Confesiunea de la Augsburg

(1530)

I. Dumnezeu
Creștinii cred în Dumnezeul Trinitar și resping alte interpretări cu privire la natura
lui Dumnezeu.

II Păcat original
Evanghelicii cred că natura omului este păcătoasă, descrisă ca fiind fără frică de
Dumnezeu, fără încredere în Dumnezeu și cu concupiscență . Păcatul este
răscumpărat prin Botez și Duhul Sfânt.

III Fiul lui Dumnezeu

Evanghelicii cred în întrupare, adică în unirea omului deplin cu divinul deplin în
persoana lui Isus. Numai Isus Hristos aduce împăcarea umanității cu Dumnezeu.

IV Justificare prin credință

Omul nu poate fi justificat înaintea lui Dumnezeu prin propriile noastre abilități; ne
bazăm întru totul pe Isus Hristos pentru împăcarea cu Dumnezeu. (Acesta este
adesea descris ca fiind singurul articol prin care „biserica evanghelică stă sau
cade”.)

V Oficiul de predicare
Evanghelicii cred că, pentru a se asigura că Evanghelia lui Isus Hristos este vestită în
toată lumea, Hristos și-a stabilit biroul Său de slujire sfântă.

VI Despre Noua Ascultare

Evanghelicii cred că faptele bune ale creștinilor sunt roadele credinței și mântuirii,
nu un preț plătit pentru ei.

VII Biserica
Evanghelicii cred că există o biserică creștină sfântă , și este găsit oriunde Evanghelia
este predicată în adevăr și puritatea ei , iar sacramentele sunt administrate conform
Evangheliei.

VIII Ce este Biserica

În ciuda ipocriziei care poate exista în biserică (și în rândul oamenilor), Cuvântul și
Tainele sunt întotdeauna valabile deoarece sunt instituite de Hristos, indiferent de
păcatele celui care le administrează.

IX Despre Botez
Evanghelicii cred că Botezul este necesar și că prin Botez se oferă harul lui
Dumnezeu. Copiii sunt botezați ca ofrandă a harului lui Dumnezeu.

X Despre Cina Domnului

Evanghelicii cred că trupul și sângele lui Hristos sunt cu adevărat prezenți în, cu și
sub pâinea și vinul sacramentului și îi resping pe cei care învață altfel .

XI Despre spovedanie
Evanghelicii cred că absolvirea privată ar trebui să rămână în biserică, deși un
credincios nu are nevoie să-și enumere toate păcatele, întrucât este imposibil pentru
un om să enumere toate păcatele pentru care ar trebui să fie iertat.

XII Despre Pocăință

Pocăința vine în două părți: în contracția pentru păcatele săvârșite conform Legii și
prin credința oferită prin Evanghelie. Un credincios nu poate fi niciodată liber de
păcat și nici nu poate trăi în afara harului lui Dumnezeu.

XIII Despre folosirea sacramentelor

Sacramentele (Botezul și Euharistia) sunt manifestări fizice ale Cuvântului lui
Dumnezeu și angajamentul Lui față de noi. Tainele nu sunt niciodată doar elemente
fizice, ci au cuvântul și promisiunile lui Dumnezeu legate de ele.

XIV Despre ordin ecleziastic

Evanghelicii permit doar celor care sunt „chemați în mod corespunzător” să predice
sau să administreze sacramentele în mod public.

XV Despre uzurile ecleziastice

Evanghelicii cred că sărbătorile bisericii, calendarele și sărbătorile sunt utile pentru
respectarea religioasă, dar că respectarea și ritualul nu sunt necesare pentru
mântuire. Tradițiile umane (cum ar fi păzirile, posturile, distincțiile în consumul
cărnii) care sunt învățate ca o modalitate de a „merita” harul lucrează în opoziție cu
Evanghelia.

XVI Despre afaceri civile

Guvernele și vocațiile seculare sunt considerate a face parte din ordinele naturale ale
lui Dumnezeu; Creștinii sunt liberi să slujească în guvern și în armată și să se
angajeze în afaceri și vocații ale lumii. Legile trebuie urmate dacă nu sunt porunci
pentru păcat.

XVII Revenirea lui Hristos la judecată

Evanghelicii cred că Hristos se va întoarce pentru a învia morții și pentru a judeca
lumea; celor evlavioși li se va da bucurie veșnică, iar cei nelegiuiți vor fi „chinuiți
fără sfârșit”. Acest articol respinge noțiunile despre un regat milenar înainte de
învierea morților.

XVIII Deepre liber arbitru

Evanghelicii cred că noi, într-o oarecare măsură, avem liber arbitru pe tărâmul
„dreptății civile” (sau „lucruri supuse rațiunii”), dar că nu avem liber arbitru în
„neprihănirea spirituală”. Cu alte cuvinte, nu avem alegere liberă când vine vorba
de mântuire. Credința nu este lucrarea oamenilor, ci a Duhului Sfânt.

XIX Despre cauza păcatului

Evanghelicii cred că păcatul este cauzat nu de Dumnezeu, ci de „voința celor răi”,
îndepărtându-se de Dumnezeu.

XX Despre Fapte Bune

Noțiunea luterană de justificare prin credință nu condamnă cumva faptele bune;
credința îi face să facă fapte bune ca semn al îndreptățirii (sau mântuirii) noastre, nu
ca o cerință pentru mântuire.

XXI Despre Închinarea Sfinților

Evanghelicii reține că sfinții , nu sunt salvatori sau mijlocitori față de Dumnezeu, ci
mai degrabă sunt exemple și inspirații pentru propria noastră credință și viață.

Abuzuri corectate

XXII De ambele feluri în sacrament (Euharistie).

Este potrivit să oferim comunicanților pâinea și vinul consacrat , nu doar pâinea.

XXIII Despre căsătoria preoților

Evanghelicii permit clerului lor să intre în instituția căsătoriei, din motivul că primii
episcopi ai Bisericii s-au căsătorit, că Dumnezeu binecuvântează căsătoria ca un
ordin de creație și pentru că căsătoria și procreația sunt ieșirea naturală a dorinței
sexuale umane.

XXIV Despre Liturghie

Evanghelicii păstrează practica Liturghiei, dar numai ca o adunare publică în scopul
închinării comunitare și primirii Euharistiei. Evanghelicii resping practica utilizării
Liturghiei ca „lucrare” atât pentru mântuire, cât și pentru câștigul lumesc (monetar).

XXV De spovedanie
Evanghelicii susțin necesitatea mărturisirii și absolvirii, dar resping ideea că
mărturisirea ar trebui să inducă vinovăția sau anxietatea creștinului. Absoluția este
oferită pentru orice păcat, nu doar pentru păcatele care pot fi povestite într-o
mărturisire, deoarece este imposibil pentru un om să-și cunoască toate păcatele.

XXVI Distincția cărnii

Tradițiile umane care țin de post și respectări speciale cu restricții alimentare ca
mijloc de a câștiga favoarea lui Dumnezeu sunt contrare Evangheliei. În timp
ce postul și alte practici sunt practici spirituale utile, ele nu justifică omul și nici nu
oferă mântuire.

XXVII Despre jurămintele monahale

Omul nu poate atinge puritatea în comunitate sau izolarea de restul lumii, iar
perfecțiunea nu poate fi atinsă prin niciun jurământ sau prin acțiuni ale omului.

XXVIII Competențe ecleziastice

Singura putere dată preoților sau episcopilor este puterea oferită prin Scriptură de a
predica, învăța și administra sacramentele. Puterile acordate clerului în problemele
guvernamentale sau militare sunt acordate și respectate numai prin mijloace civile;
nu sunt conducători civici ai guvernelor și ai armatei de drept divin.