ D e r Fechter" e imaginea vieţii cerbului carpatin din
să-şi apere ciutele, să iasă din ascunziş. Chemând, adesea
ceasul de când a respirat mai întâi laerul aspru al p r i m ă v e r e i
puşti cerbul la zece p a ş i . . . — Revista sumează rezultatele
de munte subt pântecele cerboaicei speriate, şi până ce haita
de cinci ani ale staţiunei ornitologice italiene Castel Fusano,
• de lupi îl î n v i n g e , pe el, moşneagul g â r b o v i t , trecut prin atâ­
în ce priveşte migraţiunea prepeliţei. Din interesantele date
tea lupte î n v i n g ă t o r . I n t r e aceste două momente extreme se
amintim una referitoare la migraţiunea de p r i m ă v a r ă . P r e ­
înşiruesc i m a g i n i l e reale a le v i e ţ i i lui. P l i n e de peripeţii,
peliţele trec Mediterana noaptea. Pleacă de pe coasta afri­
pline de acţiune, pline de frumuseţea sălbatică a înfruntării
cană, spre seară şi ating peninsula italiană în p r i m e l e ore de
primejdiilor. Cei ce citese în limba germană, să citească
dimineaţă. Cei 550 kilometri mare deschisă îi fac aşadar
această carte. Cel ce v r e a să facă un mare serviciu literaturii
în 7—8 ceasuri, cu o viteză de 65—70 km. pe oră. — Pare, că
• de vânătoare româneşti, să o dee în traducere vânătorimei am f i la noi: în Germania se p l â n g toţi de plaga vânăto­
române ! — rească a cânilor vagabonzi. Cânii ţărăneşti împânzesc tere­
Th. Buşniţă: Cartea crescătorului de peşti. 148 pag. Edit. nurile, adună iepuraşi, cuiburi, iezi. Şi se propun aceleaşi so­
Fundaţiilor Regale, 1935. U l t i m u l număr din interesanta co- luţii, şi se constată, că nu se a p l i c ă . . . Interesante argu­
. lecţie „Cartea Satului" ne aduce o lucrare despre care s'a mentări semnate R. Köster, pentru a dovedi că dintre toate
 metodele de vânătoare, lia vânat mare mai puţin tulburătoare
a terenului e pânda şi mai mult e dibui. Chiar goana neli­
nişteşte mai puţin un teren, deeât dibuirea.
Der Deutsche Jäger. (München, Sparkasenstrase 11,
N-rii 34—39 (1935). Doar în nici o limbă nu avem atât de m a r e
bogăţie şi specializare a cuvintelor vânătoreşti. Şi precizia
expresiunilor creşte în urma discuţiunilor, pe e a T e le găsim
adesea în revistele de specialitate. A d m i t e m , că adesea se
exagerează, la nemţi, tăindu^se şi aici părul în patru (d. e.
în numărul 13/IX D . D . J., lungă discuţie, ce deosebire între
„Gehörn'' şi ..Guveih"), cu toate acestea vedem, că ar f i timpul
să se fixeze şi la noi expresiunile diferitelor noţiuni vânăto­
reşti. E o babilonie în această privinţă. D-l W . Schell con­
sacră un amănunţit articol ieruncei: ocrotire-vânătoare. E
de mirat, cât de puţină atenţiune i se dă în România acestui
splendid vânat, răspândit pe o aree destul de întinsă. Gă­
sim explicaţia numai în tablourile modeste pe care ni le dă
ierunca — • care nu se ridică din popuşoi eu ceata, ca potâr-
niehea —. şi nici nu se înalţă în „buchete" ca fazanul, că tre-
bue căutată, adunată unia de una. Două-trei într-o zi e un
prea bun rezultat. Dar oare bogăţia tabloului e mai impor­
tant ? N u eumpeneşte neasemuita frumuseţe a acestui v â ­
nat 1 Credem, că mulţi vânători nu ştiu că au în terenul lor
acest vânat şi nu î i cunosc farmecul. Octombrie-Noembrie e
vremea să îl cunoască. — Cu pilde convingătoare, d-l K u r t
H e i n dovedeşte, cât de nevânăltoresc este să tragi în vânatul
mare în faţă. Rezultatul de cele mai multe o r i : răniri, care
omoară încet, vânat pierdut. F o a r t e dese sunt rănirile botului
vânatului, ceeace î l condamnă la o groaznică moarte, de
foame. — D-l Feizt susţine, că cerbii îşi au locurile de g o ­
nită stabilite, pe care l e ţin ian de an. Numai, când aceste
au f o s t . . . exploatate, pleacă cerbul nesăturat la hoinăreală
îndepărtată.
L'Éleveur (Paris, 8—10, rue de la Bienfaisance, N - r i i
2586—2590). Revista încurajează mişcarea recentă, pornită
între adeptele vânătoarei de a forma un „Club Saint Hubert
féminin". I n legătură cu aceasta, constată, că femeile sunt
mult mai prudente la vânătoare decât bărbaţii şi căi acciden­
tele produse de ele, sunt, proporţional, mult mai puţine. —
Directorul revistei, Plaul M é g n i n constată, căi vânătoarea are
un duşman cu mult m a i primejdios decât braconierii, răpi­
toarele, este: politica. D i n motive electorale, oamenii politici
francezi adese intervin în chestiuni de vânătoare, răsturnând
cele mai bune măsuri de dragul interesului cutărui bun elec-
tor-vânător. Citează o adresă a Ministerului de A g r i c u l t u r ă ,
către un_deputat influent, p r i n care-1 avizează, că a convenit
să avanseze deschiderea pentru fazani în circumscripţia lui
electoralăi, cu 3 s ă p t ă m â n i . . . ca să-i facă un serviciu — A d ­
ministraţia forestieră franceză preconizează următooarele
măsuri pentru salvarea caprei n e g r e : 1. Interzicerea vânătoa­
rei ou carabina şi cu armele de mare razantă. 2. Restrânge­
rea epocei de vânătoare. 3. R e z e r v e de mare întindere. — N e
m i r ă un articol semnat de Thomas Greenwood ..Vânătoarea
de munte în Scoţia." Se spune, că vânătoarea se face toamna,
ou goană, că într'o z i de vânătoare se împuşcă de câte o
partie până la 500 piese! U n grup de vânători din Lancashire
a împuşcat într'o singură z i 2294 corozi ! Se poate ?
Le Saint Hubert (Paris, 2, Rue de Clichy. N o . 9, Sep­
tembrie). D-l George Benoist deplânge soarta terenurilor ce­
lebre de vânătoare Y v e l l i n e şi Rambouillet delà porţile P a r i ­
sului, a călror splendoare de odinioară e călcată tot mai
mult de cetele de orăşeni, pe care î i varsă zi de zi autobuzele
şi trenurile distrugătoare ale depărtărilor. N e vine î n m i n t e
versul: „ P e unde trec cu drum de f i e r . . . " Intr'adevăr, a z i
vânatul nu mai are pe marele protector: depărtarea. Maşina
azi te duce în câteva ceasuri din vâltoarea oraşului î n un­
gherul de munte, unde înainte nu puteai ajunge, ca să tulburi
liniştea cerbului şi a ursului. Civilizaţia e marele gonaş:
î m p i n g e sălbătăciunile tot mai departe, tot mai înspre pră­
pastia n i m i c i r i i . . . — D 4 A l b e r t Hugnes ridică un cuvânt
călduros pentru salvarea cerbului corsican (Cervus mediter-
ranus), această specie de cerb. care îşi trăeşte ultimul veac.
Un bogat material de învăţături zoologice, de drept vânăto-
resc, de ohinologie face din fiecare număr al revistei o mică
şi folositoare enciclopedie vânătorească.
Revista vânătorilor ( X o . 8, 9, August—Septembrie). R e ­
marcăm studiul d-lui G. D. Vasiliu : „Plantele întrebuinţate
în braconajul peştilor şi toxicitatea lor." După ce face o p r i ­
v i r e asupra literaturii mial vechi a acestei teme, constată, că î n
1934 a apărut o lucrare frumoasă asupra acestei chestiuni,
a d-nei Ina Streulea-Petrescu, care se ocupai însă numai d e
unele din aceste plante. Autorul înşiră în chip complect
plantele delà noi, întrebuinţate de braconieri: Lumânăriaa,
Lipanul, Panţu, Turta lupului, Mărladul, L a p t e l e cânelui,
Mă-sălăriţa, Ciumăfaia, Neghina, Pânea porcului, Cânepa
arătând la ficare modul de acţiune a toxinelor. E o l u c r a r e
de valoare, oare însă am d o r i . . . săi nu fie cetită de braco­
nieri. A r învăţa prea mult din ea.
D-l L t . col. R. Schneider-Snyder ne descrie două cazuri
văzute de d-sa, când căpriorul împuşcat în omoplat cu armă.
puternică, a mai mers 70—80 metri înainte de a cădea. E un
lucru observat şi de scriitorul prezentei recenziuni. Dar p e
când d. L t . col. Schneider-Snyder deduce acest fenomen din
vitalitatea mare a căpriorului carpatin, noi nu-i putem da
această explicare. Şi iată de ce : căpriorul lovit cu alice d e
4 mm. la distanţă de alice, cade în foc. V e ţ i zice: mulţimea
alicelor. D a r adăugăm: oălpriorul împuşcat în omoplat cu
gloàinte mai slahe (d. e. 6 5X57 cade în foc — lovit tot U i ş a
cu un Magnum 8X60, adesea mai fuge şi 100 metrii. Care
e oare adevărata explicaţieî D-l Lt.col Schneider-Snyder,
acest excelent specialist, ne-ar putea-o da, în afară poate d e
vitalitatea acestui vâmat.
»Le PeChe Sportive". (Septembrie). Bruxelles (Rue delà
Rone 39/4.) Eseelenta revistă belgiană, sub titlul „ L u p t a pes­
carului cu peştele" sau şiretului, să-i stea 'n faţă un şiret şi
jumătate, comunică din condeiul directorului revistei I . V .
Coltom, rezultatul splendid al unei zile „regeşti", când l a
fiecare minut cade un exemplar după altul, din ce î n c e m a i
frumos. Pescarul n'are nici măcar timpul să-i treacă î n coş,
ci-i lasă! întinşi pe pajişte, ca toţi cei ce v o r trece să-şi dea
seamă de norocul lui. — Un „bătrân" cu o nuia groasă şi
grea pe braţ, se opreşte şi esclamă copleşit de i n v i d i e : „ a ş a
e 'ntotdeauna, numai cei tineri au noroc." Măgulit de a f i so­
cotit între cei tineri, „pesoarul-scriitor" evocă bătrânului ca­
marad timpurile de glorie, când nu dăldea greş niciodată. L a
aceste vorbe bătrânul eselamă dureros de sincer, că delà un
timp încoace abia ca excepţie m a i face victime, căci peştele
a devenit mare pişicher şi-i cunoaşte toate trucurile. P o v e s ­
teşte o serie întreagă de întâmplări, documentând, că peştele,
foarte atent şi şiret, derutează pe pescar, care v a trebui să
inventeze mereu noui momeli şi trucuri, spre a-1 înşela î n
cursă. Metodele de urmărire şi perfecţionarea uneltelor şi
momelilor oferă însă pescarilor noui m o t i v e de atracţie.
r
Sub titlul: „Cum îşi trăesc peştii viaţa î « comunică inte­
resante observaţii asupra simţului gustativ al peştilor. I n
vreme ce animalele terestre se conduc după simţul olfactiv,
sesizând şi prada şi primejdia delà distanţe insesizabile d e
om, în lacelaş t i m p paştii sunt înzestraţi cu un simţ special al
gustului, care î n vreme ce la om şi la alte animale îşi a r e
sediul în limbă şi gur$, la peşti e răsfirat şi pe întreaga î n ­
tindere a corpului, încât din contactul cu undele el percepe
gustul obiectelor din apropiere şi chiar delà distanţe aprecia­
bile de, zeci şi sute de metri. F i r e a lui de flămând rătăcitor î l
ducea spre obiectele şi momelile oari sunt mai gustoase, ur-
mărindu-le p r i n crestele undelor, ca şi cânele mirosul v â n a ­
tului.
O p a g i n ă dureroasă e închinată R e g i n e i Astrid, care a
fost o devotată prietenă şi ea însăşi pasionată pescărită d e
păstrăv. Când grelele sarcini şi obligaţiuni î i dădeau un m o ­
ment de r ă g a z putaa f i văzută adeseori în tovătrăşîa augus­
tului ei sot la pătetrăvî, ta ţinuturile fermecătoare ale A l -
pilor. —
Recordurile de lansare stabilite la concursul internaţional
din 2 A u g . au fost câştigate toate şi la distanţă şi la g r e u ­
tate şi preciziune, de către d. Coltom, devenind şampion
mondial cu 19 puncte.
Peşti diformi, cu gura de bouldog sau plisc de pasăre —
provenite din diferite accidente cu ani în urmă, sau strâmto-
rire de pietri. Vindeaate perfect, dau o înfăţişare ciudată ;
nu schimbă însă natura hrapăreată a păstrăvului, oare s e
aruncă admirabil şi eu această infirmitate, dar numai l a
muşte mici, începe sezonul lipanului şi al ştiucii.

Pentru a se uşura circulaţia turiştilor streini ce viu în
Bomânia în scop turistic-vânătoresc şi a concursurilor inter­
naţionale de tir, Bomânia adera la propunecei Consiliului
internaţional de vânătoare din Paris, pentru constituirea
unui triptic, pentru a r m e l e de vOnlt.iure şx t'r. Iripiic
S3 v i elibera după u r m ă t o a r e a nor-nc:
t p e :tru s l r â m i de
•către delegaţii respectivi ai Consiliu'.ni internaţional de v â ­
nătoare din Paris în fiecare ţară, pentru români de către
delegaţii români din acel Consiliu. T r i p t i c u l v a da drept
poseorului de a conduce şi scoate din ţară două arme cu
glonţ şi două cu alice din cele prevălzute în triptic, având ca
muniţie până la maximum 30 cartuşe cu glonţ şi 200 -artuşe
cu alice, i n paşaportul său, vânătorul care v i n e in Komânia.
odată cu v i z a consulară românească dată în ţara de origină
a vânătorului, se v a prevedea numărul tripticului, seria ar­
melor, atât a armei cu glonţ, cât şi a celei c u alice, precum
jşi muniţia lor. Pentru muniţia însoţitoare se va plăti la bi­
rourile v a m a l e de frontieră taxele legale, fără îndeplinireta
altor formalităţi, armele fiind scutite de orice taxă. Vânăto­
rul este obligat a eşi din ţară cu aceleaşi arme cu care a
intrat, iar în cazul, când una din ele sau chiar amândouă
le-ar fi pierdut sau i s'ar fi furat, este obligat a face ime­
diat o reclamaţie scrisă lia autorităţile poliţieneşti, d e unde i
se v o r da adeverinţe, cu cari v o r face dovada la frontieră.
A r m e l e ce se v o r strica, se v o r lua de vânător în această
stare la plecarea sa. V i z e l e consulare obţinute pentru vână­
toare în România nu pot avea valabilitatea mai mare de
trei luni, neputându-se acorda nici un fel de prelungire. P e
baza vizei consulare, vânătorul nu poate intra în ţară, decât
de două ori într'un an şi poate sta în ţară cel mult o lună şi
jumătate de fiecare dată. V o r putea avea .asupra lor de fie­
c a r e dată câte 30 cartuşe cu glonţ şi 200 cu alice. D e aseme­
nea comisiunea hotăreşte a se da diapoziţiuni prefecutrilor
de judeţe şi chesturilor de poliţie din ţară, să elibereze per­
misul de port-armă vânătorilor strălini p e baza 'achitărei ta­
x e l o r şi a tripticului de arme ce posedă solicitatorul, fără
alte formalităţi.
***
Numărul speciilor de animale aflătoare atât pe mediul
terestru, cât şi în acel ucvuatic, nu poate f i calculat cu exac­
titate. Nouile descoperiri comunicate în congresele interna­
ţionale de zoologie adaugă sau reduc acest număr. Totuşi
o statistică s'ar putea face. Dacă exceptăm din aceastăl sta­
tistică animalele uni celulare (protogoarele) Celeut eratele,
Sponn'ier'.i (bureţii), Kchinodermele ( A r i c i de mare, Stele de
mare, Castraveţi de mare, Crini de mare), recordul speciilor
l-ar deţine Insectele ( H e s a p o d e ) cu 280.000 specii, (din care
I2U.O00 de coleoptere; 50 mii fluturi; 30 mii heminoptere (al­
bine, bondari etc.) Pasările 13 mii de specii, Peştii 12 m i i ,
Eeptilele 8300, din care numai 1640 feluri de şerpi şi anume
300 veninoşi. A m p h i b i i l e 1300 specii; Păianjeni 20.000; V i e r m i
8000 de specii.
***
A l G4-lea permis de vânătoare a fost eliberat zilele aces­
tea d-lui Jules Brand, locuitor din Echanffour (departamen­
tul Orna—Franţa). I n vârstă de 91 ani, d-1 Brand se simte
•destul de mândru că mai poate ţine arma in mână şi că
poate colinda prin coclauri după vânat. N ' a fumat şi nici
n'a tras tabac pe nas, cu scopul de a face economii, ca să-şi
plătească permisul de vânătoare, singura lui pasiune.
***
I n Prusia orientală, ţinutul Ortelsburg, pe când pescuia
î n lacul Schoten o familie de pesoari, au observat un animal
roşcat înotând, încercând să treacă apa. L a început au crezut,
că e căprioară. S'au luat cu luntrea după el. Când s'lau apro­
piat la oarecare distanţă, animalul urmărit se întoarce furios
şi atacă luntrea, muşcând în proră. Pescarri au început
să-1 piseze î n cap; cu lopeţile. până Dau omorât. S'a constatat,
că nu era vorba de o căprioară, ci de un lup enorm: a v e a
lungimea (cu coadă) de 175 cm. şi greutate de 41 kg.
Tribunalul din Auerbach (Germania) a pedepsit cu 6 ani
muncfi. silnică ( ! ) pe şeful unei bande de braconieri, care fă­
ceau braconajul în mod profesional.
Deschiderea la potârnichi a procurat deziluzie celor, ce
au au scontat efectul îngheţurilor târzii de astă primătvară,
care au bântuit tocmai în vestul ţării, unde avem cele mai
bune terenuri cu acet ales vânat, îngheţul dela începutul lui
Maiu, care a nimicit recolta v i i l o r şi a arborilor fructiferi
din judeţele A r a d , T i m i ş , Bihor a> distrus foarte multe
ciuburi de potârnichi, lucru ce evident are repercusiune asupra
pâlcurilor ce ajung toamna în faţa armei. Situaţia — fără a
ne apropia de abundenţa d i n anul trecut — nu e î n g r i j o r ă ­
toare; astfel nu sunt indicate măsuri excepţionale de p r o ­
tecţie.
***
De pretutindeni p r i m i m ştiri bune în ceeace priveşte
efectivul de iepuri. Cuiburile au rămas bine, astfel, încât pu­
tem spera un bogat sezon de iepuri.
***
Pentru vânSitoarea la vânat nobil în toamna aceasta, iau
cerut permise dela Direcţiunea Vânătoarei peste 15 streini.
Un număr neatins în anii trecuţi şi care face să fie de mare
actualitate o definitivă şi serioasă organizare a turismului
nostru vânătoresc. ,
I n anii din urmă I t a l i a a inaugurat un r e g i m energic de
repopulare a terenurilor de vânătoare. S'a iniţiat o mare
mişoare de importare de v â n a t viu, care a fost adus mai 'ales
din Cehoslovacia şi din U n g a r i a . Cele dintâi rezultate au fost
. . . dezastruoase. I n anul acesta se importa vânat cu bani
grei, iar in proximul sezon se împuşca. A ş a se vede, că şi
acolo banul nu face totul; trebue mai ales o disciplinai şi o
cultură vânătorească. Pentru a înfrâna abuzurile, acum ste
infiinţat o m i l i ţ i e de vânătoare, care împânzeşte ţara. Colo­
nizarea se face cu supravegherea ministerului de agricultură,
şi se iau mălsuri. e a . . . secerişul să nu se facă înainte de
vremea lui.
***
I n anul acesta în T r a n s i l v a n i a şi in Bucovina alergiatul
caprelor roşii a fost ceva întârziat. A început într'adevăr
abia prin 4—16 August. A m auzit de impuşcarea unui singur
ţap într'adevăr capital : în Bucovina, cu o lungime de 31
om. coarne groase, perlate până sipre vârf. A m dori să-i pu­
tem publica fotografia.
***
P r i n Deciziunea Ministerială N o . 250253 1934, s'a interzis
vânătoarea iepurilor până la 15 Octombrie 1936 p e teritoriul
comunelor: Cornul Luncei, Sasda,, Baia, Kotopăneşti şi H o -
radniceni din jud. Baia. P r i n Dec. M i n . N o . 32915—1935, sla
interzis vânătoarea iepurilor, până la 15 Oct. 1936 — p e teri­
toriul comunelor: Chersig din jud. Bihor. P r i n Dec. M i n . N o
97405—1935 — s'a interzis vânătoarea oricâlrei specii de v â n a t
util, până la 15 Oct. 1937 — teritoriul com. Topa-Snerai din
judeţul Cluj. P r i n Dec. M i n . N o 40499—1935 — s'a interzis
vânătoarea oricărei specii de v â n a t util, până la 15 Oct. 1937,
pe teritoriul comunelor: Ciurila şi Sălicea din jud. Cluj. P r i n
Dec. M m . N o . 22095—1935 — s'a interzis vânătoarea iepurilor
până la 15 Oct. 1936, p e teritoriul comunelor: Bruiu, Toarcla,
Sormartin, Gherdeal, Noul Eomân, Găinari, Colun, Peldioara,
Bucăr, Felmer, Cobor, Ticuşul Vechiu, Calbor, Boholt, Soarş,
Şona, H ă l m e a g , Băreuţ, L o v n i e , Seliştat, Văleni» Cincul,
Merghindeal, E o t b a v şi Cincşor, , din jud. F ă g ă r a ş . Prin
Dec. M i n . N o . 61045—1934 — s'a interzis vânăltoarea oricărei
specii de vânat util, până la 15 Octombrie 1937, p e teritoriul
com. Vrânceni din jud. Cernătaţi. P r i n Dec. M i n . N o . 39085
din 1935 — s'a interzis vânătoarea iepurilor şi potârniehilor,
până la 15 Oct. 1936, pe terenurile comunelor: Nucet, P o i a n a
de Sus, Poina de Jos, V a l e a V o i v o z i l o r , Ulmi, Colanu, V ă c ă ­
reşti (exceptând terenul D-nei Caribolu) Bâneaciovu, P r i -
seaca, Târgovişte, Teis, V i f o r â t a , Cazaci, Balenii Sârbi, Gor-
gota, Brăteşti, Bilclureşti, Cojasca, Cătunu, Frasinu, Ooraeşti,
Finta, Brezoaele, Marceşti, Sperieţeni din jud. Dâmbovrţa.
P r i n Dec. M i n . I d e m . — s'a interzis vânătoarea oricărei spe­
cii de vânat util, până la 15 Oct. 1936, p e teritoriul comunelor:
Priboiu, Sturzeni, Căprioru, Tătărani, Boţeşti, Pietrari, V u l -
cana-Pandele, Isvotarele, M a n g a , Gemenea, Gândeşti de Deal
şi Cândeşti de Vlale — uin jud. Dâmboviţa. P r i n Dec. M i n .
No. 11244—1935 s'a interzis vânătoarea oricărei specii de
vânat util, până la 15 Oot» 1937 — pe teritoriul comunelor:
Hotarele şi Greaoa din jud. I l f o v . Personalul de vânătoare al
pădurei Măigura din apropiere — poate exercita poliţia V â ­
nătoarei şi pe teritoriul comunelor H o t a r e l e şi Greaca. P r i n
Dec. Min. 35333—1935 — s'a interzis vânătoarea iepurilor şi
potârniehilor, până la 15 Oct. 1936, pe teritoriul comunelor:
Dobra, Abucea şi Stretea din jud. Hunedoara. P r i n Dec.
Min. 228205—1934 — s'a interzis vânătoarea oricărei specii de
vânat util, până la 15 Oot. 1937, pe teritoriul comunelor: Ru-
căir, Dragoslavele, Nămăeşti (incluisv terenurile moşnenilor
din hotarul acestor comune), Lereşti şi Voineşti — din jud.
Muscel. P r i n Dec. Min. N o . 37632—1934 — s'a interzis vână­
toarea iepurilor, potârnichilor şi găinuşilor de alun, până la
15 Oct. 1936 pe teritoriul comunelor: Miceşti, Ciuineşti,
Purcăreni, Jupâneşti din judeţul Muscel şi com.: Budeasa,
Ziărneşti şi Gălăşeşti din jud. A r g e ş . P r i n aceeaşi decizie s'a
interzis vânătoarea iepurilor şi potârnichilor, până la 15
Oct. 1936 — pe teritoriul comunelor: Aninoasa, BăUleşti,
Bughea de Sus, Bughea de Jos, Boteni, Bârzeşti, Colibaşi,
Conteşti, Cetăţenii de Deal, Coteşti, Davideşti, Dărmăneşti,
Drăghici, Furniooşi, Goleşti, Godeni, Hârtieşti, Jugur, L&reşti,
Livezeni, Mioveni, Mărâcineni, Mătău, Mihăeşti, Negreşti,
Poenari, Poeniţa, Racoviţai Piscani, Bădeşti, Eetevoeşti, Bere-
voieşti, Stâlpeni, Schitu-Goleşti, Suislăneşti, Titeşti, Vlădeşti,
Voineşti Văcărea, Valea P o p i i VăQeni, V a l e a Mare,Văleni Pod­
goria, Nămăeti şi Stoeneşti din jud. Muscel. P r i n Dec. Min. N o .
11387—1935 — s'a interzis vânătoarea iepurilor până la 15 Oct.
1937, pe teritoriul comunelor: Perieţi, Bacea, I . G. Duca, V i n -
tilă I . C. Brătianu, Mierleşti şi Bălteni din jud. Olt. Prin
Dec. Min. N o . 24533—1935 — s'a interzis vânătoarea oricărei
specii de vânat util, până la 15 Oct. 1937, pe teritoriul comu­
nei Băneşti din juid. Prahova. P r i n Dec. M i n N o . 14069—1935 —
s'a interzis vânătoarea oricărei specii de vânat util, pânăl la
15 Oct. 1937, î n pădurile statului: Gropi, Gherăeşti, Dealul
Mărului şi Oniceni din jud. Koman. P r i n Dec. Min. N o .
11087—1935 s'a interzis vânătoarea oricălrei specii de vânat
util, până la 15 Oct. 1937, pe teritoriul comunelor: A v e r e ş t i ,
Broşteni-Cârligul, Cotu Vlameş, Dagâta-Dulceşti, Giurgeni,
Mirceşti, Mogoşeşti, Muncelul de Sus, Oţeleni, Poenari-Pau-
ceşti-Tupilaţi şi Boşiori din jud. Boman. P r i n Dec. M i n . N o .
22877—1934 s'a interzis vânătoarea oricărei specii de vânat
util, până la 15 Oot.1937, în pădurea expropriată! pentru com.
Cernnc — pădure situată în hotarul com. Gârbou jud. Someş.
P r i n Dec. M i n . N o . 99371—1935 s'a interzis vânătoarea ori­
cărei specii de vânat util, până la 15 Oct. 1936, pe teritoriul
comunelor: Veza, Spătac şi T i u r — din jud. Târnava-Mică.
Deasemenea pentru porţiunea de teren a comunei Ciufud, si­
tuată pe malul stâng al râului Târnava-Mare. P r i n D e c
Min. N o . 52695—1935 — s'a interzis vânătoarea potârnichilor
până la 31 Dec. 1936, pe întreg teritoriul jud. Sibiu. P r i n Dec.
Min. N o . 99905—1935 — s'a interzis vânătoarea oricărei specii
de vânat util, până la 15 Oct. 1937, pe teritoriile com. Sintar
şi Coneat din jud. Timiş. P r i n Dec. Min. N o . 127401—1935 _
s'a interzis vânătoarea oricărei specii de vânat util, pnă la
15 Oct. 1937, pe teritoriul comunei Ohesinţi din jud. Timiş.
P r i n Dec. Min. N o . 65629—1935 s'a interzis vânătoarea ie­
purilor până la 15 Oct. 1937, pe teritoriul comunelor: Obedeni,
Vladul Sat, Angheleşti, Clejlani, Bucşani, Ueşti şi Golească
din jud. Vlaşca.
***
Ministerul Justiţiei a trimis instanţelor judecătoreşti eu
No. 19998—1935 următoarea circulară: .După cum cunoaşteţi
art. 97 din legea pentru protecţia vânatului şi reglementarea
vânătoarei prevede că: „ T o a t e infracţiunile la această l e g e
sunt competinte judecătoriilor de ocoale, cu apel la Tribunal,
citându-se totdeauna şi statul". I n caz de aplicarea art. 60
din codul penal Vechiul Begat, r e l a t i v la aplicarea pedep­
selor prevăzute de această lege, ele nu v o r putea f i reduse
decât cel mult la jumătate.'' Ministerul A g r i c u l t u r i i şi D o ­
meniilor (Serviciul Vânăltoarei) mă informează, că pentru
infracţiunile prevăzute şi pedepsite de zisa lege, judecătorii,
considerând aceste infracţiuni de minimă importanţă, aplică
pedepse prea uşoare infractorilor, deşi prin art. 97 sus citat,
se prevede, că şi pentru cazul acordării circumstanţelor
uşnrăJtoare, pedepsele date nu pot fi mai mici decât jumă­
tate din pedepsele prevăzute de lege. Acelaşi departament
mă informează de asemeni, că unele judecătorii aplică pre­
scripţiunea prevăzuta de art. 96 din lege şi la acţiunile intro­
duse inaintea instanţelor judecătoreşti pentru motivul, că dela
comiterea infracţiunii şi până la darea hotărârii, s'a î m p l i ­
nit termenul de prescripţiune, cu toate că î n a l t a Curte de
Casaţie S I I . , prin deciziunea N o . 493 din Iz ^ 19U7. a in­
terpretat art. 96 în sensul, că introducerea acţiunii penale la
instanţa de judecată întrerupe termenul de prescripţiune,
aceasta spre deosebire de prescripţiunea contravenţiilor de
drept comun. Comunicându-vă cele ce preced, Vfi r o g : 1. Ca
atunci când veti acorda circumstanţe uşurătoare, să ţineţi
seamă de minimum prevăzut de art. 97 din lege. 2. Ca în
ce p r i v e ş t e prescripţiunea prevăzută de art. 96, să aveţi în v e ­
dere deciziunea N o . 493—1907 dată de înalta Curte de Ca­
saţie.
***
Guvernul polonez a cumpărat dela grădina zoologică
din Stokholm d-oi tauri de zimbru, pur sânge, care aveau
provenienţa din parcul dela Bialowieez, pe când acesta era
în floare. A c u m cei doi păstrători ai rasei se întorc în p a t r i a
lor. I n acest parc se găsesc azi 14 zimbrii, între cari 5 tauri.
Cu toiul Polonia are 30 zimbrii. Odinioară, în Bialowieez-ul
ţarilor era un stoc de a p r o x i m a t i v 1000 piese, reduse aproape
la zero de armatele germane ocupante şi apoi de revoluţia
rusească.
**+
In revirele de capre negre din Carintia ( A u s t r i a ) a
izbucnit de nou o g r o z a v ă epidemie de râie. B a v a g i i l e sunt
atât de mari, şi stârpiraa epidemiei reclamă o aşa curăţire
a terenului, încât autorităţile vânătoreşti austriace socotesc,
că refacerea terenului v a dura cel puţin 25 de ani. — B â i a
au urcat-o şi de data aceasta caprele domestice, duse la pă­
şune în goluri.
**#
Regulamentul de aplicare a nouei legi de vânătoare
germană în A r t . 22 alin. 5, condiţionează eliberarea unui
permis de vânătoare şi dela asigurarea vânătorului în ceeace
priveşte obligamentele lui de desdăunare în urma acciden­
telor pe care le-ar putea produce. Aşadar amatorul are să
îndeplinească trei condiţiuni prealabile: examen de vânător,
abonament la o revistă) de vânătoare, poliţă de asigurare
pentru caz de daună. Măsuri, la care ar trebui să ne g â n ­
dim şi noi. Cel puţin să ne gândim... deocamdată.
***
Un caz de camaraderie vânătorească mişcător: In
Oberharz, un şef-paznic şi-a oferit cerbul, pe care avea drep­
tul să-1 împuşte, unui vânător invalid de războiu, pe care î l .
v a desemna Regiunea Vânătorească respectivă. V r e a să-şi
sacrifice cea mai de seamă plăcere pe care o putea avea —
ca să îndulcească viaţa unui camarad năpăstuit.
*+*
„ T h e F i e l d " publică următoarea observaţie făcută de
un cititor în Melksham ( A n g l i a ) . Corespondentul revistei a
văzut în primàlvara un cocoş de fazan trecând înnot o apă
(lac) lat de peste 150 metri. Fazanul era cu penajul frumos,
şi arăta toate semnele unei paseri normale. A intrat î n apă
fără să f i fost alungat de ceva şi a trecut-o înotând liniştit.
Crede, că fazanul v a fi fost rănit, la vânătorile din iarnă şi
olog de aripi a trebuit să-şi aleagă alt... mijloc de locomoţiune.
***
Citim tot în „ T h e ï l e l d " : A fost observat un bâtlan
pescuind într'un chip cu totul neobişnuit. A fost văzut aşe-
zându-se şi stând îndărătnic pe creangă graasăi, uscată, care
se cobora până la suprafaţa apei. Dacă era alungat de acolo,
îndată ce trecea primejdia nu întârzia să se întoarcă. Se aşe­
za pe creangă cu picioarele îndoite şi privea atent în apă.
Deodată îşi înfigea ciocul şi capul în oglinda apei. Şi ca să.
nu-şi piardă echilibrul, în acel aş moment începea să bată
şi din aripi. I n clipa următoare îşi scotea capul, în cioc cu
un peştişor, Sbura la mal, îl mânca şi fără zăbavă se î n ­
torcea de nou la locul de pândă,
***
Grupul armurierilor din Sud-Vestul Franţei a făcut
propunerea ca la fiece vânsare de arme, cartuşe etc. să se
preleveze o taxă de 1% asupra v a l o r i i facturei, î n sarcina
cumpărătorului, iar alt X% în sarcina vânzătorului. D i n su­
mele astfel realizate să se creeae un fond destinat protecţiei
vânatului şi ' repopulării terenurilor sărăcite. Propunerea e
în studiu.
Pedepse g r a v e pentru braconaj: Tribunalul Eibenstock
(Germania) a condamnat pe individul O. W . P a m m l e r p e n t i u
braconaj profesional la 4 ani muncă silnică, iar pe W . K l ô t z e r
la 2Vs ani muncă silnică.
*»*
I n Mecklemburg (Germania) se plăteşte un premiu de
5 E m . (peste 200 L e i ) pentru orice vulpe ucisă în sezonul de
vară. L a noi s'au sistat şi premiile pentru uciderea lupilor.
Sau au rămas numai pe hârtie.
 Glonţ universal c u „ C ă m a s a - H "
pentru arme d e vânătoare
7X57 7X64 8X57 d 8X60 8 X 6 0 Magn. 9.3X62
7X57 R 7 X 6 5 R 8 X 5 7 JR 8 x 6 0 R 8 X 6 0 R Magn. 9.3X74 R
cu jj vârf goIŞdin aramă şi cu margină aspră
sau cu vârf d e plumb şi cu margină aspră

Mannl.-Schönauer 6.5X54, 8 X 5 6 , 9 X 5 6 numai cu vârf gol deschis

Puteţi a v e a î n f o r m a t i u n i a s u p r a g l o n ţ u l u i c u „ c ă m a ş a - H", a s u p r a e f e c .
tului s ă u v â n ă t o r e s c şi a s u p r a t u t u r o r c h e s t i u n i l o r balistico-tehnlce prin
„ M a n u a l u l balistico-tehnic p e n t r u v â n ă t o r i şi trăgători" ( S c h i e s s t e c h n l -
s c h e s H a n d b u c h für J ä g e r u n d S c h ü t z e n ) , c a r t e d e specialitate s c r i s ă
în l i m b a g e r m a n ă , şi p e c a r e la c e r e r e o trimitem g r a t u i t .

Rheinisch-Westfälische Sprengstoff A.-G., Nürnberg

R e p r e z e n t a n ţ a g e n e r a l ă : N. Roşea, Cluj, S t r a d a R e g i n a M a r i a 2

Cea mai bună armă pentru ocrotirea vânatului este Uleiul Mastran
FLAUBERTUL. Doriţi unul cu garanţie şi de precizie
face pielea
îl găsiţi numai la firma
moale
fi imper­
N. Roşea, Cluj meabilă.
Str. Regina Măria 2

u
"„THERM0S Doriţi să Vă
b u

este indispensabil vânătoru­ montaţi sau împăiaţi

lui şl sportsmanulul, dar face
trofeele ? U găsiţi la firma
bune servicii ori-cul In călă­
torii, escursil şl In case cu Cu gust şi pricepere veţi fl
copil mici. — Procuraţi dela
firma
satisfăcuţi numai la firma N. R O Ş C A , C L U J
N . Roşea, Cluj N. ROŞCA, CLUJ Strada Regina Maria Nr. 2
Strada Reg. Măria 2. Strada Regina Măria 2.

Industria Sârmei S. A. P r o d u c e :
Fier laminat în colaci,

Cluj
fier pentru beton armat,
cuie de sârmă,
sârmă de fier orice calitate,
sârmă de fier specială
pentru nituri şi şuruburi,
UZINE: sârmă galvanizată
(zincată),
CÂMPIA-TURZII, BRĂILA sârmă galvanizată pentru
telegraf-telefon,
SUCURSALE: sârmă ghimpată,
sârmă oţel de orice calitate,
BUCUREŞTI, CALEA VICTORIEI No. 51 sârmă specială pentru
sudură autogenă,
„Electrozi" pentru sudură
electrică,
arcuri de mobile,
Produce şi furnizează prin „CUPRUM" S. A . C l u j : cuie spintecate (splinturi),
legătoare de saci,
sârmă de aramă, sârmă de bronz, sârmă de alamă, sârmă de aluminiu, agrafe de birou,
frânghii din sârmă de aramă. sulfat de fier
 plăcerea
şi siguranţa
sunt sporite,
INSERAŢI
Preţul
dacă
Inseratelor
intrebuinţaţi
D socotim cu Lei 1.50 rândul milimetric al coloanei de >/•
un
pagină (31 m/m lăţime ţi 1 m/m înălţime) ceea-ce revine
echipament
la circa 5 lei 1 CM'. — Acordăm un rabat special la Inse­
d e prima
calitate ratele de cănise ale membrilor R. R. P. C, când ele se fac

pentru întreg anul, ele putând varia In cadrul aceluia; spa­

ţiu. R e c o m a n d ă m pentru mai multă eficacitate Ilus­

trarea Inseratelor cu mici clişee pe cari suntem gata să le

facem la preful da cost. întreprinderilor ţi Instituţiilor cari

S Uzinele Dermata S.A.Cluj ne onorează cu inserate de dimensiuni mal mari pentru

produc : întregul an le oferim o reducere simţitoare.

Encălţăminte specială
pentru vânătoare si sporturi de iarnă

IA»
01
Talpă şi piele specială
impermeabilă
Pescuitul
Curele
pentru saci, puşcă şi fixarea skiurilor
ca sport
p r o c u r ă p l ă c e r e şl d i ­
s t r a c ţ i e . D a c ă volţi a V â
a p r o v i z i o n a cu cele
mal rafinate a c c e s s o -
rli, a d r e s a t i - V ă c u în­
8 | tinete iernata S. Jl. c r e d e r e la N . R O Ş C A ,
C l u j , Str. R e g . M a r l a 2,
^ Fabrici de Pielărie şi încălţăminte, Cluj

3t= =ir==it= 31

Cartuşe de vânătoare
de calitate superioară

3 Stele — 2 Stele (fără fum)

1 Stea - Vul pe (cu pulbere neagra)

Se găsesc la toate magazinele de specialitate din ţară

eventual cereţi ofertă şi catalog bogat ilustrat la

H Fabrica Română de Cartuşe de Vânătoare S. A.

F U R N I Z O A R E A C U R Ţ I I R E G A L E

Bucureşti, Şoseaua Ştefan cel Mare 45

p j . ' I l l l g i i l l i i l i i i i l i g l l g i X
Tipografia Naţională S. A. Cluj Cenzurat