MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT TIRASPOL FACULTATEA DE GEOGRAFIE

CATEDRA GEOGRAFIE UMANĂ, REGIONALĂ ŞI TURISM

Domeniul general de studii:

Ştiinţe ale Educaţiei

Specialitatea:

Geografie

TEZĂ DE LICENŢĂ

COMERȚUL REGIONAL ÎN SPAȚIUL CSI: PROBLEME, PERSPECTIVE,

REALIZĂRI

Autor:

Studenta ciclului I: Morari

Ecaterina

Conducător ştiinţific:

Dr., сonf. univ. Mihai Hachi

Chişinău 2019

1
 CUPRINS:

INTRODUCERE………………………………………………………….2

CAPITOLUL I. COMUNITATEA STATELOR INDEPENDENTE:

GRUPARE INTEGRAȚIONISTĂ ÎN SPAȚIUL POST-SOVIETIC………….5

1.1. Caracterizarea generală a acordului C.S.I………………………….…......….5

1.2. C.S.I. în căutarea variantelor optime de integrare (G.U.U.A.M., Uniunea
Rusia-Belarus, Uniunea Euroasiatică, etc…………………………………….……12
1.3. Acorduri bi- și multilaterale între statele membre C.S.I……………...17

CAPITOLUL II. RELAȚIILE COMERCIALE ÎN SPAȚIUL CSI…...….24

2.1. Analiza fluxului comercial intraregional C.S.I…………………………...24

2.1.1. Evaluarea exportului intraC.S.I……………………………………
2.1.2. Analiza importurilor în cadrul C.SI.………………………………..

2.2 Relațiile economice externe ale C.S.I. în statele și regiunile lumii...............28

2.3. Balanța comercială între statele membre CSI……….......................……...30

CAPITOLUL III. PARTICIPAREA REPUBLICII MOLDOVA ÎN CADRUL

FLUXULUI COMERCIAL C.S.I …….………………………………….…..39

3.1. Relațiile bilaterale ale Republicii Moldova cu țările CSI...............………..39

3.2. Relațiile economice ale Republicii Moldova cu Federația Rusă (studiu de

caz)....................................................................................................................42

3.3. Probleme și perspective ale Republicii Moldova în cadrul C.S.I…………...58

CONCLUZII………………………………………………………........................59

ANEXE……………………………….………………………………..................63

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………….64

2
INTRODUCERE
Actualitatea şi importanţa problemei. Aflarea Republicii Moldova în
Comunitatea Statelor Independente, în pofida diversităţii de opinii, constituie o
etapă importantă a istoriei sale contemporane. Urmînd exemplul majorităţii fostelor
republici unionale, Moldova pe parcursul perioadei investigate s-a confruntat cu
probleme de ordin comercial-economic, social, politic corespunzător noilor
imperative, care i-au impus căutarea unor soluţii eficiente de supravieţuire. Prin
trasarea comparaţiilor cu modelul baltic al dezvoltării în perioada postsovietică, în
procesul investigațiilor de caz am stabilit diferenţele magistrale dintre Moldova şi
Statele Baltice. Lipsa în republică după modelul ultimelor, a ciclului deplin de
producţie, care de fapt a prezentat o premisă a supravieţuirii economice, a
determinat concluderea ţării să fie mai tolerantă faţă de posibilitatea aflării, deşi cu
rezerve în C.S.I., în urma impunerii facorului economic. Importanţa istorică, politică
şi economică a relaţiilor Republica Molodova cu spaţiul postsovietic, care pe
parcursul anilor 1990 din secolul trecut i-au influenţat substanţial mersul istoriei
politice, a condiţionat alegerea în calitate de obiect al prezentei cercetări locul şi
rolul ei în Comunitate.
În scopul evitării riscului repetării în procesul expunerii faptelor şi de a
respecta consecutivitatea logică şi cronologică în procesul analizei ştiinţifice, am
preferat să pornim investigaţia de la evenimentele ce ţin de primele tendinţe spre
independenţă politică, condiţionate şi de procesele dezintegraţioniste din U.R.S.S..
În afară de interesul ştiinţific nemijlocit faţă de procesul atragerii şi menţinerii
Moldovei în Comunitatea Statelor Independente, am acordat atenţie problemei date,
stabilind legătura de cauzalitate dintre evenimentele din fosta metropolă şi
orientarea geopolitică a republicii.
Procesele din spaţiul postsovietic care iniţial au urmărit scopul dezintegrării
controlate a U.R.S.S. şi ulterior au obţinut un caracter diametral opus, evidenţiind
influenţa tendinţelor comune şi a cazurilor particulare ale diferitelor etape de
evoluţie a Republicii Moldova în perioada vizată. Mecanismul formării Comunităţii
a decurs în limitele determinate de noii factori de decizie în spaţiul postunional,
determinate de noile relaţii, stabilite între fostele republici unionale şi aflate sub
influenţa complexă şi contradictorie a diferitelor condiţii de stabilire a statului
moldovenesc independent. Dependenţa comercial-economică şi energetică de
Federaţia Rusă a influenţat procesele sociale din republică şi respectiv stabilitatea
politică şi prin urmare, cercetarea aprofundată a provocărilor perioadei în procesul
formării Comunităţii a devenit parte importantă lucrării. Evidenţierea legităţilor şi a
factorilor de influenţare a aflării Republicii Moldova în C.S.I. a permis efectuarea în
baza lor a pronosticurilor referitoare la perspectivele geopolitice ale ţării, care au

3
căpătat o importanţă practică. Însă fără cunoaşterea caracteristicilor situaţiei din
Moldova şi din Comunitate ar fi fost imposibilă realizarea scopurilor cercetării.
Dependenţa comercial-economică a Republicii Moldova de Comunitate, în
virtutea prezenţei în ea a pieţei de export, care în 1991 deţinea monopolul
comerţului extern al republicii şi pe parcursul perioadei investigate, a constituit
principala piaţă de desfacere. Dependenţa energetică de Federaţia Rusă a influenţat
direct dezvoltarea economică, stabilitatea socială şi direcţiile delimitării forţelor
politice ale Republicii Moldova Tendinţele nostalgice ale societăţii moldoveneşti au
fost alimentate de căderea nivelului de viaţă al populaţiei în cursul transformărilor
din spaţiul postsovietic, după care speranţele de stabilizare au fost asociate de către
populaţie cu trecutul recent sovietic.
Necesitatea aflării Republicii Moldova în C.S.I. a fost şi a rămas puţin însemnată
pentru Federaţia Rusă, animatorul organizaţiei din punct de vedere economic, în
calitate de importator al resurselor energetice Republica Moldova a prezentat un
segment neînsemnat. Însă posibilitatea geostrategică a prezenţei militare ruse,
favorizată de simpatiile populaţiei regiunilor separatiste şi autonome, conformismul
şi temerile guvernărilor moldoveneşti au fost suficiente pentru menţinerea republicii
în spaţiul postsovietic. De asemenea, înseşi faptul prezidării Republicii Moldova în
organele statutare ale C.S.I. în anul 2009 a constitutuit un proces mai mult formal,
trecut aproape neobservat, fiind menţionat sistematic în mijloacele mass-media, însă
fără a supune faptul respectiv unei analize aprofundate, confirmând astfel contextul
regretabil al rezultatelor prezentei cercetătări.
Scopul şi obiectivele tezei. Lucrarea a urmărit efectuarea unei analize detaliate în
plan comparat a activităţii politice şi economice a Republicii Moldova în spaţiul
postsovietic în perioada anilor 1991-2017 şi influenţa ei asupra evenimentelor
social-politice ale perioadei. De asemenea, s-a urmărit studierea detaliată a
premiselor şi a procesului de intrare a Republicii Moldova în Comunitate.
Consecutiv, s-a realizat aprecierea urmărilor politice şi economice ale aderării,
completate de analiza legăturilor de cauzalitate dintre evenimente şi consecinţele
lor. Conştientizînd actualitatea şi gradul de studiere a problemei, am ales în calitate
de scop investigarea retrospectivă a evenimentelor desfăşurate în Republica
Moldova şi C.S.I., determinarea trăsăturilor specifice ale relaţiilor ei cu spaţiul
postsovietic, cauzelor tergiversării aderării oficiale la Comunitate şi a factorilor care
au condiţionat-o şi urmările acestui pas asupra dezvoltării politice şi social-
economice a ţării.
În procesul formulării subiectului, s-a optat pentru denumirea Comerțul regional
în Comunitatea Statelor Independente (1991-2017), urmărind adaptarea optimală a
formulării acestui subiect complex. Bineînţeles, prezenta formulare presupune
4
particularităţile participării Republicii Moldova la procesele de integrare în C.S.I..
În ansamblu ea exprimă un compromis între obiectivele finale ale politicii externe a
ţării şi necesitatea expunerii formale a istoriei Republicii Moldova în Comunitate.
Vectorii limitelor cronologice ale cercetării s-au axat pe abordarea subiectului
începând cu anul formării Comunităţii Statelor Independente – 1991, luînd
obligatoriu în calcul şi premisele evenimentului. Limita cronologică superioară a
cercetării a fost fundamentată pe urmărirea dinamicii creşterii influenţei forţelor
politice procomunitare, apogeul ponderii cărora s-a demonstrat în urma rezultatelor
Electoralei 2001, ceea ce a marcat punctul limită al manifestării atitudinii
contradictorii a Republicii Moldova faţă de C.S.I..
Consecutiv, scopul cercetării a determinat următoarele obiective:
1. Studierea dezvoltării Republicii Moldova în plan internaţional şi a
statutului ei în cadrul C.S.I..
2. Descrierea activităţii social-politice a Republicii Moldova în spaţiul
postsovietic în perioada anilor 1991-2017.
3. Stabilirea şi contrapunerea factorilor, care au provocat şi au influenţat
Republica Moldova în relaţiile cu statele-membre ale C.S.I.şi ţările Comunităţii
mondiale.
4. Contribuţia Republicii Moldova în procesul menţinerii funcţionalităţii şi
eficienţei Comunităţii Statelor Independente.
5. Determinarea gradului de cunoaştere a problemei cercetate prin intermediul
analizei investigaţiilor precedente.
6. Organizarea căutării şi studierea materialelor de arhivă, referitoare la
subiectul tezei, materialelor de presă, datelor statistice şi altor izvoare.
7. Încercarea de a stabili măsurile necesare şi oportune în contextul politicii
externe a Republicii Moldova, capabile să influenţeze asupra vectorilor ei
geostrategici cu favorizarea elaborării unei strategii transparente de autodeterminare
pe continentul european în conformitate cu interesele naţionale şi cu pierderi
minime. Scopul acesteia este asigurarea stabilităţii politice, economice şi sociale a
republicii, în general, şi a anumitelor ei regiuni, în particular.
În capitolul I întitulat C.S.I. grupare integraționistă în spațiul post sovietic. Am
realizat o caracterizare generală cu privire la acordul și crearea C.S.I. în tratate
internaționale la care și Republica Moldova face parte. Acordurile bi și
multilaterale între statele member C.S.I., crearea unei zone de comerț liber.
În capitolul II sunt analizate dinamica fluxului comercial în cadrul C.S.I.,
evaluarea exportului pe perioada anilor 2007-2017, analiza importului aceiași
perioadă. Relațiile economice externe ale C.S.I. cu restul țărilor și regiunile lumii cît
și balanța comercială între statele Comunității Statelor Independente.
5
 În capitolul III este făcută o analiză succintă a relațiilor bilaterale a Republicii
Moldova cu țările C.S.I., dar mai aproape ma-m axat pe relațiile economice a
Republicii Moldova cu Federația Rusă.

6
CAPITOLUL I. COMUNITATEA STATELOR INDEPENDENTE:
GRUPARE INTEGRAŢIONISTĂ ÎN SPAŢIUL POST- SOVIETIC
1.1. Caracteristica generală cu privire la acordul C.S.I.
Prin semnarea la 8 decembrie 1991, la Minsk a Acordului privind crearea
Comunităţii Statelor Independente, preşedinţii (la acel moment) Federaţiei Ruse,
Ucrainei şi Republicii Belarus, respectiv, Boris Elţin, Leonid Kravciuk şi Stanislav
Şuşkevici, au căzut de acord că „Uniunea Sovietică, ca subiect al dreptului
internaţional şi realitate geopolitică, încetează să mai existe“ [1, p. 4-9].

Fig. 1.1. Statele membre în cadrul ex.U.R.S.S.

Ţările-semnatare au convenit (art.7) că sfera activităţii lor comune, promovate în
baza egalităţii în drepturi prin intermediul instituţiilor comune coordonatoare ale
Comunităţii, ţine de: coordonarea activităţii de politică externă; colaborarea în
domeniul creării şi dezvoltării spaţiului economic comun, a pieţelor paneuropene şi
euro-asiatice, precum şi în domeniul politicii vamale; colaborarea în domeniul
dezvoltării sistemelor de transporturi şi comunicaţii; colaborarea în domeniul
ocrotirii mediului înconjurător, participarea la crearea sistemului internaţional al
securităţii ecologice; soluţionarea în comun a problemelor politicii de migraţie; lupta
contra crimei organizată.

Deja la 21 decembrie 1991, la Alma-Ata prin semnarea Protocolului la Acordul

privind crearea Comunităţii Statelor Independente şi a Declaraţiei de la Alma-Ata,
conducătorii a 12 foste republici sovietice (cu excepţia Lituaniei, Letoniei şi
Estoniei) au convenit, că prin crearea Comunităţii Statelor Independente, URSS
încetează să mai existe. Declaraţia de la Alma-Ata a specificat că C.S.I. nu este nici
stat, nici o formaţiune suprastatală, iar cooperarea în cadrul Comunităţii se va
efectua prin institutele sale coordonatoare, formate pe bază de paritate. Unii
observatori, politicieni din diferite state membre folosesc argumentele tradiţionale,
binecunoscute, potrivit cărora Acordul de la Minsk din 8 decembrie 1991 şi crearea
C.S.I. a fost unica alternativă acceptabilă a dezmembrării spectaculoase, necontrolate
a U.R.S.S. în condiţiile lumii bipolare şi continuării de facto la acea etapă a
„războiului rece“. Ei susţin că C.S.I. este cu adevărat o alternativă democratică
U.R.S.S. cu tradiţiile sale autoritare şi o economie extrem de centralizată. Pentru
exponenţii acestor idei integrarea profundă, continuă, pe toate planurile în C.S.I. este
o necesitate absolută. Ea este salutată şi susţinută, în special, în Federaţia Rusă,
Belarus, Armenia, Kîrgîzstan, Kazahstan, Tadjikistan. Aceste state participă plenar,
practic, în toate structurile C.S.I. şi se pronunţă consecvent pentru un grad din ce în
ce mai înalt de integrare[1,p.2].

Pentru un alt grup de state (Ucraina, Turkmenistan, Republica Moldova,

Azerbaidjan, Georgia, Uzbekistan) este caracteristică o atitudine mai critică şi
reţinută, neparticiparea la un şir de structuri ale CSI, în domenii importante de
cooperare.Dar această clasificare este aproximativă şi oarecum arbitrară, căci, sub
aspect juridic, statele din grupa a doua au obligaţiuni fixate în acorduri multilaterale
în vigoare.Scopurile Comunităţii au fost clar definite în Statutul ei, semnat la 22
ianuarie 1993, care la modul general prevede „înfăptuirea colaborării în domeniile
politic, economic, ecologic, umanitar, cultural (secţiunea I, art. 2), dar şi în domeniul
securităţii colective şi politico-militar (secţiunea III), preîntîmpinării şi soluţionării
conflictelor (secţiunea IV), precum şi în domeniile economic, social şi juridic
(secţiunea V).Statutul Comunităţii determină şi structura organelor de conducere
care include: Consiliul Şefilor de State, Consiliul Şefilor de Guverne, Consiliul
Miniştrilor Afacerilor Externe, Consiliul Miniştrilor Apărării, Consiliul
Comandanţilor Trupelor de Grăniceri, Tribunalul Economic al CSI. Au fost create şi
un şir de consilii şi comitete de cooperare interramurală.

Cheltuielile pentru finanţarea activităţii organelor Comunităţii se repartizează în

temeiul cotelor de participare şi se stabilesc în baza unor acorduri speciale. La 8
octombrie 1999, la Ialta (Ucraina), Consiliul Şefilor de Guverne a aprobat un Buget
unic al organelor Comunităţii pentru anul 2000 în sumă de 6883,0 mii dolari SUA.

Statutul CSI admite posibilitatea denunţării calităţii de membru al Comunităţii

(secţiunea III, art. 9), cu condiţia preîntîmpinării în scris a altor membri, cu cel puţin
12 luni înainte de intrarea în vigoare a denunţării respective.

Cooperarea economică în cadrul Comunităţii este reglementată în Tratatul cu

privire la crearea Uniunii Economice, semnat la Moscova la 24 septembrie 1993.
Scopurile declarate ale Uniunii Economice (cap.1, art. 2) sunt: „…formarea
condiţiilor pentru dezvoltarea stabilă a economiei Părţilor Contractante în interesele
creşterii nivelului de viaţă al populaţiei; crearea treptată a spaţiului economic comun
în temeiul relaţiilor de piaţă; crearea posibilităţilor şi garanţiilor egale pentru toţi
subiecţii economici; realizarea în comun a proiectelor de interes reciproc;
soluţionarea cu eforturi comune a problemelor de ordin ecologic, precum şi
lichidarea consecinţelor calamităţilor şi catastrofelor“. În conformitate cu Regulile
de procedură ale Consiliilor şefilor de state, şefilor de guverne, miniştrilor Afacerilor
Externe şi Consiliului Economic, deciziile Consiliilor se adoptă prin consens.

Orice stat membru poate declara lipsa sa de interes într-o chestiune sau alta, dar
acest lucru nu constituie o piedică pentru adoptarea deciziei respective. Deciziile
sunt obligatorii numai pentru statele care au participat la adoptarea lor. În momentul
semnării, ratificării, adoptării sau aprobării acordurilor multilaterale, statele membre
pot formula rezerve.În cadrul C.S.I. (ca şi în alte organizaţii internaţionale) este
valabil principiul „integrării cu viteze diferite“. În baza acestui principiu, unele state
pot adopta decizii privind cooperarea lor mai strînsă, cu un grad mai înalt de
integrare, iar acest fapt, aparent, nu afectează statele membre în alte domenii. De
exemplu, doar 9 state membre (fără Republica Moldova, Ucraina şi Turkmenistan)
au fost parte la Tratatul privind securitatea colectivă, iar din 1998 Uzbekistanul,
Azerbaidjanul şi Georgia au sistat participarea lor la acest Tratat. Cu toate acestea,
recent, la Minsk a avut loc o reuniune a şefilor a 6 state, participante la Tratatul
privind securitatea colectivă în C.S.I.. În acest caz, precum şi în altele asemănătoare,
neparticiparea a jumătate din statele membre nu este un impediment pentru ca un şir
întreg de astfel de acorduri să fie în vigoare şi să se numească… „ale statelor
membre ale C.S.I.“ [4, p.36].

Există o serie întreagă de domenii de cooperare, unde statele membre ale

Comunităţii au poziţii foarte diferite. De exemplu, Republica Moldova, Ucraina,
Azerbaidjanul, Turkmenistanul nu participă la cooperarea politico-militară, la
activitatea Consiliului Miniştrilor Apărării. Acordul privind securitatea colectivă,
unele state (Turkmenistan, iar pînă în 1999 – şi Ucraina) nu participă la activitatea
Adunării Interparlamentare a C.S.I. Ucraina, Uzbekistanul şi Turkmenistanul nu
participă la activitatea Tribunalului Economic al C.S.I., etc [2, p.32]. Există
divergenţe serioase în problema instituirii zonei de comerţ liber în cadrul C.S.I., deşi
Acordul privind comerţul liber a fost semnat încă la 15 aprilie 1994, iar Protocolul
adiţional la el care îl aduce într-o concordanţă relativă cu realităţile zilei – la 9
februarie 1999. Astfel, din cauza poziţiei ostile a Federaţiei Ruse, aceste documente
nu pot fi aplicate. La moment, doar parlamentul rus nu a ratificat aceste documente
şi ratificarea lor în genere este puţin probabilă, dat fiind faptul că unul din
principalele elemente – impozitarea mărfurilor în ţara de destinaţie – este, în primul
rînd, inacceptabil pentru Federaţia Rusă, care fiind cel mai mare exportator şi avînd
un sold pozitiv în comerţul cu aproape toate statele din arealul C.S.I., ar avea
pierderi serioase în cazul aplicării Acordului de comerţ liber. Tot Federația Rusă
instituie un regim de exceptări din regimul de comerţ liber, protejînd propriii
producători. Astfel, în lista exceptărilor este inclus, practic, întreg nomenclatorul de
export al Republicii Moldova (ca şi al altor state membre).

Statele membre au poziţii diferite în problema protejării frontierelor externe ale

Comunităţii, în cea a căilor de soluţionare a conflictelor interne (sau între statele
membre) şi în alte domenii.

Pe parcursul anilor, către 1997, în activitatea Comunităţii s-a constatat o stagnare

vădită, iar necoincidenţa poziţiilor, uneori chiar divergenţele, au devenit atît de
acute, încît la reuniunea Consiliului Şefilor de State din 22 octombrie 1997 de la
Chişinău a fost adoptată o decizie specială privind reformarea profundă a
Comunităţii şi dinamizarea activităţii C.S.I.. Perioada de după 23 octombrie 1997,
cînd s-au început discuţii tot mai insistente despre criza internă din C.S.I., a fost
numită „perioada de reformare, perioada post-Chişinău“. Din acest considerent, în
baza deciziei Consiliului Şefilor de State din 29 aprilie 1998, pe parcursul anilor
1998–1999 s-au desfăşurat lucrările Forului special pentru reformarea şi
restructurarea C.S.I., a cărui activitate a fost aprobată la reuniunea Consiliului
Şefilor de State C.S.I .de la Moscova din 2 aprilie 1999.

Această reformare ţine, însă doar de restructurarea internă, care şi-a găsit expresie
în „rebotezarea“ unor organe executive, separarea mai clară a funcţiilor Consiliilor
Şefilor de State şi Guverne, delegarea unor funcţii Consiliului Miniştrilor Afacerilor
Externe şi Consiliului Economic. Reformarea nu a adus schimbări de esenţă în
activitatea C.S.I.. Nu s-au găsit puncte de interes comun pentru toate cele 12 state.
Din această cauză, C.S.I. rămîne în continuare, şi după reformare, o structură amorfă
şi ineficientă [5, p.15].

Nici scurta aflare în funcţia de secretar executiv al C.S.I. al cunoscutului om de

afaceri Boris Berezovskii, care precum se credea, va folosi energia şi autoritatea sa
pentru dinamizarea activităţii C.S.I., n-a schimbat starea de lucruri. La începutul
anului 1999 Boris Berezovsckii, care s-a compromis definitiv prin aventurile sale în
viaţa politică a Federaţiei Ruse şi prin tentativele insistente de a deveni „un al 13
egal“ alături de ceilalţi 12 şefi de state, a fost înlocuit cu Iurii Iarov, ex-vicepremier
al Guvernului Federaţiei Ruse.

Aprecierea stării actuale de lucruri din C.S.I., precum şi formularea sarcinilor de

perspectivă de ordin general se conţin în Declaraţia Consiliului Şefilor de State din 2
aprilie 1999 de la Moscova. Detalierea sarcinilor, care ar reieşi din Declaraţie,
constituie Programul de acţiuni privind dezvoltarea C.S.I. pînă în anul 2005.

Documentele de constituire, inclusiv Statutul C.S.I., presupun că participarea

statelor membre la cooperarea în cadrul C.S.I. nu afectează obligaţiunile lor
internaţionale, inclusiv raporturile cu alte state.

Constatăm că, deşi în cadrul C.S.I. este acceptat principiul de integrare „cu viteze
diferite“, în acest spaţiu există o serie de grupări subregionale, a căror existenţă
însăşi denotă o nemulţumire a participanţilor la aceste grupări faţă de activitatea
C.S.I .în ansamblu. Astfel, au apărut: Uniunea Rusia–Belarus, care este un exemplu
al celui mai înalt nivel de integrare, cele două participante tinzînd spre formarea în
perspectivă a unui stat comun; Uniunea vamală, la care participă Belarus, Federaţia
Rusă, Kazahstanul, Kîrgîzstanul şi Tadjikistanul; Uniunea Central-Asiatică, din care
fac parte Kazahstanul, Kîrgîzstanul, Uzbekistanul şi Tadjikistanul; G.U.U.A.M.
(Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan, Republica Moldova); Uniunea
Economică Euroasiatică (Federaţia Rusă, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan şi
Tadjikistan). Activitatea acestor grupări nu are nimic comun cu structurile C.S.I.,
deşi scopurile lor, modalităţile şi domeniile de cooperare, în principiu, se suprapun.
Statele membre ale acestor grupări sunt în căutarea unor puncte de tangenţă în cadrul
unor grupări de state mai mici decît C.S.I.. Existenţa acestor grupări şi procesul
continuu de reformare a C.S.I. atestă perpetuarea crizei interne în această organizaţie
[6, p.25].

Din momentul instituţionalizării C.S.I. fondatorii au depus eforturi susţinute

pentru recunoaşterea internaţională a acestei structuri regionale. Statele membre
sunt, practic unanime în părerea că C.S.I., ca structură, nu poate reprezenta opinia
unui stat sau a unui grup de state în cadrul organismelor internaţionale. Însă, la
nivelul organelor executive ale Comunităţii, se stabilesc relaţii de lucru cu un şir de
organizaţii internaţionale. Astfel, la 3 august 1994 Statutul C.S.I. a fost înregistrat la
Secretariatul ONU. Prin Rezoluţia Adunării Generale ONU din 24 martie 1994,
Comunitatea a devenit observator la Adunarea Generală a ONU, iar mai apoi –
observator la Conferinţa ONU pentru comerţ şi dezvoltare (UNCTAD). S-au stabilit
relaţii de cooperare cu Organizaţia Statelor Americane, cu alte organisme
internaţionale.

De asemenea, există o Decizie protocolară a Consiliului Şefilor de State din 15

aprilie 1994 privind Acţiunile în vederea asigurării cooperării C.S.I. şi a organelor
sale statutare cu organizaţiile şi forurile internaţionale. Mai mult ca atît,
Comunitatea, fiind constituită din 12 state membre suverane, fiind instituţionalizată
şi recunoscută de un şir de organizaţii internaţionale, are toate atributele formale ale
unei organizaţii regionale internaţionale.

Cu toate acestea, statutul C.S.I. de organizaţie regională este contestat consecvent

de unele state membre, precum Ucraina, Azerbaidjan, Republica Moldova,
Uzbekistan. De exemplu, deciziile Consiliului Şefilor de Guverne din 8 octombrie
1999 de la Ialta privind Protocolul despre aprobarea Regulamentelor Comitetului
Executiv şi Comitetului Economic al C.S.I. conţin unele rezerve ale acestor state,
inclusiv referitor la nerecunoaşterea statutului C.S.I. de subiect al dreptului
internaţional.

Această poziţie poate fi explicată prin faptul că în toate statele membre există
forţe politice, de regulă, de opoziţie, care consideră C.S.I. drept o tentativă a
Federaţiei Ruse de a păstra nişte vestigii ale fostei U.R.S.S., o modalitate de a
menţine prezenţa şi influenţa sa militară, economică, politică, informaţională etc. în
statele din spaţiul ex-sovietic.

Evident, aceste afirmaţii au foarte multe laturi slabe, sunt puţin argumentate, dar
există şi suficiente dovezi că tentativele unor state de a reduce gradul de participare
la structurile C.S.I. (precum ar fi ieşirea Uzbekistanului de sub incidenţa Tratatului
de securitate colectivă, crearea şi activitatea G.U.U.A.M., tentativa Republicii
Moldova de a ieşi din Comitetul Aviatic Interstatal şi Acordul privind aviaţia civilă)
trezesc suspiciuni serioase şi un interes sporit, în primul rînd, la Moscova.

Lupta politică internă din Federaţia Rusă lasă amprenta sa şi asupra poziţiei unor
structuri aparte (Preşedinţia, Guvernul, Consiliul Federaţiei, Duma de Stat,
Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul pentru cooperarea cu C.S.I.) faţă de C.S.I.
şi faţă de rolul Federaţiei Ruse în această structură [7, p.69].

Studierea scurtei istorii a C.S.I. confirmă că anume Federaţia Rusă este principalul
animator, „motorul“ care pune în mişcare procesul de reintegrare a fostelor republici
sovietice prin restabilirea unor spaţii economice, politice, de securitate, de apărare,
informaţionale, de învăţămînt, culturale etc. unice. Toate acestea se fac cu referinţă
la imposibilitatea ruperii unor relaţii, care s-au stabilit „istoric“, rupere care ar aduce,
chipurile, mai multe daune republicilor periferice decît fostei metropole. Federaţia
Rusă este preşedintele în exerciţiu al tuturor organelor statutare (cu excepţia
Consiliului Şefilor de Guverne, unde preşedinţia o deţine Ucraina). Tot Federaţia
Rusă suportă şi principala povară financiară care susţine activitatea C.S.I. şi,
aproximativ, 90 la sută din documentele adoptate au drept autor sau coautor
Federaţia Rusă[8, p.65].

Eforturile depuse de către Rusia de a restabili statutul său de supraputere, de

revenire la lumea multipolară îşi găsesc expresia în interesul vădit pe care îl
manifestă în continuare această ţară pentru reanimarea C.S.I., pentru aprofundarea
integrării pe multiple planuri.
 În principiu, se poate presupune că toate probele vizînd participarea de mai
departe a Federaţiei Ruse la activitatea C.S.I.vor fi suficient de clar expuse pe
parcursul summit-ului C.S.I., preconizat pentru 20–21 iunie, 2000, la Moscova. La
sfîrşitul lunii mai–începutul lunii iunie Secretarul Executiv al C.S.I. Iurii Iarov va
săvîrşi o misiune „de recunoaştere“ în capitalele statelor Comunităţii. Se poate
presupune că deja la această etapă vor deveni mai limpezi multe dintre perspectivele
C.S.I..

La momentul actual, participarea preşedintelui Vladimir Putin la reuniunea

recentă a Uniunii vamale a celor 5 state şi la reuniunea Şefilor de State participante
la Tratatul de securitate colectivă care au avut loc la Minsk, este un indiciu că
interesul Moscovei faţă de procesele de integrare este la fel de masiv ca şi înainte. Pe
de altă parte, vizitele preşedintelui rus în Uzbekistan şi Turkmenistan atestă la fel de
clar interesul pentru cooperarea bilaterală, nestingherită de cadrul multilateral. Acum
putem doar constata că noua concepţie a politicii Federaţiei Ruse faţă de
„străinătatea apropiată“ este pusă la grea încercare.

Prezintă interes şi poziţia Ucrainei în C.S.I. care, în eforturile sale de a se

manifesta ca o importantă putere europeană, concurează adesea şi deschis cu
Federaţia Rusă. Se manifestă clar aspiraţia Uzbekistanului spre afirmarea sa în
calitate de lider regional în Asia Centrală, dar la fel de clar spre acest rol tinde şi
Kazahstanul. Studierea politicii tuturor acestor state, care aspiră la rolul de lider,
precum şi celei a altor state membre ale C.S.I., studierea influenţei poziţiei lor în
cadrul C.S.I. asupra ţării noastre, a interacţiunii intereselor economice şi politice ale
tuturor acestor state ar trebui să constituie obiectul unor cercetări aparte [9, p.69]

1.2. C.S.I. în căutarea variantelor optime de integrare (GUUAM, UNIUNEA

RUSIA-BELARUS, UNIUNEA EUROASIATICĂ etc.)
Dezvoltarea organizaţiei de-a lungul rutelor de transport comerciale şi
energetice Europa-Caucaz-Asia ar avea urmări de cea mai mare importanţă pentru
ţările din regiune. Însăşi existenţa G.U.U.A.M.-ului ca organizaţie interstatală, în
momentul consolidării ca un întreg pe deplin funcţional - cu instituţii comune,
politică externă convergentă, cu o strategie defensivă bine coordonată - va reprezenta
o forţă importantă în contextul situării la întretăierea atîtor zone de interese.
Organizaţia se desfăşoară pe o arie de confluenţă între spaţiul euroatlantic, Rusia,
lumea arabă şi continentul asiatic. Închegarea unei construcţii regionale stil
C.E.F.T.A. (Central European Free Trade Agreement) sau Grupul de la Vişegrad ar
constitui un punct clar de atracţie pentru investitorii vest-europeni şi nu numai.
Aceştia ar fi mult mai motivaţi în a participa financiar la proiecte de dezvoltare în
statele regiunii.

Fig.2.1Republica Moldova membră C.E.F.T.A.

Ţările est-europene care au constituit Grupul de la Vişegrad au dovedit spirit de

echipă, făcîndu-se auzite ca o voce comună mult mai puternică atît în negocierile de
aderare la Uniunea Europeană, cît şi la NATO. Constituirea C.E.F.T.A. în jurul
aceluiaşi grup de ţări est-europene (considerată ca o anticameră a UE) a avut acelaşi
scop: crearea unei zone a liberului schimb, menită sa uşureze tranziţia către
integrarea economică cu Vestul şi să atenueze din efectele produse de exigenţele UE
impuse ţărilor aspirante la aderare.(vezi figura 3.1.)
 Fig. 3.1.Republica Moldova în cadrul structurilor regionale

Aderarea Republicii Moldova la o serie de organizaţii europene şi euro-

atlantice (Parteneriatul pentru Pace, Pactul de Stabilitate în sud-estul Europei,
Cooperarea Economică la Marea Neagră, Organizaţia Mondială a Comerţului etc.)
precum şi încurajarea G.U.U.A.M.-ului de a se transforma într-o zonă a liberului
schimb (este cunoscută chiar disponibilitatea administraţiei americane de a susţine
financiar proiectele de consolidare instituţională a G.U.U.A.M.-ului) sînt tot atîtea
indicii în favoarea necesităţii cooperării regionale, a coordonării eforturilor statelor
cu interese comune în sensul integrării şi eliminării dificultăţilor economice.
Având în vedere că, pe termen scurt, pentru ţările G.U.U.A.M.-ului nu există
alte oportunităţi de ieşire din impasul economic, dezvoltarea traseelor de transport
preconizate sînt singura cale spre independenţa lor energetică şi de aici, spre
dezvoltarea lor economică. Este o ocazie care trebuie fructificată
G.U.A.M. a fost instituţionalizat în vara anului 2001 la Ialta, după 4 ani de
cooperare informală. Structurile G.U.A.M. sunt aproape inexistente, deocamdată; iar
G.U.A.M. rămâne foarte sensibil în continuare la evoluţiile interne din ţările
membre. Pentru a încerca să facem nişte prognoze privind dezvoltarea G.U.A.M. în
2002, e necesar să trasăm potenţialele evoluţii interne din statele-membre.
G.U.U.A.M. - Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan, Moldova - este o
organizaţie regională, care are la bază interesul statelor de a participa la tranzitul de
hidrocarburi din regiunea Mării Caspice spre Europa, inclusiv în cadrul proiectelor
Uniunii Europene: -TRACECA (Transport Corridor Europe-Caucasus-Asia) şi
INOGATE. Pentru Moldova, G.U.A.M. este unica posibilitate de a lua parte la unul
dintre cele mai de anvergură proiecte geoeconomice din Europa, care vizează
conectarea pieţei europene la resursele energetice din Asia Centrală. Reuşita
proiectului G.U.U.A.M. ar duce la diversificarea accesului la resurse energetice
pentru Moldova şi, implicit, la creşterea securităţii economice a republicii. Nu mai
puţin importante sunt beneficiile economice directe de la includerea în căile de
transport Asia-Caucaz-Europa, care vor aduce importante investiţii în infrastructură
şi venituri din tranzit. Dezvoltarea TRACECA este considerată un factor important
pentru întărirea independenţei economice şi politice a statelor G.U.U.A.M. prin
diminuarea dependenţei unilaterale faţă de Rusia, în achiziţionarea sau tranzitul de
hidrocarburi.
În perioada aprilie 1999 - aprilie 2005, Gruparea a purtat denumirea de
G.U.U.A.M., la activităţile acesteia participând şi Uzbekistanul care, la 29 aprilie
2005, s-a retras definitiv din Grupare. La baza formării GUUAM s-a aflat concepţia
exprimată în anul 1994 de fostul preşedinte al Georgiei, Eduard Şevarnadze, care a
susţinut necesitatea integrării statelor din Asia Centrală şi Caucaz în sistemul
economic mondial cu sprijinul Uniunii Europene şi al Comitetului Economic al
statelor din Asia şi regiunea Oceanului Pacific. Deşi G.U.U.A.M. îşi propunea iniţial
dezvoltarea cu preponderenţă a interacţiunii economice între statele membre, această
Grupare şi-a extins treptat cooperarea pe o arie de domenii de interes comun care
include:
* Îmbunătăţirea climatului de securitate;
* Crearea unei zone de liber schimb, având ca bază intermediară proiectul
„Facilitarea Comerţului şi Transporturilor”;
* Cooperarea în domeniul transportului şi tranzitului de hidrocarburi, având ca
proiecte de bază TRACECA (traseu complex terestru, aerian şi naval) şi INOGATE
(tranzit şi depozitare de hidrocarburi provenite din zona caspică);
* În planul creşterii securităţii, înfiinţarea Centrului Virtual pentru combaterea
criminalităţii transfrontaliere şi a terorismului, precum şi stabilirea unui sistem
interstatal de management al informaţiilor, aflat în diverse stadii de derulare;
* În urmărirea acestor obiective, s-a cristalizat necesitatea instituţionalizării
G.U.A.M.. Acesta constituie de altfel şi unul din obiectivele principale care au fost
subliniate cu prilejul celui mai recent Summit al G.U.A.M., care a avut loc la
Chişinău, 22 aprilie 2005, la care România a participat în calitate de invitat.
La 23 mai 2006 s-a desfăşurat la Kiev Summit-ul G.U.A.M., prilej cu care a
fost adoptată Declaraţia privind crearea Organizaţiei pentru Democraţie şi
Dezvoltare Economică (ODDE) – G.U.A.M., precum şi înfiinţarea unui Secretariat
cu sediul la Kiev, ceea ce reprezintă finalizarea procesului de instituţionalizare a
acestei structuri de cooperare regională.
Georgia: acutizarea situaţiei din republica secesionistă Abhazia şi în Defileul
Pankisi va ţine această ţară într-o permanentă încordare. În condiţiile în care
suveranitatea Georgiei va fi sub semnul întrebării, autorităţile georgiene nu se vor
putea concentra suficient asupra altor probleme. Relaţiile cu Rusia, dar nu
considerabil. Tbilisi va susţine orice iniţiave din G.U.U.A.M. politice, economice şi
militare. O dată cu conectarea Georgiei la preconizata conductă de petrol Baku
(Azerbaidjan) - Ceyhan (Turcia, coasta Mării Mediterane), care astfel se transformă
în Baku-Tbilisi-Ceyhan, Georgia este atrasă într-un proiect alternativ la
G.U.U.A.M.. Acest proiect se bucură de spijinul sporit al administraţiei de la
Washington şi al Turciei şi are şanse de a fi realizat intr-o perspectivă mai apropiată
decât TRACECA.
Ucraina îşi va continua politica declarat proeuropeană şi va fi foarte atentă să
nu deterioreze relaţiile cu Rusia. Relevante pentru evoluţia G.U.U.A.M. vor fi
relaţiile Ucrainei cu Occidentul, care este un susţinător al independenţei reale a
Ucrainei faţă de Rusia. Relaţiile Kievului cu UE se pot deteriora, dacă alegerile
parlamentare din primăvara 2002 nu vor corespunde întru totul "normelor
democratice internaţionale", ceea ce este foarte probabil. Un factor care ar putea
impulsiona politica Ucrainei în G.U.U.A.M. va fi creşterea disensiunilor dintre Kiev
şi Moscova privind tranzitul de gaze spre Europa ocolind Ucraina (prin Polonia şi
Slovacia). Cu cât Rusia va supune Ucraina unor presiuni rezultate din eventualitatea
construcţiei acestei conducte, cu atât Kievul se va vedea nevoit să activizeze
eforturile de a avea acces direct la resurse energetice alternative, punând accent pe
viitorul G.U.U.A.M. şi pe relaţiile cu Turkmenistanul, care va acţiona ca aliat de
facto al G.U.U.A.M., fiind şi el interesat de o ieşire directă pe piaţa europeană. Un
factor ce va avea anumite repercusiuni asupra G.U.U.A.M .va fi creşterea rolului
Kievului în reglementarea conflictelor din Abhazia şi Transnistria. Aceasta va
contribui la intensificarea cooperării militare dintre Georgia şi Ucraina, însă va
menţine tensiunile moldo-ucrainene.
 Uzbekistan: evoluţiile din această extremitate estică a G.U.U.A.M. par sa fie
destul de favorabile. Uzbekistanul va putea beneficia de un spijin consistent din
partea SUA, datorită intensificării relaţiilor dintre aceste state. Trupele americane nu
vor părăsi teritoriul Uzbekistanului în 2002, ceea ce va întări stabilitatea internă şi în
primul rând regimul preşedintelui Karimov. Evoluţiile din Afganistan, dar şi
garanţiile de securitate acordate de către SUA Uzbekistanului vor întări acest stat în
rivalităţile sale regionale - în Valea Fergana şi în cele cu Kazahstanul pentru rolul de
lider în regiune. Toate acestea vor garanta o implicare mai directă ca niciodată a
SUA în spaţiul C.S.I. printr-un stat-membru G.U.U.A.M.. Un factor care lucrează
indirect în favoarea G.U.U.A.M. este că această structură poate fi concepută de către
SUA drept unul din mecanismele de recompensă pentru un aliat fidel, cum s-a
manifestat Uzbekistanul în operaţiunile militare din Asia Centrală. La 29 aprilie
2005 Uzbekistanul sa retras din grupare.
Azerbaidjan se va afla în expectativă. Baku nu va împiedica dezvoltarea
GUUAM şi va saluta toate iniţiativele pornite în cadrul G.U.A.M., însă nu va fi el
însuşi un generator de iniţiative. Această conduită se va explica prin faptul că
autorităţile azere vor miza predominant pe dezvoltarea conductei Baku-Ceyhan,
considerată mai fezabilă decât TRACECA, care stă la baza G.U.A.M.. Un alt factor
ce nu favorizează activismul Azerbaidjanului în G.U.A.M. este agenda regională
dificilă, care nu permite plasarea G.U.A.M. în topul priorităţilor Baku-ului: disputa
prelungită cu Turkmenistanul privind delimitarea platoului Mării Caspice şi
eforturile, întreprinse împreună cu SUA şi Turcia, de a conecta Kazahstanul la
conducta Baku-Ceyhan pentru a mări eficacitatea acesteia.
Moldova îşi va păstra calitatea de membru G.U.A.M.. Este probabilă blocarea
unor iniţiative din cadrul G.U.A.M. de către Moldova sub diverse pretexte - în
special eventuale iniţiative de cooperare militară şi politică. Motivul real al unei
atare conduite vor fi "relaţiile speciale" dintre Rusia şi conducerea de la Chişinău.
Concomitent, beneficiile de la realizarea TRACECA nu vor fi evidente pe termen
scurt sau chiar mediu, prin urmare interesele de scurtă durată vor face conducerea
comunistă să nu acorde importanţa cuvenită G.U.A.M.. Tensiunile moldo-ucrainene
şi eventualitatea unui nou blocaj în reglementarea conflictului transnistrean vor
diminua posibilităţile Moldovei de a se impune drept o verigă generatoare de
stabilitate în tranzitul de hidrocarburi. Preconizata susţinere de către Chişinăul
oficial a comuniştilor ucraineni la alegerile parlamentare din Ucraina în 2002, cu
siguranţă, nu va contribui la stabilirea unor relaţii cordiale moldo-ucrainene.
Comuniştii ucraineni nu vor câştiga aceste alegeri, iar forţele favorabile preşedintelui
Kucima îşi vor menţine poziţiile în Rada ucraineană.
Uniunea Statală Rusia-Belarus   este o organizație internațională formată prin
asocierea a două tratate: Tratatul Uniunii Belorusiei și Federației Ruse (semnat
la Minsk pe 2 aprilie 1997) și Tratatul Uniunii Slave (semnat la Moscova pe 8
decembrie 1999).
Uniunea Rusia-Belarus, nu este membră a Organizației Națiunilor Unite iar statele
ce o compun își conservă integral suveranitatea.
Inițial, Comunitatea Rusiei și Belarusului s-a înființat la 2 aprilie 1996. Baza
uniunii a fost întărită un an mai târziu, la 2 aprilie 1997, cu semnarea „tratatului de
uniune între Belarus și Rusia”, moment în care uniunea a fost denumită Uniunea
între Belarus și Rusia. Alte câteva acorduri s-au semnat la 25 decembrie 1998, cu
intenția de a mări gradul de integrare politică, economică și socială.
Natura entității politice originare a rămas, însă, extrem de vagă. Sub presiunea
adversarilor săi politici, care susțineau unirea celor două țări și sub cea a
președintelui bielarus Alexandru Lukașenko, care încerca să lege economia deosebit
de slabă a țării sale de cea a Federației Ruse, președintele rus de atunci, Boris Elțin, a
inițiat înființarea uniunii în scopul de a armoniza diferențele politice și economice
între cele două țări. O propunere similară fusese avansată de președintele
kazah Nursultan Nazarbayev în 1994, în ideea unei „Uniuni Eurasiatice”, dar această
propunere nu a fost niciodată adoptată sau analizată serios. Tratatul de Înființare a
Uniunii Statale a Rusiei și Belarusului a fost semnat la 8 decembrie 1999. Intenția a
fost aceea de a realiza o federație similară Uniunii Sovietice, cu un singur președinte,
parlament, drapel, stemă, imn, constituție, armată, cetățenie, monedă etc. Uniunea a
fost ratificată de Duma de Stat a Rusiei la 22 decembrie 1999 și de Adunarea
Națională a Belarusului la 26 ianuarie 2000, dată la care tratatul a intrat oficial în
vigoare.
Și Serbia a anunțat intenția de a adera la această uniune în 1999; în 2007,
premierul Tomislav Nikolić a reiterat această dorință, dar de atunci Serbia nu a mai
făcut niciun pas în vederea aderării, și și-a depus în schimb oficial candidatura
pentru aderarea la Uniunea Europeană. Similar, președintele Vladimir
Voronin al Republicii Moldova și-a exprimat intenția de a adera, dar din 2009 în
această țară a venit la putere o coaliție de partide ce susțin integrarea în UE.
 Uniunea Euroasiatică sau Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan (sau pur
și simplu Uniunea Vamală, este o uniune vamală între țările membre
Rusia, Belarus și Kazahstan, o formă de integrare economică care definește un spațiu
vamal unic în interiorul căruia s-au anulat taxele vamale la comerțul reciproc și s-a
introdus un sistem uniform de taxare a importurilor.
Tariful unic a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2010, iar începând cu 1 iulie 2010 și
Codul Vamal al Uniunii Vamale (în Belarus - din 6 iulie 2010). 
Pe data de 1 ianuarie 2015 Armenia și Kârgâzstanul s-au alăturat Uniunii Vamale.
Spațiul vamal unic cuprinde teritoriile țărilor membre, inclusiv insulele artificiale,
construcțiile și alte obiecte asupra cărora se aplică jurisdicția țărilor membre a
Uniunii Vamale. Primul pas spre crearea Uniunii Vamale a fost semnarea Acordului
privind Uniunea Vamală dintre Republica Belarus și Federația Rusă la data de 6
ianuarie 1995, urmate la scurt timp de Kazahstan și Kârgâzstan, iar din 1999 și de
Tadjikistan.
Cu scopul trecerii la un nou nivel de integrare, președinții Belarusului,
Kazahstanului, Kârgâzstanului, Rusiei și a Tadjikistanlui au semnat Tratatul de
constituire a Comunității Economice Euroasiatice (C.E.E.) pe data de 10 octombrie
2000 la Astana. Constituirea Comunității Economice Euroasiatice presupune 3 etape
logice: crearea zonei de comerț liber, formarea Uniunii Vamale și a Spațiului
Economic Eurasiatic Unic.
Pe 16 august 2006 la summitul informal al șefilor de stat din C.E.E. s-a hotărât
formarea Uniunii Vamale în cadrul C.E.E., iar Kazahstan, Belarus și Rusia au fost
însărcinate să pregătească cadrul legal al viitoarei Uniuni Vamale. Consiliul
interstatal C.E.E. a fost investit ca organul suprem al Uniunii Vamale. A fost stabilit
un organism de reglementare permanent - Comisia Uniunii Vamale.
Până la 1 ianuarie 2010 a fost constituit cadrul legal al Uniunii Vamale și au fost
adoptate mai mult de 40 de tratate internaționale și au fost instituite tarifele vamale
comune pentru cele 3 state membre. Comisiei Uniunii Vamale i-au fost transmise
responsabilitatea stabilirii parametrilor tarifelor vamale și a regulamentului netarifar.
Pe data de 1 iulie 2010 a început a doua etapă a operațiunii: Belarus, Kazahstan și
Rusia au format un spațiu vamal unic, pe teritoriul căruia funcționează Codul Vamal
al Uniunii Vamale.
 La 1 iulie 2011 s-a produs etapa finală de formare a spațiului vamal unic în care
este asigurată libera circulație a bunurilor produse în țările Uniunii Vamale cât și
produselor importate din țări terțe.
1.3. Acorduri bi și multilaterale între statele membre C.S.I.
La 21 octombrie 1994 a fost semnat Acordul cu privire la crearea Comitetului
Economic Interstatal al Uniunii Economice. Comitetul a fost înfiinţat ca un organ
permanent care să se ocupe de coordonarea şi îndeplinirea punerii în funcţiune a
prevederilor din Tratat. Comitetul asigură desfăşurarea lucrărilor din cadrul
Consiliului şefilor de parlament şi, coordonează problemele social-economice şi de
integrare economică, care sunt adoptate de către Consiliul Şefilor de Stat şi Consiliul
şefilor de parlament ai Comunităţii [2, p.209-210].
Reieşind din succesiunea etapelor formării Uniunii Economice, ţările C.S.I .au
semnat Acordul privind crearea Zonei de comerţ liber, la 15 aprilie 1994, la
Moscova. Acest acord a fost ratificat doar de către 6 ţări (Moldova, Kazahstan,
Uzbekistan la 30 decembrie 1994, Kârgâstan la 28 decembrie 1995, Azerbaidjan la
18 decembrie 1996, Tadjikistan la 7 mai 1996) până la reuniunea de la Chişinău din
1997 când s-a discutat semnarea unui nou acord de comerţ liber. Astfel, la 2 aprilie
1999, la Moscova, a fost semnat Protocolul privind introducerea unor modificări şi
completări la Acordul privind crearea zonei de comerţ liber. Noul Protocol s-a
semnat cu scopul ca, de data aceasta, să fie ratificat de către toate ţările C.S.I. [3,
p.157-158].
Acordul se aplică cu titlu provizoriu din ziua semnării şi intră în vigoare din ziua
transmiterii depozitarului a celei de-a treia notificări despre îndeplinirea a tuturor
procedurilor interne necesare. Protocolul întră în vigoare după ratificare. Depozitarul
Acordului şi Protocolului este Republica Belarus. Protocolul n-a fost semnat de
Turkmenistan. Republica Azerbaidjan a semnat cu remarca „toate prevederile din
Acord şi Protocol nu se referă la Republica Armenia”. Până în prezent Acordul şi
Protocolul n-au fost ratificate de Georgia şi Federaţia Rusă.
Pentru atingerea scopul acordului de a crea zona de comerţ liber, ţările semnatare
vor asigura colaborarea în soluţionarea sarcinilor concrete ale primei etape a creării
Uniunii Economice, îndreptate spre:
- desfiinţarea treptată a taxelor vamale, impozitelor şi plăţilor echivalente
şi restricţiilor cantitative în comerţul reciproc;
 - înlăturarea altor bariere din calea circulaţiei libere a mărfurilor şi serviciilor;
- crearea şi dezvoltarea unui sistem eficient de decontări reciproce în
operaţiunile comerciale si alte operaţiuni;
- coordonarea politicii comerciale în relaţiile cu statele membre ale Acordului;
- sprijinirea colaborării tehnico-ştiinţifice;
- armonizării şi/sau unificării legislaţiei pentru obţinerea funcţionării eficiente a
zonei de comerţ liber.
În acord este prevăzut ca ţările semnatare să nu-şi aplice uneia alteia tarife
vamale, impozite şi plăţi echivalente, precum şi restricţii cantitative la intrarea şi/sau
ieşirea mărfurilor. Excepţiile în relaţiile dintre ţări, se vor aplica conform acordurilor
bilaterale privind comerţul liber şi protocoalele privind excepţiile de la acest regim.
In Protocol, în art.3 aliniat 2, se menţionează, că din momentul intrării în vigoare
a Protocolului în comerţul între ţări nu se vor introduce taxe vamale. În ce priveşte,
excluderea mărfurilor din regimul de comerţul liber, care au fost prevăzute în
acordurile bilaterale până la semnarea Protocolului, să fie eliminate treptat timp de
12 luni din momentul intrării în vigoare a Protocolului.
Cu toate acestea, în realitate are loc procesul invers de mărirea numărul poziţiilor
scoase din regimul de comerţ liber. Dacă la 2 aprilie 1999 erau excluse din comerţul
liber 76 de poziţii din Sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, la 1
octombrie 1999 erau 185 de poziţii, la 1 februarie 2000 – 204 poziţii, iar la 1 aprilie
2000 – 224 poziţii.
Din ţările C.S.I., doar Armenia, Georgia, Kârgâstan şi Republica Moldova nu au
excluderi din regimul de comerţ liber.
Originea mărfii este determinat în conformitate cu Hotărârea Consiliului Şefilor
de Guvern al Comunităţii Statelor Independente din 30 noiembrie 2000 „Cu privire
la Regulile de stabilire a ţării de origine a mărfii”. Pentru confirmarea originii mărfii,
se prezintă organelor vamale „Declaraţia privind certificatul de origine a mărfii”,
completată conform formularul CT-1, care este valabil pentru toate ţările membre ale
Acordului cu privire la crearea zonei de comerţ liber [8, p.45].
În domeniul unificării şi/sau armonizării procedurilor vamale la 15 aprilie 1994 a
fost semnat Acordul privind colaborarea şi ajutorul reciproc în probleme vamale.
Conform Acordului, serviciile de resort i-au măsuri în vederea simplificării maxime
şi unificării formalităţilor vamale, în special prin introducerea formelor unice ale
actelor vamale de însoţire a mărfurilor, orientându-se conform acordurilor
internaţionale în vigoare. Serviciile vamale se informează permanent despre
modificările apărute în legislaţia procedurilor vamale.
Organul care reglementează armonizarea procedurilor vamale este Comitetul
conducătorilor serviciilor vamale ale ţărilor-membre ale C.S.I., care a fost creat la 23
decembrie 1993.
Hotărârea privind principiile de bază ale legislaţiei vamale”, semnat la 10
februarie 1995, conţine modelul Codului vamal pentru ţările C.S.I.. Republica
Moldova a aprobat acest Cod vamal prin Hotărârea Parlamentului Republicii
Moldova, nr.1149-XIV din 20.07.2000, care se aplică începând cu 1 ianuarie 2001.
În baza Hotărârii ţărilor membre ale C.S.I. din 10 februarie 1995 au fost semnate
acordurile multilaterale:
- „Acordul privind procedurile şi controlul în vamă a mărfurilor care
traversează hotarele ţărilor membre ale Acordului privind crearea zonei de
comerţ liber”, a fost semnat la Ialta, la 8 octombrie 1999. Acordul prevede
simplificarea procedurilor vamale şi uniformizarea formularelor.
- „Acordul privind procedurile tranzitului pe teritoriul ţărilor-membre ale
Comunităţii Statelor Independente”, semnat la Minsk, la 4 iunie 1999. În
acord este prevăzut ca mărfurile care tranzitează teritoriul ţărilor membre ale
C.S.I. să fie scutite de plata taxelor vamale şi de impozitele pe transport şi
marfă.
Reexportul mărfurilor se reglementa prin Acordul cu privire la reexportul
mărfurilor şi modul de eliberare a autorizaţiilor pentru reexport, semnat de către şefii
de guverne ale statelor membre ale Comunităţii Statelor Independente la 15 aprilie
1994 [3, p.66]. În Acordul cu privire la reexportul mărfurilor al Comunităţii se
menţionează că reexportul mărfurilor poate să se efectueze numai în cazul în care
există o scrisoare recomandată, care este eliberată de instituţia împuternicită a ţării
din care provine marfa. Aceste prevederi nu se extind asupra mărfurilor specifice
(armament, droguri, preparate medicinale, metale preţioase şi pietre scumpe etc.), al
căror reexport se efectuează prin proceduri speciale.
În art.7 al Acordului de comerţ liber din, 15 aprilie 1994, se menţionează, că la
realizarea măsurilor de reglementare tarifară şi netarifară, de ţinere a evidenţei
statistice şi schimb de informaţie statistică, precum şi pentru controlul vamal şi
perfectarea formalităţilor vamale, Părţile Contractante vor utiliza nomenclatoarele de
mărfuri ale activităţii economice externe, bazate pe Sistemul armonizat de descriere
si codificare a mărfurilor.
Pentru asigurarea compatibilităţii metodologice a datelor statistice a fost semnat la
Alma-Ata, la 10 februarie 1995, „Acord privind compatibilitatea metodologică şi
crearea bazei statistice comune a Uniunii Economice”.
Metodologia şi ordinea de acumulare a informaţiei pentru baza statistică comună a
Uniunii Economice este elaborată de Comitetul Statistic al Comunităţii Statelor
Independente în comun cu serviciile statistice ale statelor membre ale Comunităţii şi
se aprobă de către Consiliul conducătorilor serviciilor statistice ale statelor membre
ale Comunităţi. Astfel, a fost semnat „Acordul privind nomenclatorul unic de
mărfuri al activităţii economice externe în cadrul Comunităţii Statelor
Independente”, la Moscova la 03 noiembrie 1995. În acest cadru s-a adoptat
Nomenclatorul unic de mărfuri al activităţii economice externe al Comunităţii
Statelor Independente (NUM AEE al C.S.I.), care se bazează pe Sistemul armonizat
al descrierii şi codificării mărfurilor al Organizaţiei Mondiale a Comerţului .
Mărfurile şi serviciile provenite din ţările C.S.I. sunt impozitate conform
„Acordului privind principiile perceperii impozitelor indirecte la exportul şi importul
mărfurilor (lucrărilor, serviciile) dintre statele participante la Comunitatea Statelor
Independente”, semnat la Moscova, la 25 noiembrie 1998. În acord se stabileşte că
impozitele indirecte (prin acesta înţelegându-se taxa pe valoarea adăugată (TVA) şi
accizele), se vor aplica conform principiului ţării de destinaţie. Aceasta denotă că
mărfurile (lucrările) exportate sunt scutite de plata TVA şi accize, care se plătesc la
importul pe teritoriul ţării importatoare, conform legislaţiei fiscale şi vamale a
acestei ţări.
Trecerea impozitării cu TVA a mărfurilor importate de la principiul „ţării de
origine” la principiul „ţării de destinaţie” trebuia efectuat până la 1 ianuarie 2000,
ceea ce nu s-a realizat.
Începând cu 1 iulie 2001, Federaţia Rusă aplică impozitul TVA conform
principiul „ţării de destinaţie” în comerţul cu ţările C.S.I., excepţie făcând produsele
minerale: petrolul, gazul natural şi gazul lichefiat.
La 30 noiembrie 2000, la Minsk, a fost semnat Protocolul privind regulile de
licenţiere a importurilor a ţărilor membre la Acordul cu privire la crearea zonei de
comerţ liber. Acest protocol se referă la informarea Părţilor Contractante cu privire
la introducerea licenţelor de import. Părţile se obligă să înştiinţeze în timp de 60 de
zile, din ziua publicării, cu privire la aplicarea licenţelor de import Comitetul
Executiv al C.S.I.. Se va comunica tipul de licenţă aplicat automat sau global, din ce
cauză şi la ce produse se aplică. Acest protocol nu a fost semnat de Republica
Moldova , Republica Uzbekistan şi Tadjikistan.
În baza Acordului privind schimbul de informaţie în domeniul activităţii
economice externe, din 24.09.1993, ţările C.S.I. efectuează schimb reciproc de
informaţie în domeniul activităţii economice externe referitoare la operaţiunile de
export-import (inclusiv statistica vamală) şi de informaţie normativ-juridică.
Acord privind schimbul de informaţie juridică, semnat la Moscova, la 21
octombrie 1994, a intrat în vigoare din ziua semnării. În scopul realizării eficiente a
acordurilor bi- şi multilaterale dintre statele membre ale Comunităţii, creării unui
spaţiu informaţional unic și dezvoltării cooperării în sfera dreptului, ţările C.S.I. au
căzut de acord să efectueze schimburi de informaţii juridice în limitele Listei
tematice a actelor normativ-juridice (deschise spre publicare), supuse schimbului
interstatal.
Ţările au convenit ca Secretariatul Comitetului Executiv al Comunităţii Statelor
Independente să organizeze baza de date integrată a acordurilor multilaterale ale
statelor membre ale Comunităţii, hotărârilor Consiliului Şefilor de State, Consiliului
Şefilor de Guverne, Comitetului Consultativ Coordonator al Comunităţii.
Secretariatul Comitetului Executiv va prezenta informaţii pentru schimb tuturor
ţărilor C.S.I..
În scopul creării Uniunii Economice a fost semnat „Acordul cu privire crearea
Uniunii de plăţi a statelor membre C.S.I.”, la 21 octombrie 1994, având ca scop
asigurarea neîntreruptă a plăţilor în baza reciprocităţii convertibilităţii monedelor
naţionale. În calitate de monedă de plată în comerţul exterior pot fi folosite atât
monedele naţionale ale ţărilor membre ale Uniunii de Plăţi, cât şi alte valute
convertibile[2, p.158].
La momentul semnării Tratatului cu privire la crearea Uniunii Economice, în
cadrul ţărilor C.S.I. funcţionau, în mare parte încă, vechile legislaţii ale U.R.S.S.. În
momentul introducerii de către ţările C.S.I. a legislaţiei interne noi, cu tendinţe de
trecere la economia de piaţă, au început să apară divergenţe între ţări, în ce priveşte
punerea în funcţiune a Acordurilor care prevede crearea zonei de comerţ liber.
Protocolul privind modificările la Acordul de Comerţ Liber, în art.3 aliniat 2,
prevede că în timp de 12 luni să fie eliminate toate barierele tarifare şi netarifare în
relaţiile bilaterale şi multilaterale. Asta însemnă că la 2 aprilie 2000 să funcţioneze
Zona de Liber Schimb în formă perfectă. În realitate totul s-a întâmplat invers, în
sensul că din anul 1999 a început să se mărească vertiginos numărul de excluderi din
zona de comerţ liber a unor produse şi grupe de produse din motive legate de
protejarea pieţei interne de concurenţa străină.
Tratatul şi Acordurile care prevăd integrarea economică din cadrul ţărilor C.S.I. s-
a făcut după modelul CEE / UE, o parte din ele fiind preluate, fără să se facă analiza
situaţiei existente între ţările C.S.I..
Există însă o diferinţă destul de mare între formarea Comunităţii Economice
Europene (CEE) şi a Comunităţii Statelor Independente (C.S.I.).
CEE s-a înfiinţat după al II război mondial când economia celor 6 ţări era distrusă
şi slăbită, dar înainte de război şi după război exista un singur sistem economic
capitalist, respectiv Tratatele sau negociat în baza acestui principiu. În cazul C.S.I.-
uliu situaţia diferă destul de mult de ceea ce a stat la baza formării CEE. C.S.I. este
format din ţări care înainte au fost unite într-un singur stat timp de 45-70 de ani, timp
în care sau integrat destul de tare dar au apărut şi divergenţe între ele, din diferite
motive politice, culturale, economice, teritoriale, fapt ce s-a caracterizat prin
izbucnirea manifestărilor de la sfârşitul anilor ’80 începutul anilor ’90.
Acordurile din cadrul CEE au fost alcătuite pentru un sistem capitalist deja bine
format, iar în cazul C.S.I.-ului avem un sistem de tranziţie de la economia planificată
la cea de piaţă, respectiv Acordurile au fost preluate dar nu s-au putu aplica, de aici
rezultă nefuncţionalitatea lor. Înainte de a semna şi promulga un acord, trebuie
efectuată analiza situaţiei reale din ţările membre ale C.S.I..

CAPITOLUL II. RELAȚIILE ECONOMICE ÎN CADRU C.S.I.

2.1. Analiza fluxului comercial în cadru C.S.I.
Din momentul în care Republica Moldova a ales calea C.S.I. și în special prin
semnarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și C.S.I., perspectivele
țării noastre spre dezvoltarea unor legături comerciale durabile au crescut
considerabil. UE oferă Republicii Moldova cadrul necesar modernizării relațiilor
sale comerciale și o bază solidă pentru dezvoltarea economică prin eliminarea
progresivă a tarifelor vamale și a cotelor și, printr-o armonizare extinsă a legilor,
normelor și reglementărilor în diverse sectoare comerciale.
 Ţările din C.S.I. au convenit în principiu şi la cel mai înalt nivel să înceapă
procesul de integrare economică, ce trebuia să treacă prin următoarele etape:
Crearea unei zone de comerţ liber pe cale lichidării barierelor tarifare şi
netarifare în comerţul cu mărfuri şi servicii;
Crearea unui sistem viabil al decontărilor reciproce;
Asigurarea coordonării politicii comerciale in relaţiile cu terţe state si
unificarea legislaţiei cu privire la comerţul exterior;
Crearea treptata a uniunii vamale a țărilor din C.S.I. prin transmiterea
funcţiilor de reglementare comercială către frontierele C.S.I. şi crearea unor organe
comune de promovare a politicii faţă de terţele state;
La etapa finală – crearea uniunii economice.

Republica Moldova a început să întreţina relaţii economice-comerciale imediat

cu aderarea la C.S.I.. Fundamentul juridic al acţiunilor întreprinse în vederea
formării pieţei comune la constituit Tratatul cu privire la crearea Uniunii Economice
a C.S.I., semnat la 24 septembrie 1993 la Moscova. Acest document a proclamat ca
obiectiv de perspectiva reintegrarea pe etape, în baza unor principii noi, ale
economiei de piaţă, în cadrul spaţiului comun, în care să poată circula liber
mărfurile, serviciile, capitalul şi forţa de muncă.

În scopul realizarii acestui Tratat în 1994 au fost semnate o serie de acorduri

regionale şi documente importante:

 Acordul despre crearea Uniunii de plăţi a C.S.I.;

 Acordul cu privire la crearea Comitetului Economic Interstatal al Uniunii
Economice;
 Hotărârea Consiliuli Preşedinţilor de state cu privire la crearea Comitetului
Valutar Internaţional;
 Memorandumul Preşedinţilor de state cu privire la direcţiile principale de
dezvoltare a integrării ţărilor din C.S.I..

În scopul asigurării stabilităţii în domeniul aprovizionarii cu resurse energetice

pe baza sistemelor energetice unificate a ţărilor Comunităţii a fost creat consiliul
electroenergetic al C.S.I., consiliul în domeniul transportului feroviar, petrol şi gaz,
complexului agroindustrial, construcţiei de maşini etc. A fost încheiat un Acord
privind crearea Uniunii Euroatlantice interstatale a Cărbunelui şi Metalelor.
Recunoaşterea necesităţii intensificării proceselor de integrare şi de interacţiune
economică a ţărilor ce făceau parte din C.S.I. nu a dus, însă, la implimentarea
practică a schemelor elaborate de interacţiune. Multe din documentele semnate nu au
fost ratificate şi realizate în practică. Unele au fost ratificate de un numar mic de
state. Bunăoară, Tratatul cu privire la crearea Uniunii Economice, ce stabilea
principiile de bază, obiectivele şi sarcinile de formare a spaţiului economic unic, a
fost ratificat de toate statele membre ale C.S.I., însă ratificarea acordurilor de
realizare a acestui Tratat s-a tărăganat. Acordul cu privire la crearea zonei de comerţ
liber a fost ratificat iniţial numai de Moldova, Kazahstan şi Uzbekistan. Nu a fost
elaborat un program complex de acţiune şi măsuri, coordonate cu stabilirea
termenilor concreţi de realizare. Această pasivitate şi subestmare a mecanismelor de
realizare a noului spaţiu economic poate fi explicata prin următorii factori:

 Lipsa intereselor comune şi a unei concepţii economice unice a ţărilor

încadrate în C.S.I..
 Preponderenţa intereselor naţionale imediate (adesea contradictorii) asupra
intereselor comunităţii.
 Lipsa de înțelegere din partea unor state a faptului că relaţiile economice
reciproce în noile condiţii pot fi fondate pe echilibrul de interese şi nu pe calea
obţinerii unor avantaje unilaterale.
Aceştia şi alţi factori determină divergenţe de opinii ale statelor partenere:
neexecutarea de multe ori a prevederilor stipulate în acorduri şi contracte; impunerea
unor restricţii unilaterale şi artificiale în domeniul importului-exportului. Aşa o
atitudine se observă mai ales din partea statelor ce dispun de resurse energetice,
materii prime, zăcăminte, cu ajutorul cărora, prin intermediul protecţionismului,
aceste ţări caută să-şi soluţioneze problemele lor sau să impună fostelor republici
situaţia sa dominantă. Pe bază multilaterală Republica Moldova a semnat mai mult
de 300 de acorduri cu caracter economic. Ratificate au fost numai câteva: Tratatul cu
privire la crearea Uniunii Economice (08.04.1994); Acordul cu privire la crearea
zonei libere de comerţ (22.09.1994); Acordul cu privire la instituirea Băncii
interstatale (07.12.1993); Acordul cu privire la Judecata Economică a C.S.I.
(02.11.1994); Acordul cu privire la crearea Comitetului economic interstatal al
Uniunii Economice (06.06.1995) etc. Deşi în cadrul C.S.I. au fost încheiate sute de
acorduri multilaterale în domeniul economic, cele mai eficiente au fost acordurile
bilaterale, ca încercare de a compensa mersul nereuşit al formării pieţei comune.
Aceste acorduri s-au dovedit a fi mijlocul cel mai eficient de realizare a înţelegerilor
multilaterale. De la aderarea Moldovei la C.S.I. au fost încheiate diferite acorduri şi
hotărâri bilaterale în domeniul economic cu statele C.S.I.. Din 1991 până în prezent
au fost semnate peste o sută de acorduri şi protocoale cu Federaţia Rusă. Locurile de
frunte în operaţiile de import-export ale Moldovei cu C.S.I. le ocupă Rusia, Ucraina
şi Belarus cărora le revine peste 90 la suta din relaţiile export-import ale Moldovei în
cadrul comerţului cu statele Comunităţii.
2.1.2.Evaluarea exporturilor întra C.S.I.
Obiectivul principal pe care îl au ţările membre ale CSI este îmbunătăţirea
situaţiei economice.
Integrarea economică dintre aceste ţării nu poate fi realizată fără ajutorul din
exterior, deoarece neajunsurile care există în cadrul ţărilor membre sunt de acelaşi
fel, izolarea din perioada sovietică a făcut ca şi în prezent să existe multe lipsuri de
acelaşi gen.
Ieşirea din criza economică a ţărilor CSI poate fi realizată numai prin
cooperarea economică, atât internă cât şi externă şi în primul rând cu ţările
dezvoltate, care pot mări fluxul de investiţii străine către aceste ţări.
In urma faptului că pe plan mondial are loc procesul de integrare economică
care se amplifică, faptul acesta impune ţările membre CSI să-şi analizeze mai bine
mişcările, direcţiile de integrare, luând în considerare noile direcţii de pe plan
mondial, dar si situaţia economică, politică şi chiar culturală internă.
Noua integrare trebuie să fie bazată pe democraţie, în baza unei economii de
piaţă.
Exportul mărfurilor, livrate în cadrul Acordului de colaborare, se reglementa
prin Acordul cu privire la reexportul mărfurilor şi modul de eliberare a autorizaţiilor
pentru reexport, semnat de către şefii de guverne ale statelor membre ale Comunităţii
Statelor Independente la 15 aprilie 1994.
În acest Acord se menţionează că reexportul mărfurilor poate să se efectueze
numai în cazul în care există o scrisoare recomandată, care este eliberată de instituţia
împuternicită a ţării din care provine marfa.
Aceste prevederi nu se extind asupra mărfurilor specifice (armament, droguri,
preparate medicinale, metale preţioase şi pietre scumpe etc.), al căror reexport se
efectuează prin proceduri speciale.
 Evoluția exporturilor în cadru CSIeste în creștere. Tot mai multe exporturi se
efectuează din cadrul CSI.
În figura 2.1 voi analiza care sutn exporturilr în țările CSI

EXPORT ÎN CADRU CSI

54619.9

18723.1

9455.3

Rusia Belorusia Ksahstan

Din analiza rezultatelor am observant că majoritate experturilor efectutae sunt

de către rusia ea ocupă locul unu la exporturi în cadru CSI urmată de Belorusia și
Kazahstan.
Colaborarea economică dintre ţări se desfăşoară pe calea interacţiunii dintre
agenţii economici ai ambelor state, indiferent de formele lor de proprietate şi
subordine, cu respectarea normelor general cunoscute ale dreptului internaţional şi
legislaţiei naţionale. Federaţia Rusă va desfăşura o politică coordonată în domeniul
transformărilor social-economice, efectuate de către state prin perfecţionarea bazelor
normative şi de drept care reglementează activitatea economică externă, şi
dezvoltarea cooperării şi creării structurilor de producţie mixte

2.1.2. Evaluarea importurilor întra C.S.I.

Structura importului n-a suferit schimbări esenţiale în perioada analizată,
produsele minerale deţinând poderea cea mai mare, de 63% - 79%, urmată la mare
distanţă, de: maşini, aparate şi echipamente electrice, vehicole, aeronave, metale
comune, materiale plastice, cauciuc, hârtie, carton, lemn şi produse din lemn, care au
o pondere între 1% şi 7%.
Situaţia importului s-a ameliorat puţin, înregistrându-se 144 mil. $ în anul 2011 şi
153,5 mil. $ în anul 2012. În primul semestru al anului 2013 valoarea importului a
fost de 78,9 mil. $, în creştere cu 5,1 mil. $ faţă de aceeaşi perioadă a anului 2012.

Importuei în cadru CSI

30000
26203.1
25000 24295.2

20000

14856.6
15000

10000

5000

0
Rusia Belorusia Kzahstan

Față de eporturi unde primul loc ocupa Federația Rusă la acest compartiment
observăm că primul loc este ocupat de Kazahtan care este lider la importuri în cadru
CSI cu 26203,1 dolari SUA, locul doi este deținut de Belorusia cu peste 26203,1
dolari SUA, Federației Ruse la cpitolul importuri ii revine 14856,6 dolari SUA.

La secțiunea importuri am ales să analizez tot acele două țări ca și la

exporturi și anume Federația Rusă și Belorusia

2.2. Relațiile economice externe ale C.S.I. în statele și regiunile lumii

Tabelul 1.2.

Comerțul exterior al R. Moldova pe continente regiuni geografice mari, mii $

2014 2015 2016 2017

Total
Export 2339529,6 1966837,2 2044610,8 2424972,0
Import 5316958,9 3986820,3 4020357,0 4831335,3
Balanța -2977429,3 -2019983,1 -1975746,2 -2406363,3
comercială
Europa
Export 1961921,0 1669907,7 1770633,3 2094181,7
Import 4065512,5 3009188,6 3064775,9 3662667,5
Balanța comercială -2103591,5 -1339280,9 -1294142,6 -1568485,8

Asia
Export 276620,4 234031,7 211561,2 250668,4
Import 1057585,3 863518,4 837518,4 1028246,1
Balanța comercială -780964,9 -629303,5 -625957,2 -777577,7
Africa
Export 14711,1 8217,3 8408,7 7655,3
Import 26473,9 19982,4 16622,7 21689,1
Balanța comercială -11762,8 -11765,1 -8214,0 -14033,8
America
Export 34962,1 27469,8 20677,2 26585,2
Import 152590,6 85685,8 87256,7 112081,5
Balanța comercială -117628,5 -58216,0 -66579,5 -85496,3
Oceania
Export 21142,4 201,5 311,0 420,1
Import 5292,7 2723,2 1453,0 1602,5
Balanța comercială -15849,7 -2521,7 -1142,0 -1182,4

Sursa: BNS Anuarul Statistic al R. Moldova, 2018

2.3. Balanța comercială între statele membre C.S.I.

În unele ţări, cererea internă a crescut considerabil datorită afluxului masiv a

capitalului privat (Rusia, Kazakhstan), finanţării oficiale (Armenia, Georgia,
Kîzrgîzstan, Moldova, Tadjikistan). Investiţiile iau amploare, inclusiv în Rusia,
unde impactul factorilor ce stau la baza încetinirii ritmului de creştere înregistrat
inclusiv turbulenţele din sectorul bancar şi declinul provocat de amendarea
sistemului de impozitare în sectorul petrolier – a scăzut considerabil. Perspectivele
creşterii economice pe termen mediu sunt în general pozitive, deşi în mare parte
sunt dependente de tendinţele de dezvoltare a preţului mărfii. În Ucraina, ritmul
creşterii s-a manifestat puternic în prima jumătate a lui 2006, deşi panoul general
rămâne înnourat din cauza deteriorării prognozate în balanţa comercială externă –
datorită revizuirii preţurilor la gazele naturale importate din Rusia şi inversării
probabile a preţului de export la oţel – şi nesiguranţă care persistă în politicile
aplicate (actualmente, RAO Gazprom (Rusia) aplică preţuri la livrarea gazelor
naturale de la 47 dolari SUA pentru Balarus şi 160 dolari SUA pentru Moldova
pentru 1000 metri cub, iar pentru consumatorii din Europa de West, acest preţ
constituie 230 dolari SUA. La începutul acestui an, Gazprom-ul a majorat preţurile
pentru unii consumatori din C.S.I .şi a declarat intenţia sa de a exclude aceste
preţuri în concordanţă cu valoarea de piaţă).

Mediul extern favorabil a creat provocări importante pentru gestionarea

macroeconomică, însă, este necesar de întreprins măsuri de urgenţă pentru a nu rata
potenţialul de creştere pe termen lung. Preţuri majorate la mărfuri au dus la
relaxarea constrângerilor impuse de politica fiscală pe termen scurt, inclusiv în mod
direct prin majorarea veniturilor din impozit şi profiturilor întreprinderilor de stat şi
indirect prin majorarea cererii agregate, ceea ce a dus la creşterea volumului de
venituri din impozitul pe consum şi din impozitul pe venit. De mai multe ori,
factorii de decizie au utilizat cu prudenţă aceste fonduri suplimentare, inclusiv
pentru achitarea datoriei de stat şi / sau suplimentarea rezervelor valutare. Totodată,
recent, guvernele unor ţări au majorat considerabil cuantumul pensiilor şi salariilor
(Azerbaijan, Belarus, Kirgizstan şi Tajikistan), ceea ce s-a soldat cu amplificarea
consumului şi subminarea competitivităţii. Va fi dificil de inversat această situaţie în
cazul repetării ciclului de majorare a preţurilor la mărfuri. Factorii de decizie trebuie
să ţină cont de faptul că sporirea recentă a veniturilor nu va dura permanent. În ţările
în care există „spaţiul” pentru relaxarea politicii fiscale, de exemplu, în Rusia, unde
există spaţiul pentru majorarea cheltuielilor sectorului public fără nici un risc de a
submina sustenabilitate; iar în Kazakhstan, aplicarea politicii fiscale cu caracter mai
expansionist trebuie sprijinită de un proces de reînviorare a reformelor modeste.
Astfel de abordare va asigura situaţia în care majorarea cheltuielilor va facilita
creşterea atractivităţii de investire şi creşterea potenţială a PIB.

Politica monetară la fel ca şi cea fiscală, se confruntă cu unele provocări

importante. Deşi pe parcursul ultimilor luni nivelul inflaţiei a scăzut, totuşi în mai
multe ţări acesta se exprimă printr-un număr de două cifre sau este aproape de două
cifre, în deosebi, în ţările exportatoare de petrol. Este necesară o dezvoltare continuă
şi în acelaşi timp soluţionarea problemei dezinflaţiei este una dificilă deoarece
obiectivul principal al multor bănci centrale este axat pe asigurarea stabilităţii
cursului de schimb nominal faţă de dolarul SUA influenţat de excedentul impunător
a contului curent şi de afluxuri de capital. În scopul sterilizării valutei străine
procurate în condiţiile limitărilor impuse de piaţa internă sub-dezvoltată a
capitalului de împrumut, creşterea bazei monetare depăşeşte nivelul consecvent cu
ratele inflaţiei exprimate printr-un număr de o singură cifră. În acest caz există o
primejdie ca presiunile inflaţioniste se vor intensifica şi în acest caz va fi necesară
aplicarea unor măsuri costisitoare pentru a inversa creşterea inflaţiei. În pofida
faptului că rambursarea înainte de termen a datoriei de stat sau transferuri la
fondurile petroliere din zonele off-shore (Azerbaijan, Kazahstan) pot facilita
reducerea creşterii bazei monetare, modalitatea cea mai eficace de reducere a
inflaţiei ar fi să permitem în continuare o apreciere a cursului nominal de schimb şi
ca urmare să sporim scopul controlului monetar menit pentru sprijinirea dezinflaţiei.
În unele ţări importatoare de energie, presiunile inflaţioniste pot să apară şi ca
urmare a eventualelor revizuiri a preţurilor la importul combustibilului şi gazelor
naturale. În acest caz ar trebui ca factorii de decizie în domeniul politicii monetare
să asigure că trecerea preţurilor majorate pe seama consumatorilor nu se transformă
în inflaţia de bază, salarii şi aşteptările inflaţioniste.

Explozia preţurilor la mărfuri a servit la complicarea şi mai mare a eforturilor

direcţionate spre diversificarea producerii şi exporturilor cu trecerea de la vânzarea
materiei prime la comercializarea mărfurilor cu o pondere mai înaltă a valorii
adăugate. Mizând pe aşteptările de a sustrage câştigurile înalte din export,
investiţiile recente, atât intere cât şi atrase din exterior, s-au axat cu predominanţă pe
industriile extractive (Azerbaijan, Turkmenistan) sau pe infrastructura de
transportarea bunurilor (proiectele de transportarea petrolului şi gazelor naturale
desfăşurate în Armenia, Azerbaijan, Georgia, Kazakhstan). Mai mult ca atât, nivelul
total a investiţiilor în regiune rămâne neînsemnat, la doar 21 procente din PIB – în
ciuda recentei înviorări – ceea ce pune la îndoială sustenabilitatea ritmului de
creştere curent în perspectiva pe termen mediu. Reformele structurale reprezintă un
element crucial pentru ameliorarea climatului investiţional şi evitarea apariţiei sau
agravării insuficienţei de ofertă. În ţările în care se înregistrează un excedent mare a
contului curent (Rusia) – un nivel mai înalt de investiţii va contribui, la reducerea
dezechilibrelor macroeconomice globale.

Poziţiile externe sunt puternice în mai multe ţări ale regiunii, în deosebi în ceea ce
priveşte exportatorii de petrol. Pentru 2016 prognozat pentru regiunea în general
este un excedent al contului curent de peste 10 la sută din PIB. Excedentele de
proporţii au permis o reducere rapidă a nivelului general a datoriei externe
acumulate de exportatorii de petrol, în deosebi în sectorul public. Însă, în câteva ţări
(inclusiv Azerbaijan, Kazakhstan şi Rusia), sectorul privat în perioada recentă a
 acumulat obligaţiile valutare substanţiale de mai multe ori prin intermedierea
sistemului bancar. Ca urmare, a crescut vulnerabilitatea sectorului privat faţă de
restrângerea condiţiilor de finanţare externă. Indicatorii unui sistem financiar
solvabil s-au menţinut la un nivel pe larg stabil, deşi acest fapt se datorează parţial
condiţiilor favorabile create de mediului macroeconomic. Consolidarea
reglementărilor prudente şi asigurarea supravegherii bazate pe evaluarea riscului vor
servi la reducerea riscului instabilităţii financiare în faţa unui declin economic la fel
ca şi măsurile de restricţie a indulgenţei regulatorii (şi în unele cazuri, prin aplicarea
unor politici) în scopul asigurării situaţiei când riscurile asociate cu acumularea
obligaţiilor valutare rămân sub control.

CAPITOLUL III. RELAŢIILE ECONOMICE ALE REPUBLICII

MOLDOVA ÎN CADRU COMUNITĂŢII MEMBRILOR C.S.I.

3.1. Relaţiile bilaterale ale Republicii Moldova cu ţările C.S.I.

Pentru Republica Moldova, de altfel ca şi pentru majoritatea covârşitoare a
popoarelor aflate la etapa de abandonare a trecutului totalitar şi trecerii de la
democraţia economiei de piaţă, există trei priorităţi majore: stabilitatea internă şi
regională, democratizarea politică, precum şi reconstrucţia economică. În mod
normal, participarea la cooperarea regională a ţării ar trebui să stimuleze soluţionarea
echitabilă a problemelor se ce referă la integritatea teritorială, frontierelor,
colaborarea economică reciproc avantajoasă în condiţii de profundă securitate şi
stabilitate, creând precondiţiile obiective necesare soluţionării dificilelor probleme
ale tranziţiei. În acest sens, implicarea Republicii Moldova în activităţile C.S.I. nici
pe departe nu a favorizat rezolvarea problemelor stringent cu care se confruntă ţara.
În principiu, această Comunitate s-a dovedit a fi bună doar pentru un divorţ cât mai
civilizat între fostele subiecte ale fostei Uniunii, fiind incapabilă timp de două
decenii și ceva să dezvolte un potenţial integraţionist de care să beneficieze în mod
normal statele-membre.
Astfel, la mai bine de 20 ani de la destrămarea U.R.S.S. statutul Republicii
Moldova rămâne mai mult decât incert în cadrul structurilor integraţionaiste ale
C.S.I.. Urmând formula „mai multe relaţii economice şi mai puţine relaţii politico-
militare”, acest spaţiu nu a devenit cu nimic mai independent în plan politic decît era
la 8 decembrie 1991 când a fost semnată Convenţia privind formarea C.S.I. – şi nici
mai autonomă în termeni economic la soluţionarea sfidărilor ce stau astăzi în faţa
acestui stat. În principiul, din momentul declarării independenţei şi până în prezent,
Republica Moldova nu a fost în toate întregită şi suverană, întrucât în raioanele de
est au fost şi continuă să fie amplasate forţele armate ruseşti care au contribuit prin
însăşi faptul aflării lor şi sprijinului militar, tehnic şi logistic acordat formaţiunilor
paramilitare ale separatiştilor la păstrarea unei stări de dezintegrare teritorială a
Republicii Moldova [12, p.58].
Cu toate acestea, deşi planurile strategice ale adepţilor C.S.I.-ului nu s-au
realizat nici pe departe, totuşi bilanţul acestor peste 10 ani de existenţă a Comunităţii
respective poate fi considerat şi pozitiv din următoarele considerente:
- a existat un cadru organizatoric şi normativ destul de aproximativ care a
permis transformarea treptată şi graduală a ultimului din imperii în C.S.I. fără a
provoca procese revanşarde sau radical-naţionaliste din parte fostei metropole;
- a fost evitată destrămarea brutală a fostei U.R.S.S. după scenariul balcanic, iar
conflictele locale – deşi existente – nu s-au transformat în războaie civile şi
conflagraţii militare de proporţii;
 - C.S.I. nu a devenit motorul reîntegrării şi recreării vechii uniuni, ţările
membre diversificând destul de rapid raporturile cu lumea externă, devenind subiecţi
cu drepturi depline ai comunităţii internaţionale şi ai diferitor parteneriate europene
şi subregionale;
- s-a păstrat dialogul între fostele republici unionale ce a depăşit relaţiile
bilaterale, fapt care a facilitat găsirea soluţiilor reciproc avantajoase în procesele
contradictorii de afirmare a suveranităţii statelor-membre la nivel subregional;
- în relaţiile dintre statele-membre s-au desfăşurat în conformitate cu interesele
lor naţionale şi ţinând cont de logica economiilor descentralizate, ceea ce exclude
politizarea excesivă a acestora sau subordonarea lor totală unui centru C.S.I.-ist.
În plus, începând cu anul 1991 şi până în prezent, s-a constituit o bază juridică
masivă a cooperării multilaterale în C.S.I.. Astfel, în această perioadă au fost
adoptate în total 1022 de documente, inclusiv 376 – de către Consiliul Şefilor de Stat
şi 646 de către Consiliul Şefilor de Guverne. Din totalul documentelor adoptate 864
(84,5%) au intrat în vigoare chiar din ziua semnării, iar 158 (15,5%) necesită
ratificare[5, p.32]
Cu toate acestea, aflându-se, ca şi alte state post-sovietice şi post-socialiste, în
procesul unor profunde transformări politice, economice şi sociale, înfruntând lipsa
unor surse mai mult sau mai puţin accesibile de resurse energetice, precum şi în
virtutea unui întreg şir de circumstanţe de diferit gen, Republica Moldova are în
prezent o situaţie economică precară.
Pentru a îndreptăţi prezenţa Republicii Moldova în C.S.I. nu este credibilă nici
teza menţinerii poziţiilor pe care le-au avut producătorii moldoveni pe pieţele
tradiţionale din Est, întrucât acestea puteau fi păstrare şi fără aderarea la C.S.I., doar
în baza acordurilor bilaterale încheiate cu cei mai importanţi parteneri comerciali.
Această ipoteză a fost confirmată de ineficienţa negocierilor multilaterale în cadrul
C.S.I.. Astfel până în prezent au fost semnate mai mult de 500 de acorduri
multilaterale cu prevederi economice.Cu toate acestea , schimburile economice în
fostul spaţiu sovietic, se întreţin preponderent în baza înţelegerilor bilaterale.
În afară de aceasta, nu pot fi similare economiile unor comunităţi dominate de
dimensiunile şi de potenţialul economico-geografic colosal al unei singure ţări care a
moştenit de la U.R.S.S.: 60% din valoarea fondurilor fixe 76% din numărul
întreprinderilor care produceau mijloace de producţie, 90% din cantitatea de petrol
care se extrăgea, 73% din gaz, 63% din energie electrică şi 80% din exportul
petrolului brut. Acest potenţial enorm al Rusiei, alături de diferenţele existente între
capacităţile economice ale celorlalţi membri ai C.S.I. (între Ucraina şi
Turkmenistan, între Kazahstan şi Republica Moldova, etc.) demonstrează că relaţiile
economice şi comerciale multilaterale între aceşti parteneri nicidecum nu se pot
dezvolta în baza principiilor de egalitate şi avantajul reciproc, aşa cum prevede
acordul asupra C.S.I. de la Alma-Ata.
În principiu, deşi Republica Moldova participă, de facto, din 1991 la cooperarea
multilaterală în cadrul C.S.I., până acum nu au fost efectuate studii speciale asupra
acestor probleme. Din aceste considerente evaluarea aspectelor pozitive şi negative,
precum şi aprecierea eficienţei cooperării ţării noastre în cadrul acestui organism
regional este extrem de dificilă.
Dar care ar fi efectele politice şi economice ale unei reorientări mai mult sau
mai puţin bruşte a Republicii Moldova, ale unei „separări” de structurile C.S.I., ale
ieşirii acestui stat din această organizaţie, este greu de imaginat. În aceiaşi ordine de
idei, putem conchide că nici în Federaţia Rusă nu există o poziţie foarte bine definită
faţă de C.S.I. şi de perspectivele ei. Pe de o parte, se face văzută o „oboseală” de
C.S.I., de structura sa amorfă şi de activitatea sa ineficientă, accentul în relaţiile cu
fostele republicii sovietice fiind transferat treptat pe cooperarea bilaterală. Pe de altă
parte, cercurile politice de la Moscova, inclusiv administraţia superioară a statului,
au, totuşi „teamă” de tendinţele centripede din C.S.I., de pierderea inevitabilă a
influenţei dorite asupra statelor în acest spaţiu, în cazul dezmembrării Comunităţii.
În principiu, chiar şi poziţia oficială a Chişinăului în această privinţă este
formulată cu o enormă doză de aproximaţie, reprezentând o „încercare nereuşită de
a combina tendinţe divergente şi incompatibile”, stabilind, pe de o parte, ca
„obiectiv primordial şi de perspectivă” al statului moldovenesc „integrarea treptată
în Uniunea Europeană”, iar pe de altă parte, demolând acest obiectiv major prin
asumarea drept „scop final” – cooperarea în cadrul C.S.I. [21, p.63] De facto,
analizând ultimele evenimente putem conchide că aceasta din urmă pare a fi
subminat ba chiar negat.
Astfel, în urma găzduirii de către capitala Republicii Moldova a întâlnirii
preşedinţilor celor 12 state-membre ale C.S.I. (summit-ul C.S.I.) în septembrie 2002,
în presă au fost vehiculate declaraţii extrem de duplicitare şi controversate ale
oficialilor de la Chişinău. În acest context, Preşedintele Republicii Moldova,
Vladimir Voronin a făcut o declaraţie de presă în care se spunea: „cele întâmplate în
cadrul C.S.I .nu inspiră prea mult optimism, iar Republica Moldova nu poate deveni
groparul C.S.I., întrucât perspectiva acestei organizaţii este evidentă; ideile despre
o posibilă modernizare a Comunităţii, fiind abandonate pentru totdeauna”. Aşadar,
această declaraţie arată destul de sceptic faţă de perspectiva C.S.I. şi se pronunţă
pentru dinamizarea procesului de integrare europeană a Republicii Moldova.
Înţelegând, astfel, că Rusia are propriile interese strategice (militare, economice)
care uneori diferă de interesele naţionale ale Republicii Moldova. Pentru ca ulterior,
Preşedintele Republicii Moldova să infirme concluziile ce presupunea viitoarea
ieşirea a ţărilor din C.S.I., precizând că declaraţiile sale făcute după summit-ul C.S.I.
la Chişinău au avut cu totul alt sens decât li sa atribuit.
În principiul, ineficienţa cooperării în cadrul C.S.I. a fost confirmată atât de
experţii internaţionali cât şi de cei din acest organism regional dar, în speţă de starea
actuală al lucrurilor, C.S.I. nefiind altceva decât o continuare, de altfel sortită
dispariţiei, a relaţiilor planificate din cadrul U.R.S.S..

Structura importurilor pe grupe de țări

Importurile de mărfuri din țările Uniunii Europene (UE-28) s-au cifrat la 2,9 miliarde dolari
SUA (cu 19,4% mai mult față de anul 2017), deținând o pondere de 49,5% în total importuri
(49,4% - în anul 2017).

Importurile de mărfuri provenite din țările CSI au avut o valoare de 1,4 miliarde dolari SUA
(cu 20,2% mai mare decât în anul 2017), care echivalează cu o cotă de 25,1% în total importuri
(25,0% - în anul 2017).
Structura exporturilot pe grupe de țări.

Exporturile de mărfuri destinate țărilor Uniunii Europene (UE–28) au însumat 1,9 miliarde

dolari SUA (cu 16,6% mai mult față de anul 2017), deținând o cotă de 68,8% în total exporturi
(65,8% - în anul 2017).

Țările CSI au fost prezente în exporturile Moldovei cu o pondere de 15,4% (în anul 2017 -
19,1%), ce corespunde unei valori de 416,0 mil. dolari SUA. Exporturile de mărfuri către aceste
țări s-au micșorat cu 10,1%, comparativ cu anul 2017.

3.2. Relaţiile economice ale Republicii Moldova cu Federaţia Rusă

În momentul în care Republica Moldova şi Federaţia Rusă au devenit state
independente, a apărut şi necesitatea de a pune bazele unui nou cadru legislativ al
relaţiilor bilaterale. După o politică de protecţionism dusă de ambele ţări în anii
1991-1993, s-a căutat eliminarea barierelor tarifare şi netarifare prin semnarea
Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse privind
comerţul liber, semnat la Moscova, la 9 februarie 1993, care a intrat în vigoare la 30
martie 1993, odată cu Protocolul cu privire la acest Acord, care a fost semnat la 15
februarie 1993 [18, p.120].
 Fiind state suverane, fiecare ţară îşi va promova politica sa economică externă.
Acordul nu va afecta funcţionarea altor acorduri încheiate de către cele două state cu
terţe ţări. Conform acestui Acord, părţile vor contribui la crearea unei pieţe comune
a mărfurilor, serviciilor, capitalului şi a forţei de muncă, prin eliminarea taxelor
vamale, şi a altor taxe şi impozite, ce au o acţiune echivalentă asupra exportului
şi/sau importului de mărfuri, provenite din teritoriul vamal al uneia din părţi şi
destinate teritoriului vamal al celeilalte părţi.
Pe parcursul anului 1992 a funcţionat Acordul cu privire la principiile colaborării
economice şi comerciale între Federaţia Rusă şi Republica Moldova, care a fost
semnat la 12 august 1991. Începând cu anul 1993 şi până în 1997, între Guvernul
Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse au fost încheiate anual Acorduri
privind colaborarea economică şi comercială. Acordul din 1993, a fost semnat la 9
februarie 1993, odată cu Acordul de liber schimb. Textul acestor Acorduri de
colaborare nu diferă mult unul de altul. În continuare ne vom referi la ultima
variantă, cea pentru anii 1996-1997, care a fost semnată la 12 aprilie 1996, la
Moscova, şi a intrat în vigoare la 6 iunie 1996.
Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse, la elaborarea
Acordului de colaborare, s-au orientat după: Tratatul cu privirea la crearea Uniunii
Economice din 24 septembrie 1993 şi acordurile încheiate cu privire la etapele
realizării acestuia şi Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul
Federaţiei Ruse cu privire la comerţul liber, din 9 februarie 1993 [18, p.35].
Scopul Acordului consta în realizarea colaborării economice şi comerciale prin
interacţiunea directă pe baze contractuale a agenţilor economici, indiferent de forma
lor de proprietate şi de subordonare, precum şi a organelor de stat, organizaţiilor şi
organelor teritoriale de administraţie, cu respectarea legislaţiilor naţionale ale
ambelor state. Pentru realizarea acestui scop, au fost luate măsuri în vederea
intensificării circulaţiei reciproce de mărfuri, realizării pe teritoriul statelor a
regimului de comerţ liber, prin interacţiunea promovării reformelor economice, a
politicii structurale, financiare, monetare, valutare, fiscale şi sociale, creării unor
condiţii suplimentare pentru trecerea treptată la circulaţia liberă a mărfurilor,
serviciilor, capitalurilor şi a forţei de muncă între cele două state.
Reexportul mărfurilor, livrate în cadrul Acordului de colaborare, se reglementa
prin Acordul cu privire la reexportul mărfurilor şi modul de eliberare a autorizaţiilor
pentru reexport, semnat de către şefii de guverne ale statelor membre ale Comunităţii
Statelor Independente la 15 aprilie 1994 [3, p.56]. În acest Acord se menţionează că
reexportul mărfurilor poate să se efectueze numai în cazul în care există o scrisoare
recomandată, care este eliberată de instituţia împuternicită a ţării din care provine
marfa. Aceste prevederi nu se extind asupra mărfurilor specifice (armament, droguri,
preparate medicinale, metale preţioase şi pietre scumpe etc.), al căror reexport se
efectuează prin proceduri speciale.
În Acordul de liber schimb, din 9 februarie 1993, în articolul 3, punctul 3, este
menţionat faptul că pot fi stabilite contingente de import cu asentimentul reciproc al
Părţilor contractante şi incluse în acordurile bilaterale. Astfel, în fiecare Acord de
colaborare se anexa lista mărfurilor şi cantitatea admisă pentru exportul şi importul
dintre Părţi la cele mai importante tipuri de produse. Volumul livrărilor menţionate
putea fi precizat de agenţii economici în timpul încheierii contractelor directe de
către acestea în limita cantităţii stabilite.
De exemplu, cu prilejul stabilirii contingentelor de import în Federaţia Rusă şi a
producţiei de alcool pentru anul 1996, Partea Rusă a stabilit pentru livrările din
Republica Moldova următoarele cantităţi: vin din struguri – 10 mil. dal, coniac –
0,52 mil. dal, băuturi tari naţionale – 0,5 mil. dal, şi, suplimentar, s-a examinat
volumul pentru rachiu şi produsele spirtoase.
Părţile au convenit ca livrările reciproce ale celor mai importante tipuri de
produse, pe bază de echivalenţă, să se efectueze din partea Republicii Moldova de
către concernul republican “Moldresurse” şi firma comercială de producţie “Nistru”,
iar din partea Federaţiei Ruse de către societatea pe acţiuni “Roscontract”. Lista
mărfurilor şi cantităţile lor erau trecute în anexă la Acord, în baza căruia acestea
încheiau un Contract general. Nomenclatorul, volumului şi preţurile la aceste
produse erau precizate în contractele încheiate între acestea. Nerespectarea de către
organizaţiile menţionate a echivalenţei în livrările reciproce trimestriale de producţie
se considera ca o acordare de credite sub forma de mărfuri uneia dintre ele, care
necesita o compensare conform Contractului general încheiat între acestea. Livrările
de produse realizate conform anexei din Acord nu erau supuse taxelor vamale de
import şi export [19, p.158].
Decontările dintre ceilalţi agenţii economici pentru livrările de producţie se
efectuau în baza preţurilor contractuale sau la preţurile stabilite printr-un acord
interguvernamental separat. Pentru asigurarea convertibilităţii reciproce a monedelor
naţionale, ţările luau măsuri comune, în concordanţă cu legislaţia naţională a
ambelor state.
 Colaborarea economică dintre ţări se desfăşoară pe calea interacţiunii dintre
agenţii economici ai ambelor state, indiferent de formele lor de proprietate şi
subordine, cu respectarea normelor general cunoscute ale dreptului internaţional şi
legislaţiei naţionale. Republica Moldova şi Federaţia Rusă vor desfăşura o politică
coordonată în domeniul transformărilor social-economice, efectuate de către state
prin perfecţionarea bazelor normative şi de drept care reglementează activitatea
economică externă, şi dezvoltarea cooperării şi creării structurilor de producţie
mixte.
Scopul şi sarcinile Programului constau în efectuarea de către Republica Moldova
şi Federaţia Rusă a unor măsuri coordonate cu privire la susţinerea dezvoltării
relaţiilor economice şi tehnico-ştiinţifice, extinderea cooperării dintre anumite
ramuri ale economiilor naţionale şi prin aceasta creşterea schimburilor reciproce de
mărfuri.
În procesul realizării Programului se preconizează soluţionarea următoarelor sarcini:
− ajustarea bazelor normativ-juridice naţionale în domeniul
reglementării activităţii economice externe şi a sistemului fiscal;
− elaborarea anumitor proiecte şi programe interstatale de colaborare
economică, precum şi crearea întreprinderilor mixte de diferite forme şi tipuri, în
primul rând în complexul agroindustrial;
− dezvoltarea relaţiilor tehnologice şi de producţie dintre întreprinderi;
− modernizarea şi asigurarea funcţionării continue a sistemului de
transportare al resurselor energetice;
− utilizarea eficientă şi dezvoltarea infrastructurii de transport şi
comunicaţii;
− perfecţionarea relaţiilor de plată-achitare şi financiar-creditoare.
Programul prevede realizarea apropierii principalelor direcţii de efectuare a
reformelor de piaţă în Republica Moldova şi Federaţia Rusă, în scopul obţinerii unei
sincronizări mai mari a condiţiilor de activitate a agenţilor economici ai statelor, care
va servi drept bază a dezvoltării în continuare a proceselor de integrare economică.
Dezvoltarea şi aprofundarea colaborării comerciale între Republica Moldova şi
Federaţia Rusă va fi efectuată în baza perfecţionării în continuare a regimului de
comerţ liber stabilit între cele două state şi înlăturării treptate a limitărilor netarifare
existente [20, p.362].
 În domeniul armonizării legislaţiei vamale în vigoare în Republica Moldova şi
Federaţia Rusă urmează pe măsura posibilităţilor, unificarea regulilor şi procedurilor
vamale, asigurând totodată cooperarea strânsă dintre organele vamale şi alte organe
în baza documentelor bilaterale de reglementare.
Comisia Interguvernamentală de colaborare economică între Republica Moldova
şi Federaţia Rusă a fost înfiinţată în baza Hotărârii Guvernului nr. 686 din 12
septembrie 1994, având caracter permanent de activitate, întrunindu-se alternativ la
Chişinău şi Moscova şi înglobând următoarele aspecte de funcţionare: comercial şi
economice, tehnico-ştiinţifice, colaborarea în cadrul domeniului socio-uman, se
ocupă şi cu analizarea problemelor legate de mersul realizării Programului din cadrul
Tratatului de lungă durată şi, în caz de necesitate, introducerea în el a completărilor
şi concretizărilor corespunzătoare, cu excepţia domeniului ce vizează problematica
relaţiilor politice şi militare. Această comisie a avut 7 întruniri, ultima fiind la
Chişinău, la 27 iunie 2003.
În Protocolul la Acord s-a făcut următoarea modificare: art.1 se completează cu
punctul 3: „Mărfurile, introduse în teritoriul vamal al Federaţiei Ruse din Republica
Moldova, şi mărfurile introduse în teritoriul vamal al Republicii Moldova din
Federaţia Rusă, indicate în Anexa nr. 3 la prezentul Protocol sunt excluse din
regimul de comerţ liber.”
Iniţial, Federaţia Rusă propunea să fie excluse din regimul de comerţ liber 14
poziţii, conform sistemului armonizat de descrierea şi codificarea mărfurilor. În
urma tratativelor, în protocol au fost trecute 5 poziţii. Republica Moldova nu a
introdus nici o excepţie tarifară de la regimul de comerţ liber.
Guvernul Republicii Moldova a încheiat Acorduri de colaborare comercial-
economică cu diferite regiuni din Federaţia Rusă: Administraţia Districtului
Autonom Komi-Permiak, Guvernul Republicii Tatarstan, Administraţia Regiunii
Tiumeni, Guvernul Republicii Başkortostan, Administraţia Ţinutului Altai,
Administraţia Regiunii Moscova, Administraţia Ţinutului Krasnodar, Administraţia
Regiunii Murmansk, Administraţia Regiunii Kostroma [20, p.298].
Pe lângă aceste acorduri s-au mai semnat:
1) Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse
privind evitarea dublei impuneri pe venit şi pe proprietate şi prevenirea evaziunii
fiscale, semnat la Moscova la 28.04.1996 şi intrat în vigoare la 6.06.1997.
 2) Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse
cu privire la promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor de capital, semnat la
Moscova la 17.03.1998. Acest acord încă n-a fost ratificat.
Pentru o mai bună desfăşurare a relaţiilor economice a fost semnat Acordul între
Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse cu privire la instituirea
reciprocă de reprezentanţe comerciale, semnat la Moscova, la 9.02.1993 şi intrat în
vigoare din ziua semnării acestuia. Cu toate acestea, până în prezent, din cauza lipsei
mijloacelor financiare, nu au fost deschise astfel de reprezentanţe.
În domeniului gazului natural şi metan a existat “Acordul între Guvernul
Federaţiei Ruse şi Guvernul Republicii Moldova cu privire la dezvoltarea colaborării
industriei petrolului şi a gazului din Rusia”, semnat 12 noiembrie 1993, pe o
perioadă nelimitată. În acord era stabilit preţul de 80 $ pentru consumul de 1000 m 3
de gaz pentru R. Moldova, iar pentru gazul care tranzitează teritoriul Republicii
Moldova spre România era stabilit preţul de 1,5 $ pentru 1000 m 3 la fiecare 100 km
distanţă.
În prezent este în vigoare „Acord între Guvernul Federaţiei Ruse şi Guvernul
Republicii Moldova cu privire la cooperarea în domeniul gazului, livrării gazului
natural rusesc şi tranzitarea lui spre ţările europene”, semnat la 29 noiembrie 2001.
Preţurile în noul Acord au rămas neschimbate. Plata pentru consumul de gaz se va
face eşalonat. În primii trei ani se va plăti 60$ pentru 1000 m 3, diferenţa de 20 $ se
va plăti peste 3 ani cu o dobândă de 7% anual.
În ceea ce privesc relaţiile bilaterale în domeniul agriculturii există un singur
acord regional semnat între Departamentul produselor alimentare al Consiliului
Moscovei şi Ministerul Economiei şi Reformelor al Republicii Moldova cu privire la
livrarea produselor agricole şi producţiei alimentare în oraşul Moscova. Acest acord
a fost semnat la 23 iulie 1997 în oraşul Moscova.
La nivel ministerial, la 2 septembrie 1999, la Moscova, a fost semnat “Acordul
între Ministerul Agriculturii şi Industriei Prelucrătoare al Republicii Moldova şi
Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei al Federaţiei Ruse privind colaborarea
economică şi tehnico-ştiinţifică în domeniul complexului agroindustrial”, care
reglementează o serie de acţiuni normative privind acordarea de ajutor şi sprijinirea
participării la colaborarea economică şi tehnico-ştiinţifică ai fiecărei ţări.
Colaborarea economică, tehnico-ştiinţifică şi de producţie între Părţi va fi efectuată
în fitotehnie, zootehnie, biotehnie, mecanizarea şi automatizarea în domeniul
producţiei agricole şi industriei alimentare etc., iar principalele forme de colaborare
vor fi cooperarea tehnico-ştiinţifică şi de producţie, prestarea de servicii consultative,
schimb de informaţie tehnico-ştiinţifică etc. [21, p.128].
Dat fiind faptul că aceste acorduri ce ţin de domeniul agricol, dar şi cele care
vizează aria industrială şi domeniul ştiinţei şi tehnicii, nu depăşesc limita unor
deziderate teoretice fără aplicabilitatea practică – din motivul lipsei mijloacelor
financiare ce ar permite implementarea acestora în activitatea sectoarelor economice
respective – este greu de realizat un studiu de caz ce s-ar dori concludent. Oricum,
dorim să exemplificăm această stare de lucruri prin examinarea statutului de
existenţă şi performanţă economică al celor 10 fabrici de vin moldoveneşti
amplasate pe teritoriul Federaţiei Ruse, a căror situaţie este precară, având datorii
mari, deoarece în prezent îşi desfăşoară activitatea la o capacitate de 20-40%. Pentru
a înregistra, însă, venit, ele trebuie să activeze la o capacitate de 70-80%. Mai mult,
aceste fabrici s-au reprofilat pe producţia de alcool, utilizând materia primă de pe
piaţa Federaţiei Ruse, renunţând la importul de vin neprelucrat din Moldova, acest
din urmă aspect datorându-se plăţii accizelor ce trebuie efectuate pe teritoriul
Republicii Moldova, iar la importul în Federaţia Rusă şi în cazul produsului finit. În
consecinţă, preţul produsului creşte, determinând necompetitivitatea sa pe piaţă.
În relaţiile bilaterale există „Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi
Guvernul Federaţiei Ruse cu privire la colaborarea tehnico-ştiinţifică”, semnat la 8
octombrie 1996, în oraşul Moscova, pe un termen de cinci ani. Acest Acord are la
bază “Acordul cu privire la colaborarea tehnico-ştiinţifică în cadrul statelor membre
ale Comunităţii Statelor Independente” din 13 martie 1992 şi “Acordul cu privire la
crearea spaţiului ştiinţific şi tehnologic unic al statelor membre ale Comunităţii
Statelor Independente” din 3 noiembrie 1995.
Ţinând cont de relaţiile tehnico-ştiinţifice tradiţionale între Republica Moldova şi
Federaţia Rusă, părţile vor susţine în continuare colaborarea tehnico-ştiinţifică ce se
va realiza de către ministere, departamente, instituţiile de cercetări ştiinţifice,
organizaţiile şi societăţile ştiinţifice, instituţiile de învăţământ superior, întreprinderi,
precum şi de grupurile financiar-industriale moldo-ruse. Conţinutul colaborării,
condiţiile economice şi organizatorice ale acestora vor fi coordonate nemijlocit de
către organizaţiile ce colaborează pe baza unor acorduri, contracte şi înţelegeri
separate [22, p.78].
Din păcate, accesul pe piața Rusiei nu poate fi ușor înlocuit prin extinderea
exportului spre piața UE, adică, în termeni scurţi, volumele vinului exportat în UE
poate crește doar marginal. Acest lucru se datorează faptului că, în primul rând,
cerințele standardelor de calitate sunt diferite în UE ca cele în țările C.S.I., prin
urmare, este puțin probabil că fabricile de vin din Moldova vor putea obține rapid
calificările necesare. Mai mult decât atât, trebuie să constatăm că, în prezent,
aproximativ trei sferturi din băuturile alcoolice moldovenești sunt exportate în țările
C.S.I., și, că stabilirea de noi relatii de afaceri internaționale nu este un proces rapid,
redirecționarea exporturilor de vinuri din Rusia către UE necesită timp [23, p. 94].
În articolul jurnalului The Guardian cu titolul „Moldova fights back against
Russia's food bans” (Moldova luptă împotriva interdicțiilor alimentare impuse de
Rusia) se amintește că Moldova este una din cele mai sărace țări din Europa iar
economia ei se bazează foarte mult pe exporturile produselor agricole, iar mișcarea
Moscovei împotriva Moldovei este vazută ca o masură de represalii pentru decizia
țării de a semna Acordului de Asociere dintre Republica
Moldova și Uniunea Europeană, pe care Moscova îl vede, în mod tradițional, ca o
încălcare a sfereii sale de influență asupra fostelor țări sovietice [21, p. 81].

Fig.1.3. Evoluția exportului Republicii Moldova în Federația Rusă perioada

(2007-2017)
Sursa: Biroul Național de Statistică
 http://statbank.statistica.md/pxweb/ChartHandler.ashx?
ver=11%3a16%3a21+PM&le
Analizînd fig.1.3.cu denumirea Evoluția exportului Republicii Moldova în
Federația Rusă pe perioada (2007-2017), observăm că comerțul exterior al țării, se
remarcă cu 632 mil. USD au fost exporturile totale ale R.Moldova în anul 2013.
Cel mai mare importator de produse moldovenești a fost Rusia, cu o pondere de 26%
din exporturile Republicii Moldova. Deși Rusia a aplicat un șir de măsuri în ultima
perioadă împotriva importurilor din țara noastră, începînd cu embargoul de vinuri și
produse alcoolice impus încă din septembrie 2013, exporturile către Federația Rusă
rămîn a fi majoritare în structura pe țări a exporturilor Republicii Moldova. Cel puțin
așa arată datele pentru prima jumătate a anului 2014. Exporturile Moldovei în
primele 6 luni ale anului 2014 au însumat 1172,3 mil. USD, dintre care 246,1 USD,
sau 21% au avut ca destinație Rusia .Astfel, portalul de ştiri economice Agora
informa la 10 noiembrie 2014 că embargourile impuse de Rusia pentru cele trei
tipuri de produse, vinuri, fructe și carne, plus înlăturarea scutirilor de taxe vamale la
19 categorii de produse, au tăiat din exporturile Moldovei spre Federația Rusă în
anul 2014 comparativ cu anul 2013. Tot acest portal explică care sunt taxele vamale
ce trebuiesc achitate la importul de mărfuri moldovenești în Rusia. Și anume, pentru
prima jumătate de an, reducerea exporturilor spre Rusia a constituit 24%, de la 322,1
mil. USD la 246,1 mil. USD. Totuși, în pofida îngustării celei mai largi destinații a
exporturilor moldovenești, volumul total al exporturilor Republicii Moldova nu s-a
diminuat față de anul trecut, ci chiar a crescut, avansul fiind de 3% pentru primele 6
luni ale anului.
Conform unei estimări a experților de la GET Moldova (German Economic Team
Moldova Berlin/Chişinău) care au presupus menținerea cel puțin până la sfârșitul
anului a embargourilor rusești la vinuri, spirtoase, fructe și carne și a tarifelor
majorate pentru unele categorii de produse, exporturile către Rusia pentru anul 2016
se vor diminua din aceste motive cu 145 mil. USD. Pierderea de 145 mil. USD s-a
reflectat într-o diminuare a exporturilor către Rusia cu 25% în anul 2016. Iar efectul
asupra produsului intern brut al țării va fi de minus 2%, comparativ cu anul trecut.
Tabelul 1.3.
Evaluarea generală a sancțiunilor comerciale

Grupa de produse Tipul interdiecții Începutul Costul interdiecții

mil.USD pe an
19 categorii de Majorarea taxelor Anunțate în iulie 2016 7
produse vamale
Carne Embargo Iulie 2016 17
Vinuri și produse Embargo Septebrie 2015 45
spirtoase
Fructe proaspete și Embargo Iulie 2016 76
conservate
Total 145
Sursa: Radeke J.. The cost of Russian trade sanctions (Costul sancțiunilor
comerciale rusești), German Economic Team Moldova, Septembrie 2016
Cel mai mare efect al restricțiilor impuse de Rusia este din partea interdicțiilor
importurilor de fructe, materializându-se într-o diminuare a exporturilor
moldovenești cu 76%. Stoparea exporturilor de vinuri și produse spirtoase este mai
puțin dramatică pentru anul 2016, comparativ cu anul 2015, motivul fiind
introducerea acestei măsuri încă din anul 2015. Efectul a fost totuși și el simțitor,
reducând din exporturi 45 mil. USD. Restricțiile la importul de carne a produs o
pierdere de 17 mil. USD, iar introducerea taxelor vamale sporite la 19 categorii de
produse a diminuat exportul către Rusia cu 7 mil. USD [25, p.69].
Astfel, rezultatul măsurilor întreprinse de Federația Rusă contra produselor
moldovenești s-a transpus într-o diminuare a exporturilor Moldovei spre această
destinație în mărime de 145 mil. USD, sau cu 25%, pentru întreg anul 2015. Iar
efectul asupra PIB-ului, conform estimărilor GET Moldova, a avut diminuare de 2%
pentru anul 2015.
La fel, și German Economic Team Moldova este de părere că o majorare
substanţială a exporturilor pe pieţele europene ar putea schimba comportamentul
Rusiei în relaţiile comerciale, renunţând la sancţiunile economice ca instrument de
şantaj împotriva autorităţilor de la Chişinău. Totuşi, situaţia optimă pentru Moldova
este să aibă relaţii comerciale bune atât cu UE cât şi cu Federația Rusă. Dacă R.
Moldova va fi impusă, ea va putea înlocui piaţa rusească, însă acest lucru nu este de
dorit ,, pentru ambele părţi”.
În același timp, Republica Moldova, și anume Agenția Natională pentru
Securitatea Alimentelor va solicita Organizației Mondiale a Comerțului adoptarea
unor sancțiuni impotriva Rusiei, dupa interzicerea importurilor de fructe și legume
pe piața rusă. Așadar, Rusia a interzis, incepînd din 21 iulie 2014, importurile de
conserve de fructe și legume din Republica Moldova, după ce a decis să impună
embargo asupra fructelor moldovenesti, din cauza unei ,,insecte periculoase".
Agenția federală rusă Rospotrebnadzor a explicat că producătorii din Republica
Moldova au încalcat legea cu privire la protecția consumatorilor și au fost
descoperite "inclusiv nereguli legate de standardele de marcaj și de identificare a
produției, dar și încalcări privind masa netă indicată pe ambalaj". Autoritățile de la
Chișinau considerau că decizia de a impune aceste embargouri a fost generată de
interese geopolitice [23, p.61].
Prin urmare, Republica Moldova în urma semnării Acordului de Asociere cu
Uniunea Europeană și a Acordului de Liber Schimb, a fost criticată de Rusia, care o
avertizase că va lua "masuri de protecție" dacă se va dovedi că acordurile afectează
economia rusă. Conform Băncii Naționale a Moldovei, Rusia a fost acuzată în mai
multe rînduri că folosește "arma economică" drept mijloc de presiuni diplomatice
asupra fostelor republici sovietice .
Primul a vizat vinurile moldoveneşti şi a fost anunţat înaintea summitului de la
Vilnius, în cadrul căruia Moldova a parafat Acordul de Asociere cu Uniunea
Europeană.
A urmat un embargou parţial pentru produse din carne de porc, înainte de
ratificarea şi semnarea Acordului, şi ultimele două, care ţintesc exporturile de fructe
şi legume în Federaţie, cu două luni înainte de intrarea în vigoare a Acordului de
Liber Schimb între Republica Moldova şi Uniunea Europeană (la 1 octombrie).
Ponderea majoră în structura producţiei agricole a revenit celei vegetale, care a
deţinut 72% (în anul 2012 – 62%) din volumul total al producţiei agricole, iar
producţiei animale – 28%, respectiv.
În septembrie 2013, Rusia a interzis total importurile de vin din Republica
Moldova, prima măsură din şirul de represalii economice lansate pentru a stopa
apropierea de Uniunea Europeană a acestui satelit al Federaţiei pierderile fiind de 20
milioane dolari SUA.
În primul semestru al lui 2014, exporturile de băuturi alcoolice au scăzut cu mai
mult de 30% față de aceeași perioadă a anului 2013, dat fiind că și pe piața Ucrainei
s-a exportat mai puțin de jumătate față de 2013. Belarus a devenit principala
destinație de export a vinurilor (cu 55% mai mult decât în UE). În țări importatoare a
vinurilor moldovenești prin tradiție – România și Cehia - volumele comercializate au
scăzut cu 25%-27%. S-ar putea ca această scădere să fie una temporară și un efect
statistic al stocurilor făcute anterior, dar este cert că închiderea pieței rusești nu a fost
urmată pentru produsele agricole de o reorientare rapidă, producția nefiind de fapt
absorbită .
 Impactul asupra vinificaţiei nu a fost la fel de puternic precum în 2006, din mai
multe motive [22, p.63]. După experienţa din urmă cu opt ani, mulţi producători de
vin s-au orientat spre alte pieţe, pentru a nu mai cădea victime politicii Kremlinului.
Pentru a evita dependenţa de piaţa rusă, unii îşi asiguraseră deja desfacere nu doar în
ţări din fostul spaţiu sovietic (Kazahstan, Ucraina, Belarus), sau Europa (Polonia,
România), ci şi din Asia (Japonia, Taiwan) şi SUA. Pe de altă parte, UE a reacţionat
imediat şi şi-a deschis total piaţa pentru vinurile moldoveneşti. Cantitatea este foarte
mică şi preţurile sunt foarte mici.La sfârşitul anului trecut, Ministerul Agriculturii de
la Chişinău anunţa că în 2013 s-au produs 160 de milioane de litri de vin, din care au
fost exportaţi 120 de milioane de litri (valorînd aproximativ 190 de milioane de
dolari), cu 23% mai mult decât în anul 2012.
Nu în ultimul rînd, Rusia face parte acum din Organizaţia Mondială a Comerţului
(spre deosebire de anul 2006) şi este obligată să-şi justifice deciziile de acest gen, iar
Republica Moldova a anunţat la 23 iulie 2014, că va solicita Organizaţiei Mondiale a
Comerţului să adopte noi sancţiuni împotriva Rusiei.
Embargoul a afectat fructele cu codul SA 0808, 080937 precum şi conservele de
fructe și legume cu codul SA 2001, 2002, 2004, 2005, 2006, 2008, 2009
Mai mulți autori subliniază că aparent ”neglijată”, menţinându-şi parcursul
european, Republica Moldova este supusă unei presiuni geopolitice din partea
Rusiei, prin sancţiuni economice, provocări în zona de securitate şi în alte regiuni ale
ţării și consideră că pentru Chişinău, precum şi pentru Bruxelles, aceste provocări
sunt exprimate de Moscova în semn de dezacord faţă de implementarea
Parteneriatului Estic [24, p. 115].
Astfel, şirul sancţiunilor a început în septembrie 2013 prin interzicerea de către
Federaţia Rusă a importului de producţie vinicolă din Republica Moldova, acuzînd
calitatea proastă a acesteia. Măsura a venit la scurt timp după ce oficiali de la
Moscova au declarat că, odată cu apropierea Republicii Moldova de UE, va avea de
suferit comerţul dintre cele două state.
Efectul acestei măsuri a fost sesizat în comerţul extern şi, prin urmare, în dinamica
PIB deja spre sfârşitul anului precedent, astfel încât ritmul anual de creştere a
exporturilor de vinuri care, în cea mai mare parte, erau orientate spre Rusia, a
început să fie unul pronunţat negativ. În trimestrul IV, 2013, exporturile de vinuri s-
au contractat cu 21.9 la sută, generând o contribuţie negativă de minus 1.7 puncte
procentuale la dinamica exporturilor totale, după cum se arată în graficul de mai sus
 Efectul interdicţiei s-a accentuat în anul 2014, iar în trimestrul I, exporturile de
vinuri au înregistrat un declin pronunţat (minus 38.0 la sută), iar contribuţia negativă
a acestora a fost atât de semnificativă încât a adus ritmul anual al exporturilor totale
în teritoriu negativ (minus 2.8 la sută). Declinul exporturilor de vinuri a continuat şi
în trimestrul II, 2014 (minus 36.9 la sută). Totuşi, contribuţia negativă semnificativă
a acestora (minus 2.9 puncte procentuale) a fost compensată de exporturile de alte
produse, astfel încît exporturile totale au înregistrat o creştere de 9.7 la sută, fiind un
factor determinant în creşterea economică din această perioadă. De menţionat că,
urmare a acestui embargo, în nouă luni producţia de vinuri exportate s-a diminuat cu
40.72 milioane dolari SUA, ceea ce reprezintă circa 0.5 la sută din PIB.
În semestrul I, 2014, Federaţia Rusă a ameninţat că va adopta mai multe măsuri de
protecţie a economiei ruse în caz de semnare a acordului de asociere dintre Uniunea
Europeană şi Republica Moldova.Următorul embargo a fost instituit în luna aprilie
2014. Astfel, Serviciul federal de supraveghere veterinară şi fito-sanitară din
Federaţia Rusă a interzis importul de carne procesată din Republica Moldova, pentru
nerespectarea normelor Uniunii Vamale. Totuşi, impactul acestuia a fost limitat,
având în vedere volumul exportului relativ mic de mezeluri şi carne pe piaţa rusă. În
luna iulie, după semnarea acordului de asociere, Serviciul sanitar rus
„Rospotrebnadzor” a decis să interzică importul de conserve de fructe şi legume din
Republica Moldova. Administraţia „Rospotrebnadzor” şi-a argumentat decizia
făcând referire la încălcarea legislaţiei ruse cu privire la protecţia drepturilor
consumatorilor, fără a oferi detalii concrete. La 1 august 2014, Guvernul Federației
Ruse a semnat o decizie prin care a instituit noi bariere economice în importul de
produse din Republica Moldova. Decizia (care a intrat în vigoare la 1 septembrie
2014) prevede taxe vamale pentru 19 categorii de produse, inclusiv fructe, legume,
vin, carne, cereale, zahăr și mobilă. Aceste taxe sunt egale cu cele prevăzute pentru
ţările care nu fac parte din Uniunea
Acest impact urmează a fi diminuat de decizia Uniunii Europene de a dubla cotele
la export la fructele moldoveneşti. Comisia Europeană a propus ca aplicarea
provizorie a Acordului de Liber Schimb cu Uniunea Europeană să intre în vigoare la
1 septembrie și a dublat cotele de export pentru trei tipuri de fructe moldovenești, ca
măsură excepțională, începînd cu 1 august până la finele anului 2015.
De exemplu, autorii studiului “Exportul produselor agricole moldoveneşti în
Uniunea Europeană. Propuneri pentru politici de dezvoltare rurală” fac referință la
studiile Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură care a
demonstrat că, luând în considerare o întreagă serie de indicatori (în primul rând
legați de structura costurilor de producție), avantajele competitive de comerț
internațional ale Republicii Moldova se află în producția culturilor agricole cu
valoare însemnată – fructe și legume (în special mere, struguri de masă, nuci, roșii) –
care se cultivă cu predilecție în condiții optime în exploatații agricole mici, precum
sunt cele ale Moldovei. Totodată, Moldova produce anual aproximativ 1 milion de
tone de fructe şi legume, iar Ministerul Agriculturii estimează că până în anul 2020
această cantitate poate fi dublată [25, p. 10]
După cum menționează autorii studiului „Analiza Pieţelor Prioritare de Export și
Instrumente pentru Promovarea Exportului Republicii Moldova în UE şi alte Pieţe”,
ca consecință atît a embargoului cît și a restricțiilor ruse precedente privind
importurile băuturilor alcoolice moldovenești și cărnii procesate, s-a estimat că
exporturile moldovenești în Rusia vor scădea aproximativ cu 150 milioane dolari
anual, ceea ce reprezintă 25% din exporturile totale în această ţară și în jur de 6-7%
din totalul exporturilor Republicii Moldova.Cu toate acestea, se pare că consecințele
nu vor provoca o scădere radicală a exporturilor, datorită creșterii semnificative a
vânzărilor către statele membre UE, în special România, Italia şi Germania - o
tendință apărută în 2013. Ar fi necesară o reorientare suplimentară a exporturilor
moldovenești pe piețele UE, precum și o dependență descrescătoare privind livrările
către Rusia
În articolul cu titlul “Rusia spune că va plănui represalii dacă Moldova amplifică
legăturile cu UE”, publicat pe site-ul Bursa On Line, ediţia din 21 mai 2014, se
relatează că Rusia va impune bariere comerciale împotriva Moldovei dacă Moldova
urmează Ucraina în a căuta un acord de asociere cu UE, potrivit afirmaţiilor a doi
oficiali guvernamentali ruşi care deţin cunoştinţe despre aceste planuri, transmite
Bloomberg. Tot în acest articol se amintește că Rusia s-a bazat pe măsurile
protecţioniste de a semnala neplăcerile sale faţă de vecinii care se despart de
eforturile de integrare economiile post-sovietice în favoarea unor legături mai strânse
cu Europa. Rusia a instalat bariere comericale inculsiv o interdicţie asupra
importurilor ucrainene şi a utilizat controale mai stricte la frontieră atunci când
vecinul său vestic considera semnarea unui acord de asociere cu Uniunea Europeană
anul trecut
In acest context, e de remarcat că pînă acum UE a răspuns la agresiunea Rusiei
împotriva Ucrainei prin introducerea de sancţiuni împotriva persoanelor responsabile
pentru subminarea integrităţii teritoriale a Ucrainei, precum şi prin adoptarea de
sancţiuni economice sectoriale selective (restricţii în domeniul comerţului exterior în
tehnologii - producţia petrolieră şi produsele cu dublă utilizare - şi limitarea
accesului pentru băncile ruseşti co-deţinute de guvernul rus la piaţa europeană de
capital). Rămîne deschisă întrebarea dacă şi ce altceva ar putea fi schimbat în
politica actuală a UE faţă de Rusia şi modul în care acest fapt ar putea afecta
formatul existent al Parteneriatului Estic [22, p. 126].
Astfel, conform datelor Băncii Naționale a Moldovei, în Raportul anual din 2014,
în regiune, activitatea economică a fost periclitată de evoluţia economiei Federaţiei
Ruse în contextul impunerii treptate a sancţiunilor economice de către UE şi alte
economii avansate. Astfel, dacă în prima jumătate a anului, în regiune au persistat
presiunile dezinflaţioniste, spre sfârşit de an, deprecierea în lanţ a valutelor regionale
au declanşat intensificarea presiunilor inflaţioniste cu impact major în primele luni
ale anului 2015. De asemenea, criza regională a fost aprofundată de embargourile
impuse de Federaţia Rusă unor economii, printre care şi Republicii Moldova, fapt
care a condus la înregistrarea pierderilor în sectorul industriei alimentare şi la
reorganizarea parţială a comerţului extern regional. Totuşi, pe fundalul intensificării
presiunilor inflaţioniste şi a volatilităţii excesive a pieţelor valutare, autorităţile
monetare din regiune au adoptat politici monetare cu caracter restrictiv, pentru
moment acestea fiind în detrimentul stimulării creşterii economice.
În Raportul Final din 2015 cu privire la „Analiza Pieţelor Prioritare de Export
și Instrumente pentru Promovarea Exportului Republicii Moldova în UE şi alte
Pieţe” se reiterează că factorul cheie ce ai influenţat exporturile Moldovei pe
parcursul 2003-2014 a fost lupta geopolitică în creștere între UE, pe de o parte și
Federația Rusă, pe de altă parte. Mişcarea Republicii Moldova către UE a fost
mustrată de către Rusia prin impunerea mai multor embargouri comerciale bazate pe
acuzații de standarde sanitare necorespunzătoare; totuși cursul stabilit şi sigur al
Republicii Moldova spre Europa a fost salutat de către UE și a condus la semnarea
Acordului de Asociere în vara anului 2014, fapt, la care Rusia a răspuns cu
interdicţii comerciale pe unele dintre cele mai importante produse moldovenești de
exportDupă cum se poate observa în Figura .5, exportul de vinuri a Moldovei nu a
mai atins nivelurile pre-2006. În perioada 2006-2007 peste 100 fabrici de vin au dat
faliment, iar datele de export actuale indică că foarte puține fabrici au fost deschise
de aici încolo .
O analiză a activității sectorului vitivinicol demonstrează că cele două
embargouri din 2006 şi din 2013, cât şi alte restricţii impuse de Rusia la exporturile
de vinuri din Moldova pe piaţa rusească au provocat pierderi directe de peste 200 de
milioane de dolari SUA, iar valoarea veniturilor ratate se ridică la peste 1,5 miliarde
dolari SUA. Ca urmare a acestor embargouri sectorul vitivinicol a fost lovit de o
recesiune profundă, ce a dus la reducerea de trei ori a exporturilor de vinuri: de la
360 milioane dolari în 2005 la doar 102 milioane dolari în 2016.
În Raportul Final 2015, realizat de Gateway Baltic, CPM Consulting și
Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova, se susține că atragerea de
investiții este deosebit de importantă pentru industria agrară, deoarece ar permite
prelucrarea pe plan intern a produselor agricole, ce nu pot fi exportate pe piața rusă
din cauza sancțiunilor economice impuse și care nu pot fi exportate în UE din cauza
cotelor. Mai mult decât atât, posibilitățile de depozitare în Republica Moldova sunt
dezvoltate insuficient și produsele agricole nu pot fi depozitate pentru mai mult timp
după recoltare, astfel, înfiinţarea fabricilor locale de prelucrare ar oferi cu siguranță
mai multă stabilitate domeniului agricol.
3.3. Probleme, prerspective, realizări ale Republicii Moldova în cadru C.S.I.
Către sfîrşitul perioadei investigate, un factor important al activităţii
Republicii Moldova în Comunitatea Statelor Independente a devenit perspectiva
strategică a începutului integrării în Uniunea Europeană. În posibilitatea de a deveni
un mediator legal între spaţiul ex-sovietic şi arealul european, în condiţiile
importanţei crescînde a prezentelor relaţii bilaterale, Republica Moldova se află într-
o concurenţă ilegală cu Ucraina. Preluarea iniţiativei intermedierii în acest segment a
constituit o rezervă nerealizată a Republicii Moldova, efectele căreia s-au răsfrînt şi
în afara perioadei investigate, însă rezervele faţă de creşterea gradului de dependenţă
de Comunitatea Statelor Independente şi subminare a propriilor posibilităţi de
integrare europeană au stopat definitiv procesul.
Participarea contradictorie a Republicii Moldova la procesele integraţioniste
din C.S.I. a demonstrat orientarea acestora spre interacţiunea dintre statele-membre,
însă în detrimentul comunităţii pieţelor, din care cauză majoritatea eforturilor
republicii au fost consacrate supravieţuirii energetice şi comerciale. În relaţiile sale
cu majoritatea statelor-membre ale Comunităţii, Republica Moldova s-a confruntat
cu diferenţele caracteristice spaţiilor geopolitice separate sau contradictorii, la care
acestea aparţineau şi din care ea însăşi nu făcea parte, fără a fi afectate de ameninţări
comune. Aşadar, constatăm un gen de activitate pasivă a republicii în Comunitate,
efectuată în măsura necesităţii menţinerii stabilităţii politice interne, integrităţii
teritoriale şi asigurării securităţii sale fiziologice (în aspectele ei energetice,
comerciale, alimentare etc.). În condiţiile cînd datoria externă depăşea norma
internaţională de 40% din produsul intern brut, ameninţîndu-i securitatea economică,
aflarea în C.S.I. efectiv nu avea alternative.
Datorită aflării în Comunitatea Statelor Independente, Republica Moldova a
reuşit să stopeze dinamica proceselor separatiste şi să-şi reprofileze economia
naţională de la structura de furnizor al materiei prime spre obţinerea statutului de
exportator al producţiei finale cu grad avansat de valoare adăugată. Activitatea
Moldovei pe piaţa C.S.I. în limitele, care îi permitea conflictul de interese cu
Ucraina, i-a permis republicii să accelereze lărgirea pieţei externe de export pe plan
extern, ce i-a acordat şi rezerve în procesul creării mecanismelor de piaţă pe
segmentul financiar al economiei naţionale.
În dependenţă de calitatea relaţiilor economice ale Republicii Moldova cu statele-
membre ale C.S.I. în condiţiile integrării în economia mondială, se află posibilităţile,
metodele şi perspectivele sale. Din acest considerent, Republica Moldova a depins
de tendinţele dezvoltării Comunităţii, factorilor de stimulare şi abţinere, intenţiile
existente şi mecansimele realizării acestora, priorităţilor şi perspectivelor.

CONCLUZII:
Scopul prezentei lucrări a fost analiza stării actuale şi, mai ales, examinarea
unor posibile scenarii ale evoluţiei Comunitaţii Statelor Independente. S-a încercat,
pe cît se poate de imparţial, sa fie scoase în evidenţă atît aspectele pozitive, cît și
cele negative ale activităţii acestui organism, pornind de la premisa că, dacă el
există, cineva are nevoie de el.
S-a constatat că există cîteva căi posibile de evoluţie a C.S.I.:
1) exercitarea de către Federația Rusă a unui efort de proporţii, fie şi în
detrimentul intereselor ei economice imediate, pentru a se mai păstra, o anumită
perioadă, controlul politic, militar şi economic al fostei metropole asupra teritoriilor
din spaţiul respectiv;
 2) eroziunea treptată a C.S.I., acceptarea de către liderii statelor membre a ideii,
că acest organism este neviabil ca concepţie şi impotent ca realizare, iar denunțarea
acordurilor de constituire a organizaţiei este o necesitate vitală pentru dezvoltarea
normală de mai departe a acestor state, dacă ele doresc cu adevarat să iasă de sub
tutela Federației Ruse;
3) disocierea treptată a C.S.I. în organisme subregionale mai viabile şi mai
dinamice, în virtutea dispariţiei rapide a noţiunii de spaţiu unic (economic, militar,
politic ori de alta natură);
4) tolerarea încă o perioadă oarecare a situaţiei actuale, cînd toate statele
membre fac „un pas înainte și doi înapoi", păstrează iluzia unei bune conlucrări, iau
niște decizii comune, avînd de la bun început siguranţa că ţările lor ar putea trăi şi
făra aceste decizii „istorice", pe care nici nu se gîndeşte nimeni sa le realizeze.
Mecanismul Comunitaţii Statelor Independente, conceput acum 27 ani pentru
dezintegrarea cît mai puţin dureroasă a fostei Uniuni Sovietice, cu toate eforturile
mai mult sau mai puţin susţinute ale celor care l-au creat, l-au susținut și l-au finanţat
toţi aceşti ani, aşa şi nu s-a mai transformat, precum se intenţiona, intr-un mecanism
de integrare. Evoluţia sa a fost una neuniformă si dualistă: nimeni nu spunea „nu" şi
nimeni nu facea, practic nimic, pentru a insufla viață şi a dinamiza activitatea C.S.I..
Domeniile de activitate, care să fie cu adevărat importante pentru toţi membrii,
şi care să fie în stare să-i convingă pe liderii acestor state să-şi unească realmente
eforturile, rămîn tot mai puţine. „Trecutul istoric comun“ cedează în faţa prezentului
dur şi pragmatic: fiecare dintre statele membre are interese proprii, a căror realizare
o percepe, mai degrabă, în afara structurilor C.S.I..
Exista desigur argumente „pro"- C.S.I., precum exista şi „contra". Dar se pare
că dacă pe parcursul a 27 ani de existenţă a acestei structuri a avut loc dezintegrarea
relativ paşnică a fostei U.R.S.S. (sa facem aici abstracţie de mulțimea de conflicte în
spaţiul postsovietic) și nu s-a reuşit a se realiza nici una dintre multele si diferitele
variante integraţioniste, meritul acestei structuri este mai mult decît îndoielnic.
Astăzi nu există o strategie clară de dezvoltare durabilă și nici o voință politică
clară a celor 12 care să afirme că da, de C.S.I. este nevoie, ea nu are alternativa
istorică; fară o cooperare adevarată, fara integrarea despre care se vorbește atît, ţările
noastre nu au sorţi de izbindă. În loc de aceasta, observăm că, practic, pentru toate
statele membre, C.S.I. este un soi de „aeroport de rezervă". Atunci la ce mai sperăm?
 Pentru Moldova situația se complică, spre regret, prin faptul că ea se afla
permanent, la o răspintie, şi nu ştie încotro va merge mai departe.
Actualmente, Republica Moldova se găseşte anume într-o astfel de stare: o
nesfirşită harţuială politică, o apatie deplină a societaţii flămînde, îngheţate şi
derutate şi lipsa unui licăr de lumină la capătul acestui tunel care pare fără sfirşit.
Nici acum nu este prea tîrziu sa încercăm a ajunge din urmă „trenul, care a plecat
de mult din gară". Sigur, pe această cale am avea de înfruntat, o perioadă destul de
îndelungată, nişte riscuri deosebite. Dar nu se ştie dacă aceste riscuri sunt mai
periculoase, dintr-o perspectivă istorică, decît actuala stare de înjosire permanentă şi
de lipsă de perspectivă.
Taierea acestui „nod gordian", care este legat de gîtul Moldovei, cere însă un
curaj politic şi personal, de care nu dispune nici unul dintre politicienii cu pondere
reală în Republica Moldova, nici una dintre formaţiunile politice. Astfel se poate
conchide că elita politică de la Chişinău va alege calea cea mai puţin salutabilă, cea
mai dureroasă dintre variantele posibile de evoluţie: va lăsa lucrurile să meargă cum
au mai mers pîna acum. Va încerca să încalece cumva „calul european", făra a
descăleca de pe cel al C.S.I. şi va mai chinui şi în continuare această ţară,
împotmolită în guvernări proaste, în datorii externe, într-o criză economică ce nu mai
are sfirşit si nu va propune propriului popor nici un scenariu decent, realist şi
realizabil. Îl va împinge pe calea cea mai grea: a degradării continue a celor mulţi, a
emigrării celor apţi azi de muncă, a integrării într-o structură lipsită de perspective
istorice.

BILIOGRAFIA:
ACTE NORMATIVE
1. ACORD (08.12.1991) privind crearea Comunităţii Statelor Independente. În:
Tratate internaţionale, la care Republica Moldova este parte. 1999, vol. 16, p. 4-9.
2. ACORD (21.10.1994) cu privire la crearea Uniunii de Plăţi a statelor
membre a CSI. În Tratate internaţionale, la care Republica Moldova este
parte. 1999, vol. 17, p. 209-210.
3. ACORD (15.04.1994) privind crearea zonei de comerţ liber. În: Tratate
internaţionale, la care Republica Moldova este parte. 1999, vol. 17, p. 157-
158.
 MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE,BROȘURI
4. CHIRCĂ, S. I. Basarabia: lupta continuă. Chişinău: S. L. 2001, 350 p.
5. COJOCARU, Gh. 1989 – la Est de Prut, Chişinău: Civitas, 2001, 216 p.
6. DIMA, N. Basarabia şi Bucovina în jocul geopolitic al Rusiei.
Traducere şi ediţie de Nicolescu C.; Chişinău: Prometeu, 1998, 157 p.
7. FRUNTAȘU, Iu. O istorie etnopolitică a Basarabiei. 1812-2002,
Chişinău: Cartier, 2002, 592 p.
8. Ghidul tînărului lider politic. Chişinău: ADEPT, 2002, 66 p.
9. GRECU M., ŢĂRANU, A. Trupele ruse în Republica Moldova.
Chişinău: Litera, 2004, 872 p.
10. SUDACEVSCHI, G. Relațiile Republicii Moldova cu țările din C.S.I.
București: ASE, 2003, 219p.
11. IACOBAN, M. O cronică a Basarabiei 1990-1995. Iaşi: Polirom, 1995,
288 p.
12. Istoria Basarabiei de la începuturi pînă în 2003. Bucureşti: Ed.
Enciclopedică, 2003, 606 p.
13. Istoria Republicii Moldova din cele mai vechi timpuri până în zilele
noastre. Chişinău: Elan Poligraf, 2004, 420 p.
14. KING, Ch. Moldovenii. România, Rusia şi politica culturală. Chişinău:
Arc, 2002, 274 p.
15. NEDELCIUC, V. Republica Moldova. Date generale. Scurt istoric.
Organizarea de stat. Chişinău: Arc, 1992, 180 p.
16. PATRICHI, V. Mircea Druc sau lupta cu ultimul imperiu. Bucureşti:
Ed. Zalmoxe, 1998, 532 p.
17. SACA, V. Interese politice şi relaţii politice: dimensiuni tranzitorii.
Chişinău: USM, 2001, 472 p.
18. SNEGUR, M. Labirintul destinului. Memorii. Vol. 1: Calea spre
„Olimp” (perioada de pînă la 03.09.1990). Chişinău: Fundaţia „Draghiştea”,
2007, 858 p.
19. SOLOMON, C. Aspecte ale vieţii politice în Republica Moldova (1989-
2002). Chişinău: USM, 2002, 266 p.
20. STEPANIUC, V. Statalitatea poporului moldovenesc. Chişinău:
Tipografia centrală, 2005, 520 p.
21. STATI, V. Istoria Moldovei. Chişinău: Vivor Editor, 2002, 462 p.
22. ŞEVCENCO, R. Statutul internaţional al Moldovei (1359-1991):
aspecte juridico-istorice. Chişinău: Pontes, 2007, 112 p.
 23. ȚÎU,N. Diplomaţie în culise. Suveranitate, independenţă, război & pace.
1990-1998. Bucureşti: Ed. enciclopedică, 2002, 400 p.
24. ŢURCANU, I. Republica Moldova independentă 1991-2001: Studii,
reflecţii, mărturii, Chişinău: „Ştiinţa”, 2001, 208 p.
25. ROBU, T., DANILIUC, A., GRIBINCEA, A. Semnarea acordului de liber
schimb cu UE - о nouă perspectivă pentru competitivitatea produselor moldoveneşti,
Economie şi Sociologie,Nr.3/2014.

RESURSE ELECTRONICE
26. http://indice.md/uploads/files/revista_archive/nr_3_2014/16.robu_3_2014.pdf
(vizitat 25 decembrie2018).
27. www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=336& (vizitat 10 aprilie 2019)
 Uzbekista Ucraina Turkmeni Tadjikista Kirgistan Kazahstan Federația Belarus Azerbaidj Armenia
n stan n Rusă an

Export
Anexa 1

Sursa: BNS
3690,50 167862,70 1658,20 788,90 2263,60 45542,00 232706,7 80616,10 8739,90 1613,20
2007

8095,70 142761,50 493,00 220,50 3561,50 44509,00 313691,7 92663,30 7128,00 3519,70

6592,30 81302,60 721,30 407,30 2722,40 26455,20 286491,6 80694,30 3767,90 1200,30

4448,50 91586,90 1016,80 743,90 2521,00 30547,30 403978,4 80284,10 7480,20 1396,10
2008 2009 2010

5766,70 152997,90 1226,50 1184,80 2887,50 45450,30 625509,4 75635,10 5720,10 2886,70
2011

8139,10 122408,40 830,10 946,60 2835,50 50302,00 655132,0 80724,00 5367,40 1383,60
2012

7602,70 140385,70 975,10 1926,70 3252,20 39249,60 631931,5 90316,80 6467,30 1112,20
2013

8139,10 109226,80 1240,50 1984,90 3281,60 45308,90 423717,6 134694,20 5916,30 2137,60
2014

6578,83 45839,60 1778,40 747,60 1895,40 58620,30 240648,6 131563,90 3525,30 1097,20
2015
Comerțul extern al Republicii Moldova în spațiul CSI 2007-2017 (mii dolari SUA)

5619,83 49706,45 1056,62 548,29 1784,93 13183,14 233177,4 103539,10 4665,19 904,31
2016

5563,01 65524,03 633,23 407,36 1285,53 17041,16 254534,8 109994,00 6587,43 1249,88
2017
 Uzbekist Ucraina Turkmeni Tadjiki Kirgist Kazahsta Georgi Federația Belarus Azerbaidjan Armenia
an stan stan an n a (CSI) Rusă

Anexa 3
Anexa 2

14744,10 686997,6 582,50 117,50 11134,4 11392,60 887,80 498632,30 118677,90 196,20 335,10
2007

0 0

8834,80 838984,2 661,80 143,20 651,90 21508,30 427,60 666137,40 199062,10 338,50 511,50
2008

1279,00 458758,8 14,30 8,0 735,80 168036,60 - 374512,80 137382,20 224,50 830,60
2009

Sursa:Banca Națională de Statistică

3578,90 528520,3 1660,30 37,20 510,10 15837,90 - 586477,30 119083,90 204,30 941,40
2010

10604,10 641161,6 9058,10 2,90 70,80 31894,80 - 822961,00 194733,10 2680,20 249,30
2011

8594,80 594284,4 4045,00 5,10 319,00 26502,70 - 816882,10 172188,00 452,90 447,20
2012
Importul din țările CSI anii 2007-2017 (mii dolari SUA)

9768,00 659139,8 3222,00 6,70 294,80 32722,30 - 788040,50 178347,50 273,80 492,30
2013

15446,90 546370,0 9,80 11,00 370,50 27279,10 - 717220,60 141981,20 114,50 442,30
2014

12291,50 371127,9 2682,70 93,60 215,80 11022,40 - 535691,10 84153,20 254,10 578,40
2015

2832,94 383892,4 21,92 1,43 120,23 3154,30 - 535201,08 101288,44 594,95 334,40
2016

5775,31 511096,1 4,61 2,65 276,38 1737,22 - 571704,23 114591,46 216,17 647,74
2017

4
 Cereale Legume, plante, Plante vii și 2. Produse ale Lapte și produse Carne și Animale 1. Animale vii și
rădăcini și produse de regnului lactate, ouă și organe vii produse ale
tuberculi floricultură vegetal miere naturală comestib. regnului animal

Anexa 4
alimentare
144,00 569,40 - 24561,20 460,60 3661,30 78,00 4199,70
2007

365,40 873,20 - 33086,90 1807,30 924,00 - 2731,30

2008

144,30 1582,80 0,40 70058,70 2211,90 1344,00 2,00 3557,90

2009

Sursa:Banca Națională a Moldovei

48,60 6079,70 264,20 103104,90 1206,20 9695,90 5,00 10907,10
2010

353,90 21576,40 371,00 128328,10 2225,90 21507,20 - 23733,10

2011

70,20 15299,40 368,90 110799,10 2447,20 21439,20 6,50 23893,00

2012

97,40 10758,80 301,40 104109,90 4,10 17289,40 - 19954,30

2013

193,20 9329,10 108,30 58835,40 1926,60 11348,60 - 13275,30

2014

786,30 1678,10 52,80 18646,30 1105,20 4689,80 - 5795,00

2015

826,32 759,07 212,66 43593,39 7697,60 7174,16 - 14871,76

2016
Structura exporturilor Republicii Moldova în Federația Rusă în anii anul 2007-2017 în mil.$.

300,38 1384,08 216,52 81213,96 6668,60 8294,47 - 14963,07

2017
Lista documentelor semnate de Republica Moldova, privind zona comerțului liber în C.S.I.

a) Acorduri de bază
 Acord cu privirela Zona comerțului liber din 15.04.1994.
 Protocol de introducere a modificărilor