FIGURA DE STIL - procedeul artistic prin care se modifică înţelesul propriu al unui

cuvânt, cu scopul de a-i spori expresivitatea.

„Octombrie-a lăsat pe dealuri Întârziată fără vreme

Covoare galbene şi roşii. Se plimbă Toamna prin grădini
Trec nouri de argint în valuri Cu faldurii hlamidei plini
Şi cântă-a dragoste cocoşii. De crizanteme.

Mă uit mereu la barometru Şi cum abia pluteşte-n mers

Şi mă-nfior când scade-un pic, Ca o marchiză,
Căci soarele e tot mai mic De parcă-ntregul univers
În diametru. Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -

Dar pe sub cerul cald ca-n mai Un liliac nedumerit

Trec zile albe după zile, De-alura ei de domnişoară
Mai nestatornice şi mai S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Subtile... Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară...”

George Topârceanu – „Octombrie”

1 Epitetul Epitetul „liliac nedumerit” sporeşte

.
- este figura de stil care expresivitatea descrierii, conturând imaginea
exprimă însuşiri deosebite, fragilă şi inedită a florii de liliac care a înflorit
neaşteptate ale obiectelor sau într-o perioadă nepotrivită. Conferă unicitate
ale acţiunilor (determinând un liliacului descris.
 substantiv sau verb), cu scopul 
de a spori expresivitatea unei
descrieri.

2 Personificarea - este figura de stil prin care Personificarea „Octombrie-a lăsat pe

.  se atribuie însuşiri omeneşti dealuri” umanizează tabloul descris,
unor fiinţe necuvântătoare evidenţiind intensitatea sentimentelor de
 sau unor lucruri şi fenomene
nostalgie, provocate de venirea toamnei, dar şi
de admiraţie în faţa naturii eterne şi unice prin
ale naturii.
farmecul fiecărui anotimp.

3 Comparaţia - este figura de stil prin care Comparaţia „cerul cald ca-n mai” evidenţiază
.  se alătură doi termeni, pe atmosfera caldă, nepotrivită pentru luna
baza unor însuşiri comune, cu octombrie, seninătatea cerului fiind comparată
 scopul de a-l evidenţia pe
cu cea din luna mai, lună care simbolizează
 pragul către vară, renumită fiind pentru
 primul.
revenirea căldurii.
 

4 Repetiţia - este figura de stil care Repetiţia „zile albe după zile” evidenţiază
. constă în reluarea unui ritmul alert al trecerii timpului, accentuând
cuvânt sau a unui grup de ideea că toate zilele lunii octombrie sunt la fel
cuvinte, cu scopul de a de calde şi frumoase. De asemenea, repetiţia
trădează emoţia eului liric precum şi intenţia
evidenţia anumite aspecte ale
acestuia de a retransmite această emoţie
obiectelor sau ale acţiunilor  cititorului.
 prezentate.

5 Enumeraţia - este figura de stil care Enumeraţia „galbene şi roşii” conturează o

. constă în înşiruirea unor  imagine vizuală cromatică şi accentuează ideea
termeni de acelaşi fel sau cu  bogăţiei de culori pe care toamna o aduce în
 sensuri apropiate, cu scopul 
natură. Este amplificată astfel o imagine
vizuală care pune în valoare diferitele nuanţe
de a accentua ideea
ale anotimpului descris.
exprimată.

6 Inversiunea - este figura de stil care Inversiunea „trec zile”este folosită cu scopul
. constă în schimbarea topicii de a evidenţia profunzimea ideii care se referă
obişnuite a cuvintelor în la trecerea ireversibilă a timpului. De
 propoziţie sau frază, cu
asemenea, intenţia este de a pune în lumină
starea de nostalgie provocată de curgerea
 scopul de a evidenţia un
ireversibilă a timpului.
obiect, o însuşire, o idee.
- este figura de stil care
constă în abaterea de la
topica propoziţiei cu scopul 
de a scoate în evidenţă
 profunzimea ideilor şi a
 sentimentelor sau de a
 sublima anumite însuşiri ale
unui personaj.

7 Metafora - este figura de stil prin care Metafora personificatoare „faldurii

.  se înlocuieşte un termen hlamidei” compune o imagine vizuală și 
obişnuit, propriu, cu unul  sugerează ideea că frunzele uscate şi florile
neobişnuit, poetic, pe baza toamnei, crizantemele, îmbracă anotimpul
unor asemănări de sens, a cu o mantie care se revarsă pe întreg
unei comparaţii subînţelese,  pământul, ca o trenă. Sporeşte
cu scopul de a spori expresivitatea tabloului descris, creionând
expresivitate textului. o imagine încărcată de simbolurile
toamnei.

8 Hiperbola - este figura de stil prin care
.  se exagerează, mărind sau
micşorând, trăsăturile unei
 fiinţe, ale unui lucru, fenomen
 sau eveniment, cu scopul de a
impresiona cititorul.
9 Aliteraţia - este o figură de stil sonoră,
. care constă în repetarea unor  repetarea consoanei „r”, conferă forţă
consoane sau silabe iniţiale
aflate, de obicei, în rădăcina
cuvintelor.
10 Asonanţa - este o figură de stil sonoră
. care constă în repetarea într-
un vers a aceleiaşi vocale
accentuate, urmate de
oconsoană, având ca efect 
obţinerea unor armonii
 fonice.
Hiperbola „De parcă-ntregul
univers/Priveşte-n urmă-i cu surpriză,” este
folosită cu scopul de a spori expresivitatea
discursului liric şi de a produce cititorului, prin
exagerarea importanţei acordate venirii
toamnei, emoţii şi stări sufleteşti care să-l
determine să se simtă afectiv implicat în
contemplarea şi creionarea tabloului descris.
Aliteraţia „trec nouri de argint”, prin
expresivă şi dinamică imaginii vizuale
descrise. De asemenea, are rolul de a sugera
sunetul insesizabil produs de rostogolirea
norilor care au puritatea argintului.
Asonanţa „Priveşte-n urmă-i cu sur priză”,
 prin repetarea vocalei accentuate „u”, urmate
de consoana „r”, are ca efect obţinerea unei
armonii fonice deosebite, iar scopul este de a
spori expresivitatea discursului liric. Deşi
creionează o imagine vizuală, sugerează o
subtilă imagine auditivă, cea a sunetului
 produs de foşnetul paşilor prin frunzele uscate
ale toamnei, foşnet care provoacă atenţia şi
uimirea întregului univers.
 

„Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.”

Lucian Blaga – „Izvorul nopţii”

 

11 Oximoronul - este figura de stil care Oximoronul „Aşa-s de negri ochii tăi,
. constă în asocierea /lumina mea.” asociază în mod inedit
neaşteptată, cu efecte culoarea care simbolizează întunericul,
expresive surprinzătoare, a
necunoscutul, cu lumina care este simbolul
cunoaşterii, al Binelui şi al vieţii, cu scopul de
doi termeni contradictorii
a obţine efecte expresive surprinzătoare.
 sau chiar cu semnificaţii Compararea persoanei iubite cu lumina care
opuse. guvernează viaţa şi asocierea cu termenul care
sugerează întunericul face referire la misterul
şi la frumuseţea deosebită a acesteia.

13 Alegoria - este figura de stil alcătuită

. dintr-o înşiruire de metafore, În balada populară „Mioriţa”, sfârşitul
comparaţii, personificări,  baciului moldovean este prezentat prin
 formând o imagine unitară în
alegoria moarte-nuntă.
care autorul sugerează
noţiuni abstracte prin
intermediul concretului.
 

„Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează;

Ea o inimă de aur - El un suflet apostat;
El , în umbra lui fatală, stă-ndărătnic răzemat -
La picioarele Madonei, tristă, sfântă, Ea veghează.”

Mihai Eminescu – „Înger şi demon”

12 Antiteza - este figura de stil care Antiteza „Ea un î nger, ce se roagă - El un

. constă în opoziţia dintre demon ce visează;/ Ea o inimă de aur / 
două cuvinte, fapte, El un suflet apostat” este utilizată cu
 personaje, idei, situaţii scopul de a reliefa drama nepotrivirii
menite să se reliefeze sufleteşti dintre omul de geniu şi cel
reciproc. obişnuit, dintre firi opuse care se simt
- rostul antitezelor literare, atrase unele de altele , accentuându-se în
 spre deosebire de al celor  acelaşi timp, imposibilitatea împlinirii
 filozofice, este de a arăta unor astfel de legături.
drama nepotrivirilor 
 sufleteşti dintre firi opuse
care se simt totuşi atrase
unele de altele sau de a pune
în lumină contradicţiile
adânci dintre chipul în care
înţeleg lumea şi îşi duc viaţa
unii în contrast cu alţii.