STRATEGIILE DIDACTICE: METODELE DE INSTRUIRE ȘI

MIJLOACELE DE ÎNVĂȚĂMÂNT
 METODELE DE INSTRUIRE APLICATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SPECIAL :

• Majoritatea didacticienilor abordează metodologia instruirii ca o problemă centrală și insistă asupra prezentării
caracteristicilor esențiale.
• Didactica specială distinge, în procesul instruirii copiilor cu CES, tehnologii și metode specifice.
• Metodele instruirii și cele ale învățării se leagă între ele, constituind un tot, cunoscut cu denumirea generică
metode ale educației speciale.
• În accepția modernă a activității didactice, metodele de învățământ se aplică în îmbinare concomitentă cu cele
ale educației, ambele tipuri de metode urmărind obiective comune. În acest context, pedagogia modernă
utilizează un termen generic, cel de tehnologie didactică; acesta desemnează totalitatea metodelor și
modalităților de interacțiune dintre învățător și elev.
• Conform definiției cercetătoarei ruse T. I. Galișnikova, prin noțiunea tehnologie educațională înțelegem „un
sistem consecvent și interdependent de acțiuni didactice, orientate spre soluționarea problemelor de
pedagogie, realizarea În practică a procesului didactic planificat în prealabil.
 METODE DE COMUNICARE ȘI ASIMILARE A VALORILOR
CULTURALE::

• Metode expozitive (povestirea, descrierea, explicația, enunțul și demon. strarea, prelegerea. conferința,
instructajul. microsimpozionul);
• Metode dialogate (conversația, problematizarea. învățarea prin descoperire, dezbaterea tip seminar,
brainstorming/asaltul de idei/sau metoda inteligentei în asalt, studiul de caz, colocviul ș.a.);
• Metode de comunicare scrisă (activitatea cu cartea, analiza documentelor istorice);
• Metode de comunicare oral-vizuală (instruirea prin emisiunile radio, TV, film);
• Metode de comunicare interioară (reflecția personală, experimentul mintal);
METODE DE EXPLORARE A REALITĂȚII:

• Metode de explorate directă (observația, experimentul, cercetarea documentelor);

• Metode de explorare indirectă (demonstrarea, modelarea, algoritmizarea),
•
METODE FUNDAMENTATE PE ACȚIUNEA
PRACTICĂ:
• Metode de acțiune reală (exerciții, metoda lucrărilor practice, metoda proiectului, lucrări
de laborator);
• Metode de acțiune simulată (jocul didactic, dramatizarea);
•
•
METODA INSTRUIRII PROGRAMATE:

•Metode de comunicare orală;

•Metode expozitive;

•
ÎN FUNCȚIE DE PARTICULARITĂȚILE DE DEZVOLTARE A
COPIILOR CU DIZABILITĂȚI, METODELE DE EDUCAȚIE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL SPECIAL POT FI DIVIZTE ÎN :
• Informative : convorbirea, consultarea, mass – media, literatura, artele, mediul ambiant,
exemplul persoanal al pedagogului, excursia etc.;
• Practico – funcționale : exercițiul, deprinderea, jocurile, munca manuală, artele,
hipoterapia etc.;
• Evaluativ – stimulative : testările, încurajarea, dezaprobarea, mustrarea, pedeapsa.
METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINTIFICE ÎN
PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ
Teoreticienii au oferit variate modalități de clasificare a metodelor. Emile Planchard a stabilit următoarele categorii
de metode:
• Directe: observația, analiza genetică, experimentul, studiul clinic, examinarea cazurilor;
• Indirecte: documentarea istorică, chestionarul, ancheta;
• Metode de prelucrare statistică.
Chilbert de Landssheere a evidențiat: metode generale, teste, tehnici speciale, metode statistice. Stanciu Stoian a
propus clasificarea:
• Metode de investigatie (transversale, longitudinale, de ansamblu);
• Metode de prelucrare a datelor;
• Metode de elaborare a rezultaleIor.
•
METODOLOGIA ȘI DIRECLIILE DE CERCETARE ÎN PEDAGOGIA SPECIAL:

• Observația este utilizată cu scopul de a colecta unele date cu privire la comportamentul subiecților,
caracteristicile și evoluția lor psihică.
• Experimentul are două variante: natural și de laborator. Experimentul natural se desfășoară prin
introducerea unor stimuli suplimentari în activitatea derulată de subiect, la care se solicită
răspuns, sau prin organizarea unor activități (ludice, de învățare, de formare a deprinderilor
practice), în care apar variabile diferite ce îl pun pe subiect în situații deosebite. În schimb,
experimentul de laborator imprimă o notă de precizie mai mare, pentru că, așa cum îi spune
numele, se realizează în laboratoare dotate cu aparatură specială de creare a unui cadru stimulativ
și de înregistrare a reacțiilor subiectului.
METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINTIFICE ÎN PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

• Testele au o mare răspândire și ele se împart în verbale și neverbale. Pentru unele categorii de
persoane cu deficiențe, cum sunt surdomuții, cei cu deficit sever de intelect, testele neverbale,
bazate pe simboluri imagistice sau pe asamblări de obiecte, sunt singurele edificatoare. Unele
dintre acestea se pot aplica colectiv, iar altele — individual și sunt adaptate la nivelul vârstei.
• Conversația, deși aceasta se desfășoară cu dificultate în unele categorii cu deficiente, prezintă
avantajul căci nu pot simula sau masca unele comportamente, sunt mai sinceri și manifestă o
tendință accentuată de a răspunde cerințelor de elaborare a răspunsurilor.
• Analiza produselor activității se raportează la nivelul de pregătire al subiecților, la stadiul formării
deprinderilor și obisnuințelor în diferite forme de activitate, la metodologia corectiv-recuperativă,
adaptată în educația specială,
METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINTIFICE ÎN
PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ
• Anamneza este deosebit de importantă pentru stabilirea momentului producerii deficienței și a cauzelor acesteia,
pentru studiul evoluției subiectului și al episoadelor mai importante din viața sa. În realizarea acestei forme,
vor avea loc discuții cu părinții, cu rudele, cu cei din anturajul subiectului și, evident, acolo unde este cazul,
se iau în considerare propriile sale relatări.
•Interviul este o modalitate de concepere și realizare a dialogului pe o temă anumită, anunțată din timp și
necesită o pregătire specială atât pentru cercetător, cât și pentru interlocutor.
•Chestionarul este un instrument de investigare prețios și frecvent, folosit în domeniile sociale și în cel
psihopedagogic.
•Ancheta este o metodă complexă, ce include documentare, interviu, observare, dezbatere, analiza produselor
activității etc.
•Studiul de caz este frecvent folosit în cercetarea psihopedagogică și permite realizarea inductivă a cercetării
și exemplificarea diferitor aspecte ale fenomenului investigat.
•
METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINTIFICE ÎN
PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ
• Metodele statistico-matematice. Fenomenele, ce se prezintă în formă cantitativă, se pretează la o prelucrare statistică.
Se analizează factorii și efectele. Este utilă determinarea unor indici statistici: medie, mediană, modul, stabilirea
indicilor de dispersie: abaterea medie, abaterea standard, dispersia coeficienților de corelație.
• Metoda studiului comparativ. Studiul comparativ, ca mod de analiză și interpretare a fenomenelor, este frecvent
folosit în investigarea pedagogică.
• Informarea și documentarea știintifică. Cunoașterea prin lectură, studiu și prin analiza documentelor, a faptelor este o
condiție absolut necesară pentru a întreprinde o investigare experimentală. Informarea și documentarea pot fi un scop
exclusiv, în cazul studierii fenomenelor istorice (istoria învățământului, a ideilor și școlilor de gândire pedagogică).
Firește că sunt și alte metode folosite în psihopedagogic și logopedie, dar le-am reținut pe cele mai eficiente și cu o
întrebuințare mai frecventă. De remarcat că în multe studii se apelează la metode diferite sau la o combinare a lor, pentru a
putea cuprinde complexitatea unor fenomene psihice.
•