CURS 4

PROCESUL DE BIOSINTEZA MICROBIANA

MATERII PRIME
Mediu de cultură: reprezinta un substrat nutritiv steril care asigura microorganismelor
nutrientii necesari cresterii, multiplicarii si intretinerii functiilor vitale. Mediul de cultura trebuie
sa contina: apa, o sursa de carbon şi energie, sursa de azot, microelemente(saruri minerale), factori
de crestere.
Mediul de cultura trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- Sa corespunda din punct de vedere nutritiv
- Sa aiba o concentratie a substantelor dizolvate care sa nu influenteze negativ
schimburile osmotice ale celulei
- Sa nu contina substante toxicesau sa genereze compusi toxici in urma cresterii culturii
microbiene
- Sa aiba un anumit pH si potential redox
- Sa fie steril (lipsit de microorganisme vii) astfel incat sa se dezvolte numai celulele
introduse prin inocul
Mediile de cultura sunt foarte diferite in functie de scopul folosit, la nivel de laborator sau
la nivel industrial. La nivel de laborator mediile se pot folosi pentru izolarea de microorganisme
utile in procesele biotehnologice, pentru obtinerea de culturi pure, pentru intretinerea tulpinilor
microbiene selectionate.
Mediile de cultura industriale ar trebui sa fie ieftine si de aceea ar trebui sa contina produse
si subproduse agroindustriale, care sa asigure nutrientii necesari desfasurarii optime a proceselor
de biosinteza.
Un mediu de cultura trebuie sa contina:
1. Apa
2. O sursa de carbon
3. O sursa de azot
4. Saruri minerale
5. Factori de crestere
SURSA DE CARBON
Sursa de carbon - serveşte la sinteza materialului celular şi la asigurarea necesarului de energie
pentru sinteza şi întreţinerea structurii celulare, precum si pentru alte functii celulare (locomotie).
Sursa de carbon utilizata este diferita in functie de tipul microorganismelor. Microorganismele
autotrofe pot utiliza CO2 ca unica sursa de carbon. Unele microorganisme sunt autotrofe, cele mai
multe din ele utilizeaza lumina ca sursa de energie pe calea fotosintezei. Unii autotrofi oxideaza
compusii anorganici si obtin energia prin transferul de electroni. Cele mai multe microorganisme
nu pot utiliza CO2 ca unica sursa de carbon, dar pot utiliza molecule mai reduse, complexe, cum
este glucoza. Aceste microorganisme se numesc heterotrofe si necesită întotdeauna substante
organice ca sursă de carbon şi energie, cum sunt:
- hidraţi de carbon - monozaharide (glucoză), dizaharide (zaharoză, maltoză, lactoză),
polizaharide (amidon şi celuloză);
- alcooli: metanol, etanol, glicerină;
- acizi carboxilici: acid acetic, acid succinic, acizi graşi;
- uleiuri şi grăsimi;
- hidrocarburi alifatice: n-parafine inferioare (metan, n-butan, n-pentan) şi superioare;
- deşeuri industriale cu conţinut de zaharide: zer, leşie sulfitică, soluţii zaharoase rezultate
din hidroliza lemnului, făină de porumb, cereale ş.a.

Principalele surse de carbon utilizate de microorganisme sunt:

Hidraţi de carbon
- Glucoza-materie primă în procesele fermentative pentru obţinerea unor produse de înaltă
puritate, în special acolo unde utilizarea unor amestecuri de zaharide necesită operaţii
complexe de purificare ulterioară (costuri mari)
- se obţine din amidon prin hidroliză acidă sau enzimatică - constituie sursa de carbon şi
energie în producţiile de: antibiotice, aminoacizi, steroizi, acizi carboxilici (acid butiric,
tartaric, citric, itaconic).
 - Zaharoza: materie primă pentru obţinerea de acid citric, acid lactic (reduce semnificativ
numărul operaţiilor de separare şi purificare)
Melasa de sfeclă sau trestie de zahăr
– reprezinta forma cea mai utilizată a zaharozei in mediile de cultura industriale
- principala materie primă în obţinerea de:
- drojdie de panificaţie;
- -acid citric;
- butanol;
- acetonă;
- aminoacizi
- supliment de sursă de carbon în medii de cultură (ex. la obţinerea de antibiotice, enzime
etc).
Melasa de sfeclă de zahăr
- lichid vâscos de culoare maronie
- aspect şi compoziţie determinate atât de tehnologia de extracţie a zahărului, cât şi de calitatea
materiei prime.
Melasa de trestie de zahăr
- conţinut ridicat de zahăr invertit şi biotină (vitamina H, B7)
- conţine şi dioxid de sulf, acizi volatili, nitraţi şi coloizi (componente nedorite în
fermentaţiile microbiene)
- materie primă la: -fabricarea alcoolului etilic, obţinerea drojdiilor de panificaţie,
fermentaţia butirică
Lactoza
- caracter represiv extrem de redus (poate fi utilizată în mediile de fermentaţie în concentraţii mari)
- asimilare lentă (timpi mari de fermentaţie)
- materie primă la obţinerea de antibiotice, în special a penicilinelor
- principalul component al zerului, rezultat ca subprodus în industria de prelucrare a laptelui
Zerul - se poate folosi ca atare, uscat, deproteinizat, ca permeat obţinut după ultrafiltrare, cu sau
fără prelucrare ulterioară prin osmoză inversă, demineralizat prin schimb ionic
- se foloseşte la obţinerea: alcoolului etilic, drojdiei de panificaţie, proteinelor monocelulare
(SCP), acidului citric.
Maltoza
-prezentă în malţ, extractul şi infuzia de malţ
Malţul
- conţinut ridicat de amilaze (se foloseşte numai la fabricarea berii);
- conţinut aproximativ 70% de zahăr – maltoza (adaos la mediile de cultură în procesele de
fermentaţie industriale)
Amidonul:
- cea mai importantă rezervă de hidraţi de carbon a plantelor
- sintetizat in plante ca substanta de rezerva, sub forma unor granule cu structură caracteristică
- amestec de două polizaharide: - amiloza, cu o structură liniară, în care moleculele de D-glucoză
sunt unite 1,4 α-glicozidic si amilopectina, în care pe lângă legături 1,4 α-glicozidice există legături
1,6 α-glicozidice
- în cartofi, porumb, cereale (grâu, avăz, orez).
- se foloseşte, de cele mai multe ori, sub formă zaharificată (prin hidroliză acidă sau enzimatică)
pentru a reduce timpul de fermentaţie.
Celuloza
-polizaharida cea mai răspândită în natură cu rol structural
-compusă din macromolecule filiforme, în care resturile de D-glucoză sunt unite 1,4 β-glicozidic
-nu poate fi asimilată de către microorganisme, fiind necesară hidroliza la forme asimilabile
Principalele materiale cu conţinut celulozic:
-deşeurile lemnoase (rezultate din prelucrarea lemnului), in care celuloza se gaseste impreuna cu
hemiceluloza si lignina
-deşeurile agricole (paie, stuf).
Pretratare corespunzătoare naturii materialului vegetal:
- hidroliză enzimatică realizată cu culturi de bacterii: Cellulomonas, sau fungi: Trichoderma
reesei, Aspergillus wentii
- hidroliza chimica
Materialul celulozic zaharificat se poate folosi la:
- obţinerea de alcool etilic în prezenţă de Saccharomyces cerevisiae
- fermentaţia butirică cu Clostridum saccharoperbutyl-acetonicum
- obţinerea de butanol şi acetonă,
- obţinerea de biomase proteice în prezenţa drojdiilor Candida, Torula
Leşia sulfitică
- deşeu al industriei de celuloză şi hârtie
- pretratare (tratare cu aer fierbinte şi vapori de apă, respective neutralizare cu var şi soluţie
amoniacală în vederea descreşterii conţinutului de SO2, furfural şi acid formic)
- utilizare la prepararea mediilor de cultură la obţinerea proteinelor monocelulare (Single
Cell Protein) în prezenţa drojdiilor din genul Candida.
Alcooli
Alcoolul metilic
- producerea de biomase proteice (de ex cu bacteria Methylophilus methylotrophus)
- biosinteza vitaminei B12 cu bacteria Pseudomonas
- biosinteza de aminoacizi (L-serină, L-leucină şi L-valină)
Alcoolul etilic
- utilizat in fermentaţia acetică
- producerea de biomase proteice cu drojdii din genul Candida
Glicerina
- biosinteza de antibiotice, steroizi, enzime
Acizi carboxilici
Acidul acetic, singur sau în amestec cu alcool etilic, glicerină, hidraţi de carbon (glucoză) sau
materii prime cu conţinut de zaharide, este utilizat la:
- obţinere de aminoacizi (L-lizină, acid glutamic, izo-leucină, treonină) în prezenţa
diferitelor specii de Brevibacterium, Corynebacterium, Micrococcus;
- obţinerea de biomase proteice (drojdii din genul Candida)
Acizii graşi (oleic, linoleic) şi derivaţi ai acestora;
Au rol de:
- substanţă tensioactivă
- sursă suplimetară de carbon
- precursori.
Uleiurile şi grăsimile vegetale şi animale
- surse suplimentare de carbon în combinaţie cu hidraţii de carbon
- rol de antispumant în producţiile de: antibiotice, steroizi, enzime (lipaze, amilaze,
proteaze).
Hidrocarburi alifatice
- Parafinele inferioare (metan, n-butan, n-pentan)
- n-Parafinele superioare (C10-C20)
- Utilizate la obţinerea de:
- biomase proteice
- acizi organici (acid citric, izo-citric, succinic etc).
 SURSA DE AZOT
- Azotul:- element indispensabil în procesele biochimice
- foarte puţine microorganisme sunt capabile să asimileze azotul din aer N2 (necesită
prezenţa de nitrogenază): Bacteriile Rhizobium, Azobacter, algele albastre-verzi
(cianobacterii).
- Azot anorganic
- Săruri ale acidului azotic/azotos -asimilate de microorganismele care au nitrat/nitrit –
reductază: bacteriile din speciile Azobacter, Pseudomonas; fungii Aspergillus, Penicillium;
drojdiile Candida
- Ionii de amoniu:- adăugaţi sub formă de soluţii amoniacale sau săruri de amoniu (sulfat,
clorură, azotat, fosfat)
Microorganismele heterotrofe necesită de obicei, pe lângă azotul anorganic, şi compuşi organici
ai acestuia:
Ureea: H2N-CO-NH2
- importantă şi accesibilă;
- capacitate de tamponare a mediului
- utilizare limitată de stabilitatea redusă în timpul operaţiei de sterilizare termică
Produse naturale sau subproduse ale industriilor de prelucrare ale produselor de origine
vegetală sau animală pot fi principalele surse de azot organic în mediile de fermentaţie industriale
Făina de cereale:
- sursă valoroasă şi ieftină de aminoacizi, săruri minerale, vitamine
- utilizare în practică deseori dificilă, datorită:
- aglomerării în mediul apos la prepararea mediilor de cultură;
- emulsionării proteinelor conţinute în făină în etapa de extracţie;
- extracţiei simultane a grăsimilor reziduale odată cu produsul.
Extractul de porumb:
- produs secundar obţinut la separarea amidonului din porumb;
- utilizat ca sursă de azot datorită conţinutului său de aminoacizi, vitamine şi săruri
minerale;
 - dezavantaj - variaţia compoziţiei, dependentă de puterea de germinare a porumbului si de
tehnologia de prelucrare.
Hidrolizatele de drojdii:
- bogate în proteine, azot aminic şi vitamine;
- se obţin din diferite tipuri de drojdii de bere sau de panificaţie.
Hidrolizate proteice de origine vegetală sau animală:
- frecvent utilizate;
- compoziţia diferă în funcţie de condiţiile în care se obtin.
SĂRURILE MINERALE
Fosforul:
- element esenţial pentru creşterea celulară şi reglarea unor procese metabolice, componenta a
acizilor nucleici, a fosfolipidelor din membrana etc
- o sursă foarte bună de fosfor este extractul de porumb
- în majoritatea cazurilor în mediile de cultură se adaugă săruri de fosfor (fosfaţi sau
superfosfaţi).
Sulful:
-intra in compozitia aminoacizilor cu sulf, are o importanţă asemănătoare fosforului;
- este adaugat în mediile de cultură sub formă de sulfaţi.
Macroelemente (K, Mg, Ca, Zn şi Fe):
-se adaugă sub formă de săruri (sulfaţi sau fosfaţi);
-sunt conţinuţi de materiile prime care asigură necesarul de sursă de carbon şi azot;
-concentraţia în mediile de cultură este de 0,1-1 mmoli/l.
Microelemente (Co, B, Cd, Cr, Cu, Mo şi Ni):
- necesare în concentraţii de 0,1-100 μmoli/l;
- furnizate de către materiile prime, doar în rare cazuri fiind necesară suplimentarea lor.
FACTORI DE CRESTERE
Factorii de crestere sunt acele substante necesare cresterii, pe care unele microorganisme
nu le pot sintetiza (din cauza absentei unor enzime esentiale) si, de aceea trebuie sa le preia din
mediul de cultura. Compusii organici necesari (pentru ca sunt componenti esentiali ai celulei sau
precursori ai acestor componenti) sunt factori de crestere, impartiti in trei clase majore: aminoacizi,
baze azotate (purine si pirimidine) si vitamine.
Vitamine
Vitaminele sunt molecule organice mici care au rol (sau sunt parte din) de cofactori
enzimatici, fiind necesare in cantitati foarte mici.

-majoritatea materiilor prime naturale asigură necesarul de vitamine.