CIUPERCILE ÎN APLICAŢII INDUSTRIALE

ŞI BIOTEHNOLOGII

METABOLIŢI FUNGICI DE INTERES

MEDICINAL

MICOTERAPIE
• omul a utilizat, din timpuri străvechi, aplicaţiile
alimentare ale unor specii de microorganisme, capabile să
transforme produse naturale în alimente: pâine, vin,
brânzeturi

Saccharomyces cerevisiae este

utilizata pentru obţinerea berii, a
produselor de panificaţie
S. cerevisiae

Aspergillus oryzae este utilizata

pentru obţinerea de sake
A. oryzae
• specii de Aspergillus, Rhisopus, Saccharomyces sunt
utilizate în industria alimentară asiatică pentru obţinerea
de alimente fermentate: sos de soia, pasta de soia, tofu
fermentat (sufu) etc.

• Penicillium roquefortii este utilizat

pentru a imprima gustul caracteristic
pătrunzător brânzeturilor de tip
Roquefort, Gorgonzola, Stilton Blue,
Danish Blue

• miceliul de Penicillium camemberti

reprezintă crusta de la suprafaţa
brânzeturilor Camembert şi Brie
• levurile sunt utilizate în producerea de substanţe
medicamentoase, alimente, enzime; anumite specii sunt
utilizate în cercetările ştiinţifice de biologie celulară şi
moleculară
Schizosaccharomyces pombe
• organism model pentru biologi; utilizat in
special pentru elucidarea mecanismelor de
control al ciclului celular (Premiul Nobel
2001)
• utilizat pentru identificarea moleculelor
cheie care controleaza ciclul, caracterizarea
funcţiilor acestora şi punerea în evidenţă a
caracterului lor universal
• izolat pentru prima dată în 1890 din bere
de mei provenind din Zanzibar (Africa
orientală) Schizosaccharomyces pombe
«pombe» = bere (în Swahili)
• aplicaţiile industriale actuale implică specii fungice
capabile să
• “fermenteze” anumite substraturi
• sintetizeze metaboliţi diverşi
• transforme sau amelioreze produse existente,
naturale sau sintetice

Fermentare fervere (lat.) = a fierbe

(la începutul fermentaţiei alcoolice la suprafaţa lichidului se ridică bule
de gaz, semănând cu fierberea)

• aceste aspecte sunt reunite în cadrul biotehnologiilor:

ansamblu de metode şi procedee care utilizează
microorganisme vii sau anumiţi constituenţi celulari ai
acestora
Tulpini fungice – obţinere, ameliorare, conservare

Caracteristicile tulpinilor fungice selectate pentru

producţia bioindustrială

• creştere rapidă, facilă, pe cât posibil pe substraturi

ieftine
• posibilitatea de a secreta enzime în cantităţi ridicate
• stabilitate genetică relativă în condiţiile de “stress”
determinat de multiplicarea pe scară largă
• capacitate de biotransformare sau de secreţie cu
randament maxim cu posibilitatea de separare şi
purificare a metabolitilor cu costuri minime
• speciile fungice utilizate pe scară largă aparţin
micromicetelor (mucegaiuri şi levuri)

• tulpinile de referinţe sunt stocate în colecţii

internationale:

• ATCC: American Type Culture Collection (SUA)

• CBS: Centraalbureau voor Schimmelcultures (Olanda)
• CICM: Collection Internationale de Cultures de
Microorganismes (Franţa)
• NCTC: National Collection of Type Culture (Marea
Britanie)
Selecţionarea de noi tulpini

• noile surse potenţiale sunt recoltate din mediul ambiant

(aer, sol, apă dulce sau sărată) din toate tipurile de
habitate
• un triaj primar evidenţiază tulpinile cu potenţial de
biosinteză a unor metaboliţi cu diverse proprietăţi:
• terapeutice (antibiotice, antifungice, antivirale,
antitumorale, antiinflamatoare etc.)
• pentru industria agro-alimentară (sinteză de
proteine, fermentaţii, activitate enzimatică etc.)
• fitosanitare (ierbicide, pesticide, nematicide)
• de depoluare biologică etc.
• ulterior aceste tulpini sunt izolate, purificate, identificate
şi de asemenea şi moleculele responsabile de activitatea
pusă în evidenţă sunt izolate
• cercetările au în vedere în special exometaboliţii
(substanţe excretate sau secretate) pe parcursul
dezvoltării miceliului într-un mediu nutritiv lichid, sub
agitare continuă; aceştia se regăsesc în supernatant

• extracţia endometaboliţilor de la nivelul miceliului este

de obicei mult mai lungă şi mai costisitoare (distrugerea
peretelui celular fungic şi a membranei plasmatice
reprezintă o etapă suplimentară)

• este urmărită automatizarea cât mai completă a

proceselor tehnologice şi de analiză
Ameliorarea tulpinilor fungice

• tulpinile sălbatice sunt adaptate mediului înconjurător şi

competiţiei cu alte microorganisme, nefiind programate să
producă metaboliţi în cantităţi crescute
• speciile au sisteme de autoreglare care blochează
sinteza odată ce concentraţia necesară a fost atinsă în
celulă
• această cantitate este insuficientă la scară industrială
astfel încât tulpinile selecţionate pentru producţia
industrială sunt ameliorate din punct de vedere al
activităţii de biosinteză:
• pentru a produce metaboliţi în cantităţi superioare
necesităţilor proprii
• pentru a sintetiza molecule noi, chiar inexistente în
patrimoniul genetic al speciei respective
• manipulările urmează două direcţii:

• modificarea informaţiei genetice conţinută în celulă

(mutaţii induse sau aleatorii)
• transferul de informaţie genetică suplimentară în
celulă in vivo (fuziune de protoplaşti) sau in vitro
(recombinări genetice, transgenie)

• ulterior trebuie asigurată stabilitatea genomică a tulpinii

ameliorate în condiţiile cultivării intensive
Conservarea tulpinilor fungice

• există două metode recunoscute ca eficiente:

• congelarea
• liofilizarea

Congelarea
• des folosită
• măsuri de precauţie pentru a reduce procentul de celule
care mor:
• temperatura de congelare foarte mică (-80oC sau
azot lichid)
• viteza de congelare lentă (1oC pe minut) iar
decongelarea foarte rapidă
• substanţe crioprotectoare: glicerol, DMSO, lapte
ecremat de concentraţie dublă etc.
Liofilizarea

• în cadrul acesteia sublimarea trebuie realizată rapid

• închiderea flacoanelor trebuie realizată sub vid pentru a
evita eventuala contaminare datorată aerului ambiant
• astfel tratată o suspensie de spori concentrată (min 107
spori/ml) poate fi conservată mai mulţi ani la întuneric
Producţia industrială

Medii de cultură

- se utilizează de obicei subproduse ale industriei agricole

sau petroliere:

1. sursa de azot: extract apos de seminţe de porumb, făină

de soia, făină de peşte, făină de arahide, deşeuri de abator

2. sursa de carbon:
• melasa (conţine 50% glucide diverse, aminoacizi,
vitamine, săruri minerale),
• zer
• amidon (utilizat pentru toate speciile fungice capabile
să secrete amilaze: Mucorales, Aspergillus etc.),
• deşeuri celulozice (lemn, paie, turbă) pentru speciile
celulolitice (Trichoderma),
• ape sulfitice (deşeuri de la fabricarea pastei de hârtie
conţinând oze provenite din degradarea hemicelulozei)
• parafine (subprodus al rafinării petrolului) – au
aplicare limitată deoarece nu conţin oxigen în
moleculă, fiind necesară o aerare intensivă a mediului
de cultură
Bioreactoare

• cuve de oţel de capacitate mare

(50-1000 m3) prevăzute cu
dispozitive de oxigenare şi
agitare a mediului de cultură

• agitarea poate fi:

- mecanică: cu ajutorul turbinelor cu palete (tip Waldhof)
- pneumatică: agitare cu ajutorul aerului comprimat (tip
Lefrançois, Vogelbusch)

• bioreactoarele sunt prevăzute cu aparatură de control a

pH-ului, concentraţiei de oxigen, temperaturii, vitezei de
agitare etc.
Extracţia

• etapa finală a procesului industrial

• produşii doriţi sunt izolaţi din:

• biomasă – recuperată prin decantare, filtrare sau

centrifugare diferenţială

• supernatant (produşii rezultaţi în urma

metabolismului fungic şi excretaţi în mediu) –
produşii sunt extraşi prin tehnici de dializă,
cromatografie etc.
 Metaboliţi fungici
• pot fi primari sau secundari

Metaboliţi primari
• numeroşi metaboliţi se acumulează în mediul de cultură
în timpul fazei exponenţiale de creştere a miceliului în
special în perioada terminală a culturii: acizi organici,
vitamine, alcooli

Acizi organici

• sunt produşi finali ai glicolizei (acidul lactic, propionic,

gluconic etc.) sau ai oxidării incomplete a ozelor (acid
citric, itaconic, fumaric, oxalic etc.)
Acidul lactic

• obţinut prin biosinteză utilizând specii de Rhizopus,

Lactobacillus pe medii cu conţinut de amidon

• utilizat în domeniul alimentar (acidifiant pentru sucuri,

siropuri), farmaceutic (sub formă de lactat), industria
textilă

sporangiofori cultura acidul lactic

Rhizopus oryzae
Acidul citric

• utilizat în industria farmaceutică (comprimate

efervescente, sub formă de citrat), cosmetică (loţiuni
astringente, şampoane), alimentară (băuturi
carbogazoase, conserve, produse de cofetărie)
• anual sunt produse mai mult de 400 000 tone
• era anterior izolat din sucul de lămâie şi ananas
• actualmente obţinut prin biosinteză utilizând specii de
Aspergillus, Penicillium, Saccharomyces ameliorate
genetic pe medii cu conţinut de melasă
• cele mai utilizate specii pentru producţia industrială sunt
A. niger şi Saccharomycopsis lipolytica

Aspergillus niger

• anumite tulpini de A. niger sunt capabile de biosinteza cu

randamente importante atunci cand sunt plasate pe medii
continand melasa
Acidul itaconic

• diacid uşor polimerizabil datorită dublelor legături,

utilizat ca răşină înlocuitoare pentru acidul acrilic
• obţinut prin biosinteză utilizând tulpini mutante de
Aspergillus terreus cultivate pe melasă
• utilizat în fabricarea de dinţi artificiali sau de fibre
sintetice

Aspergillus terreus
Aminoacizi

• avantajul obţinerii prin biosinteză: se obţin direct

formele levogire (asimilabile în mod direct de către
mamifere); sinteza chimică produce numai racemici

Acidul glutamic, acidul aspartic

• produşi utilizând specii de Penicillium, Hansenula,
Rhizopus
• utilizaţi ca şi corectori de gust (glutamat), în
alimentaţia parenterală, în cosmetologie
Vitamine
• cele mai promiţătoare specii pentru producţia de
vitamine aparţin genurilor Streptomyces şi Nocardia

Vitamina B1 (tiamina)
• prezentă în mod normal în celula fungică
• producţia pe scară industrială este încă insuficientă

Vitamina B2 (riboflavina)
• sintetizată de către Ashbya gossypii
(ascomicetă parazită a bumbacului şi
arborelui de cafea)

Vitamine liposolubile: ergosterol,

provitamina A Ashbya gossypii
Alcooli şi solvenţi industriali

• specii ameliorate din genurile Candida, Saccharomyces,

Debaryomyces produc xilitol, dihidroxiacetonă

• specii de Trichoderma degradează deşeurile celulozice

generând un amestec de acetonă – butanol – etanol

Trichoderma sp.
 Metaboliţi secundari
• sunt reprezentaţi în principal de insecticide biologice,
antibiotice, alcaloizi din ergot sau produşi utilizaţi în
industria alimentară

Insecticide biologice
• utilizate din ce în ce mai mult în locul
pesticidelor şi ierbicidelor de sinteză care au
numeroase efectele nocive
• preparate obţinute din Arthrobotrys şi
Dactylaria au fost propuse ca nematicide
• specii ale ordinului Entomophtorales sunt
avute în vedere pentru combaterea muştelor,
a unor fluturi Arthrobotrys conoides
• specii de Chytridiomicete sunt studiate blocând un nematod
pentru combaterea tânţarilor vectori ai
paludismului, filariozei, febrei Dengue
 Substanţe medicamentoase

Alcaloizii din ergot

• sunt obţinuţi din culturi de secară infectate artificial (care necesită
supraveghere) sau prin biotehnologie
• producţia industrială se realizează în bioreactoare de fermentare
de mare capacitate utilizând specia Claviceps purpurea
• separarea şi extracţia ulterioară a alcaloizilor este costisitoare
astfel încât se încearcă selecţionarea unor tulpini modificate de C.
paspali care să sintetizeze doar un singur alcaloid

cultură de C.
C. paspali paspali de 9 zile
parazitând
Paspalum dilatatum
Antibiotice
Antibacteriene:
Peniciline
- sintetizate de către Penicillium chrysogenum
P. chrysogenum

Cefalosporine
– sintetizate de către Cephalosporium acremonium

C. acremonium

- numeroase alte antibiotice sunt ulterior obţinute la scară industrială

prin semisinteză: meticilina, ampicilina, amoxicilina, cefalotina,
cefaloridina etc.
Antifungice:
Griseofulvina
sintetizată de Penicillium griseofulvum

Penicillium
griseofulvum

Ciclosporina
imunosupresor important, secretat de Tolypocladium
inflatum

Tolypocladium
inflatum
Enzime
• obţinerea acestora reprezintă, din punct de vedere
cantitativ, cea mai importantă utilizare pe scară
industrială a speciilor fungice

Amilaze
• ciupercile produc în principal β-amilaze
• sunt frecvent utilizate Aspergillus niger şi A.
oryzae
• mediul de cultură conţine aminoacizi, zinc,
fier

Invertaze
• permit hidroliza zaharozei în glucoză şi
fructoză, fiind utile în producţia de cofetărie
• β-fructozidaza este produsă de către specii de
Candida, Saccharomyces, Alternaria,
Penicillium
conidii de Alternaria alternata
Enzime pectinolitice
• utilizate pentru clarifierea sucurilor de fructe şi în
procesarea cafelei şi a pulberii de cacao
• produse de către specii de Rhizopus, Aspergillus,
Penicillium, Botrytis

Enzime proteolitice
• utilizate pe scară largă în industria agroalimentară şi, în
asociere cu amilaze şi lipaze în producerea de detergenţi
• secretate de tulpini de Aspergillus
Bioconversii
• utilizarea unui microorganism pentru a biotransforma
prin metabolismul propriu un anumit substrat în molecule
specifice
• importante în special pentru obţinerea anumitor
substanţe medicamentoase
• reacţiile metabolice implicate sunt diverse: hidroxilări,
acilări, fosforilări, oxidări, reduceri
• genurile cel mai des utilizate sunt Curvularia, Rhizopus,
Aspergillus, Fusarium

Bioconversia steroizilor
11α-hidroxilarea nucleului steroidic conduce la
hidrocortizon şi la prednisolon
MICOTERAPIE

• tradiţia recomandă utilizarea ciupercilor

medicinale de secole

• micoterapia (tratamentul cu ciuperci) îşi

are originea în anii 1970/1980

• diverse studii ştiinţifice confirmă interesul

utilizării ciupercilor împotriva cancerului
Partea utilizată
macromicetele sunt formate din:
• miceliu subteran care conţine chitosan (precursor al
chitinei)
• corp de fructificaţie (carpozom) care conţine chitină
pălărie

carpozom
picior
hife

spor

miceliu
Dezavantajele carpozomilor

• chitina fixează metalele şi glucidele (poate fixa metalele

grele sau compuşi radioactivi)

• principiile active (peptidoglicani) se extrag dificil

datorită chitinei

• degradarea chitinei produce N-acetil-glucosamine care

pot amplifica efectele biologice ale poliaminelor (ce induc
proliferarea celulară, în special a celulelor maligne)

chitina
Avantajele miceliului

• invers faţa de chitină, chitosanul conţinut în micelii inhibă

poliaminele

• utilizarea miceliului exclude riscul de contaminare,

permite o mai bună biodisponibilitate (de cinci ori mai
mare) şi evită efectul negativ al poliaminelor

• în principal miceliile conţin principiile active ale

ciupercilor

chitosan
Originea produselor

probleme principale:

– carpozomul concentrează elemente toxice (pesticide,

metale)

– modul de depozitare influenţează considerabil şi foarte

rapid inactivarea principiilor active

– modul de cultură (pe cereale) induce un risc de

contaminare cu micotoxine

– modul de uscare şi pulverizare poate distruge

principiile active fragile
Principalele ciuperci comestibile cu proprietăţi medicinale

• numeroase micelii au o eficacitate terapeutică

accompaniată de inocuitate
• cele mai studiate 10 specii:

Coriolus versicolor (Karawataké)

Ganoderma lucidum (Reishi)

 Agaricus blazei
Grifola frondosa Lentinus edodes
(Maïtaké) (shiitaké)

Hericium erinaceus
Pleurotus ostreatus Polyporus umbellatus
(păstrăv de fag)

Armillaria mellea
(ghebe) Phellinus linteus
Principiile active
• în general sunt poliozide ramificate specifice, «hormoni» sau inhibitori
enzimatici
• miceliile conţin cantităţi reduse de minerale şi vitamine
• principalele molecule active:

Miceliul Principiu activ

Coriolus versicolor Krestina
Ganoderma lucidum Acizi ganoderici, Glican
Grifola frondosa Fractiunea D, Grifolan
Agaricus blazei Blazeina
Lentinus edodes Lentinan
Hericium erinaceus Erinacerine H şi I
Pleurotus ostreatus Alfa-glucan cu greutate moleculară redusă
Polyporus umbellatus Poliporusterone A şi B, acetosiringona
Armillaria mellea Armillaripina, Armillarigina,
Phellinus linteus Beta-(1-3)-glicani substituiţi cu manoză
Principalele utilizări terapeutice

• polizaharidele miceliene prezintă proprietăţi imunostimulante şi

antitumorale ce pot complementa tratamentul alopat

• nu interferă cu tratamentele clasice şi sunt lipsite de toxicitate

• principalii compuşi comercializaţi: lentinan (extars din Lentinus

edodes), krestina (extras din Coriolus versicolor), schizofilan (extras
din Schizophillum commune)

• acţionează prin stimularea limfocitelor T, a monocitelor/macrofagelor

sau a limfocitelor natural killer

• acţionează de asemenea asupra caspazelor inducând direct

apoptoza celulelor tumorale
Dozaj şi eficacitate

• eficacitatea depinde de concentraţia de principii active, de

fenomenele sinergice prezente, de biodisponibilitatea şi de modul de
conservare a produsului

• miceliile concentrează polifenolii din substratul pe care se dezvoltă;

cultivarea pe scoarţe îmbogăţite cu polifenoli, antioxidanţi sau
antitumorale amplifică eficienţa miceliului

• dozaj: 150 - 300 mg miceliu pe zi; tratamentul durează cel puţin trei
luni în vederea modificării statusului imunitar

• asocierea unui regim alimentar fără lactate şi sărac în poliamine şi

corectarea unei eventuale carenţe de vitamina D3 amplifică
eficacitatea micoterapiei