Intreprinderile din Japonia si Statele Unite se caracterizeaza prin competitivitatea cea mai ridicata.

47% dintre cele mai bune 1000 de firme din lume sunt japoneze, iar 32% dintre cele mai bune 1000
de firme din lume sunt din S.U.A.

Contextul japonez prezinta unele particularitati economico-sociale care influienteaza managementul

la nivelul intreprinderilor. Acestea se refera la relatiile dintre stat si intreprinderi, prin organismele
guvernamentale , rolul tehnologiei in dezvoltare economica, miscarea in domeniul calitatii si
functionarea societatii pe baza de morala mai mult decat pe baza de drept.

Sistemul politico-economic din S.U.A. poate fi caracterizat ca un capitalism democratic. Productia si

distributia sunt in cea mai mare parte in proprietate privata. Indivizii dispun de toata libertatea in a
se organiza si a adera la un partid politic. Forma caracteristica a capitalismului in S.U.A. o reprezinta
sistemul intreprinderii private, care adesea mai este denumit sistemul intreprinderii libere,
economie de piata sau sistemul bazat pe profit. Dar, intrucat guvernul este implicat in unele laturi
ale economiei, acest sistem poate fi definit mai degraba ca o economie mixta. Capitalismul american
prezinta cinci caracteristici importante: proprietatea privata, motivatia pentru profit, piata si
concurenta, natura relatiilor guvern-afaceri si libertatea de a alege a consumatorului.

Economia nipona are o structura duala prin faptul ca marile grupuri de tip ZAIBATSU , intre care sunt
cunoscute grupurile Mitsui, Mitsubishi, Sumitato, Fuji, Sonwa, Dai Schi Kongya, coexista alaturi de
intreprinderile mici si mijlocii care detin o pondere de aproximativ 98% din totalul intreprinderilor
japoneze.

Managementul intreprinderilor din S.U.A. fiind unul dintre cele mai copiate din lume, atat datorita
performantelor acestor intreprinderi, dar mai ales ca urmare a faptului ca in contextul S.U.A. au fost
realizate cele mai numeroase cercetari, s-au pus in aplicare cele mai multe si variate sisteme,
metode si tehnci de management, nu apare cu particularitati atat de pregnante ca alte sisteme care
nu au cunoscut aceeasi extindere in alte tari.

Abordarea comparativa a managementului privind:

1. mediul cultural

Dimensiune

Contextul Individualism

/colectivism Distanta fata de putere Controlul incertitudinii Masculinitate/

feminitate Alte variabile

S.U.A. individualism mica mediu masculinitate eterogenitate etnica

JAPONIA colectivism medie intens masculinitate si feminitate omogenitate culturala

2. contextul socio-politic

Variabila
Contextul Partide politice Sector privat/public Relatii guvern/afaceri Planificare la nivel
macroeconomic

S.U.A. doua principale separate, distincte reduse, guvernul intervine numai in domenii restranse
nu.politica externa si de aparare influienteaza afacerile

JAPONIA unul dominant relatii stranse stranse, guvernul influienteaza afacerile prin multiple cai
guvernul stabileste liniile directoare

3. sistemul economic

Variabila

Contextul Orientarea in afaceri Natura economiei Particularitati ale pietei Sistem bancar Economie
paralela Raportul agricultura/

industrie Alte variabile

S.U.A. intreprindere libera, capitalista mixta piata interna mare puternic dezvoltat redusa la unele
produse interzise (drogurile) sau cu desfacere limitata redus pondere mare a clasei de mijloc

JAPONIA capitalism, dar cu influienta a guvernului asupra afacerilor mixta export mare puternic
dezvoltat nu redus pondere mare a clasei de mijloc

In sistemul economic apar cele mai multe asemanari intre cele doua tari privind natura economiei,
sistemul bancar, raportul dintre agricultura si industrie si prin ponderea mare a clasei de mijloc.
Diferenta sistemului economic consta in particularitatile pietei, economia S.U.A. bazandu-se pe piata
interna , iar cea japoneza pe un puternic export.

4. sistemul de management

Variabila

Contextul Stilul de management Autoritatea decizionala Orientarea managerilor Orizontul de timp

Tipul de abordare Conceptul de performanta

S.U.A. autoritar cu tendinta spre participativ managerul are toate prerogativele luarii deciziilor catre
interesele proprietarilor scurt analitica acceptabilitate

JAPONIA participativ decizii prin consens catre salariati lung holistica ,,cel mai dorit"

Un rol important in conceperea, proiectarea si functionarea sistemelor de management de la nivelul

organizatiilor revine tipului de abordare care in S.U.A. este analitica, spre deosebire de Japonia unde
abordarea este holistica.

Abordarea analitica are la baza o gandire ,,matematica" , premisa ca daca fiecare parte a unui
fenomen, proces, obiect, este bine inteleasa si functioneaza bine, inseamna ca si intregul fenomen,
proces sau obiect va fi bine perceput si va functiona bine. Acest tip de abordare logica, matematica,
face ca managerii sa se concentreze mai mult asupra componentelor decat asupra sistemului de
management in ansamblu. Asa se explica faptul ca in intreprinderile nord-americane se pune accent
pe stabilrea si realizarea de obiective precise, pe cresterea gradului de formalizare a proceselor, a
structurii organizatorice, prin definirea riguroasa a sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor
pentru fiecare post, a relatiilor organizatorice.

Abordarea holistica are la baza premisa ca intregul este mai mult decat suma partilor componente,
ca exista inca ceva care determina efectul de sinergie, reprezentat de relatiile dintre elementele
componente. Acest tip de abordare holistica are la baza in contextul nipon numeroase elemente de
natura culturala, istorica, care au condus la extinderea perceptiei globale, sistemice, de ansamblu a
fenomenelor si proceselor.

Astfel, abordarea analitica se concretizeaza in domeniul strategiilor organizatiilor prin formularea

exacta a obiectivelor si detalierea acestora pana la nivelul individului , in organizarea structurala prin
gradul inalt de formalizare, in procesul de evaluare prin luarea in considerare aproape in
exclusivitate a realizarilor pe termen scurt. Abordarea holistica influienteaza modul de stabilire a
obiectivelor de o maniera mult mai generala i