Creşterea şi dezvoltarea generală şi oro-dentară la copiii din clasa a- VIII-a - arealul

natural Ceahlău

Cuprins
Introducere…………………………………………………………………………………….3
Partea GENERALĂ. Stadiul actual al cunoaşterii………………………………………….5
Capitolul I. Creşterea şi dezvoltarea generală a copilului………………………………….5
I.1 Noţiuni generale şi legile creşterii…………………………………………………………..5
I.2 Aprecierea dezvoltării fizice a copilului…………………………………………………....9
I.3 Determinarea dezvoltării osoase…………………………………………………………...10
I.4 Erupţia dentară. Cele două dentiţii………………………………………………………...10
I.5 Aprecierea stării de nutriţie………………………………………………………………...12
I.6 Patologia creşterii…………………………………………………………………………..13
Capitolul II.Creşterea şi dezvoltarea oro-facială………………………………………….15
II.1Embriologie cranio-facială………………………………………………………………...16
II.2 Relatii între dezvoltarea facial şi dezvoltarea dentiţiei…………………………………..20
II.3 Rolul factorilor funcţionali în dezvoltarea aparatului dento-maxilar…………………...29
Capitolul III. Influenţa factorilor de mediu asupra organismului……………………….30
III.1 Mediul,sănătatea şi calitatea vieţii……………………………………………………….33
III.2 Efectele apei poluate asupra stării de sănătate………………………………………….35
III.3 Mediul şi sănătatea……………………………………………………………………....38
III.4 Poluarea fonică şi sănătatea……………………………………………………………..39
III.5 Elemente de climatologie medical…………………………………………………….....41
Capitolul IV. Arealul geografic natural Ceahlău………………………………………….45
IV.1 Limite geografice………………………………………………………………………..45
IV.2 Clima…………………………………………………………………………………….45
IV.3 Factori naturali terapeutici. Conditii climatic…………………………………………...46
IV.4 Sistemul hidrologic……………………………………………………………………...46
IV.5 Populaţia şi aşezările. Demografie………………………………………………………47
IV.6 Factori pozitivi ai arealului natural……………………………………………………...47

1
Capitolul V.Determinarea stării de sănătate la copii……………………………………49
V.1 Evaluarea stării de sănătate la copii în Europa,în ultimele două decenii……………..49
V.2 Indicatori utilizaţi pentru evaluarea stării de sănătate orală la populaţia şcolară……..50
V.2.1 Evaluarea stării de sănătate odontală…………………………………………………50
V.2.2 Evaluarea stării de sănătate parodontală……………………………………………..53
V.2.3 Evaluarea fluorozei dentare…………………………………………………………..55
Partea PERSONALĂ
Capitolul VI. Metodologia cercetării……………………………………………………..57
VI.1 Scopul lucrării…………………………………………………………………………57
VI.2 Obiectivele lucrării……………………………………………………………………57
VI.3 Material şi metodă…………………………………………………………………….58
VI.4 Baza de date şi metode statistice……………………………………………………..58
VI.4.1 Loturile de subiecţi…………………………………………………………………59
VI.4.2 Chestionar stomatologic……………………………………………………………60
VI.4.3 Chestionar general………………………………………………………………….60
VI.4.4 Analiza statistic……………………………………………………………………..61
VI.5 Rezultate……………………………………………………………………………...79
VI.6 Concluzii……………………………………………………………………………...79
Capitolul VII. Studiu de caz……………………………………………………………..80
VII.1 Anamneza pacientului………………………………………………………………80
VII.2 Examen clinic extraoral……………………………………………………………...82
VII.3 Examen clinic ATM……………………………………………………………….....83
VII.4 Examen clinic intraoral……………………………………………………………....84
VII.5 Diagnostic…………………………………………………………………………....85
VII.6 Plan de tratament…………………………………………………………………….87
Bibliografie………………………………………………………………………………..88

2
 Introducere
Starea de sănătate a aparatului dento-maxilar presupune integritatea morfo-funcţională şi
dezvoltarea armonioasă, proporţională a tuturor elementelor componente, astfel încât
raporturile dintre dinţi, dintre arcade şi maxilare să fie în limitele unor variabile filogenetice,
iar funcţionarea lor să se facă coordonat, automatizat printr-un sistem de reglare integru, care
să stimuleze consolidarea formelor.
Cunoscând normalul, se poate depista o anomalie dento-maxilară, manifestată prin
modificări morfologice (disarmonia dentară, alveolară sau maxilară) şi prin tulburări
funcţionale neuro-musculare, ocluzale şi bio-psiho-sociale.
Deseori, nu putem spune cu certitudine ca anomalia dento-maxilară este determinată de
zestrea genetică, este rezultatul factorilor de mediu sau există o combinaţie între aceştia.

Calitatea vieţii unui individ este influențată de starea de sănătate a acestuia, care se află
la rândul său în interrelație cu alte dimensiuni ale calitaţii vieţii, cum sunt: venitul, condițiile de
locuit, stilul de viaţă, nivelul de educaţie, gradul de dezvoltare al serviciilor medicale, sănătatea
mediului ambiant etc. În acest concept de sănătate generală este inclus și acela de sănătate oro-
dentară, care se referă în esență la menţinerea integrităţii şi sănătăţii tuturor componentelor
aparatului dento – maxilar.

Conform definiției Organizaţiei Mondiale a Sănătăţiiadoptate în ultimii 30 de ani, starea

de sănătate nu înseamnădoar absența bolii sau a handicapului, ci o stare de bine fizicămentală
și socială. Absenţa stării de sănătate este sincronă cu apariţia bolii. Odată cu apariţia bolii apar
o serie de ameninţări la adresa integrităţii şi / sau a capacităţii fizice a individului,care pot duce
până la decesul acestuia, în funcţie de gravitateabolii.

Conceptul de sănătate oro-dentară nu înseamnă numai dinți sănătoşi, ci se referă la toate

componentele aparatului dento- maxilar, în interacţiune complexă. Sănătatea orală
afecteazănumeroase activităţi zilnice: preferinţele alimentare, masticaţia,deglutiţia, fonaţia,
fizionomia, somnul, expresivitatea facială şi chiar respectul de sine. Astfel, în multe situaţii,
starea desănătate orală indică starea de sănătate generală a organismului.

Promovarea sănătăţii este procesul care oferă individului posibilitatea de a constientiza

importanţa igienei orale si de a-şi creşte controlul asupra determinanţilor sănătăţii şi, prin

3
această, de a-şi îmbunătăţi starea de sănătate.Programele de prevenire a afectiunilor oro-
dentare reprezinta un concept inovator pentru cei care recunosc nevoia fundamentală de
schimbare atât a stilului de viaţă, cât şi a condiţiilor de trai. Promovarea sănătăţii reprezintă o
strategie de mediere între individ şi mediu, combinând alegerea personală cu responsabilitatea
socială şi având drept scop asigurarea în viitor a unei mai bune stări de sănătate

Starea de sănătate orala a populatiei s-a dezvoltat semnificativ la nivel global. Cu toate
acestea, numeroase comunităţi, aparţinând, în special, grupurilor sociale defavorizate din
mediul rural,nu sunt conştiente de importanţa insuşirii unor minime cunostinţe de prevenţie
oro-dentară .

Pentru a reprezenta un succes, orice tratament al afecţiunilor oro-maxilo-faciale trebuie

să fie, în primul rând, însoţit de recomandări privind practicile de igienizare, dispensarizare şi
stil de viaţă, care să asigure menţinerea rezultatelor în timp.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră că promovarea sănătăţii în locurile în care

oamenii trăiesc, muncesc, învaţă sau se joacă este cel mai eficient mod de a le îmbunătăţi
calitatea vieţii. În prezent, programele preventive se orientează către dezvoltarea
responsabilităţii individuale faţă de propria sănătate.Astfel, igiena corectă, fluorizarea locală,
urmată de creşterea rezistenţei smalţului, alimentaţia corectă, săracă în glucide, renunţarea la
consumul excesiv de alcool sau la tutun şi vizitele periodice la medicul dentist sunt
comportamentele care pot asigura sănătatea şi echilibrul. Din păcate, în ţara noastră, iniţiativele
de promovare a sănătăţii şi programele preventive sunt modeste, probabil din lipsă de resurse
financiare şi umane.

Producătorii şi distribuitorii produselor de îngrijire dentară urmăresc schimbarea

comportamentelor de consum şi creşterea vânzărilor.În acest punct, interesele medicilor şi
educatorilor pentru sănătate coincid cu cele ale companiilor, pentru că un consum mare de
pastă de dinţi şi creşterea vânzărilor de periuţe de dinţi indică faptul că publicul-ţintă are
deprinderi sanogene. Pe lângă faptul că publicitatea la produsele de îngrijire dentară are un rol
educativ, aceste firme realizează sau sponsorizează campanii educative în şcoli, având ca scop
formarea şi stabilizarea unor atitudini şi comportamente sanogene.

4
 PARTEA GENERALĂ.STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII

Capitolul I. Creşterea şi dezvoltarea generală a copilului

I.1Noţiuni generale şi legile creşterii

Cunoaşterea proceselor creşterii şi dezvoltării copilului are o deosebită semnificaţie

pentru înţelegerea acestei perioade de viaţă, cât şi pentru nevoia aprecierii unor aspecte
normale sau de patologie. Aceste fenomene sunt caracteristice copilăriei, copilăria fiind
perioada de viaţă de la naştere până la adolescenţă.După OMS copilăria fiind vârsta 0-18 ani.

Definiţie. Creşterea şi dezvoltarea reprezintă un şir de procese dinamice de ordin

molecular ce interesează toate ţesuturile şi care se petrec într-o anumită succesiune din
momentul concepţiei şi până la maturitate, cu participarea lor în mod diferenţiat după
specificul tisular şi al organelor respective. Creşterea şi dezvoltarea reprezintă un proces
biologic complex, specific a tot ce este viaţă, caracteristic fiecărei rase şi particular fiecărui
individ. Dezvoltarea fizică în concepţia clinicii pediatrice se subînţelege ca un proces dinamic
de creştere (majorarea taliei, masei corpului, dezvoltarea fiecărui segment aparte a corpului
etc.) şi maturizarea biologică a copilului în anumite perioade ale copilăriei. De regulă, tot aici
se referă unii parametri fiziometrici, iar la copiii de vârstă fragedă în special până la un an -
formarea funcţiei statice, motorii ce determină în general capacitatea de muncă sau rezerva
potenţialului fizic. Deşi creşterea şi dezvoltarea interesează în mod continuu întregul organism
pe întreaga copilărie ritmul şi intensitatea creşterii în diferite perioade este diferă. Dezvoltarea
organismului uman interesează, din punct de vedere funcţional, toate procesele, mecanismele 4
de adaptare şi perfecţionare la care este supus continuu, în limitele unor parametri biologici
impuşi de mediu şi activităţile umane (fizice, psihice, intelectuale).

Dezvoltarea corespunde, astfel, acelor fenomene prin care se maturizează organele,

sistemele, precum funcţiile şi activităţile lor. Ritmul, intensitatea şi succesiunea fenomenelor
creşterii şi dezvoltării se diferenţiază de la o perioadă la alta de viaţă variind de la sistem,
aparat şi organ. Aceste schimbări sunt determinate onto- şi filogenetic şi impuse de factorii de
influenţă ai creşterii şi ai proceselor de adaptare.Factorii de influentă a creşterii copilului.
Creşterea copilului este subordonată unor factori complecşi care intervin şi condiţionează
diferenţiat aceste procese. Aceşti factori sunt:

5
 1. Factori genetici-ereditari. Factorii genetici sunt responsabili de diferenţierile
constituţionale individuale imprimate în procesul de concepţie, precum şi fenomenului însăşi al
creşterii şi dinamicii sale până la maturitate după genotipul dominant, după tipul morfologic
familiar. Creşterea este modelată în decursul evoluţiei sale de către ceilalţi factori de influenţă
interni şi externi.

2. Factori endocrini. Rolul acestor factori este deosebit de important. Acţiunea lor se
exercită din perioada vieţii intrauterine, chiar dacă la om nu sunt încă destule argumente
convingătoare. In favoarea celor de mai sus: la naştere este prezentă 5 concentraţia crescută a
hormonului somatotrop; sunt prezente tulburările de creştere întâlnite la atiroizii congenitali,
căt şi rolul cunoscut al estrogenilor în sinteza osteoidă la făt. După naştere rolul glandelor
endocrine este mai demonstrativă. Activitatea lor este coordonată de sistemul
hipotalamohipofizar, adevărat centru coordonator al creşterii.

Hipofiza prin diverse stimulante este indispensabilăcreşterii armonioase.

Hormonul somatotrop acţionează asupra cartilajelor de creştere prin intermediul
somatomedinei.El are un rol fundamental asupra condrogenezei.
Alături de hipofiza, tiroida şi epifizaacţionează în toate perioadele copilăriei.
Hormonii tiroidieni redomină asupra osteogenezei şi asupra condrocitului. Este cunoscut
rolul lor în metabolismul proteic şi mineral, de mineralizare a scheletului,în procesele de
osteoliză şi de rezorbţie osteoclastă.
Din primele luni de viaţă se apreciază că timusul participă în procesele de creştere şi
dezvoltare prinimportanţa în sistemele de apărare şi imunocompetenţăsau în imprimarea unor
caracteristici de ordinconstituţional.
Suprarenalele şi gonadele acţionează asupra creşterii sub controlul hormonului
somatotrop prin intermediul cortizonului, testosteronului, estradiolului, interesând, procesele
de proliferare sau liză a cartilajelor în creştere.
La pubertate sub controlul hormonilor hipotalamohipofizari, tiroidieni,
corticosuprarenalelor şi gonadelor îşi exercită acţiunea lor asupra proceselor de diferenţiere şi
maturizare osoasă şi sexuală.
3. Factorii interni ai patologiei. Ca urmare de acţiune a stărilor patologice creşterea
copilului suferă.de exemplu: deficitul statural întâlnit în mai toate anomaliile cromozomiale,

6
precum şi în cadrul unor sindroame malformative. toate afecţiunile viscerale cronice sau cu
evoluţie, prelungită pot opri sau încetini creşterea (cardiopatiile, hepatopatiile, nefropatiile,
hemopatiile etc.). diferite afecţiuni cronice digestive, expresie a unor: insuficienţe, tulburări de
digestie sau de absorbţie (mucoviscidoza, steatoreea, sindrom de malabsorbţie, diaree prin
intoleranţă) sunt cauze de frânare ale creşterii si dezvoltării. afecţiunile metabolice consecutive
tulburărilor,metabolismului glucidic (diabetul zaharat, glicogenoza), proteic (cistinoza,
fenilcetonuria) sau lipidic. Un număr mare de tulburări al creşterii sunt întâlnite,în cadrul
patologiei endocrine (hipotiroidism, insuficienţa hipofizară, hipercorticism spontan sau
terapeutic) precum şi în cazul unor tumori renale, craniene, ovariene etc.

4. Factorii exogeni. rolul factorului alimentar este esenţial - atât calitativ, cât şi
cantitativ (lipide şi glucide în principal au rol 7 energetic; proteinele sunt predominant
substanţe plastice). lipsa din raţia alimentară a unor factori esenţialinesintetizaţi (aminoacizi
esenţiali, acidul linoleic, vitamine) au consecinţe grave asupra creşterii.

5. Factorii de mediu. deţin de asemenea un rol important, fiind recunoscută influenţa

exercitată în timp asupra creşterii şi pubertăţii: geografici, dar mai ales de climă caldă şi
temperată, factorii mecanici ( presiunea atmospherică,gravitaţia)cei fizico-electrici precum şi
factorii naturali (aerul, soarele, lumina, apa) ,activitatea fizică şi gimnastica, sportul
influenţeazăfavorabil asupra dezvoltării armonioase a copilului,microclimatul familial,
îngrijirile igienice mediul social, regimul instructiv-educativ au acelaşi rol pozitiv, cei emotivi
şi psihologici au influenţă favorabilă saudefavorabilă.

Legile creşterii(după Andronescu)

I.Legea alternanţei:
a) osul lung se îngroaşă şi se alungeşte alternativ, pauza dintre procesele de creştere în
lungime fiind folosite pentru creşterea în grosime şi invers.
b) legea basculei - perioadele de activitate şi repaos ale unui os lung dintr-un segment
sunt contrare pentru celelalte două oase lungi ale aceluiaşi membru, pe când primul
creşte în lungime, celelalte în grosime şi invers.

II.Legile proporţiei:

7
 a) există 3 faze în evoluţia variaţiilor de proporţie dintre lungimea corpului şi lăţimea lui
faţă de adult, respectiv între: 4-6 ani; 6-15 ani şi după 15 ani.
b) de la naştere şi până în perioada de adult fiecare segment al corpului are modul său
propriu de comportament faţă de înălţime. Creşterea în lungime este urmată de creşterea în
grosime,
c) dacă un segment al corpului are o creştere proporţional superioară celei staturale,
segmentele imediat superioare sau inferioare celui considerat vor avea o creştere proporţional
inferioară celei staturale.

III.Legile pubertăţii.
a) înainte de pubertate talia creşte în special pe seama membrelor inferioare, iar după ea
pe seama trunchiului.
b) înainte de pubertate este mai viu procesul de alungire, în timpul ei, şi după ea,
procesul de îngroşare osoasă;
c) înainte de pubertate procesele de creştere interesează în special oasele iar la pubertate
şi după ea masa musculară.

IV.Legile asimetriei, cu aplicabilitate la vârsta adultă.

I.2Aprecierea dezvoltării fizice a copilului

Criteriile de apreciere a dezvoltării fizice la copii:

-Talia (culcat, pe şezute, în picioare)
-Masa corpului
-Perimetrul cutiei toracice
-Perimetrul craniului

-spirometria

-dinamometria
-suprafaţa corpului
-puterea de întindere
-particularităţile dezvoltării osoase

8
 -gradul de manifestare a ţesutului adipos subcutanat
-dezvoltarea psihomotorie.

I.3 Determinarea dezvoltării osoase.

Pentru determinarea maturităţii biologice a organismului la copil şi adolescenţi se

determină gradul de dezvoltare a scheletului. Deoarece termenele de osificare la diferite
segmente a scheletului sunt diferite, dar osificarea particulară a osului deviază în anumite
limite. Intre dezvoltarea sistemului osos, a proceselor de creştere şi a maturizării organismului
la copil există o sistemă strânsă de corelare. Corespunderea gradului de osificare a anumitor
oase unei vârste este o interacţiune strânsă dintre procesele osificării şi activitatea funcţională a
glandelor endocrine şi ne permite să vorbim despre aşa numita vârstă osoasă ce exprimă vârsta
biologică.

I.4 Erupţia dentară.Cele două dentiţii.

Un alt criteriu de apreciere a dezvoltării normale a copilului îl constituie şi apariţia

dentiŢiilor temporară şi permanentă.

1. Dentiţia de „lapte" este formată din 20 de dinţi şi apariţia lor în timp are următoarea
ordine:
-incisivii medii inferiori (în număr de 2) apar între 6-8 luni;
-incisivii medii superiori (2) între 8-10 luni;
-incisivii laterali (4) între 10-12 luni;
-primii molari de lapte (4) între 18-24 luni;
-caninii (4) între 8-24 luni;
-al doilea rând de molari de lapte (4) între 24-30 luni
La 1 an - 8 dinţi incisivi. Schimbarea ordinii apariţiei lor ca şi unele întârzieri de 1-2 luni
au un caracter patologic. Dentiţia de lapte se încheie la ~ 30 luni.Discomfortul de erupţie
subfebrilitate, nelinişte, agitaţie, anorexie, unele tulburări dispeptice care trebuiesc diferenţiate
de patologie.

9
2. Dentiţia permanentă se anunţă cu apariţia primilor molari 6 ani - ~ 20-25 ani molarii 3 sau
molarii de minte.Cuprinde 16 dinţi pentru fiecare arcadă dentară, respectiv 32 dinţi în total.

Între 6,5-12 ani dinţii de lapte cad în ordinea în care au apărut.Între 16-25 ani apar măselele de
minte (al treilea rând de molari). Pentru aprecierea maturităţii biologice se apreciază:
talia,caracterul creşterii ei anuale, numărul dinţilor permanenţi, prezenţa semnelor secundare de
maturizare sexual. La anumite vârste maturizarea biologică poate fi atât ca criteriu primar, cât
şi criteriu secundar în aprecierea dezvoltării fizice.

Pentru copiii elevi ai claselor mici prioritar în determinarea vârstei biologice este: numărul
dinţilor permanenţi, maturizarea osoasă, talia. Pentru elevii claselor mari o însemnătate
prioritară o are prezenţa semnelor maturizării sexuale, osificarea - şi mai puţin talia şi
dezvoltarea sistemei dentare.

La fel ca dentitia temporara, dentitia permanenta are mai multe etape:

 in prima etapa (la 6 ani), erup dintii incisivi centrali inferiori (adica la mandibula) si
primii molari (M1 sau prima masea);
 in a 2-a etapa (la 7 ani), vor erupe dintii incisivi centrali superiori (mandibula);
 in a 3-a etapa (la 8 ani), erup dintii invisivi laterali, atat cei maxilari cat si cei
mandibulari;
 in a 4-a etapa (la 9 ani), erup caninii mandibulari si primii premolari maxilari (PM1);
 in a 5-a etapa (la 10 ani), erup primii premolari mandibulari (Pm1) si premolarii 2
maxilari (PM2);
 in a 6-a etapa (la 11 ani), erup premolarii 2 mandibulari (Pm2) si caninii maxilari;
 in a 7-a etapa (la 12 ani), erup molarii 2, atat cei mandibulari cat si cei maxilari.
Eruptia molarilor 3 (maselele de minte), nu poate fi stabilita concrect.Acestia apar pe
arcada incepand cu varsta de 18 ani.

!Fiecare grup de dinti pot sa erupa mai devreme cu pana la un an de zile sau pot intarzia
tot cu un an de zile. Spre exemplu.daca la varsta de 5 ani se vad deja molarii 1 si/sau incisivii
centrali inferiori, nu este o problema, acest lucru este perfect normal.

10
 I.5 Aprecierea stării de nutriţie

Se determină prin aprecierea următorilor parametri:

1.Greutatea corporală
2.Talie
3.Indice statural (IS) N = 1;
IS = talia actuală / talia ideală pentru vârstă;
4.Indicele ponderal (IP) N = 0,9-1,2;
IP = greutatea actuală / greutatea ideală pentru vârstă;
5.Indicele nutriţional (IN) N = 1;
IN = greutatea actuală / greutatea vârstei pentru talie
6.Circumferinţa medie a braţului
7.Pliurile cutanate
8.Examenul clinic al copilului
9.Criterii biologici şi biochimici: determinarea proteinemiei, glicemiei, lipemiei,
colesterolului, sideremiei, zincului.
10.Criterii funcţionale: urmăresc aprecierea funcţionalităţii aparatelor şi sistemelor
( determinarea toleranţei digestive, rezistenţei la infecţii)
11.Reactivitatea imunologică
12.Aprecierea dezvoltării psihomotorii

INDICE PONDERAL
0,9 -1,10 copil eutrofic
0,99 - 0,9 copil cu risc crescut
0,89 - 0,76 copil distrofic gr.I
0,75 - 0,6 copil distrofic gr.II
< 0,6 copil distrofic gr.III

INDICE NUTRITIONAL
0,9 -1,10 copil eutrofic
0,89 - 0,81 copil distrofic gr.I

11
 0,80 - 0,71 copil distrofic gr.II
< 0,70 copil distrofic gr.III

1.6 Patologia creşterii

Creşterea unui copil este considerată normală dacă ea evolueaza conform curbelor de
referinţa, urmând acelaşi culuar în limitele a două devieri standard în jurul valorii medii penru
vârsta si sex. Când creşterea este încetinită sau accelerată parametrii ei sunt în culuarele extrem
şi reprezinta un fenomen patologic.

Retardul de creştere statural

Retardul creşterii staturale este când talia este inferioara valorii medii pentru vârsta si
sex cu 2 DS sau este sub percentila 3.
Când talia unui copil este sub 4 DS vorbim despre nanism.
Diagnosticul etiologic a unui retard de creştere staturala se bazează pe anamneză,
examenul clinic, pe compararea datelor obţinute prin masurări antropometrice cu curbele de
creştere si pe determinarea vârstei osoase.
Anamneza cuprinde vârsta gestaţionala, greutatea şi talia la naştere.regimul alimentar în
primul an de viaţa bolile primei copilării , talia parinţilor, a fraţilor şi a
buneilor , date privind pubertatea şi creşterea taliei la parinţi, situaţia socio-eoconomică
şi psihoafectivă a familiei.
Examenul clinic include inspecţia copilului dezbrăcat pentru aprecierea aspectelor
armonioase sau dezarmonioase a segmentelor corpului , ale dismorfismului facial, grosimea
stratului adipos şi gradul de dezvotare pubertară. Aprecierea greutaţii , a taliei
perimetrului cranian şi toracic, raportarea greutaţii la talie vor complecta examenul
somatic. Evaluarea dezvoltarii mentale şi psihomotorii încheie examenul clinic.
Determinarea vârstei osoase se face după examinarea radiografiei la mâna şi pumnul
stâng.
Vârsta osoasă este un indicator de apreciere a vârstei fiziologice a copilului.
Compararea vârstei osoase cu vârsta taliei şi vârsta cronologică ne permite orientarea
către un diagnostic etiologic.

12
 Formele Clinice
În urma bilanţului anamnestic, clinic şi radiologic orienteaza spre următoarele forme de
retard statural: secundar, osos, endocrin esenţial.
1. Retardul statural secundar are mai multe cauze: organice, metabolice şi
psihoafective, care le gasim în anamneza. Vârsta osoasă este întârziată dar , apropiată de vârsta
staturală, ceea ce sugerează o posibilă revenire în cazul în care cauza este tratată.
2. Retarul de origine osoasă aici vârsta osoasă este egală cu vârsta cronologică. Viteza
de creştere este
normală. Acest retard se asociază cu malformaţii sau cu boli cromozomiale.

3. Retardul de cauza endocrină viteza de creştere estefoarte încetinită. Vârsta osoasă

este inferioară vârstei cronologice, dar egală vârstei staturale.
4. Retardul statural esenţial în acest caz copilul este armonios iar viteza de creştere
normală.Vârsta osoasa este situată între vârsta cronologică si vârsta staturală.
a) Se întâlneşte la retardul statural ereditar şi în acest caz este vorba de o talie mică
familială. Talia este sitată între -2 şi -3 DS şi se constituie în primii
ani de viaţă. Vârsta osoasă este egală cu vârsta staturală şi cu cea cronologică , dar poate
fi în avans faţa de vărsta cronologică. Posibilitatea de recuperare este nulă, având un prognostic
statural definitive mediocre.
b) Retardul de creştere intrauterin se constată la naştere. Când ne aflam în faţa unei
greutaţi şi talii inferioare vârstei gestaţionale e necesar de a compara aceşti parametri cu
curbele şi tabelele centilice.
Motivele acestui retard sunt variabile – patologia embriofetală , cauze materne sau
plancetare. Retardul statural constatat la naştere poate fi parţial constatat în primele luni de
viaţă.Măsuri recuperatorii nu există decât cele profilactice.

Copilul cu talie mare şi creştere accelerată

În cazul în care talia copilului se situează peste percentila 95 sau peste +2 DS vorbim de
talie mare. Se recunosc 2 circumstanţe în care talia copilului poate fi mai mare decât media
vârstei :

13
 1.Talia mare cosntituţională , când părinţii copilului deasemenea au o tale mare. În
primul an de viaţă avem creşterea taliei foarte repede peste percentilele normale pentru vârsta
şi sex.
2. Circumstanţe patologice în care talia creşte excesiv:
a) cauze endocrine hipersecreţia de hormoni de creştere ( tumori) ; secreţia de hormoni
sexuali în pubertatea precoce sau pseudopubertatea precoce ; hipertirioidism ; hiperinsulinism.
b) cauze nonendocrine asociate cu sindroame malformative sau dismorfice (gigantismul
cerebral, sindromul Marfan, Wiedemann şi Beckwith).

14
 Capitolul 2.Creşterea şi dezvoltarea oro-facială

Sistemul oro-facial(dento-maxilar) cuprinde totalitatea tesuturilor si organelor cu o

mare varietate structurala si functii diferentiate ,specifice ce concura in final la realizarea unor
procese fiziologice de importanţa vitală.
Morfologic,putem diferentia sistemul stomatognat in :
Asamblul osos care este suportul pasiv de sustinere si rezistenta reprezentat de cele 2 maxilare
articulatiile temporo-mandibulare ,dintii .Acestea realizeaza atat funcţii proprii, cat si funcţiile
globale ale sistemului.
Musculatura aparatului dento-maxilar( mușchii mobilizatori ai mandibulei, mușchii oro-faciali
(mușchii mimicii) și musculatura limbii ),glandele salivare si mucoasa bucala;
Cresterea si dezvoltarea oaselor faciale este determinata de majorarea dimensiunii craniene in
special, a segmentului facial,in acelasi timp,are loc si modificarea formei oaselor si pozitiilor
lor spatiale.Modalitatea de crestere a segmentului regiunilor cranio-cerebrale si cranio-faciale
este diferita, si, in anumita masura aceasta are loc independent una fata ed alta. Ea se
caracterizeaza printr-o viteza de crestere continua si este mare in perioadele prenatala si
postnatala timpurie,in perioade tardive viteza de crestere se micsoreaza semnificativ.
Mai putin si mai indelungat creste segmentul cranio-facial,care se accelereaza in
perioada pubertatii. Desi este stabilita autonomia individuala de crestere a acestor segmente,
simultaneitatea procesului este necoordonata si aceasta decurge datorita bazei osoase
craniene,in procesul de crestere a craniului , oasele lui se remodeleaza si, ca urmare, are loc
modificarea formelor lor. Exista opinia ca cresterea craniana in plan vertical, in mod normal,
predomina asupra aceluiasi proces pe directia antero-posterioara.
Cresterea si dezvoltarea faciala sunt consecinta unor proliferari celulare din centrele
osteogenetice de crestere , encondrala si desmala, urmata de metaplazii osoase ale acestor
centre si de o permanenta modelare a unitatii scheletale sub actiunea matricii functionale.
Cunoasterea mecanismelor de crestere cranio-faciala are o importanta deosebita ,
deoarece variatiile in morfologia cranio-faciala sunt sursa celor mai multe anomalii dento-
maxilare, iar modificarile clinice ale cresterii osoase constituie o baza fundamentala in
tratamentul ortodontic.

15
 Extremitatea cefalica, pentru a ajunge la dimensiunile sale finale ,aflate la limitele de
variabilitate normala,sufera o serie de modificari morfologice, care se succed intr-un ritm aflat
sub control genetic, modificari a caror intensitate depinde de actiunea factorilor de mediu.
Cresterea organismului uman nu este un proces uniform, dare este continuu pe tot
parcursul vietii.Perioadele de crestere intensa se manifesta in mod normal intre varstele 0-4
ani ,7-8 ani si 11-14 ani(cu mici diferente intre sexe).
Fenomenele de crestere nu se intrerup la adult. Daca pana la perioada de tanar
cresterea posturala se manifesta preponderent in llungime , la adult cresterea se manifesta prin
marirea diametrelor transversale, datorat in amblele cazuri de secretia hormonului de
crestere(craniana si faciala) si prin doua potentiale de dezvoltare(ereditar si functional).
In timpul cresterii ,pot aparea diferite puncte critice ,care se pot schimba ritmul de
crestere. Cu cat tulburarile de crestere apar mai timpuriu ,cu atat amprenta dezvoltarii
ulterioare va fi mai evidenta.

II.1 Embriologie cranio-facială

Embriologie cranio-faciala: Dupa prima diferentiere a straturilor embrionare germinale

primare,in tubul neural ectodermal se produc,prin segmentare ,patru regiuni, si
anume ,prozencefalul, mezencefalul, rombencefalul si maduva spinarii. Acestea se
segmenteaza mai departe in 7 sau 8 rombomere .La polul cranian, mezodermul paraxial este
segmentat in sapte protuberante numite somitomere(din care se va dezvolta creierul),iar la
polul caudal ,in 38-42 de somite(din care se va forma maduva spinarii).

Stomatogeneza: In saptamana a 4-a intrauterina apare placa neurala sau tubul neural,
format din cele 3 foite embrionare (endoderm,mezoderm si ectoderm) care prezinta doua
extremitati: una anterioara (inchisa de membrana buco-faringiana) si una posterioara(inchisa de
membrana cloacala).
Tubul neural formeaza o dilatare la partea superioara care produce flectarea extremitatii
cefalice si are loc organizarea branhiala:

Arcul 1 branhial (mandibular) – va forma partile moi si scheletul

16
 Arcul 2 branhial (hioidian) – va forma regiunea anterioara a gatului
Arcul 3 branhial (tiroidian) – va forma regiunea naterioara a gatului
Arcul 4 branhial – va forma regiunea inferioara a gatului si superioara a toracelui
Arcul 5 branhial – va forma regiunea interioara a gatului si superioara a toracelui.

Intre relieful arcului I branhial , se formeaza o depresiune larga, ectodermala numita

gura embrionara primitiva(stomodeum). Aceasta este inchisa de membrana buco-faringiana,
care se va perfora , datorita flectarii extremitatii cefalice , astfel tubul digestiv va comunica cu
exteriorul.

Dupa deflexia extremitatii cefalice, ca urmare a cresterii cavitatii celomice(viitoarea

inima) , la nivelul arcului I branhial , vor aparea mugurii faciali.

In jurul stomodeum-ului apar cinci proeminente ,numite muguri faciali,care sunt

gramezi de mezoderm acoperiti de ectoderm(1 mugure frontal, 2 muguri maxilari, 2 muguri
mandibulari).

La partea inferioara a mugurelui frontal , apar doua ingrosari ce vor creste lateral ,
numite placode olfactive(originea narinelor primitive). In a 35-a zi intrauterina , acestea vor
diviza mugurele frontal in doi muguri nazali interni si doi muguri nazali externi.

Intre mugurii frontal si maxilari va aparea un sant optic,numit placode optice. Ele vor
delimita un sant la partea lor inferioara(originea canalului lacrimal).

Mugurii faciali vor creste median si anterior prin multiplicare celulara, apropiindu-
se ,iar prin mezodermizare sevor uni intre ei, formand viitoarea fata.

Mugurii nazali interni vor da nastere la :

-filtum-ul buzei superioare
-osul interincisiv(palatul primar)
-varful nasului(columela)
-lama perpendiculara a etmoidului
-septul nazal

Mugurii nazali externi se unesc cu cei interni si vor da nastere la :

17
 -aripa externa a nasului
-podeaua narinei
-pragul narinar
-partea superioara si interna a orbitei

Mugurii maxilari vor da nastere la :

-osul maxilar(palatul secundar)

-2/3 externe ale buzei superioare
-apofizele palatine ale osului maxilar

Mugurii mandibulari vor da nastere la :

-osul mandibular
-buza inferioara

In saptamana 7-9 intrauterina pana la sfarsitul lunii a treia intrauterina, are loc
septarea cavitatii nazo-bucale primitive, printr-un proces dublu de septare verticala si
orizontala.

Palatul rpimar se formeaza din muguri nazali interni ,care dezvolta in jos o
prelungire verticala mediana, numita tubercul median(viitorul sept nazal) si 2 prelungiri
laterale numite procese globulare(viitorul os incisiv).

Palatul secundar se formeaza dfin mugurii maxilari, care se dezvolta catre anterior si
median, unindu-se cu mugurii nazali interni la nivelul proceselor globulare(viitoare lame
orizontale maxilare).Apoi , lamele orizontale maxilare se unesc cu procesele palatine, iar pe
mijlocul lor se va contura canalul nazo-palatin.

Formarea planseului bucal se realizeaza din arcul branhial I,II si III .Formare alimbii
are loc din cele 5 arcuri branhiale.Formarea musculaturii se realizeaza din primele doua arcuri
branhiale.Toate structurile fetei se vor termina in perioada de fat(fetogeneza).

Cresterea scheletului cranio-faciala :

18
 Cresterea osoasa postnatala se realizeaza prin centre osteogenetice proprii fiecarei
structuri. Oasele cu origine encondrala cresc prin nuclee de crestere ,iar oasele cu origine
desmala cresc prin suturi.Astfel, scheletul cranio-facial creste in sens vertical,transversal si
sagital.

Baza craniului creste prin sincondroze si crestere periostala , care este activa toata
viata:

-sincondroze:

- sfeno-etmoidala (activa pana la 7 ani)

-intra-sfenoidala (activa pana la 1-2 luni)

- sfeno-occipitala (activa pana la 13-16 ani)

- intra-occipitala (activa pana la 4-5 ani)

-cresterea periostala este influentata genetic ,epigenetic(de dezvo;ltarea encefalului, a

orbitei, a zonei respiratorii superioare , de fortele masticatorii si de oasele vecine) si metabolic

Maxilarulcreste prin suturi si crestere periostala, care este activa dupa varsta de 10 ani:

- suturi : -premaxilare active pana la 2-3-7 ani

-postmaxilare active pana la maturitate

- cresterea periostala este influentata genetic si epigenetic(de dezvoltarea sincondrozelor

sfeno-etmoidale si sfeno-occipitale, a septului nazal, a oaselor vecine , a musculaturii, a
globilor oculari , a sinusului maxilar, a fenomenului dentitiei si de ligamentele dento-
alveolare).

Bolta palatina creste prin suturi si crestere periostala ,care este activa toata viata:

- suturi : - incisivo-canina,activa pana l6 ani

-medio-palatina,activa pana la 12 ani

-palato-maxilara transversa ,activa pana la 25 ani

19
 - cresterea periostala este influentata genetic si epigenetic(de dezvoltarea septului nazal,
a osului alveolar , de coborarea boltii palatine si a limbii).

Mandibula creste prin nuclee de crestere si crestere periostala, care este cativa toata viata:

- nuclee de crestere : -simfizar activ pana la 2 ani

-angular osificat , la nastere

-coronoidian osificat la na

-condilian activat pana la 20 ani

- cresterea periostala este influentata genetic, epigenetic(de dezvoltarea sincondrozei

sfeno-occipitale,a fenomenului dentitiei , a osului alveolar , a ligamentelor dento-alveolare, a
limbii , a glandei submaxilare, a muschilor pterigoidieni externi , de functiile aparatului dento-
maxilar) si hormonal(prin hormonul somatotrop).

Osul alveolar creste prin ligamentele dento-alveolare,suturi maxilare si amndibulare (incisivo-

canina,medio-palatina,palato-maxilara transversa,pterigo-maxilara,simfiza mentoniera) si
crestere periostala influentata genetic si epigenetic(de forma maxilarului si a mandibulei, de
dezvoltarea sinusurilor maxilare, a foselor nazale, de fenomenul dentitiei ,a axelor dintilor ,a
musculaturii si de miscarea de mezializare a dintilor).

II.2 Relaţii intre dezvoltarea facială şi dezvoltarea dentiţiei

Malocluziile dentare ar putea fi rezultatul unei disprporții dintre mărimea și numărul
dinților și mărimea maxilarelor, care pot produce înghesuire sau spațiere, sau dintre mărimea și
forma maxilei sau a mandibulei. Modificări în morfologia țesuturilor moi sau ale musculaturii
periorale ar putea, de asemenea, să fie responsabile de apariția unor ocluzii anormale. Conform
clasificării lui Angle se diferențiază trei clase de malocluzii, cu subdiviziuni în funcție de
prezența și a altor anomalii
Pacienții de Clasa I prezintă înghesuire (cel mai frecvent) sau spațiere în regiunea
anterioară a arcului dentar.

20
 Anomaliile de Clasa II cuprind numeroase combinații dintre componentele scheletice
(prognatism maxilar protruzie II/1 – sau retrognatism mandibular II/2) și dentoalveolare
(protruzie alveolodentară maxilară sau retruzie alveolodentară mandibulară).
Anomaliile de Clasa I și II sunt relativ răspândite în populația umană, ceea ce înseamnă
că numeroși tineri au probleme ortodontice.
Malocluziile de Clasa III pot fi rezultatul retrognației maxilarului superior (chiar o
micrognație maxilară, anomalie cunoscută ca prognatism mandibular fals), prognatism
mandibular adevărat, retroalveolodonție maxilară și proalveolodonție mandibulară, sau
combinația acestora.
Există o complexitate de factori etiopatogenici:
- generali (genetici, endocrini, dismetabolici);
-loco-regionali (activitate funcţională viciată, parafuncţii, disfuncţii);
-starea de integritate a arcadelor alveolo-dentare;
-tulburări de erupţie dentară;
-locali: factori inflamatori în regiunea condiliană, disfuncţii.
Această anomalie dento-facială reprezintă o patologie aflată într-o continuă creştere a
nevoii de tratament , într-o epocă modernă în care aspectul facial şi armonia zâmbetului
reprezintă o parte importantă a personalităţii umane. Acceptarea socială, starea de bine
psihologic, încrederea în sine pentru un individ sunt dependente de aspectul fizic

Fig II.1 Anomaliile de ocluzie

Anomaliile de Clasa I Angle

21
 Anomaliile de Clasa I Angle sunt caracterizate de tulburări de creştere şi dezvoltare, cu
caracter primar sau dobândit, ale sistemelor dentar, alveolar şi, într-o măsură mică, ale bazelor
osoase maxilare, ceea ce determină dezechilibre majore la nivelul arcadelor dento-alveolare şi
ocluzale. Trăsătura comună este relaţia intermaxilară normală antero-posterioară.

Prevalenţa anomaliei de clasa I este ridicată. Studiind un lot de copii cu vârsta între 5 şi 15
ani, Garliner constata că populaţia este afectată în 65% din cazuri. La rândul său, Told a găsit o
frecvenţă de 63% la vârsta de 11-12 ani, în timp ce Foster şi Day, la aceeaşi grupă de vârstă,
comunică o proporţie de 44,3%.

Etiopatogenie

Etipatogenia anomaliilor de clasa I cuprinde o gamă largă de factori care acţionează

de-a lungul perioadei de morfogeneză pre- şi postnatală.

Factorul genetic este unanim recunoscut. Determinismul factorului genetic în

dezvoltarea dinţilor este responsabil de o serie de anomalii, cum sunt:

- macro- şi microdonţia

- dinţii supranumerar şi anodonţiile

-anomaliile dentare de formă

- anomalii de poziţie

-anomalii de structură

Influenţa asupra dezvoltării este evidenţiată prin controlul asupra ratelor de creştere a
maxilarelor, adesea perturbate în sindroamele genetice.

Factorul filogenetic, manifestat prin tendinţa de reducţie diferenţiată a maxilarelor

(mai rapidă) şi a dinţilor (mai lentă), este cauza înghesuirilor dentare.

De asemenea, s-au semnalat reproduceri ale unor modele asemănătoare formulelor

dentare ale primatelor, de fapt, atavisme ce dereglează relaţia morfofuncţională a arcadelor şi a
ocluziei.

22
 Factorii generali de dezvoltare (tulburări endocrine, metabolice) pot deregla ritmul şi rata
de creştere a componentelor aparatului dento-maxilar. Astfel, ritmul de exfoliere a dinţilor
temporari şi erupţia dinţilor permanenţi pot fi modificate, ca de altfel, rata şi viteza de creştere
a maxilarelor. Ambele dezechilibre (maxilar şi dentar) pot conduce la apariţia înghesuirilor
dentare, la întârzieri în desfăşurarea fenomenelor de autoreglare dentoalveolară şi ocluzală.

Gama anomaliilor cuprinsă în Clasa I Angle este largă, înglobând anomalii ale sistemelor
dentar, dento-alveolar, ocluzal, dar şi ale bazei maxilarelor:

- Disarmonia dento-alveolară

- Înghesuirea uşoară

- Înghesuirea moderată

- Înghesuirea severă

Anomaliile de Clasa II Angle

Anomaliile de Clasa II-a Angle înglobează tulburările de creştere, dezvoltare şi

funcţionalitate a maxilarelor, alveolelor, dinţilor şi de dinamică mandibulară, caracterizate prin
reducerea, mărirea sau deviaţia parametrilor de referinţă (diametre, linii ale trenului şi
interincisive), faţă de planul medio-sagital.

Caracteristic acestor anomalii este perturbarea predominantă în sens transversal,

compensată de procesul dento-alveolar şi reflectată de relaţiile antero-posterioară,
intermaxilară şi ocluzală.

Etiopatogenie

Etiopatogenia acestei anomalii şi consecinţele ei asupra dezvoltării generale a

organismului justifică pe deplin opinia lui Moyers, care consideră că „orice medic stomatolog
trebuie să înţeleagă şi să aibă o perspectivă clară asupra acestei anomalii”. Compresiunea de
maxilar, fireşte, trebuie să constituie o problemă de prevenţie pentru toţi medicii stomatologi.

23
Ereditatea.

Este meritul cercetărilor întreprinse de Kork Haus, Schwarz asupra copiilor nou-
născuţi de a fi demonstrat prezenţa maxilarelor înguste încă de la naştere. Studiile pe gemeni,
în special cele pe monozigoţi, au pus în evidenţă compresiunea de maxilar la ambii membri ai
cuplului cu aceeşi amploare a pierderii transversale şi a compensaţiei sagitale. Pe baza
observaţiilor clinice, Hotz susţine ideea rolului eredităţii „câtă vreme compresiunea de maxilar
apare la vârste foarte fragede, anterior acţiunii factorilor de mediu sau a factorilor funcţionali”.
În spijinul acestor cercetări vin studiile populaţionale, ca, de pildă, datele obţinute de Tulley
din cercetările efectuate asupra populaţiei din Marea Britanie, care pun în evidenţă prezenţa
sindromului de compresiune maxilară.

Factorul constituţional

Importanţa acestuia este demonstrată de caracteristica maxilarului îngust care aparţine

tipului dolicocefal, tipar frecvent întâlnit la tipul constituţional nordic (de exemplu, danezii –
după Graber).

Factorii generali de dezvoltare

Carenţele în metabolism pot sta la baza unui dezechilibru capabil să determine

sindromul de compresiune maxilară. Rahitismul, de pildă, a devenit exemplu clasic în
producerea anomaliei. În rahitism, tulburarea metabolismului calciului are drept consecinţă
producerea unui os cu o textură slabă. Osul este atât de fragil, încât se deformează sub acţiunea
forţelor musculare funcţionale (Hotz). Este firesc, prin urmare, ca el să fie mai vulnerabil la
acţiunea unor practici, cum sunt obiceiurile vicioase.

Factorii locali de dezvoltare

Acţiunea unor factori locali poate fi resimţită încă din viaţa intrauterină. În tratatul său
de ortodonţie, Orlick-Grzybowska arată că o serie de compresiuni exercitate de către poziţiile
membrelor fătului asupra masivului facial pot duce la compresiuni de maxilar sau laterognaţie.
De asemenea, Geormăneanu citează asimetriile feţei nou-născutului, determinate de fibroame
uterine. Postnatal, cicatricele chirurgicale, rezultate pe bolta palatină, după intervenţiile în

24
anomaiile congenitale, alături de absenţa suturii de creştere a maxilarului se constituie in
factori etiologici ai compresiunii de maxilar.

Factorii patologici locali

Caria dentară şi complicaţiile ei sunt cel mai frecvent citate în etiologia compresiunii de
maxilar. Caria dentară urmată de edentaţie perturbă echilibrul intra- şi interarcadic în privinţa
lungimii, lăţimii şi înălţimii arcadei. Starea de edentaţie duce la schimbarea echilibrului dintre
forţele intra- şi extraorale, limba pătrunzând în spaţiul de edentaţie. Este evident că grupa
forţelor musculare externe nu va mai trebui să facă faţă antagonismului grupului intern
(reprezentat de limbă); dispărând graniţa de neutralizare a forţelor (procesul dento-alveolar),
maxilarul se îngustează.

Obiceiurile vicioase:

-Respiratia orala

-Deglutitia atipica

-Sugerea degetului

Anomalia de Clasa III (după Angle)

Malocluzia de clasa III este o anomalie de ocluzie în sens sagital şi se caracterizează prin
raporturi molare mezializate şi ocluzie inversă frontală cu sau fără inocluzie sagitală inversă.

Anomaliile scheletate pot afecta mandibula printr-o dezvoltare exagerată a mandibulei

în trei sensuri ale spaţiului, prin formarea unei deficienţe de dezvoltare a maxilarului superior
sau printr-o combinaţie a celor două forme de modificări.

Prognaţia mandibulară adevărată se caracterizeză prin dezvoltarea exagerată a corpului

mandibulei în plan sagital şi acoperirea incisivă sau totală a ocluziei dentare.

Richetts şi Sghulhot definesc două tipuri de creştere:

tipul I – creşterea mandibulară se produce în sensul unei rotaţii anterioare , care

formează o supraocluzie incisivă;

25
 tipul II -- creşterea celor două maxilare este bine coordonată, însă un exces de creştere în
plan vertical măreşte lungimea mandibulei şi provoacă o beanţă anterioară. Aceste cazuri sunt
predispuse la recidive.

Prognaţia mandibulară funcţională se caracterizează prin poziţie anterioară a mandibulei în

perioada de trecere de la inocluzia fiziologică la ocluzia centrală (habituală), fără să fie însoţită
de o tulburare morfologică a mandibulei. Cauzele cele mai frecvente ce pot provoca apariţia
prognaţiei mandibulare funcţionale sunt conducerea articulară, care apare în urma unor
afecţiuni ale ATM, şi prezenţa cuspizilor neabraziaţi al caninilor temporari.

Retrognaţia maxilară este o malocluzie caracterizată prin tulburări de creştere în sens sagital
a maxilarului, se asociază în proporţii diferite cu un exces de creştere mandibulară. Factorii
etiologici mai frecvenţi sunt despicăturile labio-maxilo-palatine, tulburările funcţionale:
respiraţia orală, hipertonia buzei superioare, obiceiul vicios de muşcare a buzei superioare.

Anomaliile de ocluzie în sens transversal

Laterodeviaţia mandibulară este provocată de:

- dezvoltarea neconcordantă a celor două maxilare (compresiunea de maxilar);

- meziopoziţii ale arcadelor în zonele laterale asimetrice;

-malpoziţii dentare izolate;

- mişcări de lateropoziţie pentru evitarea zonelor algice;

-pante de conducţie;

- ticuri.

Laterognaţia poate fi produsă de cauze ce determină supradezvoltarea sau subdezvoltarea

mandibulei.

Supradezvoltarea poate fi cauzată de tumori ale ramului ascendent al

mandibulei .Chateau citează hipertrofia monoepifizară, caracterizată prin creşterea excesivă a

26
unei hemiarcade la mandibulă la un adolescent, mai frecvent întâlnită la sexul feminin.
Aspectul clinic este cel al unei prognaţii unilaterale.

Subdezvoltarea unei jumătăţi a mandibulei este produsă de factori ce inhibă creşterea,

cum sunt: anchiloze produse prin traumatisme în perioada copilăriei, iradieri, osteomielită,
plăgi cicatrizate vicios, rezecţii tumorale, fracturi mandibulare consolidate vicios.

Anomaliile de ocluzie în sens vertical includ:

- sindromul de ocluzie adâncă

- inocluzia verticală

Sindromul de ocluzie adâncă

Sindromul ocluziei adânci este o tulburare de creştere şi dezvoltare, cu caracter primar sau
dobândit, a maxilarelor şi a proceselor dento-alveolare, caracterizată printr-un grad mai mare
de acoperire a incisivilor inferiori de către cei superiori (Clasele I, a II-a) iar, în alte cazuri, a
incisivilor superiori de către cei inferiori (Clasa a III-a).

Etiopatogenie

Factorul genetic. S-a demonstrat, prin studiile lui Korkhaus, că factorul genetic stă la originea
ocluziei adânciAcelaşi factor stă la originea macro- şi microdonţiilor, ambele putând da ocluzie
adâncă prin supraalveolodonţie incisivă sau prin infraalveolodonţie laterală.Tulburările
generale de dezvoltare antrenează dezechilibre la nivelul bazelor osoase maxilare, specifice
unor sindroame de tipul Claselor I, II, III, în care apare şi ocluzia adâncă.

Obiceiurile vicioase (respiraţie orală, deglutiţie infantilă, sugerea, interpoziţia buzei

sau a diferitor obiecte) determină tulburări direcţionale de creştere, în care este afectată şi dez-
voltarea verticală. Interpoziţia musculară în zona premolar-molară poate determina
infraalveolodonţia.

Sindromul de inocluzie verticală

Inocluzia verticală este un sindrom caracterizat de existenţa unor tulburări în plan vertical,
reprezentate de lipsa contactelor dintre cele două şiruri dentare antagoniste, conturate şi extinse

27
în mod variat. De cele mai multe ori, anomalia se prezintă sub forma unei entităţi de
sinestătător dar cu etiologie şi evoluţie foarte variate şi, ca atare, beneficiază de posibilităţi de
tratament extrem de diversificate.

Factorii genetici

Factorii genetici incriminaţi în instalarea anomaliei au fost cercetaţi de Schwarz şi

Korkhaus prin studii efectuate pe gemeni, considerându-se că transmiterea genetică poate
interesa mărimea maxilarelor, o anumită disproporţie între mărimea limbii şi spaţiul ei
funcţional şi existenţa unui anumit tip de rotaţie a maxilarelor.

Deficienţele în dezvoltarea verticală a feţei se mai pot datora şi unei neconcordanţe

între tiparul erupţiei dentare, gradul şi direcţia creşterii condiliene cât şi gradului şi sensului
rotaţiei maxilarelor; aceste elemente, de cele mai multe ori, se pot compensa reciproc şi pot
duce la instalarea unor condiţii normale.Posibilităţile de compensare nu sunt întotdeauna
eficiente, iar insuficienţa mecanismelor adaptative poate permite instalarea unor dizarmonii în
plan vertical evidente în tipul de ocluzie şi de faţă hiperdivergentă (tipar hiperdivergent).
Astfel, cazurile de rotaţie posterioară a mandibulei, ca rezultat al unei dezvoltări limitate în
înălţimea ramului ascendent mandibular, pot fi accentuate de poziţiile posterioară şi inferioară
ale molarului de 6 ani superior, având ca rezultat final instalarea unei ocluzii deschise.

Relaţiile ocluzale normale sunt tulburate în momentul în care se produce o inversare a

tiparului rotaţiei mandibulare în direcţie posterioară faţă de creşterea în acelaşi sens a
condilului, condiţie pentru care erupţia dinţilor frontali nu mai poate compensa spaţiul format
între cele două maxilare, iar acţiunea limbii agravează şi mai mult decalajul.

Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

Anomaliile dento-maxilare sunt tulburări ale aparatului dento-maxilar, asociate cu

tulburările funcţionale neuro-musculare, ocluzale şi psiho-sociale. Deşi anomaliile dento-
maxilare (malocluziile) sunt considerate o problemă de dezvoltare, putem afirma că atât
ereditatea, cât şi factorii de mediu au implicaţii importante în acest proces.

Cercetarea cauzei unei anomalii are o importanţă deosebită în diagnosticarea ei,

deoarece cunoaştera patogeniei permite aplicarea unui tratament potrivit cazului clinic.

28
 III.3 Rolul factorilor funcţionali în dezvoltarea aparatului dento-maxilar

În apariţia anomaliilor dento-maxilare sunt incriminaţi un număr mare de factori locali şi

generali, fenomenul multifactorial stârnind multe controverse şi dezbateri contradictorii în
special în precizarea factorilor primari şi secundari implicaţi în etiopatogenia acestor afecţiuni.
Astfel, apariţia anomaliei este condiţionată atât de obiceiul vicios sau de tulburarea funcţională,
cât şi de perioada de exercitarea a acestor noxe asupra aparatului dentomaxilar, precum şi de
vârsta copilului şi starea generală şi locală a aparatului dentomaxilar. Studiul răspândirii și
implicaţiile medicale ale afecţiunilor dentare, a evoluţiei lor în timp, reprezintă modalitatea cea
mai adecvată de stabilire a unor măsuri eficiente în prevenirea și combaterea acestor boli.
Cunoaşterea morbidităţii prin afecţiuni dentare este indispensabilă studiului factorilor de risc,
profilaxiei, urmăririi corecte a pacienţilor şi repartizării mijloacelor tehnice şi logistice.
Profilaxia, diagnosticul timpuriu şi tratamentul în timp util sunt cruciale în efortul de a ţine sub
control costurile aferente afecţiunilor dentare. Costurile neglijenţei sunt deasemenea mari din
punct de vedere financiar, social şi personal. Boala agravată poate necesita tratamente mai
complexe, mai costisitoare şi probabil mai traumatizante, cum sunt tratamentele chirurgicale,
tratamentul canalelor radiculare, extracţiile, tratamentele sub narcoză, spitalizarea. S-a raportat
că investiţiile în profilaxia dentară şi promovarea sănătăţii au avut ca rezultat o scădere a
costurilor aferente îngrijirii sănătăţii, dovedindu-se, pe termen lung, deosebit de eficiente din
punct de vedere economic.

Extremitatea cefalică s-a perfecţionat continuu de-a lungul filogenezei, datorită

necesităţii explorării mediului înconjurător, a procurării hranei şi a ,,fugii” de pericole.
Neurocraniul şi viscerocraniul adăpostesc encefalul respectiv o serie de organe de simţ,
formaţiuni vitale pentru desfăşurarea vieţii de relaţie şi a funcţiilor de legătură dintre organism
şi mediu. Aparatul dento-maxilar este porţiunea incipientă a aparatului de import al materiei,
alcătuit dintr-un sistem de susţinere intern, craniul cu dinţii, şi dintr-o musculatură
cervicofacială, care prin acţiuni coordonate asigură principalele funcţii ale acestui aparat –
respiraţia, masticaţia, deglutiţia, fonaţia, mimica şi din cele două învelişuri ectodermice,
tegumentele cervico-faciale şi mucoasa bucală. Aparatul dento maxilar este adaptat efectuării
unor mişcări complexe în toate cele trei planuri, condiţie esenţială exercitării funcţiilor
tradiţionale şi mai noi ale aparatului dento maxilar. Dimensiunile dinţilor recunosc diferenţe

29
legate de grupele populaţionale. Astfel, aborigenii australieni au dinţi cu 30-35% mai mari
decât laponii. Variabilitatea morfologică este legată de caracterele rasiale, caractere
migraţionale ale populaţiilor, având un rol important în identificare. De exemplu, tuberculul
Carabelli este mai frecvent la caucazieni, în timp ce incisivii cu formă de lopată sunt mai
frevenţi la mongoloizi
. În patologia aparatului dento-maxilar un loc important este ocupat de anomaliile
dento– maxilare: -anomalii în plan vertical,
-anomalii în plan sagital,
-anomalii în plan transversal, anomalii dentare.
Aceste afecţiuni au etiopatogenie plurifactorială complexă şi o manifestare variată
afectînd grav funcţiile aparatului dento –maxilar Studiile din literatură indică o creştere a
frecvenţei anomaliilor dento-maxilare în rîndul populaţiei actuale, majoritatea autorilor
indicând o frecvenţă medie între 50 -60% de altfel fosilele umane descoperite indică faptul că
incidenţa acestor anomalii este de cîteva ori mai mare decât acum 100 de ani.
Creşterea şi dezvoltarea aparatului dentomaxilar sunt supuse acţiunii unor factori
generali şi locali care pot influenţa nu numai durata, cantitatea şi ritmul, dar şi direcţia creşterii.
Pentru prevenirea şi tratarea acestor anomalii dento maxilare este importantă cunoaşterea
cauzelor determinante şi factorii care au favorizat creşterea frecvenţei anomaliilor la omul
modern. Prevalenţa anomaliilor dento-maxilare variază în funcţie de populaţia studiată, grupa
de vârstă, mediu geografic, factorii socio-economic, perioada la care s-a efectuat cercetarea
Funcţiile aparatului dento-maxilar (masticaţia, deglutiţia, respiraţia, fonaţia, mimica)
sunt asigurate prin mişcări ritmice ale mandibulei, buzelor şi muşchilor mimicii. Sub acţiunea
lor maxilarele sunt modelate în raport cu direcţia şi intensitatea forţelor musculare, arhitectura
craniului visceral fiind în continuă restructurare. Desfăşurarea normală a funcţiilor multiple şi
complicate ale aparatului dento-maxilar constituie sistemul trofic cel mai important al
masivului facial .
-sugerea degetelor-dezechilibrele care se produc prin practicarea acestui obicei se
manifestă la nivelul unităţilor musculare şi scheletale: în funcţie de direcţia forţelor declanşate
se pot produce deplasări sagitale şi verticale ale procesului dento-alveolar. -deglutiţia anormală
(infantilă)- în deglutiţiile atipice vârful limbii se poate sprijini pe feţele palatinale ale incisivilor
superiori sau pe cele linguale ale inferiorilor, se poate interpune între arcade împiedicând

30
realizarea intercuspidării, închiderea anterioară producându-se prin contactul limbă – buză. Se
pot asocia aspirarea sau interpunerea buzei inferioare, contracţii ale muşchilor orbiculari sau
mentonieri.
-respirația orală (RO)- numeroase cercetări au scos în evidenţă faptul că există corelaţii
între tulburările respiraţiei şi anomaliile dentomaxilare. Tulburările apărute în pasajul aerian
pot avea ca rezultat instalarea unor insuficienţe respiratorii nazale şi adoptarea unui mod
nefiziologic de respiraţie, numit respiraţie orală. În respiraţia orală, dispare tripla închidere
orală (Frankel, Garliner 1 ), care angajează întreg dezechilibrul între musculatura intra şi
extraorală. Mandibula coboară şi se distalizează, limba coboară şi se proiectează anterior pe
incisivi, intruzându-i.Buza superioară se retrage către pragul narinar ca o bandeletă,
nemaiputând controla forţele postero-anterioare, apărând proalveolodonţia.
-sugerea buzelor- obiceiul poate fi primar sau urmează sugerii degetului, tetinei, buza
devenind adesea un veritabil înlocuitor al acestora. Dezechilibrul scheletal îmbracă caracterul
unei tulburări de sector, marcat prin proalveolodonţia superioară, retroalveolodonţia inferioară
cu inocluzie sagitală şi supraacoperire frontală .
-sugerea limbii este o practică mai puţin frecventă.
- poziţia limbii în timpul somnului poate fi între arcade, rezultând intruzia grupurilor
dentare, sau cu proiectare palatinală, producând adâncirea bolţii palatine şi îngustarea de
arcadă.
-sugerea tetinei Este obişnuită până la vârsta de 3-4 ani, întreruperea ei fiind mai
timpurie şi mai uşoară decât a sugerii degetului. Poate produce ocluzii deschise uşoare, dacă
cauciucul din care este confecţionată este mai dur. Dacă copilul interpune între dinţi inelul de
plastic al suzetei, pot apare unele malpoziţii dentare. Odată cu îndepărtarea suzetei modificările
produse se reduc spontan

Creşterea şi dezvoltarea aparatului dento-maxilar ca şi a organismului în totalitate sunt

supuse acţiunii factorilor generali, (ereditatea, factori neuro-endocrini, metabolici) care
determină potenţialul, cantitatea, durata şi ritmul de creştere, dar şi factorilor loco-regionali,
care pot influenţa mai ales direcţia de creştere. Perturbarea acestor influenţe va determina
apariţia unor anomalii a căror manifestare clinică va depinde de predominarea unora sau a
altora din aceşti factori. Dentaţia temporară joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea

31
generală a copilului şi crearea condiţiilor pentru dezvoltarea normală, a aparatului dento-
maxilar. Schimbarea dinţilor temporari şi orientarea celor definitivi într-o arcadă armonioasă,
este asigurată printr-o strânsă corelaţie între:
-creşterea oaselor maxilare,
- erupţia dentară
-funcţionarea optimă a aparatului dento-maxilar.
Această sinteză funcţională este perturbată prin apariţia cariilor şi a complicaţiilor
acestora, inclusiv extracţia dentară. Menţinerea pe arcadă a dinţilor temporari până la
înlocuirea cu dinţii definitivi se impune cu atât mai mult, cu cât extracţia precoce a lor poate
produce o serie de tulburări de dezvoltare şi ocluzale în dentiţia temporară, care pot fi preluate
în dentaţia mixtă şi dentaţia definitivă.

32
 Capitolul III. Influenţa factorilor de mediu asupra organismului

III.1 Mediul,sănătatea şi calitatea vieţii

Poluarea aerului se poate defini prin prezenţa în aerul atmosferic a unei substanţe străine
de compoziţia sa normală sau variaţia importantă a proporţiilor componenţilor săi, care pot
avea efecte nocive şi/sau pot induce direct sau indirect modificări asupra sănătăţii populaţiei. În
general, poluarea aerului este de tip complex, astfel încât se traduce prin prezenţa mai multor
categorii de poluanţi care îşi pot însuma sau potenţa posibila acţiune nocivă asupra sănătăţii
populaţiei. Din punct de vedere al igienei, aerul influenţează sănătatea atât prin compoziţia sa
chimică, cât şi prin proprietăţile sale fizice (temperatură, umiditate, curenţi de aer,
radioactivitate, presiune). Acţiunea poluanţilor atmosferici asupra organismului se traduce în
efecte acute şi cronice care pot fi cuantificate prin modificarea unor indicatori specifici
(mortalitate, morbiditate etc.). Efectele directe sunt reprezentate de modificările care apar în
starea de sănătate a populaţiei ca urmare a expunerii la agenţi poluanţi. Aceste modificări se
pot traduce în ordinea gravităţii prin: creşterea mortalităţii, creşterea morbidităţii, apariţia unor
simptome sau modificării fizio-patologice, apariţia unor modificări fiziologice directe şi/sau
încărcarea organismului cu agentul sau agenţii poluanţi. Efectele de lungă durată sunt
caracterizate prin apariţia unor fenomene patologice în urma expunerii prelungite la poluanţii
atmosferici. Aceste efecte pot fi rezultatul acumulării poluanţilor în organism, în situaţia
poluanţilor cumulativi (Pb, F etc.), până când încărcarea atinge pragul toxic. Efectele de lungă
durată apar după intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de zeci de ani.
Manifestările patologice pot îmbrăca aspecte specifice poluanţilor (intoxicaţii cronice,
fenomene alergice, efecte carcinogene, mutagene şi teratogene) sau pot fi caracterizate prin
apariţia unor îmbolnăviri cu etimologie multiplă, în care poluanţii să reprezinte unul dintre
agenţii etimologici determinanţi sau agravanţi (boli respiratorii acute şi cronice, anemii etc.). În
cazul poluanţilor atmosferici primul afectat este sistemul respirator, iar populaţia cea mai
vulnerabilă face parte din categoria populaţiei infantile şi apoi a grupei de vârstă > 65 ani

Chiar dacă sursele de poluare a aerului pot fi atât naturale cât şi artificiale, ne putem
focaliza în special asupra celor artificiale, unde putem interveni mai uşor, prin identificarea lor,
monitorizare şi luarea unor măsuri legislative, administrative şi sociale, astfel încât să putem

33
diminua un eventual impact negativ asupra sănătăţii populaţiei care poate deveni receptor.
Principalele surse de poluare a aerului sunt în general procesele de combustie în instalaţii fixe,
transporturile şi procesele industriale diverse. În funcţie de acţiunea lor asupra organismului
poluanţii atmosferici pot fi clasificaţi în: iritanţi, fibrozanţi, toxici sistemici, asfixianţi, alergeni
şi cancerigeni. Poluanţii iritanţi realizează efecte iritative asupra mucoasei oculare şi îndeosebi
asupra aparatului respirator.În această grupă intră pulberile netoxice, precum şi o sumă de gaze
şi vapori ca bioxidul de sulf, bioxidul de azot, ozonul şi substanţele oxidante, clorul, amoniacul
etc.Poluarea iritantă constituie cea mai răspândită dintre tipurile de poluare, rezultând în primul
rând din procesele de ardere a combustibilului, dar şi din celelalte surse de poluări.Poluanţii
fibrozanţi produc modificări fibroase la nivelul aparatului respirator.Printre cei mai răspândiţi
sunt bioxidul de siliciu, azbestul şi oxizii de fier, la care se adaugă compuşii de cobalt, bariu
etc. Sunt mult mai agresivi în mediul industrial unde determină îmbolnăviri specifice care sunt
excepţionale în condiţii de poluare a aerului. Totuşi poluarea intensă cu pulberi poate duce la
modificări fibroase pulmonare.Poluanţii alergenici din atmosferă sunt cunoscuţi de multă
vreme. Îndeosebi este cazul poluanţilor naturali (polen, fungi, insecte) precum şi a prafului din
casă, responsabili de un număr foarte mare de alergii respiratorii sau cutanate. Pe lângă acestea
se adaugă poluanţii proveniţi din surse artificiale - în special industriale - care pot emite în
atmosferă o sumă de alergeni compleţi sau incompleţi. Pe primul loc din acest punct de vedere,
se găseşte industria chimică (industria maselor plastice, industria farmaceutică, fabricile de
insecticide etc.).Poluanţi cancerigeni.Există foarte multe dificultăţi în estimarea rolului
poluanţilor atmosferici ca factori etiologici ai cancerului. Totuşi creşterea frecvenţei cancerului
îndeosebi în mediul urban, a impus luarea în considerare şi a poluanţilor atmosferici ca agenţi
cauzali posibili, cu atât mai mult cu cât în zonele poluate au fost identificate în aer substanţe
cert carcinogene. Putem clasifica substanţele cancerigene prezente în aer în substanţe organice
şi substanţe anorganice. Dintre poluanţii organici cancerigeni din aer, cei mai răspândiţi sunt
hidrocarburile policiclice aromatice ca enzopiren, benzontracen, benzofluoranten etc. Cel mai
răspândit este benzoopirenul, provenind din procese de combustie atât fixe cât şi mobile.
Efecte cancerigene se atribuie şi insecticidelor organoclorurate precum şi unor monomeri
folosiţi la fabricarea maselor plastice.Mai sunt incriminaţi ca agenţi cancerigeni
dibenzacridina, epoxizii, precum şi nitrosaminele în aer putând fi prezenţi precursorii acestora
(nitriţii şi aminele secundare).Dintre poluanţii cancerigeni anorganici menţionăm azbestul,

34
arsenul, cromul, cobaltul, beriliul, nichelul şi seleniul.Mai frecvent întâlnită în mediul
industrial, prezenţa lor în aer a fost semnalată şi în zonele din apropierea industriilor.Un aspect
deosebit îl prezintă azbestul, mai periculos decât se presupunea cu câţiva ani în urmă şi a cărui
prezenţă a fost demonstrată atât în atmosfera urbană, cât şi în plămânii (corpi azbestizici
pulmonari) unui procent apreciabil din populaţia urbană neexpusă profesional.

Conform raportului „Mediul European - Starea şi Perspectiva, SOER 2010, sinteză”

elaborat de Agenţia Europeană de Mediu în Europa, au existat reduceri de succes în nivelurile
de dioxid de sulf (SO2) şi monoxid de carbon (CO), precum şi reduceri marcante de oxizi de
azot (NOX). De asemenea, concentraţiile de plumb au scăzut considerabil odată cu
introducerea benzinei fără plumb. Cu toate acestea, expunerea populaţiei la pulberi în
suspensie şi ozon rămâne o preocupare majoră de sănătate legată de mediu, legată de pierderea
speranţei de viaţă, de efecte acute şi cronice respiratorii şi cardiovasculare, dezvoltarea
pulmonară afectată la copii, şi de reducerea greutăţii la naştere. Efectele pot varia de la iritaţii
respiratorii minore şi până la boli cardiovasculare şi decese premature.Politica de mediu în
Uniunea Europeană şi vecinii săi a furnizat îmbunătăţiri substanţiale asupra stării mediului.Cu
toate acestea, provocările majore de mediu rămân şi vor avea consecinţe importante pentru
Europa dacă sunt lăsate nesoluţionate. Printre cele mai importante probleme şi provocări de
mediu identificate de raportul SOER 2010 sunt: schimbările climatice, natura şi biodiversitatea,
resursele naturale şi deşeurile, mediul, sănătatea şi calitatea vieţii.

III.2 Efectele apei poluate asupra stării de sănătate

3.2.1Apa potabilă

Apa este un constituent fundamental, indispensabil organismului uman, la nivelul căruia

îndeplineşte multiple funcţii. Având în vedere faptul că apa poate fi uşor contaminată, ea poate
constitui un important factor de îmbolnăvire atât prin ingestie, cât şi prin spălare şi îmbăiere
sau inhalare. Principalele boli cu transmitere hidrică sunt: boli infecţioase:

35
 -microbiene, ca de exemplu febra tifoidă, dizenteria, holera;

-virale precum poliomielita sau hepatita epidemic

-parazitare: giardiaza, lambliaza, amibiaza, strongiloidoza, tricomoniaza, fascioloza

.- boli neinfecţioase: intoxicaţii.

3.2.2Patologia hidrică infecţioasă
Patologia hidrică infecţioasă a scăzut semnificativ în prima parte a secolului XX, dar în
ultimele decenii este statistic în creştere, acest fapt datorându-se includerii în categoria celor
transmise hidric a unor boli virale şi parazitare, care stau tot mai mult în atenţia specialiştilor.
Bolile cu transmitere hidrică continuă să facă zilnic peste 25.000 de victime, în lume.
Principala cale de transmitere este cea prin ingestie (directă, sau a alimentelor contaminate prin
apă), dar este posibilă şi infectarea prin spălare şi îmbaiere (leptospiroza, schistostomiaza,
tularemie) şi prin inhalare (aerosoli cu Legionella). Peste 100 de tipuri de virusuri patogene pot
fi vehiculate de către apă. Multe virusuri pot supravieţui în apele de suprafaţa timp îndelungat:
V.poliomielitic pana la 180 zile, V.Echo pana la 115, iar V.Coxackie peste doi ani. Boli virale
transmise hidric pot fi induse, de regulă, de enterovirusuri (poliomielitic, v.hepatitic A, altele),
rotavirusuri şi calicivirusuri, v.hepatitic C şi E, parvovirusuri, dar şi torovirusuri,
coronavirusuri şi picobirnavirusuri.

3.2.3 Patologia hidrica neinfecţioasă Diversele substanţe chimice dizolvate în apă pot
avea importante efecte asupra sănătăţii organismelor vii în general şi asupra omului în
particular. Sunt substanţe care pot să fie dăunătoare peste o anumită concentraţie. Altele
creează probleme la concentraţii prea mici.În fine, sunt substanţe care pot dăuna la orice
concentraţie. Pe aceasta bază putem grupa efectele biologice ale substanţelor din apă în trei
categorii: Substanţe toxice cu efect de prag: Sunt toxice numai peste o anumită concentraţie
(prag); sub aceasta nu se observă efecte asupra sănătăţii (cianurile sau nitraţii). Substanţe
genotoxice: Sunt substanţe toxice ce produc efecte nocive: carcinogene (produc cancer),
mutagene (produc mutaţii genetice) sau teratogene (produc malformaţii) posibil la orice
concentraţie. În categoria substanţelor genotoxice pentru om intră arsenul, unele substanţe

36
organice sintetice, mulţi compuşi organici halogenaţi, unele pesticide etc. Elemente esenţiale:
Sunt substanţe ce fac parte obligatoriu din dieta organismului. Unele din acestea sunt aduse
predominant sau exclusiv prin apă şi de aceea lipsa lor sau cantitatea prea redusă afectează
sănătatea respectivului organism viu. Totodată, însă, şi concentraţiile prea crescute sunt nocive,
la fel ca la substanţele toxice cu efect prag. Astfel de substanţe esenţiale sunt la om seleniul,
fluorul, iodul etc.

La baza patologiei hidrice neinfecţioase stau trei mecanisme:

- modificarea conţinutului de micro şi macroelemente chimice în apă;
- contaminarea apei cu substanţe chimice toxice;
- contaminarea apei cu elemente radioactive. Radioactivitatea apei potabile
Supravegherea radioactivităţii apei potabile se face în funcţie de sursele de apă de consum
pentru populaţie, şi anume:
1. Apa potabilă din zone de aprovizionare (ZAP) cu apa în sistem centralizat;
2. Apa din fântâni particulare şi izvoare cu apă potabilă;
3. Apa îmbuteliată (minerală de izvor sau de masă). România are un număr de 340 ZAP
distribuite pe toata suprafaţa sa şi care aprovizionează cu apă 67% din populaţia ţării.
Distribuţia lor geografică poate fi asimilată foarte bine cu o reţea deasă, fie ea şi neuniformă.

3.2.4 Apa de îmbăiere

Ca urmare a obligaţiilor României de raportare către Comisia Europeană a calităţii apei
de îmbăiere pentru sezonul estival 2010, în urma prelucrării datelor raportate au rezultat
următoarele: - Directiva nr. 76/160/CEE privind calitatea apei de îmbăiere a fost preluată în
legislaţia românească prin HG.nr. 459/2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa
din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere, apărută în Monitorul Oficial nr. 350/27 mai
2002.Responsabilitatea preluării acestei directive a revenit Ministerului Sănătăţii.Scopul
acestei directive îl reprezintă asigurarea calităţii apei de îmbăiere în scopul protecţiei mediului
şi sănătăţii populaţiei. - Zonele de îmbăiere aflate în administrare publică sau privată sunt
supuse autorizării conform legislaţiei în vigoare. Zonele naturale folosite de populaţie,
neamenajate în acest scop sunt controlate sporadic, în funcţie de adresabilitate şi de
acceptabilitate, fiind de asemenea avertizată/semnalizată populaţia asupra calităţii lor

37
corespunzătoare sau nu. Controlul apelor de îmbăiere se realizează de DSP teritoriale după un
program stabilit la nivel local, pe baza cerinţelor HG nr. 459/2002. Prelevarea probelor de apă,
transportul şi conservarea sunt reglementate prin standard conform ISO. Metodele de recoltare
sunt standardizate şi aliniate la normele internaţionale. Metodele de analiză microbiologică şi
exprimarea rezultatelor sunt conform celor prevăzute de Directivă.

III.3 Mediul şi sănătatea

Calitatea mediului este o noţiune complexă, care cuprinde numeroase aspecte ale
raportului om-natură. Utilizând însă acest termen avem în vedere, în general, atât potenţialul
productiv al mediului (rezultat la rândul său din îmbinarea diverşilor componenţi fizico-
geografici şi influenţat sensibil de modificările antropice) cât şi de modul în care viaţa şi
sănătatea oamenilor, ca şi diverse obiective social-economice, pot fi afectate de factori naturali
nefavorabili sau de consecinţele unor activităţi economice care declanşează procese de
degradare sau duc la poluarea mediului. În acest sens studiul calităţii mediului cuprinde o gama
foarte largă de probleme, incluzând aproape în întregime tematica cercetărilor fizicogeografice.
Problema calităţii şi a protecţiei mediului a intrat în actualitate pe măsură ce omenirea a
devenit conştientă de necesitatea conservării şi utilizării cât mai eficiente a potenţialului
productiv al mediului. De aceea, atât pe plan mondial cât şi naţional, se acordă o atenţie din ce
în ce mai mare activităţii de protecţie a mediului şi de supraveghere sinoptică a modificărilor
aduse calităţii lui. Între om şi natură există raporturi care pot fi privite numai din punctul de
vedere al ecologiei, pe temeiul că, somatic, fiinţa umană este un produs al materiei, calitativ
superior organizată. Concomitent şi obiectiv necesar, omul întreţine cu mediul său ambiant şi
raporturi care au în vedere persoana umană ca produs şi ca membru al unei colectivităţi sociale.
Pe baza statutului său biologic, el trăieşte în anumite condiţii de mediu ambiant păstrând ca şi
celelalte vieţuitoare, relaţii vitale de interdependenţă cu factorii fizici, chimici şi biologici ai
acestuia, în afara cărora nu este posibilă existenţa sa biologică. Ca individualitate socială şi
subiect al unei colectivităţi umane, pe baza unor relaţii sociale cu caracter istoric, omul,
împreună cu grupul căruia îi aparţine, acţionează deliberat şi cu ţeluri precise asupra unor
componente ale mediului, duce chiar o luptă susţinută împotriva capriciilor naturii. În această
confruntare cu natura, dusă atât în direcţia comunităţii, cât şi în cea a ambianţei, omul tinde să-

38
şi amelioreze condiţiile de viaţă, mai întâi ca factor al biosferei. El înfruntă astfel rigorile
climatului şi neajunsurile calamităţilor naturale. Există, aşadar, o deosebire de sens şi conţinut
între prezenţa activă a omului în mediu şi aceea pasivă a celorlalte componente ale biosferei. În
decursul existenţei sale, omul acţionează asupra componenţilor naturii şi numai el este în
măsură sa dea naştere la tipuri stabile şi dinamice în acelaşi timp de peisaje umanizate, ca
domenii şi expresii ale acţiunii sociale asupra naturii. O creştere medie a temperaturii cu 2-5
0C în următorii 50-100 de ani, va determina o creştere a numărului de zile cu o temperatură
mai mare de 380C. Creşterea mortalităţii prin stres caloric, poate fi aşteptată de la o creştere a
temperaturii peste 320C. Acest lucru va afecta în special populaţia cu boli cronice şi imunitate
scăzută şi probabil populaţia infantilă. De asemenea, este prevăzut faptul ca iritanţii respiratori
vor polua în continuare aerul ambiant, ceea ce va duce la o creştere a morbidităţii şi mortalităţii
prin boli pulmonare ca: bronşite, astm etc. Depleţia stratului de ozon atmosferic se aşteaptă să
aibă o influenţă directă asupra sănătăţii populaţiei. Incidenţa tuturor formelor de cancer de
piele, mai ales la populaţia albă, va creşte datorită expunerii crescute la UV-B. Creşterea
incidenţei cataractei ar putea sa fie un efect mai pronunţat asupra sănătăţii populaţiei, datorită
faptului că afectează toate categoriile de populaţie. O altă consecinţă a creşterii radiaţiilor UV-
B este scăderea puterii de apărare a sistemului imunitar, ceea ce va determina creşterea
prevalenţei bolilor infecţioase. Probabil, consecinţele cele mai importante şi devastatoare ale
schimbărilor de mediu vor fi datorită efectului asupra agriculturii: solul va deveni mult mai
salin, regiunile aride vor creşte în suprafaţă etc. Consecinţa va fi scăderea cantităţii de produse
agricole, cu efecte dezastruoase, mai ales în ţările sărace, asupra stării de nutriţie a populaţiei.

III.4 Poluarea fonică şi sănătatea

Zgomotul este definit ca fiind sunetul sau amestecul de sunete discordante, puternice
care impresionează neplăcut auzul. Pentru derularea normală a activităţilor umane pe timp de
zi, seară şi noapte, confortul acustic reprezintă elementul de importanţă majoră. Un mediu
acustic favorabil, ajută la menţinerea zgomotului la un nivel la care nu perturbă activitatea
efectuată într-un spaţiu limitat. Astfel printre factorii de risc identificaţi în vederea evaluării
stării de sănătate a populaţiei se numără şi zgomotul. Datorită ritmului alert de desfăşurare a
activităţilor zilnice, zgomotul devine unul dintre cei mai influenţi factori de risc, dar deseori

39
neglijat, care poate costa mai mult decât pierderea auzului, putând conduce la: - vătămarea
urechii în timpul expunerii la substanţe periculoase (ototoxice); - stresul legat de muncă; -
creşterea riscului de accidentare la locul de muncă; - vătămarea fătului, în timpul sarcinii
angajatei, etc. Managementul eficient al zgomotului implică adoptarea standardelor naţionale
de zgomot realizate atât pe baza standardelor şi liniilor directoare europene şi internaţionale dar
şi pe baza factorilor tehnologici, sociali, economici şi politici. De asemenea evaluarea stării de
confort şi a reacţiei subiective a locatarilor pot fi principalele pârghii în vederea fundamentării
măsurilor pentru reducerea nivelurilor expunerii şi prevenirea apariţiei efectelor pentru
populaţia expusă.Importanţa majoră o reprezintă prevenirea şi informarea populaţiei referitoare
la riscul pentru sănătate.Majoritatea ţărilor, în special cele europene, au conştientizat
importanţa acestei probleme, introducând astfel, directive antizgomot pentru îmbunătăţirea
confortului acustic în clădirile noi. În vederea evaluării stării de disconfort posibil creat de
poluarea fonică, în anul 2010, s-a stabilit pentru un eşantion de persoane în funcţie de sursele
de zgomot existente în localitate, prin metoda statistică, în conformitate cu hărţile de zgomot
elaborate de autoritatea administraţiei publice locale (Primării). Astfel au fost incluse în
eşantion un număr de 9 localităţi, conform HG.321/2005 – privind evaluarea şi gestionarea
zgomotului ambiant, după criteriul populaţiei cu peste 250.000 locuitori. Eşantionul a fost
constituit dintr-un număr de 1.751 persoane aferent unui număr de 600 locuinţe, din care 350
tip apartament - bloc - şi respectiv 250 tip casă. S-a observat că izolarea fonică diferă în funcţie
de materialele de construcţie, dar şi de distanţa dintre clădire şi reţeaua stradală şi de
intensitatea traficului din zonă. Cea mai defavorabilă situaţie se consemnează în Braşov (73%);
urmează în ordine descrescătoare : Cluj–Napoca (70%), Bucureşti (67%) şi Galaţi (34%). În
zona rezidenţială cu trafic redus, procentul clădirilor cu izolare fonică necorespunzătoare este
de 2% în Ploieşti , 1% în Iaşi şi Timişoara. (Grafic 8.7.-1, 8.7.-2 şi 8.7.-3)
(sursa http://ec.europa.eu/health-eu).

40
 III.5 Elemente de climatologie medicală

Clima sau climat inseamna totalitatea factorilor atmosferici, cosmici si telurici,

caracteristici pentru un anumit loc geografic.Reiese deci ca notiunea de climat include
urmatorii factori:

-  atmosferici - acestia se refera la temperatura aerului, presiunea aerului, umiditatea aerului,

compozitia aerului, curentii de aer;
- cosmici - care cuprind radiatiile solare, radiatiile cosmice;
- telurici sau terestri - care, la randul lor, se grupeaza in factori geografici, care se refera la
latitudine, altitudine, relief, vegetatie, apa; factori geologici, care au in vedere natura rocilor
din zona respectiva, a apelor subterane, a izvoarelor etc.; factori geofizici - care au in vedere
radioactivitatea magnetismului terestru.
Mediul inconjurator are o influenţă considerabila asupra omului si asupra stării sale de sănătate
psihica si somatica.
In mediul ambiant, omul îşi desfasoară viaţa sa, care capata amprenta acestui mediu. Din
această cauză, bioclimatologia studiază tocmai aceste influenţe ale factorilor climaterici asupra
organismului - influenţe care pot fi favorabile sau nocive.
Climatoterapia înseamna "terapia prin climat".Cu alte cuvinte, pentru anumite stări de boala se
indica anumite regiuni sau zone climaterice, devenite în timp, prin grija si sârguinţa omului,
staţiuni climaterice.
Pentru a întelege mai bine efectele climatoterapiei, sa trecem in revista caracteristicile
factorilor ce alcatuiesc climatul.

Factorii atmosferici.Structura atmosferei Atmosfera este format din urmatoarele zone:

a) Troposfera - de 17 - 18 km grosime la ecuator si de 7 - 8 km la poli - este prima patura de
aer deasupra pamantului.
b) Stratosfera se află între 10 si 90 km deasupra pământului.
c) Ionosfera se află la peste 90 km.
La 20 - 30 km există un strat de ozon subţire, care absoarbe radiaţiile solare sub 300 microni
lungime de undă.

41
Compozoţia aerului

Atmosfera este compuă din mai multe elemente: azot 78%, oxigen 21%, CO2, ozon,
gaze nobile (Re, Ra, He etc), apă, NH3, iod, CI, Na, în cantităţi foarte mici. Reţinem elementul
dominant in compozitia atmosferei: azotul. In zona marilor oraşe, atmosfera mai conţine si o
serie de gaze toxice ca: oxid de carbon, clor, bioxid de sulf etc, ceea ce face ca astăzi sa se
vorbească atat de mult despre poluarea aerului si influenţa sa nocivă asupra stării de sănătate a
omului.

Temperatura aerului

Nu se poate înţelege noţiunea de climat făra cea de temperatura.Pentru mulţi oameni,

climatul si temperatura sunt noţiuni care aproape se confundă. Din cauza aceasta considerăm
că temperatura este poate cel mai important element ce caracterizează un climat si este
rezultatul a doi factori, si anume:
a) un factor direct, dat de radiatiile solare care încalzesc atmosfera;
b) un factor indirect, reprezentat de cedarea căldurii de catre sol si ape.
Ştim că temperatura este variabilă, depinzând, în primul rând, de poziţia, înclinaţia, distanţa
globului pământesc faţă de soare. Astfel se constituie anotimpurile si zilele.
Şi dacă mai adăugăm şi latitudinea, adică distanţa faţă de ecuator, sau altitudinea faţă de
nivelul mării, înţelegem mai usor variabilitatea temperaturii si obligatia organismului la
adaptare.
Organismul uman fiind homeoterm, înseamna ca are aceasta posibilitate fiziologică, sistemul
său de termoreglare permiţând viaţa atat la ecuator, la cele 45 - 50°, cat şi în ţinuturile polare,
la -50°.
Uneori, însa, organismul nu reuşeşte această adaptare la limitele maxime ale temperaturii
atmosferice ăi atunci apare starea denumită insolaţie sau şoc caloric -dacă temperatura a fost
prea ridicată- sau degeratura locală sau generală (ingheţ) -dacă temperatura a fost prea joasă.

42
 Clasificarea climatelor
Globul pământesc se împarte, din punct de vedere al climei, în trei mari zone: tropicală,
temperată şi polară. Din punct de vedere medical deosebim trei forme de climate, si anume: de
indiferenţă (sau de crutare), excitante si stimulente (sau intermediare).

Climatul de cruţare are urmatoarele caractere: contrast mic de temperatură, precipitatii vara si

primavara, vânturi reduse. Climatul de cruţare este de doua feluri:
a) Climatul de şes şi de coline, care merge până la o altitudine de 500 m si este caracteristic
regiunilor de şes, viticole si păduroase.
Indicatii in: boli reumatice, pulmonare, nervoase etc.
b) Climatul subalpin (intre 500 si 1 000 m altitudine), cu următoarele caractere: presiune,
temperatură si umiditate moderate. Din aceasta cauza, acest climat este foarte uşor de suportat.
Indicatii: tuberculoze fibrocazeoase, fara hemoptizii, pleurezii, astenii, anemii etc 
Climatul excitant: sunt trei forme de climat excitant, si anume: alpin, de deşert, de stepă.
a) Climatul alpin are urmatoarele caractere: temperatura si umiditatea scăzute, radiaţie si
ionizare intense, puritatea aerului. Ca acţiune, determină o bună stare circulatorie, hiperemie,
creşterea pulsului, ergosterolul este transformat in vitamina D2 sub acţiunea radiaţiilor
ultraviolete, care sunt destul de bogate in acest climat.
Indicatii: anemie, cloroză, tuberculoză pulmonară în remisiune, astm bronşic, rahitism,
debilitate fizică etc.
b) Climatul de deşert este caracterizat prin contraste mari, calduri toride ziua si nopţi reci;
radiaţii si ionizare intense. Ca acţiune, determină transpirţtii abundente, polipnee, hiperemie.
Este un excitant al sistemului nervos si favorizează resorbţia proceselor inflamatoare cronice.
Indicatii: reumatism cronic, bronşite cronice, pneumopatii cronice, obezitate etc. 
Contraindicatii: tuberculoza pulmonara, nevroza, Basedow.
c) Climatul de stepa este un climat de desert, mai blând. Reprezintă un climat de contraste,
având curenţi de aer si actiune excitantă.
Indicatii: reumatism cronic, diabet zaharat, obezitate, bronhopneumopatii cronice etc.
Climatul stimulant sau intermediar, in cadrul căruia deosebim:
a)  Climatul marin este în larg, insular, pe litoral. Caractere: presiune mare, umiditate crescută,
puritatea aerului, radiatii intense, vanturi puternice.

43
Actiune: creste metabolismul, tonifica organismul, stimulent respirator, scade vagotonia,
excitant nervos.
b) Climatul stepo-marin sau climatul litoralului nostru, cu urmatoarele caractere: veri calde,
ierni reci (contraste).
Indicatiile climatului stimulent sunt: tuberculoza extrapulmonara (cutanată, ganglionară, osteo-
articulară), boli pulmonare cronice, reumatismul (in special cronic degenerativ), rahitismul,
obezitatea etc.
Contraindicatii: tuberculoza pulmonara evolutiva, boala Basedow, psihastenii, insuficienţa
cardio-renală, debilitate fizică accentuată etc.

44
Capitolul IV. Arealul geografic natural Ceahlău

IV.1 Limite geografice

Masivul Ceahlău este cel mai înalt dintre grupa Munților Bistriței. Este străbătut de paralela 47
grade latitudine nordică și de meridianul 25 grade longitudine estică. Drept limite are: la
nord, valea Bistricioarei, la est lacul Izvorul Muntelui, la sud valea Bicazului, iar la vest
văile JidanuluiBistrelor și a Pinticului.

Cel mai apropiat oraș este Bicaz. La poalele lui, la circa 800 de m altitudine se află stațiunea
turistică Durău. Staţiunea este profilată ,în special, pe odihnă.

IV.2 Clima

Masivul Ceahlău se află în zona temperat-moderat continentală în cadrul căreia sunt

diferențiate două etaje determinate de altitudine și anume: ținutul climatic al munților înalți și
ținutul climatic al munților mijlocii.

Temperatura medie anuală este de 0,7 grade C pe vârful Toaca și 7,2 grade C la poalele
muntelui. Valorile maxime sunt înregistrate în luna iulie, când temperatura medie se situează în
jurul valorii de 18 grade C, iar valorile minime în ianuarie, când se înregistrează o temperatură
medie de -3 gradeC. În zonele înalte numărul zilelor de îngheț ajunge la 200, acest fenomen
putând apărea chiar și vara.

Nebulozitatea atinge cote maxime în anotimpul rece și primăvara, din cauza faptului că
Vf. Toaca are înălțimi ce se apropie de zona de formare a norilor. Numărul zilelor senine crește
în intervalul iunie-octombrie și atinge maximul în octombrie. Media anuală a precipitațiilor
este de peste 700 mm, din care 60-75% în lunile de primăvară și vară. Pot apărea precipitații
sub formă de zăpada în orice lună a anului. Un alt aspect important este ceața, care apare foarte
des de-a lungul anului (70%)

IV.3 Factori naturali terapeutici.Condiţii climatice.

45
 Biolimatul tonic stimulant caracterizează climatul de munte şi este împărţit in două
trepte:

între 800m şi 1500-1800m

între 1500-1800m şi 2500m

Caracterizat printr-o presiune atmosferică joasă, aer curat, lipsit de praf si alergeni, bogat
în radiaţii ultraviolete.

Aerul rece,uscat,lipsit de alergeni şi bogat in aeroioni negativi are efect antialergitc

asupra mucoasei respiratorii. Are loc,de asemenea o echilibrare a SNC şi vegetativ, este
stimulată hematopoeza şi procesele imunobiologice, scade activitatea tiroidiană iniţial
exacerbată.

Indicaţiile curei climatice.Nevroza astenică(forma hiper-reactivă), stări de debilitate,

surmenaj fizic şi intelectual, convalescenţă cu stare generală bună, afecţiuni endocrine
(hipertiroidism în

formele incipiente funcţionale) şi afecţiuni respiratorii(astm bronşic alergic), TBC

pulmonară,osteoarticulară şi ganglionară, rahitism şi tulburări de creştere la copii,anemii.

Contraindicaţiile curei climatice.Sechele de infarct miocardic, insuficienţă cardio-

respiratorie decompensată, insuficienţă cardio respiratorie cronică.

IV.4 Sistemul hidrologic

4.4.1 Apele subterane asigură scurgerea permanentă în intregul masiv îndeosebi datorită
rezervelor bogate din stratul freatic. Există un număr mare de categorii de ape freatice
repartizate în strate acvifere cu caracter discontinuu, cu debite moderate în proprietăţi chimice
variate. Alimentarea lor se face predominant din precipitaţiile atmosferice.
Caracteristicile chimice ale apelor subterane sunt următoarele:
- în stratul freatic sunt predominante apele dulci ce au o concentraţie minerală de
cca. 300 - 400 mg/l, pH neutru, cu tendinţe spre acid (7 - 6,7), temperatura variabilă funcţie de
anotimp ( între 10 -160 C în sezonul cald şi 3 – 60 C în sezonul rece );

46
 - apele minerale sunt situate la periferia P.N.C şi sunt: sulfuroase ( pe versanţii
văilor Bistra şi Schit ), bicarbonatate ( pe versanţii pârâului Bistra ) şisărate ( pe versanţii
pârâului Schit ). Concentraţia apelor minerale este cuprinsă între 100 şi 160 mg/l.
În ansamblul lor, apele subterane, atât cele de adâncime cât şi cele freatice, asigură
scurgerea permanentă cca. 81 km de râuri şi participă în proporţie de 25-35% la debitul mediu
anual al reţelei hidrografice din masiv.

4.4.2Apele de suprafaţă
În zonă Masivul Ceahlău este un adevărat “castel de ape”. Reţeaua hidrografică care îşi
are originea în masiv are un caracter divergent colectorul final fiind râul Bistriţa ( afluenţii de
ordinul I ai Bistriţei, în afara râurilor Bistricioara şi Bicaz sunt pâraiele Coşuşna, Izvorul
Muntelui, Secu, Izvorul Alb, Ţiflicul, Răpciuniţa şi Schitul)

IV.5 Populaţia şi aşezările. Demografie

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ceahlău se ridică la

2.180 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
2.506 locuitori.[2]Majoritatea locuitorilor sunt români(96,56%). Pentru 3,12% din populație,
apartenența etnică nu este cunoscută.[3]Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
sunt ortodocși(96,61%). Pentru 3,12% din populație, nu este cunoscută apartenența
confesională.[6]

IV.6 Factori pozitivi ai arealului natural

Munţii sunt rezerve majore de biodiversitate cu un rol special pentru vegetaţia forestieră
şi erbacee, ca filtru pentru bioxidul de carbon şi sursă de oxigen, sursa majoră de apă potabilă,
majoritatea mineralelor, de lemn, de materiale de construcţii, de energie şi totodată sursă
importantă de produse agro-alimentare de calitate înaltă.

- Mediul montan – încă puţin poluat

- Ape şi aer curate

-Biodiversitate bogată

47
 -Existenţa unei populaţii active agricol şi zootehnic – cu bune practici tradiţionale

-Poliflora bogată a fâneţelor şi păşunilor naturale, cu multiple plante medicinale

-Grad de chimizare în agricultura montană – minor sau zero

-Calitatea superioară înaltă a produselor agroalimentare de tip ecobio-montane, a laptelui

şi a cărnii dată de aportul poliflorei pajiştilor naturale în multivitamine, săruri minerale, factori
de protecţie biologici proveniţi în mare parte din plantele medicinale încorporate în hrana
rumegătoarelor.

-Calitatea superioară a fructelor, fructelor de pădure, mierii de albine, ş.a., obţinute în

condiţii 100% naturale, prin bune practici agricole

-Metode tradiţionale de preparare şi conservare a produselor agroalimentare, fără

adjuvanţi nocivi, fără E-uri, iradieri, etc.

48
 Capitolul V. Determinarea stării de sănătate la copii

V.1Evoluţia stării de sănătate orală la copii în Europa în ultimele două decenii

 Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, caria dentară rămâne în continuare o

problemă importantă de sănătate publică în ţările din Europa de Est şi grupurile defavorizate
din toate ţările membre ale Uniunii Europene, afectând 60–90% din copiii şcolari şi
majoritatea adulţilor. În ţările din vestul Europei şi în cele de pe continentul nord-american
există o tendinţă de scădere a prevalenţei şi severităţii afecţiunilor orale, evidentă mai ales la
copii, datorită îmbunătăţirii obiceiurilor alimentare şi comportamentelor de igienă orală, ca
rezultat al campaniilor educaţionale, al implementării programelor de prevenţie primară în
şcoli. În Europa Centrală şi de Sud-Est, ca urmare a schimbărilor politice şi economice
survenite în ultimii 20 de ani, sistemele de sănătate sunt în tranziţie, iar nivelul stării de
sănătate orală a populaţiei se află sub cel din ţările vest- şi nord-europene, în special din cauza
diferenţelor culturale şi socioeconomice.

    Pentru România, în 2003, statisticile OMS au arătat că, la copiii de 6 ani, procentul
celor fără carii este foarte redus (33,3%), iar valoarea indicilor de carie, la nivelul dinţilor
temporari, este ridicată (cao-d 4,5), comparativ cu ţările europene dezvoltate – Norvegia (1,4),
Finlanda (1,5), Belgia (1,7), Franţa (1,7), Austria (2,1), Spania (2,1), Suedia (2,4), Germania
(2,6). La nivelul dinţilor temporari se constată existenţa unui raport de 5/1 în favoarea
numărului de carii netratate faţă de cel de obturaţii coronare, ceea ce arată că necesităţile de
tratament al dinţilor temporari sunt foarte crescute. În acelaşi context, la şcolarii de 12 ani, în
2000, se raporta un indice cao-d de 2,7, care a crescut până în 2007 la 3,3 (sursa: OMS).
România se situează astfel pe ultimele locuri în ierarhia europeană, valori mai mari raportând
Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Albania, Croaţia, Lituania, Republica Moldova şi Ucraina.
    Studiul naţional efectuat în 2013 a demonstrat, la copiii cu vârste de 6–11 ani, o
prevalenţă a leziunilor carioase pe dinţii temporari cu o valoare destul de crescută (75,3%), iar
pentru dinţii definitivi – 39%. Acelaşi studiu arată, la vârsta de 12 ani, un indice cao-d de 1,88,
mai mare decât în alte ţări europene (Anglia 0,7 în 2009, Belgia 0,9 în 2010, Elveţia 0,82 în
2009), în condiţiile în care, pentru anul 2011, statisticile OMS estimează pentru populaţia de 12
ani o valoare globală de 1,61, iar pentru Europa o valoare medie de 1,95.

49
  În ceea ce priveşte gingivita şi boala parodontală, studiile arată că bolile gingivale
debutează în copilăria precoce (5–7 ani), incidenţa şi severitatea crescând spre perioada
adolescenţei. Pentru populaţia adultă, studiile epidemiologice arată că peste 50% din populaţia
Europei suferă de boli parodontale şi 10% din întreaga populaţie prezintă forme severe ale
acesteia (mobilitate dentară crescută, pierderea dinţilor), iar pentru grupa 60–65 de ani,
proporţia subiecţilor afectaţi parodontal sever este de 70–85%. Starea de sănătate parodontală
suferă un declin ca urmare a creşterii duratei de viaţă şi a frecvenţei diabetului.
   Din această perspectivă, adolescenţii şi tinerii adulţi ar trebui să fie conştienţi de riscul
apariţiei gingivitei şi al îmbolnăvirii parodontale. Pentru a preveni boala parodontală, ar trebui
să se adreseze medicului stomatolog periodic, pentru igienizare profesională, pentru informaţii
privind tehnica adecvată de periaj şi folosirea produselor auxiliare de igienizare, specifice
vârstei, dar şi pentru depistarea semnelor precoce ale bolii parodontale.
   În contextul acestei patologii, un aspect cu importanţă majoră îl reprezintă starea de
igienă orală a copiilor din România: studiul naţional realizat în 2013 arată că la vârsta de 12
ani, când copilul trebuie să-şi fi însuşit metodele de igienă orală, 92% din elevi prezintă
depozite de placă microbiană dentară, iar 22,09% din elevi au simptome parodontale (prezenţa
tartrului, pungi parodontale, mobilitate dentară).

V.2 Indicatori utilizaţi pentru evaluarea stării de sănătate orală la populația

școlară
V.2.1.Evaluarea stării de sănătate odontală: se va examina suportul odontal prin
inspectie,palpare si percutie din punctul de vedere al culorii,morfologiei coronare,tratamentelor
odontale,vitalitatii,implantarii,pozitiei pe arcada,punctului de contact...
Percutia se va realiza atat in ax cat si transversal,urmarindu-se atat raspunsul cat si
intensitatea acestuia.Un raspuns pozitiv sau intens pozitiv la percutia in ax denota un proces
periapical activ,in timp ce un raspuns usor pozitiv poate semnala prezenta unui proces cronic
periapical.
In cazul existentei abraziunii se va preciza gradul acesteia si orientarea fatetelor de
abraziune,specificandu-se localizarea unidentara ,la un grup de dinti sau la nivelul intregii
arcade.

50
 G Aspect clinic
rad
1 Abrazie localizata doar la nivelul smaltului
2 Aparitia insulelor de dentina
3 Suprafata extinsa de dentina expusa,smaltul este plasat la periferie,ca un
inel
4 Deschiderea camerei pulpare si diminuarea inaltimii coroanei
Fig 1. Cuantificarea abraziunii dentare . „Clinica si terapia edentatiei partial intercalate
reduse”,N.Forna,G.Ifteni,V.Burlui, 2001
Coroana Anomalii de forma si volum
dentara Culoare
Integritatea coronara(leziuni carioase,abrazii)
Restaurari coronare protetice sau prin obturatii.Corectitudinea lor
Punct de contact
Sediu Normal
Transpozitie
Heterotopie
Ectopie sau entopie
Pozitie Normala
Versie
Gresie
Infra-/suprapozitie(intruzie/extruzie sau egresie)
Rotatie
Fig 2.Elemente urmarite la examenul clinic al dintilor. „Clinica si terapia edentatiei
partial intercalate reduse”,N.Forna,G.Ifteni,V.Burlui, 2001

Se va preciza daca punctul de contact este punctiform sau in suprafata.Daca acesta

este absent prin diastema, treme sau edentatie, arcada este considerata intrerupta din punct de
vedere mecanic si se va examina,dua caz,papila interdentara sau se va descrie spatiul protetic
potential.

51
 In cazul suspectarii unor leziuni odontale minime,cu localizari diferite sub un strat de
smalt aparent intact,certificate prin culoare modificata,acestea sunt mult mai bine exprimate
prin diafanoscopie.
Pentru a pune in evidenta vitalitatea dintilor stalpi si a celorlalte unitati odonto-parodontale, se
pot utiliza multiple teste de vitalitate.

Fig 3.Codurile ICDAS , Suport de curs- Prof. Dr. S.Andrian

52
V.2.2Evaluarea stării de sănătate parodontală:

Pot aparea diferite modificari parodontale:migrarea gingiei marginale catre

apical,generand aspectul de recesiune gingivala.
 Parodontiul poate fi considerat un organ cu funcţii vitale dinţilor şi cu o histologie
perfect adaptată funcţiilor sale.Parodontiul marginal cuprinde totalitatea tesuturilor care asigura
mentinerea si sustinerea dintilor in oasele maxilare. Se întinde de la nivelul marginii gingivale
libere până în apropierea apexului , unde nu are o limita clar determinată. Din punct de vedere
topografic parodonţiul este acel ţesut conjunctiv specializat situat între cementul ce acoperă
rădăcina dentară şi osul ce formează “buzunarul” alveolar în care stau rădăcinile dentare cu
care formează un tot unitar. Nu poate fi observat în cavitatea bucală dar poate fi scos în
evidenţă cu ajutorul radiografiilor pe care apare ca o bandă întunecată în jurul rădăcinii
dentare.

Cuprinde 4 structuri:

Cementul radicular – acoperă toată suprafaţă externă/superficială a rădăcinii dentare şi

joacă un rol extrem de important în fixarea ligamentelor periodontale de rădăcină. Practic,
absenţa lui ar face imposibilă ataşarea acestor ligamente de rădăcina.

Ligamentele periodontale ( desmodonţiu) – cunoscute şi sub numele de membrană

periodontală aceste ligamente reprezintă cel mai important component al parodonţiului. Este 
elementul care uneşte rădăcina dentară de osul alveolar şi de ţesutul gingival din vecinătatea
coletului dentar.

Osul alveolar (procesul alveolar)- reprezintă suportul fix în care sunt ancoraţi dintii prin
intermediul ligamentelor periodontale.

Ţesut gingival(parodontiul superficial) – Gingia se ataşează la nivelul coletului dentar

( joncţiunea dintre rădăcina şi coroana) protejând astfel spaţiul dintre dinte şi osul
alveolar.Gingia impreuna cu epiteliul gingival,corionul si ligamentele supraalveolare.  

53
 Daca migrarea spre apical se face impreuna cu epiteliul de atasament ,recesiunea este
adevarata, spre deosebire de falsa recesiune ,in care pozitia epiteliului jonctional ramane
neschimbata.

Latimea gingiei atasate poate fi redusa pe de o parte de insertia inalta a mucoasei

mobile, a plicilor alveolo-jugale,a frenurilor....iar , pe de alta parte, prin recesiune gingivala ce
acompaniaza boala parodontala sau exista ca atare.

Se vor examina si aprecia modificarile parodontale existente: inflamatie, recesiune,

pungi, mobilitate.

Inflamatia gingivala se apreciaza prin semnele de inflamatie:

congestie,edem,hipersecretie de fluid crevicular, de un real folos fiind indicele de sangerare
papilara –PBI.Aprecierea integritatii parodontiului marginal se poate cuantifica prin indicii lui
Ramfjord.

0 Inel pericervical sanatos

1 Papila inflamata
2 Papila inflamata si inel periodontal inflamat
3 Inflamatie,secretie si pungi 1- punga intre 2-4 mm
2- punga intre 4-6 mm
3- punga peste 6 mm
Fig 4.Indicii gingivali Ramfjord. „Clinica si terapia edentatiei partial intercalate
reduse”,N.Forna,G.Ifteni,V.Burlui, 2001

Recesiunea gingivala se va aprecia prin cuantificarea suprafetei radiculare denudate.In

paralel cu recesiunea gingivala se va aprecia si gradul de afectare a furcatiei la dintii
pluriradiculari.Leziunile de furcatie(interradiculare) se examineaza clinic prin sondaj ,urmand
ca datele obtinute sa fie coroborate cu cele furnizate de examenul radiografic.Pungile
parodontale vor fi identificate si masurate prin sondaj parodontal ,in 6 puncte utilizand o sonda
parodontala , inregistrandu-se in fisa valorile obtinute ,si se va preciza natura pungilor.

54
 Aspect clinic
Indice

0 Normal
1 Recesiune egala cu ¼ din lungimea radacinii
2 Recesiune egala cu ½ din lungimea radacinii
3 Recesiune peste ¾ din lungimea radacinii
Fig 5. Indicii recesiunii gingivale . „Clinica si terapia edentatiei partial intercalate
reduse”,N.Forna,G.Ifteni,V.Burlui, 2001
Mobilitatea dentara se va examina prin mobilizarea dintelui in sens vestibulo-oral si mezio-
distal,cu ajutorul manerului unui instrument sau al pensei dentare,aprecierea facandu-se pe
baza celor 3 grade de mobilitate dentara patologica.

Grad Aspect clinic

0 Normal
1 Mobilitate in sens V-O
2 Mobilitate in sens V-O si M-D
3 Mobilitate in sens V-O,M-D si in plan vertical
Fig 6.Cuantificarea mobilitatii dentare. „Clinica si terapia edentatiei partial intercalate
reduse”,N.Forna,G.Ifteni,V.Burlui, 2001

V.2.3 Evaluarea fluorozei dentare

 Fluoroza dentară constă în perturbarea procesului de amelogeneză şi mineralizare a

smalţului dentar ca urmare a ingestiei cronice de fluor, având răsunet clinic în momentul
apariţiei dinţilor pe arcadă.   Primul semn al administrării excesive de fluor în timpul perioadei
de formare a dinţilor este apariţia „smalţului pătat”. Aspectul este simetric pe dinţii omologi,
mulţi autori încadrând fluoroza în categoria perturbărilor de formare şi dezvoltare a dinţilor
(distrofiilor).

55
   Indicele Dean al Fluorozei Dentare, utilizat şi astăzi, are următoarele valori:

  0 - smalţ normal dezvoltat: suprafaţa smalţului este netedă, translucidă, şi de culoare uşor
alb-gălbuie;

   1 - fluoroză incertă: suprafaţa smalţului prezintă uşoare modificări de transluciditate, mici
puncte sau pete albe, izolate; acest stadiu este destinat cazurilor clinice în care diagnosticul de
fluoroză nu este cert, dar aspectul clinic al smalţului nu poate fi considerat normal;

     2 - fluoroză foarte uşoară: smalţul prezintă pete cretoase albe şi galbene împrăştiate
neregulat pe 10 – 25% din suprafaţă; marginile libere ale incisivilor sau vârful cuspizilor
premolarilor şi molarilor pot prezenta un lizereu albicios de 1 – 2 mm;

    3 - fluoroză uşoară: smalţul prezintă pete alb-cretoase extinse pe toate suprafeţele, dar care
nu depăşesc 50% din suprafaţa totală a dintelui;

  4 - fluoroză moderată: leziunile sunt prezente pe toate suprafeţele dintelui şi sunt accentuate
în raport cu stadiul precedent; apar pierderi de substanţă, eroziuni şi coloraţii maronii;

    5 - fluoroză severă: toate suprafeţele dentare sunt afectate; severitatea leziunilor şi
pierderile de substanţă afectează morfologia dintelui; pe suprafaţa smalţului sunt prezente pete
maronii şi cavităţi izolate sau confluente.

56
 PARTEA PERSONALĂ

Capitolul VI. Metodologia cercetării

Cercetarea – proces sistematic de colectare şi analiză a informaţiei (rezultatelor) pentru
îmbunătăţirea înţelegerii noastre asupra unui aspect

Procesul cercetării ştiinţifice

-Selectarea ariei de interes
-Formularea de ipoteze
-Studiul bibliografic de specialitate
-Conturarea unei metodologii de lucru
-Colectarea şi analiza datelor experimentale
-Interpretarea rezultatelor

VI.1 Scopul studiului evaluarea, diganosticul şi monitorizarea stării de sănătate oro -

dentare a copiilor de clasa a VIII-a,elevi la de laSCOALA GIMNAZIALA "GRIGORE
UNGUREANU", CEAHLAU. S-a urmărit influenţa mediului,alimentaţiei şi a efortului fizic
asupra dezvoltării generale şi oro-dentare comparativ cu studiile care au vizat elevii din mediul
rural

VI.2 Obiectivele lucrării

1.Evaluarea starii de sănătate oro - dentară la categorie de vârstă 13-15 ani;
2. Evidenţierea tiparului cariei dentare şi al factorilor de risc specifici(educaţie sanitară,
statusul socio - economic, date generale, dietă cariogenă, cunoştinţele despre etiologia şi
prevenirea cariei dentare şi igiena oro-dentară, de dietă, adresabilitate în caz de urgenţă sau
preventiv la cabinetul dentar, etc)
3. Stabilirea strategiilor preventive şi curative de tratament în funcţie de riscul carios;
4.Evidenţierea necesităţii instituirii de programe de sănătate pentru elevi;
5.Contribuirea la îmbunătăţirea cunoştinţelor pentru ca un procent cât mai mare de elevi să aibă
cunoştinţe suficiente pentru a-şi stabili singuri diagnosticul de carie sau parodontopatie, să ştie
să se adreseze în timp util pentru o intervenţie minim invazivă, nedureroasă.

57
 VI.3 Material şi metodă

Ca metodă de lucru am utilizat studiul de tip transversal efectuat pe un lot format din 20
de pacienţi,elevi din clasa a VIII-a ai scolii gimnaziale din Ceahlău. Studiul s-a realizat in
perioada ianuarie 2015- iulie 2015 si a cuprins 9 subiecti de sex masculin si 11 de sex
feminin,varsta civilă medie fiind de 14 ani(vârsta minimă 13 ani şi vârsta maximă 15 ani).

VI.4 Locul de desfăşurare, condiţiile şi materiale(baza de date şi metodele

statistice)

Studiul a fost realizat în cadrul Spitalului Clinic Universitar C.F.R. Iași, la secția clinică
de Recuperare Medicală, Med. Fizică și Balneoclimatologie , iar acțiunile acestei cercetări s-au
desfășurat cu acordul și ajutorul șefului de secției Dr. Stratulat Sorin Ioan.
Ca instrument de lucru s-a utilizat examenul clinic al pacienților urmat de completarea
unei fişe stomatologice de cercetare. Fișele au urmărit evidențierea următoarelor aspecte:
-starea dentiţiei : existenţa proceselor carioase şi a semnelor de boală parodontală;
-corectitudinea tratamentelor deja efectuate: obturaţii sau lucrări protetice;
-existenţa resturilor radiculare sau a edentaţiilor.
Ultima parte a fişei conţine întrebări legate de igiena orală:
-frecvenţa periajului dentar;
-mijloace auxiliare de igienă şi profilaxie folosite;
-aprecierea stării de igienă orală în momentul consultului.
-obiceiuri alimentare
-conditii de viaţă şi muncă
Pe baza fișelor individuale am prelucrat statistic datele referitoare la starea de sănătate
oro-dentară a subiecților

Toate examinările au fost efectuate de către un medic stomatolog, în timpul orelor de

şcoală normale, în cabinetul de medicină dentară,iar examinările clinice au fost efectuate
folosind oglinzi orale plane şi sonde IPC.

58
 Analiza statistică a datelor clinice a fost realizată cu ajutorul programului Excel din
pachetul Microsoft Office ediția 2012. Pentru prezentarea studiului de caz, s-a obţinut în
prealabil acordul pacientului.

VI.4.1 Loturile de subiecţi

Au fost selecționați de la scoala generala din comuna Ceahlau,judetul Neamt, un număr

de 20 pacienți de sex feminin si masculin,cu vârste cuprinse între 13 și 15 , mediul rural.

CHESTIONAR

Nume si Prenume: Sex: Varsta civila:

Varsta dentara:

Numar de dinti prezenti:

Leziuni necariogene - Abrazii (dintii):

Eroziuni (dintii):
Fracturi:

Leziuni carioase Clasa I Black: Clasa II Black:

Clasa III Black: Clasa IV Black Clasa V Black:

Fluoroza: Parodontal: Resturi radiculare

Leziuni ale mucoasei Ocluzia (Angle):

59
VI.4.2 Chestionar Stomatologic:

1. Te speli pe dinti? De cate ori pe zi? Cand?

2. De cat timp ai periuta de dinti? Cat de des o schimbi?

3. Iti plac dulciurile? Cand le mananci?

4. Iti plac sucurile? De care? Cand le consumi?

5. Folosesti pasta de dinti? Daca da mai folosesti si altceva?

6. Fumezi, bei cafea?

Fişa stomatologică a fost insoţită de un chestionar general care evidenţiază următoarele
aspecte:
VI.4.3 Chestionar general:

1. Daca se joaca liber acasa sau are program?

2. Daca sambata sau duminica discuta cu ambii parinti despre programul sau?

3. Daca masa este servita acasa este:

•Gatita

•Mananca la Mc Donald’s sau fast food

•Daca consuma fructe proaspete regulat

4. Daca fac vacanta la bunici?

5. Cat timp aloca pe zi televizorului si calculatorului?

6. Programul zilnic este incarcat?

7. Participi la activitati care te solicita fizic (munca)?

60
 VI.4.4 Analiza statistică

Pe parcursul studiului pentru prelucrarea şi pentru centralizarea rezultatelor vom utiliza

un computer PC cu programele: Microsoft Office pentru tehnoredactare, grafice, Microsoft
Office Excel pentru creearea bazei de date (program compatibil cu SPSS în ce priveşte
importul datelor), SPSS (Statistical Package for Social Sciences) pentru analiza statistică
aplicată. Stabilirea pragului de semnificaţie statistica (p) şi măsurarea intensităţii corelaţiilor
statistice.

Variabilelele studiate vor fi atât cantitative cât şi calitative. Introducerea datelor se face
folosind algoritmi de codare specifici tipurilor de variabile existente, pentru facilitarea
analizelor statistice.

Dezvoltarea fizica la pubertate si adolescenta

Adolescentul nu are intotdeauna o infatisare armonioasa. Si asta tocmai din cauza

cresterii explozive si inegale, motiv pentru care este tot mai preocupat de felul cum arata.
Probleme precum cosurile, dintii neregulati, ochelarii sau pielea grasa, care pentru parinti pot
parea nesemnificative, devin, in viziunea lor, drame existentiale. Adevarata provocare pentru
psihicul adolescentului este insa adaptarea la ritmul de crestere prea alert.

Intre 10 si 18 ani, masa corporala creste cu mai mult de 100%, iar inaltimea cu 27%. La
14 ani, COPILUL ajunge, in medie, la 95% din talia adulta. Un adolescent este cu 20-30 de cm
mai inalt decat in perioada anterioara si castiga in greutate 4,5 kg anual.

La 12-14 ani, in cazul fetelor si la 14-16 ani la baieti, apar primele semne fizice de
pubertate, insotite de un puseu de crestere, mai ales al membrelor inferioare si superioare. Daca
la 4 ani, copilul isi dubleaza lungimea pe care o avea la nastere, la 12-13 ani, aceasta se
tripleaza.De la pubertate, ritmul cresterii staturale incetineste si accelereaza cresterea in
greutate.

61
 a.Distribuţia subiecţilor in funcţie de vârsta civilă

Vârsta civilă
15.5

15

14.5

14 Varsta civila

13.5

13

12.5

12
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Fig VI.4.4.a-distribuţia subiecţilor pe vârstă

Vârsta civilă medie este de 14 ani(vârsta minimă 13 ani şi vârsta maximă 15 ani)

b.Distribuţia subiecţilor in funcţie de sex

sex

masculin
feminin

Fig VI.4.4.b- distribuţia subiecţilor pe sex

Avem 11 subiecţi de sex feminin şi 9 subiecţi de sex masculin.

62
c.Distribuţia subiecţilor în funcţie de înălţime

Înăltimea
190
185
180
175
170
Inaltimea
165
160
155
150
145
140
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Fig VI.4.4.c-distribuţia subiecţilor pe înălţime

Înălţimea minimă egală cu 158 cm la un subiect de sex feminin.

Înălţimea maximă egală cu 187 cm la un subiect de sex masculin.

d.Distrubuţia subiecţilor in funcţie de greutate

Greutatea
100
90
80
70
60
Greutatea
50
40
30
20
10
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

fig VI.4.4.d- distribuţia subiecţilor in funcţie de greutate

63
 Greutatea minimă egală cu 40kg la un subiect sex masculine.
Greutatea maximă egală cu 87kg la un subiect de sex feminine.
Calcularea Indicelui de Masa Corporala este una dintre cele mai raspandite metode de
analiza a gradului de obezitate datorita simplitatii ei. Sunt necesare doar datele privind
greutatea si inaltimea, rezultatul se obtine pe loc si este gratuit.

Formula de calcul a IMC

Indicele de masa corporala se calculeaza impartind greutatea exprimata in kg la
inaltimea exprimata in m la patrat: IMC = m / (h2)

In urma calculării IMC am obţinut valori cuprinse între 15,1 IMC calculat la un subiect
de sex masculine şi 34 IMC calculate la un subiect feminine..

Avem 11 subiecţi cu greutate normală din care 6 sunt de sex masculine şi 5 de sex
feminine, 7 subiecţi subponderali din care 4 sunt de sex feminine şi 3 de sex masculine, un
subiect de sex feminine supraponderal şi un subiect tot de sex feminine cu obezitate de gradul
I.
e.Dezvoltarea dentară

Comparând vârsta civilă cu vârsta dentară observăm că acestea corespund

Varsta dentara
16

14

12

10

8 Varsta dentara

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

fig VI.4.4.e- vârsta dentară

64
 Vârsta civilă
15.5

15

14.5

14 Varsta civila

13.5

13

12.5

12
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

dentitia permanenta are mai multe etape:

 in prima etapa (la 6 ani), erup dinţii incisivi centrali inferiori (adica la mandibula) si
primii molari (M1 sau prima masea);
 in a 2-a etapa (la 7 ani), vor erupe dintii incisivi centrali superiori (mandibula);
 in a 3-a etapa (la 8 ani), erup dintii invisivi laterali, atat cei maxilari cat si cei
mandibulari;
 in a 4-a etapa (la 9 ani), erup caninii mandibulari si primii premolari maxilari (PM1);
 in a 5-a etapa (la 10 ani), erup primii premolari mandibulari (Pm1) si premolarii 2
maxilari (PM2);
 in a 6-a etapa (la 11 ani), erup premolarii 2 mandibulari (Pm2) si caninii maxilari;
 in a 7-a etapa (la 12 ani), erup molarii 2, atat cei mandibulari cat si cei maxilari.
Eruptia molarilor 3 (maselele de minte), nu poate fi stabilita concrect.Acestia apar pe
arcada incepand cu varsta de 18 ani.

!Fiecare grup de dinti pot sa erupa mai devreme cu pana la un an de zile sau pot intarzia
tot cu un an de zile. Spre exemplu.daca la varsta de 5 ani se vad deja molarii 1 si/sau incisivii
centrali inferiori, nu este o problema, acest lucru este perfect normal.

65
 f. Număr de dinţi prezenţi

Nr. dinti prezenti

31

30

29

28

27 Nr. dinti prezenti

26

25

24

23

22
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

fig VI.4.4.f-număr de dinţi prezenţi

1.Statusul oro-dentar
Experienţa carioasă la vârste cuprinse intre 13 şi 15 ani

leziuni carioase

clasa I
clasa II
clasa III
clasa IV
clasa V
nu

fig 1-experienţa carioasă

66
 Experienţa carioasă este ridicată, mai mult de jumătate din elevii examinaţi prezină
leziuni carioase clasa a I-a Black,aproape jumătate din aceştia au asociate şi leziuni de clasa a
II-a Black, 2 elevi nu prezintă leziuni carioase,un elev prezintă leziuni de clasa a V-a Black.

Eroziunea dentară reprezintă o uzură chimică progresivă a ţesuturilor dure dentare,

determinată de disoluţia acidă şi/sau chelaţiune progresivă, fără intervenţia plăcii
bacteriene.Aceasta conferă smalţului rezistenţă mai mică la uzura fizică a dinţilor.
Fracturile dentare pot fi produse prin traumatisme masticatorii, ca urmare a consumului
de alimente tari (covrigi, paine prajita, gutui, alune, fistic, samburi de fructe), sau prin loviri,
caderi, izbiri in accidentele rutiere, sportive, domestice.

Abrazia dentarăeste termenul asociat uzurii suprafeţelor dentare datorită unor mişcări
frecătoare excesive a suprafeţelor coronare de diferite cauze, este o pierderea substanţei dentare
dure în afara cariei.

Pierderile de substantă dură dentară de altă etiologie decat cea carioasă reprezintă un
proces fiziologic normal, care se desfăsoară de -a lungul intregii vieti. Identificarea cauzelor
care intervin in acest proces este deosebit de importantă pentru a putea prognostica
comportamentul pe termen lung atat al dintilor cat si al tratamentelor restaurative.

In ceea ce priveste prezenta leziunilor necariogene,prevalenta acestora este scazută,

eroziunea fiind prezentă la un elev din cei 20 examinaţi.

67
2.Statusul parodontal

leziuni ale mucoasei

da
nu

Subiecţii nu prezintă leziuni ale mucoasei orale.

3.Diagnosticul chirurgical 8 din 20 de elevi examinaţi prezintă resturi radiculare

resturi radiculare

da
nu

68
 4.Anomalii dento-maxilare
În ceea ce priveşte tipul de anomalie dento - maxilara prezentată: 18 subiecţi au prezentat
anomalii dento - maxilare clasa I Angle cu uşoare anomalii dentare care nu modifică vizibil
funcţional şi estetic starea pacientului şi un elev cu anomalie clasa a II a Angle şi un elev cu
anomalie clasa a III a

ocluzia(angle)

clasa 1
clasa2
clasa 3

5.Evaluarea stării de igienă orală

igiena orala

10
9
8
7
6 igiena orala

5
4
3
2
1
0
1/zi 2/zi 3/zi 7/zile

69
 Din punct de vedere al frecventei igienizarii cavitatii orale,50 % dintre elevi au
declarat ca se spala pe dinti o dată ori pe zi,dimineaţa sau seara; 38% au declarat ca se spala
dimineata şi seara ,iar 10 % efectueaza periajul ocazional,un elev declară că îşi periză dinţii de
3 ori pe zi.

Periajul dentar reprezinta mijlocul principal de control al placii microbiene dentare.Prin

aceasta actiune se dezorganizeaza si se impiedica maturarea placii dentare. Acest obiectiv
poate fi realizat numai daca periajul dentar va fi efectuat regulat,de 2 ori pe zi si dupa o tehnica
corect insusita.

Tehnica cea mai utilizata este tehnica de periaj Bass.Este o tehnica ce realizeaza
curatarea santurilor gingivale; protejeaza fata vestibulara a caninului, evitand aparitia recesiunii
gingivale; se realizeaza secvential pe grupe de dinti; stimuleaza circulatia sanguina la nivelul
gingival si curata dintii folosind miscari vibratorii.Copii mai pot utiliza si tehnica Fones cu
miscari circulare.

periuta de dinti/schimbarea ei

1 luna/1 luna 2 saptamani/2 luni

1 saptamana/lunar 1 an/rar
1 an/1an 3saptamani/1 luna
rar 5 luni/ 6 luni
1 luna/2luni 1 luna/3 luni
de 2 saptamani/la 3 luni 2 saptamani/ la deteriorare
de 1 luna/ la 2 luni 1luna/1luna
de 2 saptamani/la 3 luni de 2 luni/ la 2-3 luni
de 1 luna/ la 2 luni de 2 ani/la 2 ani
de 1 luna/la 2 luni de 2 luni/la 3-4 luni

Majoritatea dentiştilor recomandă schimbarea periuţei o data la 3 luni. Studiile arată că

după 3 luni de folosire, capacitatea periuţei de dinţi de a îndepărta placa bacteriană de pe dinţi
şi gingii se reduce faţă de o periuţă de dinţi nouă. Perii se tocesc şi îşi pierd capacitatea de a
ajunge in locurile greu accesibile.

70
 In grupul se studiu s-a descoperit ca schimbarea periutei denare se face foarte
rar,uneori chiar si la 1 an,doar 20 % dintre elevi schimband-o in mod corespunzator,la 2-3luni.

20
18
16
14
12
Series1
10
8
6
4
2
0
pasta de dinti apa de gura ata dentara

Analiza rezultatelor în ceea ce priveşte utilizarea metodelor adjuvante, 3 subiecţi

utilizează aţa dentara ,iar utilizarea apei de gura este ocazionala la 30 % dintre acestia.Pasta de
dinti ce contine fluor utilizeaza toti elevii examinati.

6.Evaluarea factorilor comportamentali

dulciuri

da
nu
ocazional

71
Un factor asociat consumului de dulciuri este orarul / frecvenţa cu care acestea sunt consumate.
O frecvenţa crescută, un orar neregulat favorizează apariţia fenomenului carios.
Distribuţia rezultatelor în ceea ce priveşte consumul de dulciuriindică faptul că cei
mai mulţi dintre subiecţi preferă să consume alimente dulci .Şi în ceea ce priveşte frecvenţa
consumului de dulciuri rezultatele indică faptul că majoritatea subiecţilor consumă dulciurile la
masa de pranz fiind urmaţi de către cei care consumă dulciuri intre mese .

sucuri

da
nu
ocazional

În ceea ce priveste consumul de sucuri, acesta se bea în cantitati mari şi în orice moment
al zilei ,atât sucul natural cât şi cel carbogazos este consumat in cantităţi însemnate.

funat,cafea

da
nu
ocazional

72
 Avand în vedere vârsta subiecţilor,de13-15ani ,consumul de tutun si cafea este foarte
redus, doar un elev declară consumul ocazional de tutun şi cafea,alţi 4 declrând ca că au
consumat ocazional cafea.

timp liber

liber
program

In ceea ce priveste gestionarea timpului liber, 30 % au declarat ca au stabilit,de catre

parinti,un program ,iar 70 % sunt liberi sa si-l petreaca asa cum vor

discutii cu parintii

da
nu
uneori

73
 Copilul are nevoie de un climat familial echilibrat în care să se simtă în siguranţă şi de o
comunicare eficientă cu părinţii săi. Acest lucru este posibil dacă aceştia din urmă sunt atenţi la
nevoile copilului, se preocupă de educaţia lui, dacă dau dovadă de înţelegere, sunt afectuoşi şi
calmi şi participă la evenimentele importante din viaţa lui. Totodată, este necesar ca părinţii să
fie fermi, să stabilească limite şi să nu lase copilul să facă tot ceea ce vrea, aspecte care pot fi
îndeplinite printr-o comunicare adecvată părinte-copil.
Ca orice altă relaţie, relaţia părinte-copil este una complexă, care începe să se
construiască încă din primele zile de viaţă ale copilului şi care impune foarte multe condiţii-
răbdare, dăruie, înţelegere, atenţie, dragoste, comunicare şi tot aşa mai departe. Această relaţie
se bazează atât pe comunicarea verbală, cât şi pe cea nonverbală – gesturi, mimică, ton al vocii,
postură care să întărească cele comunicate verbal de părinte.
Dintre cei 20 subiecti, 65 % au declarat ca poarta discutii periodice cu parintii si se
consulta cu acestia in luarea oricarei decizii, in timp ce doar 15 % au declarat ca exista
comunicare ocazională in mediul familial, 20% declară că nu există comunicare in familie.

masa

gatita
fructe
fast food

O alimentaţie echilibrată reprezintă un factor esenţial în menţinerea unei stări de sănătate

optime. A mânca echilibrat înseamnă a mânca variat, chiar din toate grupele de alimente:
carne, legume, grăsimi, ouă, lactate, fructe, cereale, dulciuri. Totodată este necesară respectarea
orelor de masă şi adecvarea porţiilor la masa corporală.

74
 O dieta sanatoasa trebuie privita atat sub aspect caloric, cat si al varietatii, adica trebuie
sa cuprinda toti factorii nutritivi necesari unei dezvoltari psihomotorii normale.
In majoritatea produselor alimentare intalnim urmatoarele principii nutritive: proteine, lipide,
glucide, fibre, saruri minerale, vitamine si apa.

Aceste principii nutritive trebuie sa se gaseasca intr-un raport de echilibru. Raportul

proteine-glucide-lipide este 1:2:4. Trebuie tinut cont si de faptul ca nevoile alimentare difera de
la o etapa a vietii la alta, in functie de sex, masa corporala, inaltime, felul si intensitatea
activitatilor fizice depuse, conditiile de mediu.

Din punct de vedere al alimentatiei, avand in vedere si arealul natural in care se

regaseste comuna, alimentatia este preponderent naturala ,farapreparate nocive sau alimente de
tip fast-food. Alimentatia copiilor este alcatuita din mancare gatita si fructe.

vacanta la bunici

da
nu

Petrecerea vacantei la bunici este benefica pentru ca schimbare de reguli, de atmosfera,

este binevenita in viata copilului, in special intr-un mediu, in care este inconjurat de iubire.

Aceasta il va pregatii pentru viata, il va invata sa fie flexibil, sa cunoasaca

diversitatea si adaptarea .Este o prima lectie pentru adaptabilitate, acceptare, comunicare,
sociabilitate.

Majoritatea subiectilor au declarat ca isi petrec vacanta de vara la bunici.

75
 TV/Calculator

1 ora
2 ore
3 ore
4 ore
5 ore

Televizorul si calculatorul nu sunt obiectele ideale pentru petrecerea timpului liber al

copilului, insa nu trebuie privite ca niste accesorii malefice.Exista argumente pro si contra
pentru folosirea acestora in educatia copiilor si trebuie gasita solutia ideala pentru utilizarea
acestora. Lucru cel mai important este limitarea timpului petrecut in fata televizorului si
respectiv a calculatorului.

 Efectele asupra stãrii fizice: Utilizarea îndelungatã a calculatorului sau a televizorului

constituie un important factor de risc pentru obezitate. Poate determina initial
disconfort/tensiune la nivelul muschilor spatelui, pentru ca ulterior sã observam diferite pozitii
vicioase ale coloanei vertebrale (scolioze, cifoze)

Efectele asupra dezvoltãrii psiho-cognitive: Utilizarea îndelungatã a calculatorului poate

determina tulburãri emotionale: anxietate, iritabilitate, tolerantã scãzutã la frustrare, pânã la
depresie. Multi adolescenti preferã sã foloseascã computerul atunci când se simt abandonati de
familie sau când stau mult timp singuri acasã, pãrintii fiind la servici sau sunt ocupati cu
diverse probleme.

Efectele asupra dezvoltãrii aptitudinilor sociale: Studiile longitudinale relevã cum sunt

influentate trãsãturile de personalitate, dinamica familiei, modul de comunicare la copii si
adolescenti. Utilizarea îndelungatã a calculatorului duce la tulburãri de comportament:

76
retragere socialã, introversie, agresivitate verbalã sau fizicã, comportament exploziv iritant
atunci când i se cere sã facã altceva.

In ceea ce priveste frecventa utilizarii calculatorului si a televizorului , subiectii au

declarat ca zilnic petrec in medie aproximativ 2-3 ore, doar 25 % declarand ca stau si peste 4-5
ore pe zi.

program zilnic

incarcat
nu este incarcat
uneori

Programul zilnic al majoritatii subiectilor nu este incarcat,acestia avand timp dupa orele de
scoala sa-si desfasoare propriile activitati.Doar 5 elevi declara ca au un program incarcat zilnic
sau adesea , fiind implicati in diferite activitati extrascolare impuse de catre parinti.

77
 munca

da
uneori
nu

Activitatea fizica este un factor cheie in obtinerea si mentinerea unei greutati optime,
atat la adulti, cat si la copii.

Beneficiile activitatii fizice:

• stimuleaza tonusul si capacitatea mentala;

• scade incidenta si severitatea tulburarilor de personalitate;
• inlatura insomnia;
• creste densitatea osoasa
• determina scaderea cantitatii de grasime din depozite si cresterea masei musculare;
• reduce riscul bolilor cardiovasculare;
• normalizeaza tensiunea arteriala
• creste rezistenta la infectii;
• determina o “stare de bine” prin eliberarea de endorfine la nivelul creierului.

In ceea ce priveste munca fizica desfasurata de elevii clasei a VIII-a , acestia declara
ca executa activitati fizice,ajutandu-si familia la treburile casnice dar si in timpul liber, in
cadrul activitatilor extrascolare. 20% dintre acestia Îsi ajuta parintii la activitatile casnice.

78
VI.5Rezultate

VI.6Concluzii

79
 Capitolul VII.
Studiu de caz
VII.1 Anamneza pacientului

Pacienta A.G. în vârstă de 15 ani, cu domiciliul în comuna Ceahlau, ocupația: elevă în

clasa a VIII-a , a fost selectat din cei 20 elevi ai clasei respective, in urma screening-ului
desfasurat sub supravegherea domnului Prof.Dr. Stratulat , în cadrul disciplinei
debalneofizioterapie şi recuperare funcţională orală spitalul C.F.R.iasi .

80
 Pacienta a fost supusă unui examen clinic general , cât și unui consult stomatologic.

Examenul clinic al sistemului stomatognat a urmărit investigarea cervico-facială a regiunilor

învecinate și examinarea orală, fiind utilizate metodele clasice: inspecție, palpare, percuție și
ascultație.

81
VII.2 Examen clinic extraoral

Examen clinic cervico-facial:

Inspecţia din faţă:

-simetria şi forma craniului: mezocefal

-tipul cranio-facial: mezoprosop
-simetria facială: -în plan transversal: uşoară asimetrie
-în plan vertical: etajele fetei proporţionale;

-şanturile naturale ale feţeI -nazo-genian:accentuat;

-labio-mentonier:accentuat;

-forma feței: ovalară, tipul respirator nazal .

Inspecția din profil:forma profilului facial:convex

unghiul nazo-labial:>90 º
treapta labială: normala

82
 Palparea superficială:-temperatura, umiditate, sensibilitate (termică, tactilă, dureroasă):
în limite normale

Palparea profundă:

Contururile osoase – integre ,continue ,nedureroase

Palparea punctelor de emergenţă ale trigemenului: sensibilitate în limite normale

Palparea grupelor ganglionare: ganglioni nepalpabili, nedureroşi:

-Ganglionii retroauriculari;
-Ganglionii preauriculari;
-Ganglionii submandibulari;
-Ganglionii genieni;
-Ganglionii suboccipitali;
-Ganglionii submentali.
Palparea mușchilor: normotoni, normokinetici, de consistenţă normală.

VII.3 Examen clinic ATM

Inspecţie:
-static:regiuni pretragiene cu aspect normal,

-poziţia mentonului: simetrică faţă de linia medio-sagitală

-dinamic:* în plan frontal excursia mentonului continuă pe linia mediană, fără

devieri dreapta-stânga;

* din profil excursia mentonului în arc de cerc cuconvexitatea

orientată anterior.

Palpare: -static:regiuni pretragiene fără modificări patologice ;

-dinamic: excursii condiliene simetrice, sinergice, de amplitudine egală.

83
Ascultaţie:-zgomote articulare absente.
VII.4 Examen intraoralOrificil bucal - fantă labială simetrică,competenţă labio-
labială normală,
- amplitudinea deschiderii 5 cm;

- arcul lui cupidon atenuat ;

- roşul buzelor: normal;

- mucoasa labio-jugală: aspect, culoare, integritate în limite normale, orificiul canalului

Stenon permeabil, secreție salivară flux normal, aspect sero-mucos.

Vestibul bucal maxilar: liber, suplu fără modificări patologice;

-plicile alveolo-jugale-unice, simetrice, bază de implantare unică, inserţie înaltă;

-fren labial superior-unic, subţire,bază de implantare unică,inserţie înaltă ;

Arcada dento-alveolară maxilară:

-forma arcadei: semielipsă, uşor asimetrică faţă de rafeul median, adancă

Bolta palatină: adâncă, forma de V, simetrică , torus absent, mucoasa bolţii palatine
normal colorată , rugi palatine 3 perechi asimetrice , papila bunoidă accentuată.

84
 Vestibul bucal mandibular: liber , suplu fără modificări patologice;

-plici alveolo-jugale: unice, simetrice, bază de implantare unică, inserţie joasă ;

-fren labial inferior: unic, subțire, bază de implantare unică, inserţie joasă.

Arcada dento-alveolară mandibulară: forma arcadei parabolă,

Planşeu: suplu, nedureros la palpare, tonicitate normală.
Limba: mucoasă normal colorată, papilată, integră fără depozite patologice, frenul
limbii inserţie înaltă, mobilitatea limbii crescută, tonicitate normală.
VII.5 Diagnostic

85
 Diagnostic de stare general – nesemnificativ

Diagnostic de stare locală stomatologică:

-diagnosticul de integritate odontală:

-leziuni carioase la nivelul1.4,1.5,2.4,2.5, clasa I Black ,de etiologie plurifactoriala,cu

afectarea funcţiilor , cu evoluţie lent progresivă ce determină complicaţii locale ( ocluzale),
prognostic favorabil in caz de tratament, netratate.

-Leziuni carioase la nivelul1.6,1.7,2.6,2.7,3.7,3.64.6,4.7 ,distructie coronara totala,de

etiologie plurifactoriala, cu afectarea functiei masticatorii , cu evolutie rapida , prognostic
nefavorabil, netrate.

- diagnosticul parodontal

-parodontită marginală cronică medie localizată, de etiologie microbiană, fără tulburări

funcţionale ,cu evoluţie lentă, fără complicaţii cu prognostic favorabil in caz de tratament
corect si complet , netratată.

-diagnostic de integritate ocluzală:

86
 Clasa a I-a Angle cu rapoarte canino-molare in limite normale

Suprafaţă ocluzală naturală,intreruptă consecutiv distrucţiilor coronare masive,cuspizi de

sprijin şi de ghidaj,naturali,parţial absenţi ce determină tulburări masticatorii şi fonetice, cu
evoluţie lentă,complicaţtii locale,prognostic favorabil prin tratament,netratat

Diagnosticul starii de igienă: satisfacatore, prezenţa generalizată a plăcii bacteriene.

VII.6 Plan de tratament- educatia sanitara:

-prezentarea metodelor de combatere a cariei si a parodontopatiei

-depistarea si combaterea modului incorect de igienizarea a cavitatii orale, a obiceiurilor

vicioase , al alimentatiei gresite.

-insusirea modului de igienizare corect si la timp util a cavitatii orale – tehnica Bass

-constientizarea pacientului a importantei igienei orale asupra sanatatii sistemului stomatognat

si asupra calitatii vietii.

Avantajele Coloraţiei plăcii bacteriene:

-Constientizarea pacientului asupra existentei depunerii de placa bacteriana si a rolului

ei in producerea cariei dentare si a parodontopatiilor;
-Verificarea eficientei si-corectitudinii periajului dentar;
-Cuantificarea gradului de igiena orala, prin calcularea indicilor de placa bacteriana, ca
prima masura a unui program preventiv.

87
 -
Tratamentul propriu-zis

-igienizarea cavitatii orale prin periaj si detartraj profesional;

-tratamentul leziunilor carioase multiple prin obturatii cu materiale fizionomice;

-tratamentul chirurgical al resturilor radiculare la nivelul 1.6, .

Bibliografie
1.CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA COPILULUI Curs pregătit de conf. univ.,
Departamentul de Pediatrie Ala Donos
2.Cuculescu M. Prevenţia primară în carie şi parodontopatii, Ed. Didactica şi
Pedagogică, Bucureşti; 2010.
3. Dumitriu HT, Dumitriu S, Dumitriu A. Parodontologie, ed.Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti; 2009.
4. Moraru R, Dumitrache A. Comunicare şi educaţie in sănătatea orală. Editura Cerma,
Bucureşti; 2003.
5.Boitor, Gh. C.: Metode şi tehnici de profilaxie dentară individualizate - Teză de
doctorat, UMF „I. Haţieganu", Cluj-Napoca, 2005.
6.Bratthall, D.: Estimation of global DMFT for 12-year-olds in 2004. Int. Dent. J. 55: p.
370-372, 2005
7. Gh. Boboc-Aparatul dentomaxilar. Formare si dezvolatre, Ed. Medicala, Bucuresti,
1995.
8. Ecaterina ionescu Anomaliile dentare, Editura cartea Universitara, bucuresti, 2005.

88
 9. Valentina Dorobat, D. Stanciu — Ortodontie si ortopedie dento-faciala, Editura
medicala , Bucuresti, 2003
10.„Clinica si terapia edentatiei partial intercalate reduse”,N.Forna,G.Ifteni,V.Burlui,
2001
11.Codurile ICDAS , Suport de curs- Prof. Dr. S.Andrian
12.Dănilă, I.; Hanganu, C.; Bârlean, L.; Murariu, A.; Păruş, M.; Mihailovici, L.;
Săveanu, I.; Timiş, T.: Trends in oral health status of schoolchildren from Iaşi, Romania, Oral
Health and Dental Management in the Black Sea Countries - Vol. III - No. 2 - June, 2004.
13.https://ro.wikipedia.org/wiki/Masivul_Ceahlău
14„Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central.Accesat la 18 martie
2014.
15„Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative
pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație).
Accesat la 6 august 2013.
16.(sursa http://ec.europa.eu/health-eu).
17. Ioan Sorin Stratulat,Reabilitare medicală – aplicaţii in medicina dentară, Ed.
Academiei Române, Bucureşti,2013
18. Rodica Luca-Metode locale de prevenire a cariei in santuti si fosete,-Ed. Cerma,
Bucuresti, 1997.
19. Ortodonţie şi ortopedie dento-facială Zegan Georgeta;Ed. Tehnopress, Iaşi 2005

89
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR. T. POPA” IAŞI
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARA
SPECIALIZAREA MEDICINA DENTARA
DECLARAŢIE
Prin prezenta declar că lucrarea de licenţă cu titlul :

Creşterea şi dezvoltatrea generală şi oro-dentară la copiii din clasa a VIII-a –

arealul natural Ceahlău

este scrisă de mine şi nu a mai fost prezentată la o altă facultate sau instituţie de
învăţămînt superior din ţară sau străinătate.
De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt
indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

- Toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă
limbă, sunt înscrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei;

90
- Reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine
referinţa precisă;

- Rezumarea ideilor altor autori deţine referinţa precisă din textul original.

Iaşi Semnătură absolvent,

Data_______________ _________________________

91