1977

Contemporanul nr. 32 (1605), 12 august 1977 Crăsnaru – poezie

1978
Contemporanul nr. 14 (1639), 7 aprilie 1978 Ioana Diaconescu recenzie
Contemporanul nr. 17 (1642), 28 aprilie 1978 Ioana Diaconescu – poezie
Contemporanul nr. 45 (1670), 10 noiembrie 1978 Tatler – poezie
1979
Contemporanul nr. 42 (1719), 19 octombrie 1979 Negreanu recenzie
Contemporanul nr. 52 (1729), 28 decembrie 1979 Ursu, Adrian Popescu, Ioana Diaconescu – poezie

1980
Contemporanul nr. 7 (1736), 15 februarie 1980
Mircea Scarlat face recenzia volumelor Vară de amiază de Viorel Sâmpetrean, Carapacea de Constantin
Stan și Bucuria anonimatului de Eugen despre Suciu în articolul Semnificația unor debuturi, p. 10
Surpriză plăcută din partea laureatului concursului de debut Albatros. Nu e îndatorat vreunei „școli”
literare, e un intuitiv la care reminiscențele de lectură apar deplin asimilate. Modernă prin obsesiva revenire
asupra raportului artei cu luciditatea și cu conceptele (Nimic înverzit, Rezistența la cîntec). În Muguri alchimici e
tirania inevitabilă a lucidității și asumarea conștientă a acestei condiții, dovedind că poezia a încetat să însemne
obiectivarea unei emotivități necenzurate. Mai mult, chiar „comando” organizat împotriva inimii sale (Bîtlanul).
Îl caracterizează deci o luciditate asumată (Senzualitatea lucidității), cu pericolul ca poezia să devină arid
conceptuală (pericol evitat programatic prin o remarcabilă disponibilitate asociativă, cu metafore surprinzătoare)
și discursivă (pericol evitat prin metaforizare și obiectivarea în ostentație a unei evidente atitudini lirice). Suntem
în anii afirmării unor poeți care vor schimba ceva în lirica româneaască. Evoluția va fi atent urmărită (a lui
Suciu).

Contemporanul nr. 10 (1739), 7 martie 1980

Alex. Ștefănescu scrie despre Ileana Mălăncioiu, Ioana Ieronim, Denisa Comănescu și Ioana Bantaș în
articolul Feminitate, autenticitate, har, p. 10
Pornește de la constatarea că există puține feluri de a fi complicat, mai multe de a fi simplu. Comănescu
are curajul de a merge drept la țintă, de a rezolva tranșant problemele de exprimare. Debutul: poezii caracterizate
de aplomb, deci autentice. E preocupată de modul de construire a imaginației, de aceea multe comparații aduc
aminte de asocierile realizate de imaginația copilului. Încheie analiza: simplitatea nu înseamnă platitudine, ci
găsirea inventivă a celui mai scurt drumului spre cititor.

1981
Contemporanul nr. 22 (1803), 29 mai 1981
Dan Cristea semnează articolul Poezie și realitate, p. 10
Spune de dominanta liricii actuale: poezie patetică și generoasă, exaltând omul și valorile lui
fundamentale, gravă sau ironică a „realului mușcător”, contestat și invocat în egală măsură, polemică la adresa
festivismului și idilismului, refuzând să accepte o lume fără poezie; e spirit însetat de real, cu cele mai fericite
rezultate azi (autori de diferite vârste și formații exersează trasarea unui chip mai adevărat realității de azi și de
acum, cum ar fi Naum, Virgil Teodorescu, doinaș, Dimov, Mălăncioiu; nu spune nimic de tineri, lasă să se
înțeleagă); preocupări pentru existența și șansa poeziei de a exista, adeseori alături de un real contrazicător;
contactul cu realitatea nu murdărește poezia, ci o consolidează prin căldura spațiului uman pe care îl evocă și îl
revendică. Cere ca poeții să fie convingători, să vină cu talentul lor și cu forța morală să nu-și trădeze talentul

Ion Bogdan Lefter face recenzia volumului Casa cu retori de Aurel Pantea în rubrica Jurnal de lectură, p.
12
Face poezie întoarsă asupra ei înseși. Scriind despre poezie și sensurile ei, alege modalitatea disimulării
prin ironie. De aceea evită patetismul și ridicolul în tratarea temei mimând detașarea prin ironie ( Cu tot
ridicolul). Face joc al aparențelor (travestiul) care ar conduce chiar ea la esență. Sub ironie se ascunde atracția
poeziei ca perfecțiune. Discursul e conceptualizat în esență, căutând în același timp concretețea cea mai densă a
lucrurilor. Nu îi reușesc poemele ample din finalul volumului (fluxul discursiv nu se încheagă, imaginile au
tendință centrifugă). Deci viciu de construcție ca reproș la volum. E totuși un debut foarte bun, afirmând un poet.

Contemporanul nr. 26 (1807), 26 iunie 1981 Nicolae Iliescu despre Stratan

Nicolae Iliescu face recenzia volumului Ieșirea din apă de Ion Stratan în rubrica Cărțile tinerilor, p. 8
 Voce distinctă a poeziei „noului val”, capabilă de promițătoare salturi: texte scurte, note aforistice,
tablouri miniaturale cu rol de metaforă, deplasări și încrucișări spirituale de sensuri. E lume a văzului, simțul cel
mai dezvoltat. E aparentă cerebralitatea, dar știe să-și țină emoția la distanță. Din poetica lui Barbu e imaginea
indecisului și a infirmului, aici trimițând la nostalgia solitudinii unei hipersensibilități mascate de obiecte. E
diferit de colegi: nu face inventarul cotidianului, „caligrafiind doar stările care rezultă din contemplarea
realului”.

Contemporanul nr. 28 (1809), 11 iulie 1981

Ion Bogdan Lefter semnează articolul Critica și spiritul creator, p. 28
Scrie despre prejudecata obiectivării în critică, despre Simion, Martin. Scrie despre realația critică-spirit
creator. Neinteresant pentru doctorat.

Contemporanul nr. 35 (1816), 28 august 1981

Ion Bogdan Lefter face recenzia volumului Hipermateria de Magdalena Ghica în articolul Poezia ca o
sentință, rubrica Tineri scriitori, p. 14
Unul dintre debuturile care au făcut să se vorbească despre o nouă „promoție” poetică: profil compact,
inexpugnabil în poezie de în exclusivitate calibru. E volum perfect omogen, fără ezitări între formule sau direcții
(până și poemele „anexă” numite Fragmente vechi sunt din aceeași piatră dură). Poemele sunt construcții largi cu
amplitudine venită din circumscrierea repetată a ideii articulate în enunțuri categorice. Model retoric precis: idei
dezvoltate prin aglomerări, cu registru gradat prin repetiții simple și enumerații (toate figurile stilistice
repetitive): limbajul: limbaj extrem-conceptualizat în limbaj crud, de maximă concretețe, cu oralitate urbană,
aparent neglijent în nuditatea lui; din impactul conceptualizare-concretețe iese o tonalitate stilizată, esențializată.
Caracteristica acestei poezii extrem retoricizate: folosirea sentinței generale în imaginile concretului palpabil.
Artă poetică remarcabilă în Poesis: contradicția fundamentală dintre obiectivitate și subiectivitate, dintre abstract
și concret. Volumul se structurează tocmai pe aceste contradicții: are simțul imaginilor puternic concrete, dar
tinde și spre abstract, cu viziunea unui transcendent. La ea, inteligența covârșitoare strivește poeticul, rezultând
un spectacol pasionant și profund. Aspră și puternică, poezia există, învingându-și paradoxul.

Contemporanul nr. 40 (1821), 2 octombrie 1981

Anchetele Contemporanul: Actul editorial, selecție și promovare a valorilor, anchetă inițiată de Laurențiu
Ulici, pp. 6-7
Întrebările vizează: cum acționează editura în afirmarea valorii; dacă primează gustul publicului sau gustul
criticii de specialitate în selecția și promovarea cărților; dacă sunt eficiente modalitățile de selecționare a
debuturilor valoroase.
Andi Andrieș (Junimea) – editura tipărește mulți începători; pentru el nu e risc, ci investitură; încurajarea nu
trebuie să fie indulgentă.
George Bălăiță (Cartea Românească) – nu e sigur dacă se face destul pentru promovarea tinerilor; nu neapărat
descoperirea talentaților, cât susținerea lor când singuri își pot da măsura; nu e bine să se abuzeze de criteriul
sentimental; gândesc acum la editură formule noi de evaluare a debutului.
Al. Căprariu (Dacia) – prin concurs, sunt tipăriți 2-3 pe an; mulți tipăriți au fost premiați de USR, garantul
valorii.
Ilarie Hinoveanu (Scrisul românesc) – editura e tânără, deci încurajează tinerii; mijloacele folosite în selectarea
debutanților sunt eficiente.
Aurel Martin (Minerva) – numeroase prefețe și postfețe sunt încredințate tinerilor critici și istorici literari.
Mircea Sîntimbreanu (Albatros) – cunoaște dezavantajele concursului de debut, dar nu sunt întrecute de debutul
fără concurs; nu vede ce e rău în a trece manuscrisele prin cinci mâini și a acorda 6 locuri pe an debutanților (un
pot tânăr acuza că e un „atentat”, care nu a lovit de fapt în niciunul dintre poeții „generației fără lider”: Coșovei,
Ghica, Iaru, Stratan, Marin, Cușnarencu, Vasiliu, Danilov ș.a.); nu e un fanatic al concursului, dar nici viața
literaturii nu e altceva.
Tiberiu Utan („Ion Creangă”) – tineri talentați lansați: Lorințiu, Crăsnaru, Negreanu, Mara Nicoară, Elisaveta
Novac, Alboiu, Ion Lilă, George Țărnea, Nicolae Dan Fruntelată, Gavril Matei, Felix Sima, Vasile Cojocaru,
Marin Cosntantin, Florin Costinescu etc.

Contemporanul nr. 41 (1822), 9 octombrie 1981

Anchetele Contemporanul: Actul editorial, selecție și promovare a valorilor, anchetă inițiată de Laurențiu
Ulici, p. 10
Ion Marin Almăjan (Flacăra) – concursurile de poezie au aspect pozitiv, pentru că degrevează editurile de
avalanșa de mediocrități, și unul negativ, pentru că primele versuri nu întotdeauna anunță geniul de mai târziu;
plus subiectivitatea juriului.
Domokos Géza (Kriterion) – nimic important.
1982
Contemporanul nr. 1 (1834), 1 ianuarie 1982
Petru Romoșan este publicat cu poezia Patria alături de Ion Gheorghe, Gh. D. Vasile, Radu Cârneci, Ioan
Alexandru, rubrica Patrie și poezie, p. 4

Liviu Călin semnează articolul Literatură ʼ81, p. 12

În poezie, teme și motive lirice de acută actualitate: înșiră apariții, dar fără tineri. Jos, la recomandări pe
anul în curs, editura Albastros recomandă volumul în curs de apariție al lui Liviu Ioan Stoiciu.

Contemporanul nr. 6 (1839), 5 februarie 1982

Ion Bogdan Lefter face recenzia volumelor Cîntece de trecut strada de Florin Iaru și Cartea de iarnă de Ion
Mureșan în rubrica Poeme de debut, p. 10
Se poate redeschide discuția privitoare la oportunitatea debuturilor în poezie la noi. Iaru e cazul de
întârziere nejustificată, independentă de voința poetului, adică, pentru că a fost de fiecare dată selectat în Caietul
debutanților în 1978 și 1979, deci de atunci au trecut 3 ani. E „spirit fantast și imprevizibil, virtuoz al tuturor
disponibilităților stilistice pe care le folosește cu un firesc convertit în stil”. Farsa poetică e procedeul de bază în
aceste poeme destinse. Face colaj până la șarjă intercalând fragmente stereotipizate de anunțuri și texte de firmă.
Caută efectul dat de citatul cultura. Chiar dacă unele nu sunt total reușite (chiar Cîntece de trecut strada e
despletit, centrifug), rămân expresia acestei disponibilități deosebite la nivel stilistic: comparația șocantă, rima
fistichie, jocul de cuvinte (Hai ku mine peste muntele Fudji!). Fondul e sentimental-melancolic (Marile etaje,
Moartea primilor cubiști, alt Cîntec de trecut strada, despre singurătate): „acest ton sentimental e disimulat
continuu de un aer de joc în timpul căruia poetul face cu ochiul”. Sugerează că decupează realitatea și îi lipește
bucățile în ordine deșucheată, deci condiția mimului: „tragicul deghizat în exuberanță barocă”.
Pare debut primit, „foarte inegal, excepțional pe unele porțiuni, însă alteori cu scăderi inadmisibile și în
totul foarte subțire. E unul dintre poeții foarte buni ai „generației” echinoxiste, probabil grăbit să debuteze, deși
elaborează încet. Caracteristica: aliajul concretețe-reflecția filosofică, cu imagini de mare forță sugestivă
(Izgonirea din poezie, III); enunțurile filosofice sunt nuclee ale discursului, dând carnație de mare gravitate
(Înălțarea la cer). Primul ciclu e puțin expresiv: poeme prozaice, cu calitatea de a fi uneori incantatorii în
solemnitate prin repetiții și gesturi largi retorice. Al doilea ciclu: debutează cu remarcabilă parabolă a poeziei,
amestec admirație-spaimă față de vers (Poemul despre poezie); apoi poeme scurte neinteresante; apoi poezii
ample (Poemul de iarnă, Înălțarea la cer, Kynos Kephalai) care împreună cu Izgonirea din poezie sunt cele mai
reușite ale volumului, cu anvergură amplă a semnificațiilor, voce poetică plină. Al treilea ciclu iar e plat, fără
strălucire și inspirație, iar volumul se încheie cu piesa de rezistență, sinteză a disponibilităților lui. Încheie „o
voce poetică de mare valoare”, iar volumul e „șansa neîmplinită a unei mari cărți de poezie”.

Contemporanul nr. 10 (1843), 5 martie 1982

Dezbaterile Contemporanul: Istoria literaturii române și problemele alcătuirii ei, pp. 12-13
Neinteresant pentru doctorat, momentan

Contemporanul nr. 12 (1845), 19 martie 1982

Dezbaterile Contemporanul: Istoria literaturii române și problemele alcătuirii ei, p. 14
Neinteresant pentru doctorat, momentan

Contemporanul nr. 15 (1848), 9 aprilie 1982 Ioan Adam despre Vasiliu

Ioan Adam face recenzia volumelor Mona-Monada de Lucian Vasiliu, Idoli de zăpadă de Marta
Bărbulescu și În punctul de criză de Adrian Vasiliu în articolul Confesiuni și declamații, p. 11
Printre himere și jivine: dominanta volumului e încordarea; ironia tipică generației plesnește sub
presiunea teribilei exasperări și eul apare direct, „fragil, vulnerabil, totuși puternic prin asumarea conștientă a
riscului”. Orgoliul maxim e mascat prin umilință pictată brutal cu tușe expresioniste. Ținta e poeticul, suprema
monadă, Poezia (Perorație). Cuvântul e adversarul, iar poezia e jurnal de campanie. E dramă a opțiunii
provocată de un program cu articulații contradictorii: nostalgia de a numi realitatea și obsesia tentației inverse de
a reda cuvântului forța sintetică, conotațiile originare. Postura e incomodă chiar și pentru un poet experimentat,
dar el o joacă cu orgoliu: are scăderi în câteva cochiuri neconcludente ca Edgar Allan Poe, 8 ianuarie 1954,
Veciniada, câteva piese memorabile și tulburătorul Poem final, „bacovian în sintaxă, personal în ibrația lui
prelungă, disperată”.
Contemporanul nr. 17 (1850), 23 aprilie 1982
Ion Bogdan Lefter face recenzia volumelor Ion Barbu. Poezie și deziderat de Mircea Scarlat, Ieșirea din
apă de Ion Stratan și Îmblînzitorul de metafore de Ioan Morar în rubrica Ipostaze ale modernității, p. 11
Debut ce merită luat în atenție: cerebralitate la extrem; efecte poetice obținute pe toate căile posibile; se
ține în limitele unui ermetism pe care ludicul aparent nu îl poate ascunde. În ciuda risipei de imaginație lexicală
și combinatorie, a ironiei, calambururilor și jocurilor de cuvinte, împinse uneori în extrem, poezia lui e dificilă,
cu aer ezoteric. Are orgoliul asumării culturii și dizolvării ei în noua geneză propusă. Jonglează între afect și
concept (fie absolutizează unul, fie găsește un punct de echilibru). Deși are bună capacitate de captare a
concretului imediat, tinde spre abstracțiune. Poemel mizează pe o ambiguitate specială, un fel de opacitate în
enunțuri unde procedeul predilect e ruptura cu continuare șocantă, de origine suprarealistă. Scăderile sunt în
gratuitățile inexpresive și opacitățile nesemnificative. Mizează pe el prin ambiția debutului și mai ales pentru
dezinvoltura sa culturală și acuitatea spiritului critic simțit în spatele versurilor.
E de fapt jumătate de debut, pemtru că Flacăra nu oferă decât un spațiu de 20 de pagini. E și rău
alcătuit debutul: poeme depășite în prima parte, rimate coștiincios și fără personalitate, cu ecouri din Ioan
Alexandru. În ultimele 10 pagini se vede talentul: poeme libere și personale, cu lircă a rememorării unde relația
erotică e ambiguizată cu efecte bune; amintește de Mircea Ivănescu prin micile monologuri interioare. În
ultimele introduce, personajul Naratorul, element al poeticii prozei; ideea e interesantă, dar nedusă la capăt
deocamdată. Debutul promite.

Contemporanul nr. 49 (1882), 3 decembrie 1982

În întîmpinarea Conferinței Naționale a Partidului Comunist Român: Cenaclurile – formă de creație și de
afirmare a unui climat social, pp. 8-9
Dumitru Radu Popescu – zice de cenaclul Flacăra al lui Păunescu bla bla
Florin Muscalu – la Focșani și în Vrancea trăiesc zece scriitori, printre care Liviu Ioan Stoiciu (cu premiul USR),
în rest bla bla.
Elena Ene – bla bla e cu Ceaușescu.
Nikolaus Berwanger – bla bla.
Nicolae Manolescu (Perspectiva socialului) – se ocupă de Canaclul de Luni de 6 ani; face niște dezmințiri,
pentru că se tot aud zvonuri bombastice; a debutat miercuri 2 martie 1977 în sala de la primul etaj al Casei
Studenților „Grigore Preoteasa”, cu vreo 30 de studenți; era sceptic; norocul a fost că s-au citit poezii
promițătoare; apoi s-au mutat la Litere, apoi s-au instalat definitiv în sala Student Clubului de la Casa
Studenților, unde au primit vizite din alte centre universitare și orașe; e mică școală de literatură, cu accent pe
nivelul discuțiilor, pe comentariile textelor; cei mai buni autori lansați de cenaclu sunt și cei mai buni
comentatori de texte; sunt vreo 15 poeți formați aici care au adus notă distinctă în promoția ʼ80; Amfiteatru a
făcut deja o masă rotundă pe tema noii generații, el se ferește momentan de caracterizări globale (au
individualități distincte); nu împărtășește opinia altora care văd ca dominante opuse ludicul și socialul (poezia
tânără e socială prin excelență în forme ludice, uneori, dar nu exclusiv; socialul nu e temă, e sensibilitate);
valoarea lor arată că cenaclul și-a atins scopul, care nu naște talente, ci le „fasonează”; nu toți vor face carieră de
poeți, dar vor duce mai departe dragostea de literatură; nu e fabrică de poeți, doar poate crea competența.
George Muntean – bla bla.
C. Stănescu – bla bla
Constantin Novac – bla bla.
Ecaterina Țarălungă – cenaclul Electroputere Craiova
Dumitru Dem. Ionașcu – cenaclul Minerul din Valea Jiului bla bla.

1983
Contemporanul nr. 10 (1895), 4 martie 1983
Elena Ștefoi este publicată cu poezia De departe cuvintele alături de Daniela Crăsnaru, Liliana Ursu,
Borok Katalin, Lucia Negoiță, Mira Lupeanu, Profira Mihăilescu, Ioana Proca, Marta Bărbulescu și
Mara Nicoară, p. 2

Contemporanul nr. 25 (1910), 17 iunie 1983

Dan C. Mihăilescu face recenzia volumului Globul de cristal de Ion Bogdan Lefter în rubrica Debut, p. 10
Poezia sa e interesantă ca expresie și ca atitudine meditativ-lirică, dar artificială, cu atenție excesivă
acordată tehnicii care văduvește substanța reflexivă, pulverizează sensurile și „automatizează” discursul poetic.
E încrâncenată agresiune asupra poeticului, scrutare a mecanismelor subtextuale și intertextuale, cu apetență la
concept și prea puțin la sensibilitate. Paradoxul ei: esența e narcisismul, autospecția, element romantic în stare
pură, dar evoluția poemelor se bazează pe analiza tehnicilor de construcție (afectivitatea se anulează; e cultivată
demontarea lucidă, dar nu cinică a carcaselor imagistice). E în tradiția unei indiscutabile modernități, de la
francezi la Barbu, cu voință de desprindere de sentimente, lucruri, imagini, natură. Sunt și veritabile tensiuni
create de rătăcirea în labirintul cunoașterii și de fixarea orei magice a Poemului, dar deocamdată sunt rare (Între
oglinzi paralele, Față în față cu dublul, Re-versul facerii), care dau adevărata măsură a poeziei lui. Arhitectură
de imagini de rezistență în Toboganul, Coșmar, Contur dublu, Trecere, dar cu exces de conceptualizare, din
cauza căreia uneori cade în naivitate sau rulează în gol (Proiecții, Roșu multicolor, Despre punct, Nerv, Ascultă,
Drum, Definiție ș.a.). Unele, ca Geamuri și oglinzi, sunt radiografii ale stării poetice, cu mecanism spiritual
revelat, când imaginea se suprapune unui sens abstract, dar cu forță concretă de revelație. E un lucid și fin analist
al poeziei pe care îl dorim împlinit ca atare.

Contemporanul nr. 49 (1934), 2 decembrie 1983

Matei Vișniec este publicat cu poezia Poem despre Unire alături de Ion Drăgănoiu, Horia Bădescu,
Slavomir Gvozdenovici, Valeriu Bârgău, Mihai Beniuc, Aurel Ciurunga, Neculai Chirica, Ioan Șerb, Ion
Potopin și Ion Tomoiagă Maramureșanu cu ocazia împlinirii a 65 de ani de la Marea Unire, p. ???

1984
Contemporanul nr. 3 (1940), 13 ianuarie 1984 Corbu, Alui Gheorghe – poezie
Daniel Corbu (Împotriva morții) și Adrian Alui Gheorghe (O aripă la drum) sunt publicați cu poezii alături
de Ion Cârnu, în rubrica Poeți din Piatra Neamț, p. 9

Contemporanul nr. 16 (1953), 13 aprilie 1984

Laurențiu Ulici semnează articolul Promoția ʼ70 (II), rubrica Patruzeci de ani de artă românească, 1944-
1984, p. 13
Zice că numără cei mai mulți scriitori. Înșiră poeți, prozatori, dramaturgi, critici.

Contemporanul nr. 26 (1963), 22 iunie 1984

Laurențiu Ulici semnează articolul În marea trecere (I), rubrica Patruzeci de ani de artă românească,
1944-1984, p. 7
Zice de anii războiului, trecerea la dogmatismul anilor ʼ50, de momentul Labiș (se ocupă de poezie).

Contemporanul nr. 31 (1968), 27 iulie 1984

Laurențiu Ulici semnează articolul În marea trecere (II), rubrica Patruzeci de ani de artă românească,
1944-1984, p. 7
Aici zice de proză și critică.

Contemporanul nr. 33 (1970), 10 august 1984

Laurențiu Ulici semnează articolul Poezia anilor ʼ60, rubrica Patruzeci de ani de artă românească, 1944-
1984, p. 7
Se ocupă doar de anii ʼ60.

Contemporanul nr. 51 (1988), 14 decembrie 1984

În articolul Poetul și orașul său din rubrica Viața spirituală a județelor și localităților țării – Ploiești, sunt
consemnate evenimentele din cadrul primei ediții a Festivalului național de poezie „Nichita Stănescu”, p. 6
Au participat scriitori ca Comănescu, Coșovei, Iaru, Martin, Micu, Negreanu, Simion, Stratan, Ulici și mulți alții.