INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIE

CURS 10

RELIGIA

1. Durkheim si abordarea sociologica a religiei

2. Functiile religiei (perspectiva functionalista)
3. Organizarea comportamentului religios

Religia este o caracteristica culturala universala; institutiile religioase sunt

prezente in toate societatile. In prezent, peste 4.000.000.000 de oameni fac parte din
numeroasele culte religioase ale lumii.
In societatile industriale contemporane, cuceririle stiintifice si tehnologice au
influentat din ce in ce mai mult toate aspectele vietii, inclusiv institutia sociala a religiei.
Termenul de secularizare se refera la procesul prin care influenta religiei asupra altor
institutii sociale se diminueaza. Cind are loc acest proces, religia supravietuieste in sfera
privata a vietii individuale si in familie, intr-adevar, poate dainui pe plan personal. In
acelasi timp alte institutii sociale – precum economia, guvernarea si educatia – isi mentin
propriile coduri de norme independente de perceptele religioase (Stark si Iannaccone,
1992).

1. Durkheim si abordarea sociologica a religiei

Emile Durkheim a fost poate, primul sociolog care a recunoscut importanta
deosebita a religiei in societatile omenesti, subliniind totodata faptul ca religia este
construita social. Dupa parerea lui Durkheim, religia este un act colectiv si include multe
forme de comportament in care oamenii interactioneaza unii cu altii. Ca si in lucrarea sa
despre sinucidere, Durkheim n-a fost atat de mult interesat de personalitatile
credinciosilor, pe cat a fost de intelegerea comportamentului religios in context social.
Durkheim a pus bazele analizei sociologice a religiei prin definitia data religiei,
ca fiind ”un sistem unificat de credinte si practici legate de lucruri sacre”. El a argumentat
ca in credintele religioase se face o distinctie intre viata de toate zilele si anumite
evenimente care transced cotidianul. El se referea adesea la aceste domenii numindu-le
„ sacru si profan”.
Sacrul cuprinde acele elemente care exista dincolo de viata de zi cu zi si care
inspira smerenie, respect si chiar frica. Oamenii devin parte componenta a acestui
domeniu sacru numai prin indeplinirea unui ritual, precum rugaciunea, sau sacrificiul.
Credinciosii cred in sacru; aceasta credinta le permite sa accepte ceea ce nu pot intelege.
In schimb, profanul include lucrurile obisnuite si oarecare. Este interesant ca acelasi
obiect poate sa fie sacru sau profan in functie de modul in care este privit. O masa este
profana dar devine sacra pentru crestini daca detine elementele unei comuniuni ca un
altar. Pentru confucianisti si taoisti betisoarele parfumate nu sunt doar piese decorative;
ele sunt ofrande foarte pretuite aduse zeilor in ceremonii religioase care marcheaza luna
noua sau luna plina.

1
 2. Functiile religiei (perspectiva functionalista)

Deoarece religia este o caracteristica culturala universala, nu este surprinzator ca

ea indeplineste cateva functii de baza in cadrul societatii umane. In termeni sociologici,
acestea includ atat functiile manifeste cat si pe cele latente. Printre functiile manifeste
(deschise si afirmate) ale religiei se afla definirea lumii spirituale si oferirea unui sens
pentru divin. Datorita credintelor legate de relatiile oamenilor cu lumea de dincolo,
religia ofera o explicatie pentru evenimentele care par greu de inteles.
In schimb, functiile latente ale religiei sunt neintentionate sau ascunse. Serviciile
religioase ofera o functie manifesta prin asigurarea unui forum pentru venerarea
religioasă; in acelasi timp, prin functia latenta se asigura un loc de intalnire pentru
membrii care nu au relatii unii cu altii.

2.1. Functia de integrare sociala a religiei

Emile Durkheim a fost preocupat de o intrebare paradoxală: ”Cum pot fi tinute
laolalta societatile umane cand ele sunt compuse, in general, din indivizi si grupuri
sociale cu interese si aspiratii diverse?” In opinia sa, legaturile religioase transced
adeseori aceste forte personale si separatoare. Durkheim a confirmat faptul ca religia nu
este singura forta integratoare - nationalismul si patriotismul pot servi aceluiasi scop. De
ce ar trebui religia sa ofere acest “adeziv social” ? Religia, fie ea budism, crestinism sau
iudaism ofera oamenilor sens si scop pentru viata lor. Ea le da valori importante
incontestabile si scopuri comune. Desi sunt subiective si nu sunt intotdeauna pe de-a-
ntregul acceptate, aceste valori si scopuri ajuta o societate sa functioneze ca un sistem
social integrat. De exemplu, ritualul crestin al Invierii nu sarbatoreste numai un
eveniment istoric din viata lui Iisus dar reprezinta, de asemenea o oportunitate de
participare in cadrul unui grup de credinciosi, ceea ce duce la cresterea coeziunii
grupului.
Functia de integrare sociala a religiei este deosebit de evidenta in societatile
traditionale, preindustriale. In aceste culturi, culegerea roadelor /recoltelor, exercitarea
autoritatii de catre conducatori, relatiile dintre neamurile inrudite, viata artistica, sunt
toate guvernate de credintele si ritualurile religioase. De asemenea, intr-o lume in care se
petrec schimbari rapide credinta religioasa poate oferi un sentiment important al
apartenentei, cu toate ca alte forte predominante mentin coeziunea sociala in societatile
industriale contemporane: modele de consum, legi, sentimente nationaliste si alte forte. In
plus, in anumite contexte apartenentele religioase sunt disfuncționale; ele contribuie la
tensiune si chiar la conflicte intre grupari si natiuni. De exemplu, in epoca moderna,
natiuni ca Libanul (musulmani impotriva crestinilor), Irlanda de Nord (romano catolici
impotriva protestantilor) si India (hindusi impotriva musulmanilor) au fost bantuite de
ciocniri cauzate partial de motive religioase.

2.2. Functia de control social a religiei. Critica marxista

Karl Marx a descris religia drept un “drog” deosebit de daunator pentru oamenii
oprimati. Dupa parerea sa, adesea, religia a drogat masele spre a le determina sa se
supuna, oferind o consolare pentru viata lor grea pe pământ: speranta mantuirii intr-o
viata de apoi ideala. De exemplu, in epoca sclaviei din Statele Unite, stapanii albi
interziceau negrilor sa practice ritualurile religioase native africane, incurajandu-i sa

2
adopte religia crestina. Prin intermediul crestinismului, sclavii erau determinati sa-si
asculte stapanii. Vazut din punct de vedere conflictual, crestinismul va fi cumintit anumiti
sclavi si va fi diminuat furia care alimenta rascoalele. (M. McGuire, 1981 :186, J. Yinger,
1970 :598).
Marx a recunoscut ca religia joaca un rol important in legitimarea structurii
sociale existente. Valorile religioase, dupa cum s-a vazut deja, intaresc ordinea sociala in
ansmblu. Din perspectiva marxista, religia promoveaza stabilitatea in cadrul societatii si
ajuta astfel la perpetuarea modelelor de inegalitate sociala. Intr-o societate cu mai multe
culte religioase, religia predominanta va reprezenta clasa politica si economica
conducatoare.
Marx a pus accentul, ca si Durkheim, pe natura impartasita de colectivitate si
societate a comportamentului religios. In acelasi timp, a fost de parere că religia va intari
controlul social in cadrul unei societati oprimate. Marx a argumentat că accentul religiei
pus pe alte preocupari ne-lumesti a abatut atentia de la problemele de zi cu zi si de la
suferinta inutila produsa de distribuirea inegala a resurselor de valoare. (Harap,1982).
Religia sprijina interesele celor aflati la putere. De exemplu, sistemul indian
traditional de impartire pe caste definea structura sociala, cel putin printre majoritatea
hindusa. Sistemul de caste a fost aproape sigur inventia preotimii dar el a slujit si
interesele conducatorilor politici indieni, conferind o anumita legitimitate inegalitatii
sociale.
Chiar si in societatile in care nu sunt aparent conduse de dogmele religioase,
religia confera legitimitate sectorului politic. Preotii militari sprijina moralul trupelor
combatante in timpul războiului; ei nu propovaduiesc ca este imoral sa iei viata unui om.
Biserica reformata olandeza din Africa de Sud - biserica majoritatii liderilor
guvernamentali sud-africani - a insistat prin traditie că politica de apartheid reflecta
dorinta Domnului de a mentine separate anumite grupuri rasiale. Aceasta “functie
legitimatoare a religiei “, cum o numeste Max Weber, poate fi folosita pentru a explica,
justifica sau rationaliza exercitarea puterii. Fie ea dreptul divin al unui monarh sau
depunere a unui juramant cu mana pe Biblie, religia confera legitimitate liderilor politici
si conducatorilor (P. Berger, 1973 :311; Marty, 1987).
In opinia lui Karl Marx si a teoreticienilor de mai tarziu ai conflictului, religia nu
e neaparat necesar o forta benefica sau de urmat in ceea ce priveste controlul social. De
exemplu crestinismul contemporan, ca si credinta hindusa, intareste modelele traditionale
de comportament care propovaduiesc supunerea credinciosilor. Stabilirea rolurilor care
trebuie indeplinite de fiecare sex mentin femeia intr-o pozitie de subordonare atat in
cadrul bisericilor crestine cat si acasa.
Din perspectiva marxista, religia functioneaza ca un “agent de depolitizare". (J.
Wilson, 1978 : 355-356). In cuvinte mai simple religia ii impiedica pe oameni sa
priveasca viata si conditiile lor sociale din punct de vedere politic - de exemplu, mascand
semnificatia importanta a intereselor printre cei dezavantajati, religia micsoreaza
posibilitatea luarii de masuri politice colective care pot pune capat asupririi capitaliste si
pot transforma societatea.

3
 3. Organizarea comportamentului religios
Natura colectiva a religiei a condus la mai multe forme de asociatii religioase:
biserica, confesiunea, secta si cultul.
Biserica
O Biserica este o organizatie religioasa ce pretinde sa includa majoritatea
membrilor societatii si este recunoscuta ca o religie nationala sau oficiala. Exemple de
Biserici includ Biserica Ortodoxa Romana, Biserica Catolica din Spania, Islamismul din
Arabia Saudita si Budismul in Thailanda.
Confesiunea
O confesiune este o religie mare si organizata ce nu este oficial legata de statul de
guvernare. Ca si Bisericile, ea tinde sa aiba un numar explicit de credinte, un sistem de
autoritate bine definit si o pozitie in societate, respectata (Doress si Porter,1977).
Confesiunile numara printre membrii lor o mare parte a populatiei. Cu toate ca
confesiunea este considerata respectabila si nu este considerata ca o provocare pentru
guvernul secular ii lipseste recunoasterea oficiala si puterea detinuta de o Biserica.

Sectele
In contrast cu confesiunea este secta, pe care Max Weber a numit-o “ biserica
credinciosilor” deoarece afilierea este bazata pe acceptarea constienta a unei dogme
religioase. O secta poate fi definita ca un grup religios relativ mic care s-a despartit de o
alta organizatie religioasa pentru a-si reinnoi conceptiile ca viziuni originale ale credintei.
Multe secte ca cea condusa de Martin Luther in timpul reformelor pretindeau sa fie
“biserica adevarata” prin purificarea credintei recunoscute a ceea ce ei priveau precum
credinte inovatoare si ritualuri (Stark si Rainbrindge,1985).
Sectele se afla intr-o stare de tensiune cu societatea si nu cauta sa devina o religie
recunoscuta nationala. Spre deosebire de Biserici, sectele cer un angajament intens si
demonstrari ale credintei de catre membrii. Recrutarile se fac prin convertire.
Cultele
Atentia internationala se concentreaza asupra cultelor religioase din 1993 din
cauza violentelor de langa Waco, Texas.
Davidienii au inceput ca secta a Bisericii Adventiste de Ziua a saptea din 1934,
bazandu-si credintele pe cartea biblica a Revelatiei si profetiile Judecatii de Apoi. In 1984
secta davidienilor s-a despartit si un grup s-a dezvoltat ca si cult sub conducerea lui
David Koresh. Dupa 51 de zile de impotrivire a autoritatilor federale in 1993, Koresh si
85 de sustinatori au murit cand F.B.I. au incercat sa-i tina sub control pe davidieni.
Dupa cum psihoterapeutul Irvin Doress si sociologul Jack Nusan Porter (1977 :3-
4) au sugerat, cuvantul "cult" a luat un sens negativ in SUA fiind folosit mai mult pentru
a discrimina minoritatea religioasa decat pentru a-i categoriza. James Richardson, un
sociolog al religiei nu agreeaza termenul “cult” si prefera sa numeasca aceste grupuri noi,
minoritate sau religie exotica.