FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE,

ŞTIINŢE POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

DEPAPARTAMENTUL RELAŢII INTERNAŢIONALE

CHERDIVARĂ NICOLAI
ESEU

Ideea națională a Republicii Moldova în promovarea imaginii

internațională a statului

Autor ___________________
Cherdivară Nicolai

Conducător științific ___________________

Ejova Cristina
Dr. Conf.
Universitarr

CHIȘINĂU, 2018
În calea spre viitor nu trebuie uitat trecutul. Trebuie recunoscute greşelile şi apreciate victoriile
adevărate.

Republica Moldova este un stat care dupa 27 de ani de independenta, ramine prizoniera trecutului.
În timpul acestor ani am edificat o societate sfîşiată, un stat slab, nimerit în zona de intersecţie a
unor interese geopolitice puternice, care în orice moment poate fi sfîşiat între actorii regionali.
Deci, în viitorul apropiat ne putem ciocni cu dezasamblarea definitivă a statului, scindarea
ireconciliabilă a societăţii. Această situaţie însă trebuie depăşită. Nu există o altă soluţie decît
consolidarea societăţii sub o idee naţională unică.

Majoritatea statelor din Europa de Est au înfruntat trei ipostaze ale tranziţiei: trecerea de la
dictatură la democraţie, trecerea de la economia planificată la cea de piaţă şi desigur alte
transformări legate de dezintegrarea URSS-ului. Acest proces complex a fost facilitat de
consolidarea societăţii care a jucat un rol major, în ceea ce priveşte constituirea temeliei
democratice a ţărilor ex-sovietice. La noi însă, pe parcursul acestor ani, s-a făcut tot posibilul
pentru a dezbina această societate si a slabi acest stat.

Pentru a consolida societatea este nevoie să se găsească un compromis între toate comunităţile în
vederea formulării unui discurs democratic identitar care să nu permită excluderea reciprocă. E
important să respectăm opţiunile identitare ale tuturor şi să oferim un cadru legal şi reguli de joc
în care toată lumea să se regăsească. Compromisul rezonabil ar fi formularea unui discurs modern
al identităţii civice moldoveneşti de către toţi locuitorii RM şi renunţarea la moştenirile totalitare
în domeniul identitar.

Nu toată lumea va accepta cu uşurinţă acest compromis, însă este foarte necesar spre o coeziune a
societăţii moldovenesti.

Pe zi ce trece, moldovenii trăiesc tot mai rău şi mai rău, iar politicienii manipulează cu probleme
de istorie, dar abordîndu-le noi nu trăim mai bine, raminind un sir de probleme economice ce nu
sînt rezolvate. Aceasta se face intenţionat pentru a închide ochii oamenilor simpli la probleme
majore cu care se confruntă zi de zi.

Republica Moldova trebuie să folosească eficient poziţionarea sa geografică strategică, toate

oportunităţile pe care le oferă mecanismele regionale de cooperare, pentru a obţine maximum de
beneficii.

Pe noi, ca cetăţeani, trebuie să ne intereseze România şi Rusia ca parteneri economici, ce vom avea
de la ei. Ideea că vom lua lada noastră cu pămînt şi ne vom aranja undeva la marginea Berlinului,
e un fals. Vom rămîne aici, cu vecinii pe care îi avem si cu probemele noastre.

În cercurile academice se afirmă că imaginea Republicii Moldova este un subiect, mai mult sau
mai puţin, lipsit de importanţă, încercîndu-se prin această abstracţie să se evidenţieze aspecte mai
ponderabile în procesul de integrare europeană a statului nostru. În această ordine de idei se
accentuează aspecte ale vieţii politice, situaţiei economice, condiţiilor sociale etc. Nu ne-am
propus să combatem această afirmaţie, ci să arătăm că, în virtutea stabilirii procesului de integrare
europeană a Republicii Moldova ca prioritate de politică externă, se cer: un demers ferm şi sincer
către Uniunea Europeană; eforturi notabile în vederea implementării Acordului de Parteneriat şi
Cooperare (APC); obţinerea statutului de membru asociat al Uniunii Europene; îndeplinirea
criteriilor de la Copenhaga. O sarcină imediată este elaborarea strategiei de integrare europeană a
statului moldovenesc.
De la bun început se impun cîteva precizări. Demersul Republicii Moldova către Uniunea
Europeană, care este şi un mesaj, şi o imagine, a condus la schimbarea atitudinii faţă de statul
moldovenesc şi, respectiv, la semnarea Acordului de Parteneriat şi Cooperare. Totodată, evoluţiile
pe plan extern arată că imaginea Republicii Moldova poate fi diferită de ceea ce reprezintă acest
stat cu adevărat.
Constituirea imaginii e sinergizată de impactul factorilor interni şi externi. Sigur că importanţa
factorilor interni este mai relevantă. Această opinie poate fi dovedită prin exemple concrete în care
schimbările interne au condus la metamorfozarea atitudinilor actorilor externi. Aşa s-a întîmplat
în cazul Iugoslaviei. Schimbarea în regimul politic a dus la o îmbunătăţire substanţializată a
imaginii ei în exterior, în timp ce, datorită numărului mare de state din Uniunea Europeană, o
transformare de natură internă ce s-ar produce în unul din statele acestei comunităţi nu va conduce
nemijlocit la modificarea imaginii Belgradului. Astfel, vom considera factori interni: viaţa politică,
situaţia social-economică, mediul fizic, resursele naturale ale Republicii Moldova etc., iar cadrul
internaţional, relaţiile externe, interesul pentru Republica Moldova, opinia publică externă vor
constitui factorii externi.
Noţiunea episistem ne poate ajuta să înţelegem că o cunoaştere perceptivă a lumii exterioare
este influenţată de ambianţa în care aceasta se dezvoltă. Or, ambianţa în care se dezvoltă Republica
Moldova determină în mare parte modul de tratare, de reflectare a ei prin imagine.
Abordarea imaginii Republicii Moldova în această lucrare este disecată după categoria surselor
folosite şi a urmărit mai multe dimensiuni de imagine: aşezarea geografică, gradul de suveranitate,
politica internă şi externă, situaţia social-economică, conflictul transnistrean, condiţiile şi resursele
naturale, identitatea moldovenilor şi, în sfîrşit, soarta sau viitorul statului nostru.
Dacă imaginea de ansamblu a Republicii Moldova este formată din imagini constituite cu
concursul a diferiţi subiecţi angajaţi în percepţie, interpretare şi reflectare, atunci dimensiunile
stabilite sunt şi dimensiuni de imagine. Studiul de faţă se referă la trăsăturile esenţiale de imagine
a statului moldovenesc şi se încheie cu recomandări de ameliorare a ei.
Republica Moldova este un stat ce a sufetit dea lungul istoriei o multitudine de schimbari care au dus
la afectarea imaginii statului pe arena internaționala, în ultimii ani cel mai des atunci cind se vorbeste
despre Republica Moldova se aminteste despre marele furt al miliardului, ceia ce a dus la o decadență a
imaginii statului pe arena internaționala. Guvernarea Republicii moldova a încercat sa schimbe această
imagine sa o faca una mai favorabila pentru investitorii straini, asfel guvernul a implimentat o serie de
reforme ce promoveaza imaginea politica a statului pe plan intern si extern.

Vizavi de politica externa se recunoaşte faptul că priorităţile statului moldovenesc se află în

concordanţă cu normele dreptului internaţional. Politica externă a Republicii Moldova se
bazează pe principiul transparenţei relaţiilor cu toate statele, neamestecului în afacerile interne
ale altor state, neutralităţii şi respectării drepturilor omului. Se consideră că politica externă
promovată de statul nostru a contribuit considerabil la integrarea lui în comunitatea europeană şi
internaţională [24]. În viziunea cercetătorilor străini, politica externă a Republicii Moldova
determină o ameliorare a imaginii statului moldovenesc şi o atitudine favorabilă a Uniunii
Europene faţă de demersul guvernului de la Chişinău. În acelaşi context se evidenţiază faptul că
Republica Moldova a fost admisă înaintea celorlalte republici ex-sovietice, cu excepţia statelor
baltice, în Consiliul Europei . Nu se scapă cu vederea însă nici duplicitatea de care dă dovadă
Republica Moldova în politica sa externă şi se sugerează ideea că apartenenţa republicii noastre
la spaţiul Comunităţii Statelor Independente este incompatibilă cu statutul de membru asociat al
Uniunii Europene . Aşadar, statutul Moldovei de membru al CSI nu constituie în viziunea vest-
europenilor un avantaj de imagine.
Realizînd o analiză de suprafaţă a surselor în care se iau poziţii faţă de starea economică a
ţării, remarcăm similitudini în percepţia şi reflectarea dimensiunii politice şi economice a situaţiei
care caracterizează Republica Moldova. Este vorba despre dependenţa opiniilor de perioada în
care au fost lansate şi, implicit, de situaţia economică reală a Republicii Moldova. Astfel, se afirmă,
în linii generale, că între 1991 şi 1998 s-a realizat un progres „substanţial“ în stabilizarea financiară
şi macroeconomică, în timp ce, după criza financiară din Rusia, situaţia economică a devenit
fragilă [27]. Publicaţiile de pînă la 1998 califică, ce-i drept cu unele rezerve, reformele economice
drept serioase şi descriu economia moldovenească cu următoarele atributive: destul de dezvoltată,
diversificată şi demilitarizată [28]. Acelaşi Jeff Chinn observă că unii indici economici din
Republica Moldova cedează celor din România, dar, totuşi, stabilitatea macroeconomică din
Republca Moldova o depăşeşte pe cea din România şi pe cea din majoritatea statelor ex-comuniste
[29]. Izvoarele externe subliniază caracterul predominant agrar al economiei moldoveneşti şi
dependenţa Republicii Moldova de resursele energetice din Rusia, unde exportă produse agricole,
deoarece acestea nu au cumpărători în Europa Occidentală care cunoaşte actualmente o
supraproducţie în acest domeniu.
Aşa cum s-a văzut, imaginea Republicii Moldova a avut de suferit după 1998. Astfel, specialişti din
Occident au subliniat că Republica Molldova este singurul stat membru al Comunităţii Statelor
Independente care a înregistrat o recesiune economică în anul 2000.

O analiză generală a articolelor despre Republica Moldova, apărute în presa străină, ar permite
să se constate că numărul lor este comparativ mai mic decît numărul articolelor dedicate altor state
membre ale Comunităţii Statelor Independente, cu excepţia Kîrghîzstanului, Tadjikistanului şi
Turkmenistanului. Sursele relevă percepţia diferită a celor 15 state foste republici sovietice în
componenţa URSS. Statele baltice, pe de o parte, sunt văzute mult mai bine în exterior decît
celelalte. Ele au semnat acorduri de comerţ şi cooperare cu Uniunea Europeană încă în martie
1992, iar acum sunt în fază de negociere pentru a fi admise în acestă structură europeană şi sunt
mai aproape de realitatea de a deveni membre ale NATO . Pe de altă parte însă, există diferenţe de
imagine şi între celelalte 11 state (avem în vedere fostele republici sovietice, cu excepţia ţărilor
baltice şi a Rusiei), devenite independente după dezintegrarea URSS, în funcţie de priorităţile lor
de politică externă, gradul de suveranitate, de democratizare, de succesele economice obţinute etc.
Astfel, în presa străină se disting state partizane ale unei reintegrări cu Rusia (Belarus, Kazahstan
şi Kîrgîzstan), state cu un grad avansat de suveranitate (Azerbaidjan, Turkmenistan, Ucraina şi
Uzbekistan), state care n-au dispus niciodadă de o independenţă certă, veritabilă (statele partizane
unei reintegrări cu Rusia, la care se adaugă Tadjikistanul) şi state cu o independenţă relativă
(Armenia, Georgia şi Moldova). În acest context este necesar să menţionăm că despre Rusia se
scrie enorm de mult, dat fiind rolul ei în arhitectura europeană şi internaţională de securitate.
Relativ aceeaşi tematică urmăreşte şi articolul lui A. Arbatov. El a remarcat că statele baltice şi
Moldova „nu doresc şi nici nu vor dori, probabil, o reintegrare cu Rusia“, recomandînd în acest
context să fie împiedicate să adere la Uniunea Eropeană sau la alte structuri regionale din Europa
de Vest şi de Nord. Relatînd acestea, autorul rus n-avea de unde să ştie că aceste consideraţii ale
sale nu se vor adeveri, în cazul statului moldovenesc, la începutul mileniului trei.