Wolfgang Streeck. Buying time.

The delayed crisis of democratic

capitalism.

Wolfgang Streeck este un sociolog economic german și director emerit al Institutului

Max Planck pentru Studiul Societăților din Köln. Acesta s-a născut la data de 27 octombrie
1946, avand varsta de 75 de ani în Lengerich, Germania.

În 1974 a devenit profesor asistent în sociologie la Universitatea din Münster. Între

anii 1988 și 1995 a lucrat ca profesor de sociologie și relații industriale la Universitatea din
Wisconsin-Madison, revenind în Germania în 1995 pentru a prelua postul de director al
Institutului Max Planck pentru Studiul Societăților și a lucrat ca profesor de sociologie la
Universitatea din Köln.S-a retras din postul de director în anul 2014.

Cercetările lui Streeck se concentrează pe analiza economiei politice a capitalismului,

în care el își propune să adopte o abordare dialectică a analizei instituționale, spre deosebire
de varietățile mai rigide ale capitalismului. A scris mult despre economia politică a
Germaniei și, mai recent, s-a implicat în dezbateri despre politică de austeritate, ascensiunea a
ceea ce el numește stat-datorie ca urmare a revoluției neoliberale din anii 1980 și viitorul
Uniunii Europene.

Capitalismul este un sistem economic care se distinge prin proprietatea privată asupra
factorilor de producție, precum și prin urmărirea profitului, în general pe o piață competitivă.
Caracteristicile centrale ale capitalismului includ proprietatea privată, acumularea de capital,
schimbul voluntar de mărfuri ,un sistem de preturi și piețe competitive. Într-o economie de
piață capitalistă, deciziile și planurile de investiție sunt făcute de către proprietarii factorilor
de producție în piețele financiare și de capital, iar prețurile și distribuția de bunuri sunt
determinate în principal de concurentă de piață. Curentul de capitalism a fost înființat, ca sa
zic așa, de Karl Marx și de Friedrich Engels.

Ceea ce vrea sa pună în evidență Wolfgang Streeck, în cartea sa este ca, capitalismul
este un curent specific țărilor democratice.Acesta s-a dezvoltat în special pe la sfarsitul
secolului 20 destul de mult. Aceasta înseamnă crize, unde cele mai modernizate tari se
confrunta cu diverse crize, care se clasifica in 3 tipuri: cele bancare, a economiilor, dar și a
finanțelor publice.