Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Florin Dan Prodan (n. 1976, în Suceava) a publicat volumele de versuri Pe scurt
(Editura T, 2005), On the Road (Shambhala Press, Kathmandu, 2012), Poem pentru Ulrike
(Editura Vinea, 2013), Poeme și note informative despre eroi și morminte (Zidul de hârtie,
2014), Poemele de pe facebook (Editura Cartea Românească, 2017). Este mebru fondator al
grupului literar Zidul de hârtie; a organizat rezidențe și tabere de lectură și creație în Iași,
Borsec, Suceava și a participat la numeroase proiecte artistice din România și din alte țări.
Vocile alterității
Cu o discreție specifică atât autorului, cât și cărților lui anterioare, Road Poetry
(Editura Casa de Pariuri Literare, 2021) nu evită temele mari, importante (căutarea – ca drum
inițiatic –, dragostea, moartea). Însă abordarea lor este una tangențială, cu detașarea celui
conștient de insignifianța dramelor personale într-un context mult mai larg: „până la urmă toți
ne întoarcem acasă/ la fel cum spală noaptea ploaia asta/ și dragostea ce/ abia a trecut.” De
altfel, formulările la persoana întâi singular sunt foarte rare; biografismul transpare indirect –
nici măcar conjunctural – ca lentilă de receptare a multitudinii de locuri și orașe din Asia,
Arabia și America de Sud, prin care a ajuns Florin Dan Prodan. În singurul poem scris de la
un capăt la altul la persoana întâi, tensiunea interioară e doar sugerată – ca făcând parte din cu
totul alt univers de discurs, prea intim pentru a fi transpus în poezie: „dacă acasă ar fi după
muntele ăsta/ aș intra în pădurile sale deândată/ dar muntele dintre mine și mine/ e altul și e
departe.”
Unele poeme apar și în volumul On the Road (2012). Însă Road Poetry redă mult mai
bine atmosfera exotică a toposurilor prin care ne poartă. Culorile, mirosurile, căldura,
mecanica gesturilor, lentoarea aproape că ies din text și devin sensibile – văzute, de cele mai
multe ori, prin ochii unor personaje – fictive sau reale: „turiștii vin și pleacă/ ziua începe și
trece/ precum măgarii vânzătorilor de butelii” sau, Sri Nara Simha: „locuiește într-un fel de
mahala/ mai săracă și murdară decât/ satul natal și scrie/ plângerile vecinilor analfabeți/ către
1
tribunale și către zei.” Poeziei lui Florin i se potrivește conceptul heideggerian de In-der-
Welt-sein. Distincția dintr subiect (observator) și obiect își pierde aici sensul. Vocea
auctorială se retrage până aproape de extincție. Nimic nu este interpretare, ci totul înfățișare.
Nu putem cunoaște decât ceea ce ni se arată de la sine. E o carte în care personajele și locurile
se rostesc pe ele însele și (parcă) pentru ele însele, în scurte monologuri pe cât de empatice,
pe atât de dezinteresate de a se pune în vreo lumină specială. Acest tip de omogenitate
discursivă și suprimare a diferențelor contravine gândirii care operează cu concepte
universalizabile și care postulează distincția inexorabilă dintre (și totodată aparteneța la
același sferă de inteligibilitate) subiect și obiect – proprie culturii europene.
Globe-trotter
Poemele lui Florin Dan Prodan redau atmosfera specifică orașelor din India sau a
așezărilor montane din Cordilieri – cu personaje care amintesc de Lituma în Anzi, a lui Mario
Vargas Llosa. Ele nu sunt sub nici o formă scurte fragmente de proză cu miză preponderent
antropologică. Road Poetry este în primul rând poezie. Deși textul conține mici imperfecțiuni
stilistice (ușor de remediat într-o – sper – a doua ediție), imaginile poetice se succed cu
naturalețe – nimic strident, nimic căutat – conturând holograma unui itinerar deopotrivă
geografic și spiritual: „Cum să nu-ți amintești/ de Uncle Emptiness/ care ți-a dat voie să te
uiți/ în strachina lui/ în care încape/ lumea întreagă?” sau „pe străzi din alt timp/ alergând/
2
după revoluții portocalii/ în căutarea unei minuni/ precum/ cea din mica biserică armenească/
păstrată în geanta lui Nikolai”.
3
Polifonie și secundar
Cărțile lui Florin Dan Prodan sunt unice în literatura română a ultimilor ani și merită toată
atenția atât din partea cititorului, cât și a criticii. Documentate din surse directe – călătorii sau,
cazul notelor informative despre eroi și morminte, discuții personale cu foști torționari ori
victime ale regimului comunist. Prin excelență polifonice, poemele valorifică secundarul –
nealterat de ideologii. Teme ca angoasa, alienarea, lispsa de sens, coexistă sub cartografia
unei acceptări senine și a fascinației pentru spiritualitatea interlocultorului (a celuilalt).
Perspectiva accentuat narativă asupra istoriei – politice (Poeme și note...) sau culturale (Road
Poetry) propune o serie de istorii paralele, a posibilităților inhibate, cărora adesea le refuză
actualizarea, sugerându-i cititorului să-și închipuie singur diverse detalii sau continuări.
O eventuală a doua ediție, atent lucrată, ar putea reprezenta o reușită estetică în cel
mai puternic sens al cuvântului.