Introducere în sociologie

Religia în Societate
a. Definiții
b. Instituția religioasă și organizare
c. Funcțiile sociale ale religiei
Definitii și perspective
• Perspectiva teologică
Religia este adesea definită în termeni teologici ca o relație cu o entitate
divină sau transcendentă și un ansamblu de credințe și practici legate de
această relație.
• Perspectiva sociologică
Sociologii definesc religia ca un sistem complex de credințe, practici, rituale
și simboluri care leagă indivizii într-o comunitate și stabilește relații cu lumea
sacrală sau transcendentă.
• Perspectiva antropologică
Religia este adesea privită ca un fenomen cultural care implică sisteme de
credințe și practici care dau sens existenței umane și oferă orientare morală.
Émile Durkheim (1858-1917):
• Perspectivă funcționalistă
Durkheim a abordat religia în contextul funcțiilor sociale pe care le îndeplinește
într-o societate. El susținea că religia contribuie la coeziunea socială și la întărirea
solidarității sociale prin intermediul ritualurilor și valorilor comune.
• Max Weber (1864-1920):
• Perspectivă interpretative
Weber a abordat religia dintr-o perspectivă interpretativă, examinând rolul religiei
în formarea capitalismului. El a introdus conceptul de "etica protestantă" asociată
dezvoltării capitalismului, argumentând că anumite credințe religioase au
influențat mentalitatea economică.
• Karl Marx (1818-1883):
• Perspectivă conflictuală
Marx a considerat religia ca pe o instituție care reflectă și legitimizează
structurile sociale existente și relațiile de putere. El a spus că religia este "opiuul
poporului," oferind consolare și distrage atenția de la inechitățile sociale reale.
• Peter Berger (1929-2017):
• Teoria secularizării
Berger a contribuit la teoria secularizării, argumentând că, în societățile
moderne, religia pierde treptat influența în fața științei, tehnologiei și a altor
forțe secularizatoare. El a subliniat, totuși, că religia nu dispare complet, ci
suferă transformări și se adaptează la schimbările sociale.
 RELIGIE ȘI POLITICĂ

PUTERE
PUTERE
STAT-BISERICĂ

în istoria gândirii politice

Sfântul Apostol Pavel afirmă că orice putere este opera lui Dumnezeu
„omnis potestas a Deo” .
Influenţa religiei
Influenţa religiei în treburile Statului de drept poate fi formală şi se
regăseşte de obicei în statele precum India şi Israel, în care există
partide religioase puternice care adesea sunt partide mici, dar fără de
care nu se pot creea coaliţii de guvernare.
Religia a început un proces de transformare prin apariţia oficială a
partidelor de tip creştin-democrate în ţări precum Italia şi Germania,
iar mai târziu şi în România.
Religiile pot să aibă o relaţie de subordonare cu politica şi aici avem
exemplul Islamului, ele pot avea o relaţie de tolerare condiţionată şi
aici intervine catolicismul, sau o relaţie de indiferentă faţă de politică şi
aici regăsim exemplul hinduismului.
De reflectat…
More wars have been waged,
more people killed, and more
evil perpetuated in the name of
religion than by any other
institutional force in human
history. . . . At the center of
authentic religions one always
finds the promise of peace,
both an inner peace for the
adherent and the requirement
to seek peaceful coexistence
with the rest of creation. —
KIMBALL (2002, p. 156)
Ce este religiozitatea?
Religiozitatea este un
concept care face referire
la manifestările exterioare
ale credinței religioase cât
și la conținutul și influența
credinței individuale
asupra alegerilor pe care
individual ca practicant le
face în viață.
Ce este religiozitatea?
• Cucoș (1999, 142) vorbește despre religiozitate ca despre „o stare psihică
derivată din credința într-un principiu suprem, etern și imuabil“.

• Astfel, omul religios consideră că Dumnezeu stăpânește și direcționează

universul.
• Religiozitatea omului religios este vizibilă în comportamentul său.
• Ca ființă religioasă, omul are experiențe specifice atât la nivelindividual cât
și în cadrul comunității de credincioși. Exprimarea comună a acestei
experiențe areefecte sociale și constituie baza socializării sub aspect
religios.
Operationalizarea religiozitatii….
Dorința de a operaționaliza religiozitatea în dimensiuni specifice, datorită
multitudinii de factori determinanți, a condus la efectuarea de studii în acest
sens. Kirkpatrik (2005, 113) numește cercetări care se concentrează pe
dimensiuni precum:
• religiozitatea intrinsecă - întreagaperspectivă asupra vieții are la bază
credința religioasă evidentă în trăiri personale
• religiozitatea extrinsecă - aspectul social, relațional al religiei (Allport,
Ross, 1967); mijloace,scopuri, întrebări căutătoare (Batson et al., 1993),
dimensiunea fundamentalismului(Hunsberger, 1995) și mai recent,
inteligența spirituală (Emmons, 2000).
Diada intrinsec-extrinsec a religiozității face referire la modul în care
fiecare persoană își exprimă credința religioasă.
Legătura dintre religiozitate și
comportamentul social uman

• Religia are un rol important în modelarea comportamentului uman.

Influența acesteia este evidentă în sferele vieții umane - familiale,
economice, sociale, demografice - în transmiterea credinței și a
practicilor religioase în cadrul familiei și a comunității
• Religia este un fenomen social ce are un rol esențial în viața socială.
Pe lângă latura individuală a religiei, vizibilă în emoțiile, credințele
șicomportamentele individuale, religia face sens, sub aspect
sociologic, prin experiențele religioase manifestate în cadrul grupului
ghidat de scopuri și norme comune.
• Sensul apartenențeil a grupul religios este de asemenea un construct
foarte important (Johnstone, 2016). Influența religiei asupra
comportamentului uman este o realitate. Atunci când setul de
credințe, de valori și norme religioase sunt internalizate, manifestarea
unei conduite conformeacestora este evidentă.
• Afilierea religioasă precum și aspectul social al comportamentului
religios oferă indivizilor posibilitate de a socializa pe baza preceptelor
religioase comune și de a se implica în acțiuni prosociale.
Funcțiile religiei
• Solidaritate socială

"Religia funcționează ca o formă de ciment social. Ea îi unește pe

credincioși aducându-i în mod regulat împreună pentru a adopta
diverse ritualuri și oferindu-le valorile și credințele comune care îi leagă
într-o comunitate."
• Furnizarea de semnificații

"Religia oferă o teodicitate care oferă răspunsuri semnificative la

întrebările finale și eterne despre existență. Oferă explicații pentru
situațiile dificile umane și dă un scop unui univers care altfel ar putea
părea lipsit de sens. "
• Control social

"Cele mai importante valori și norme ale unei societăți - de exemplu,

cele legate de viața umană, comportamentul sexual și proprietate - tind
să fie încorporate nu numai în lege, ci și în doctrina religioasă.
Învățăturile găsite în scripturi sacre precum Biblia și Coranul ar avea
mult mai puțină forță dacă ar fi privite ca fiind opera muritorilor
obișnuiți. Prin consolidarea puternică a valorilor și normelor cruciale,
religia ajută la menținerea controlului social asupra comportamentului
individual."
• Schimbare socială

"Religia poate inspira sau facilita uneori schimbările sociale. Valorile

religioase oferă standarde morale în raport cu care aranjamentele
sociale existente pot fi măsurate, și, probabil, găsit doresc. Drepturile
civile și mișcările antirăzboi din 1960, de exemplu, au derivat o mare
parte din impulsul lor din învățăturile religioase despre frăție și pace.
Noile mișcări religioase sunt deosebit de susceptibile de a critica
ordinea socială și de a încuraja aderenții lor să critice sau să conteste
aceasta. "
• Suport psihologic

Religia oferă indivizilor sprijin emoțional în incertitudinile acestei lumi.

De exemplu, ajută oamenii în timpul evenimentelor majore ale ciclului
lor de viață. Deși ritualurile de pubertate nu mai sunt practicate în
Statele Unite (cel mai apropiat echivalent este bar mitzvah-ul evreiesc),
nașterea, căsătoria și moartea sunt aproape întotdeauna marcate de
ritualuri religioase, ar fi botezul, nunta și înmormântările.
• Identitate culturală

Religia este adesea un aspect central al identității culturale. Practicile

religioase, limbajul și simbolurile asociate unei credințe pot contribui la
definirea unei comunități culturale specifice.