Grădinița „Step by Step”, Galați

Prof. Stratulat Nina Dana

Motto: „Patria este înlăuntru nostru şi o ducemm cu noi peste ţări şi mări... Patria nu este
pământul pe caretrăim din întâmplare, ci e pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele
înaintaşilor noştri...
Părinţii, moşii şi strămoşii ne sunt patria noastră; ei care au vorbit aceeaşi limbă,
care au avut acelaşi dor, aceleaşi suferinţe, aspiraţiuni, sunt adevarata noastră patrie.”
Barbu Delavrancea – Patrie şi partiorism, Jurnalul de război

Unul din sentimentele care ar trebui să marcheze pozitv spiritul tineretului nostru este
patriotismul, dar nu partiotismul şovin, sau cel de bravadă, ci adevăratul patriotism care a
călăuzit din totdeauna poporul român şi i-a luminat calea şi soarta de-a lungul veacurilor.
Pentru ca tineretul să simtă şi să se comporte în spirit patriotic, educaţia moral-
patriotică trebuie începută de la cea mai fragedă vârstă, vârsta preşcolară, când copilul începe
să distingă valorile care-l înconjoară. Aceste sunt motrivaţiile care generează conduita
patriotică şi care conduc tineretul să-şi simtă rădăcinile solid înfipte în pământul patriei,
pământ din care ne tragem seva şi în afara căruia nu ne vom regăsi niciodată adevărata
identitate.
Deşi, unii consideră că este prea devreme să vorbim despre educarea unui cetăţean de
3 – 7 ani, îmi pun întrebarea: există o oră prestabilită când se poate începe educaţia unui bun
cetăţean?
Cred, că dacă am putea ajuta un copil să înţeleagă ce e binele, adevărul, frumosul, să
se întristeze pentu o floare ruptă sau o aripă frântă, să privească semaforul, înţelegând
schimbarea culorilor, să înţeleagă ca focul poate fi blând sau mistuitor, să dorească să
realizeze din scoici şi nisip cetăţi antice, să se bucure călătorind cu gândul la munte, la mare
să nu uite seara să-şi împreune mâinile şi să intre în vis ca într-o graţie, spunând: „Tatăl
nostru...”, l-am ajuta să devină o fereastră deschisă spre societatea umană?
Cât de bun cetăţean poate fi un copil? Măsura o vom avea peste ani... cred.
Începând cu vârsta preşcolară, se formează premisele unor calităţi morale sufleteşti şi
spirituale. Rolul educatoarei la formarea personalităţii, în primul rând, a caracterului
viitorului cetăţean este major. Bunătatea, înţelepciunea, respectul şi iubirea faţă de semeni,
toleranţa ţi coeziunea spirituală în interiorul naţiunilor şi popoarelor, nu vin de la sine. Ele
presupun o adâncă şi continuă operă de educaţie. Acest proces începe în cadrul familiei şi
continuă în colectivul de preşcolari şi şcolari, spre a fi desăvârşit în cadrul societăţii.
Integrarea sociallă a individului înseamnă şi conştientizarea apartenenţei la patrie.
Patria trebuie înţeleasă ca mediul geografic, pollitic, social, economic şi cultural în
care au trăit înaintaşii noştri şi în care trăiec contemporanii. Patria, ca şi poprul, are două
dimensiuni: istorică şi prezentă. Poporul este tot o noţiune importantă din sfera educaţiei
patriotice. Acţiunile înaintaşilor la scara socială, personalităţile marcante din diferite
domenii, precum şi contemporanii, sunt părţi integrante ale noţiunii de popor. Limba
maternă vine să închidă triunghiul celor trei noţiuni distincte care marchează educaţia
patriotică. În calitatea ei de factor al culturii spirituale, reprezintă liantul în raportul dintre
patrie şi popor.

1
 Patriotismul se manifestă prin ataşament faţă de pământul natal, prin implicare
deplină cu poporul din care facem parte, prin ataşament şi respectarea limbii materne,a
valorilor culturale, prin cinstire trecutului istorical patriei. Un rol important în formarea
reprezentărilor patriotice îl are cuvântul, prin expresivitatea, nuanţarea limbajului şi prin
expresiile emoţionale care însoţesc povesirile, descrierile, versurile cu mesaj partiotic se pot
forma reprezentări saturate afectiv, care sensibilizează copilul faţă de mesajul partiotic.
Analiza obiectelor şi fenomenelor percepute este ajutată prin posibilitatea de
comparare şi confruntare, de stabilire a asemănărilor şi deosebirilor din natură (floră, fauna)
– prin vizită la Grădina Botanică, Muzeul „Ştiinţele Naturii”; prin cunoaşterea obiectelor
folclorice şi ale costumului popular naţional – Muzeul Satului din Pădurea Gârboavele şi
Casa Tăranului român din comuna Şiviţa, judeţul Galaţi.
Aceste reprezentări, formate prin contactul nemijlocit şi permanent cu lumea
înconjurătoare, sprijină înţelegerea mai profundă a fenomenelor. Reprezentările morl-
patriotice se formează în procesul activităţii şi pe baza percepţiilor adecvate. Odata formate,
educatoarea poate face apel la aceste reprezentări în întregul proces de formare.
Noţiunile din sfera patriotismului sunt mult prea abstracte pentru preşcolari; de aceea,
învăţământul preşcolar se rezumă doar la a forma reprezentări moral-patriotice în scopul
formării de mai târziu a noţiunilor moral-patriotic: patrie, popor, limbă maternă . . .
Reprezentările şi noţiunile morale formează componenta cognitivă a conştiinţei moral
patriotice. Dar componenta cognitivă fără ce afectivă nu îşi ating scopul educativ. Pentru a
dezvolta sentimente moral-patriotice, este nevoie ca educatoarea să creze situaţii care să le
faciliteze apariţia. Sentimentul patriotic se manifestă în comoportamente pozitive faţă de
mediul social cu care interacţionează, faţă de membrii comunităţii, faţă de valorile culturale
creeate de popor etc. Aceste sentimente se nasc prin acumulări lente, de mai lungă durată şi
în condiţiile unor situaţii concrete.
Cele trei noţiuni importanete, care stau la baza cristalizării sentimentului patriotic în
structura personalităţii fiecărui cetăţean, au fost abordate în felul următor:
Noţiunea de patrie (ţară natală) – de la microclimatul familial până la
macroclimatul geografic;
Noţiunea de limbă maternă – principalul factor de cultură spirituală şi
folclor;
Noţiunea de popor – din perspectiva socio-istorică a trecutului, până la
perspectiva socio-economică a prezentului.
Înţelegerea corectă a cestor noţiuni creează sentimentul de aparteneţă naţională şi
declanşează sentimentul patriotic în personalitatea individului. La vârsta preşcolară, acest
proces demareză prin formarea reprezentărilor patriotice.

I. PATRIA
Delimitarea strictă a noţiunilor de partie ne trimite la spaţiul geografic al ţării natale.
La vârsta preşcolară, partia se limitează la mediul accesibil copilului, mediul pe care îl
analizează şi se extinde şi îmbogăţeşte, în conţinut, treptat, în raport cu vârsta copilului.
1. Familia
Familia reprezintă colectivul primar cu care ia contact copilul în perioada
antepreşcolară, el este un membru pasiv al acesteia şi se subordonează inconştient, abia în
perioada preşcolară îşi dobândeşte rolul său social într-o colectivitate care îl ajută să devină
un membru activ şi conştiient de rolul său în familie.
Toate activităşile desfăşurate în grădiniţă au rolul de a-l face pe copil conştient de
rolul din familie, de rolul social al fiecăruia, de importanţa ambientului plăcut din familie şi
al relaţiilor armonioase in cadrul acesteia.
Dragostea copilului faţă de familie conţine germenii dragostei faţă de partie, căci cel
care va fi un bun familist, va fi fi şi un bun cetăţean al ţării.
2 . Grădiniţa – şcoala

2
 Integrarea copilului în colectivitatea preşcolară constituie un prim efort de adpatare la
viaţa socială, stabilind aici un alt gen de raporturi decât în familie: învaţă să se subordoneze
unui program şi unor activităţi comune, stabileşte relaţii cu alţi copii, învaţă să domine
egocentrismul, folosind relaţii de colaborare, învaţă să aibă relaţii cu adulţii, devenind
conştient de importanţa lor în viaţa sa socială şi de îngrădirile pe care le impune respectul
faţă de adulţi.
Adaptarea socială la colectivul de preşcolari şi şcolari face parte din activiatea de
formare a viitorului cetăţean.
3. Cartierul – oraşul
Integrarea copilului în comunitatea din care face parte se face treptat, educaţia moral-
civică şi patriotică impune cunoaşterea unor obiective socio-economice-culturale din
imediata apropiere (cartier), cât şi oraş, ţară, cu modalităţi de întreţinere şi înfrumuseţare,
reprezintă un aspect favorabil formării conduite moral-civice.
4. Natura (frumuseţi şi bogăţii)
Cunoaşterea ţării, a florie şi faunei o putem face cel mai bine prin vizitarea unor zone
turistice, prin discutarea şi respectarea unor norme ecologice, orice copil dovedeşte că îşi
cunoaşte ţara şi că o iubeşte. Recunoaşterea drapelului şi imnului, când este vorba despre o
competiţie internaţională, le trezeşte sentimentul de mândrie naţională, de adevărat
patriotism.
Pentru copilul preşcolar patria începe cu familia în care s-a născut şi creşte, se
continuă cu integrarea în prima formă de colectivitate (grădiniţa) şi în comunitatea din care
face parte (cartier) şi se definitiveză cu natura şi simbolurile care definesc patria.

II. LIMBA MATERNĂ

Istoria oricărei limbi, deci şi a limbii române, este legată de istoria poporului său.
Activiatea de formare a copiilor este condiţionată indisolubil de nivelul de cunoaştere a
limbii române. A vorbi despre limba română copilului preşcolar este foarte greu, dar este
mult mai uşor să-l faci să o folosescă corect în situaţii concrete şi să o recepţioneze afectiv
prin intermediul textului literar.
Familiarizarea cu bogăţia folclorului literar, cu scriitorii reprezetativi ai naţiei, cu
unele expresii literare din texte consacrate, au avut rolul de a-i sensibiliza cu frumuseţea şi
armonia limbii materne – limba română.

III. POPORUL
Noţiune de popor în dicţionarul limbii române ne limitează la totaliatea cetăţenilor de
pe teritoriul unei ţări. Dar noţiuna de popor este abordată încă de la vârsta preşcolară în dubla
ei ipostză: istorică şi contemporană.
1. Trecutul istoric (strămoşii)
Poporul român are o istorie foarte zbuciumată şi interesantă, bogată în fapte de vitejie
şi eroism, cunoscând cum au luptat strămoşii învaţă să preţuiască şi mai mult poporul.
Preţuirea trecutului istoric al poporului se va materializa în sentimentul de dragoste faţă de el.
2. Folclorul
Folclorul reprezintă creaţia populară, literară, plastică, muzicală, coregrafică şi întreg
ansamblul de obiceiuri şi tradiţii moştenite de la înaintaşi. Aceste creaţii reprezintă zestrea
culturală a stămoşilor.
Prin cunoaşterea formelor de folclor acccesibile copiilor preşcolari şi prin aplicarea
lor în activităţi se manifestă admiraţia şi preţuirea faţă de valorile culturale ale poporului.
3. Contemporanii
Copilul trebuie să înţeleagă că atunci când va deveni adult va desfăşura o activiate
socială utilă precum părinţii lui. Familiarizându-se de acum cu valoarea muncii sociale, copiii
vor deveni într-un viitor mai îndepaărtat, cetăţeni responsabili şi conştienţi de necesiatea
muncii sociale, atât în interes personal, cât şi naţional.

3
 4. Comportamente
Formarea unor comoprtamente se realizează atât prin însuşirea unor norme morale,
cât şi prin exersarea lor până la formarea unor obişnuinţe de comportamente civilizate.
Comportamentele morale au rolul de a-i integra social pe copilul preşcolar.
5. Umanismul
Atitudinile cele mai importante ca membru al societăţii sunt că trebuie să manifeste
respect faţă de sine şi de celelalte naţionalităţi.
Cu noţiunea de toleranţă am început această lucrare, la ea ma întorc şi subliniez că
deasemenea atitudinea la care trebuie să apelăm nu numai individual, ci şi la scară
macrosocială, în chintesenţa viitorului omenirii.
Prin rezonanţa pe care o are asupra personalităţii umane, educaţia patriotică reprezintă
un factor integrator al profilului moral, prin sensul pe care-l conferă devenirii umane în
esenţa ei. Omenirea are nevoie de o conştiinţă comună împărtăşită de întreaga umanitate, de
promovare a umanismului, individul trebuie format în spiritul solidarităţii cu cei din
generaţia sa, al respectului pentru cei care i-au precedat şi pentru cei ce-l vor urma, al
încrederii în destinul umanităţii şi în valorile umane.

BIBLIOGRAFIE:
 *** Programa activităţilor instructiv edducative in gradiniţa de copii, Buc., 2005;
 Molan, V., Peneş, M., Texte literare pentru Învăţământul primar, Ed. Didactică şi
Pedagogică, 2000;
 Tomşa, G., Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, ed. „Coresi”, Buc., 2005;
 *** Revista învăţământului preşcolar, nr. 3-4, Buc. 2006.