Universitatea Apollonia din Iasi

Facultatea de Medicina Dentara

Programul de studiu Medicina Dentara

Radiologie - imagistică medicală

TOMOGRAFIA

Îndrumător Student
Dr.BUSUIOC VSILE Bulăreanu Alexandru
Grupa 4 MD, Anul III
Tomografia liniară

Tomografia, stratigrafia sau planigrafia este o metodă prin care se realizează

reprezentarea radiografică a unui singur strat din grosimea corpului examinat, pe cât posibil
degajat de suprapunerea imaginilor straturilor suprapuse din alte planuri.

Metoda se bazează pe utilizarea unui dispozitiv care permite imprimarea unei mişcări
a tubului radiogen şi a filmului radiografic în timpul expunerii, corpul de radiografiat
rămânând nemişcat. Mişcarea tubului se efectuează pe un arc de cerc (baleaj de 20°, 40°, 60°)
al cărui centru de rotaţie este situat la nivelul stratului care urmează să fie tomografiat. Prin
această metodă, straturile care sunt situate în planul axei de mişcare se proiectează în timpul
expunerii în acelaşi punct pe pelicula radiografică, pe când imaginile straturilor situate
deasupra şi dedesubtul planului interesat, se proiectează în permanenţă în puncte diferite, ceea
ce face ca imaginile lor să se şteargă, producând o voalare difuză mai mult sau mai puţin
estompată.

Aplicaţiile practice ale tomografiei sunt numeroase. Astfel, la torace, eventualele

cavităţi din masa unei condensări, care nu sunt vizibile deoarece sunt acoperite de opacitatea
situată anterior şi posterior constituie cea mai largă utilizare. Alte utilizări ale tomografiei
privesc studiul regiunii petro-mastoidiene pentru urechea mijlocie şi internă, a laringelui,
unele examinări ale aparatului urinar precum şi în alte cazuri de patologie osoasă. Tomografia
poate fi efectuată cu film unic în casetă simplă sau poate fi simultană cu mai multe filme
situate paralel la anumite distanţe de 0,5-1 cm, corespunzătoare straturilor de ţesuturi care
sunt radiografiate cu o singură expunere.

Tomografia poate fi efectuată în plan frontal, sagital. ZONOGRAFIA Este o

tomografie efectuată cu un unghi de baleaj mic 3-6° obţinându-se în acest fel imaginea unui
strat de câţiva cm grosime.

Tomografia computerizată

Tomografia axială computerizată (T.A.C.) denumită în terminologia anglo-saxonă

Computed Tomography (C.T. scan) şi în literatura franceză Tomodensitometrie, este o
metodă de investigaţie care deşi se bazează pe utilizarea razelor X nu produce o imagine
directă prin fasciculul emergent, ci prin intermediul unor foarte numeroase măsurători
dozimetrice cu prelucrarea matematică a datelor culese. Ea construieşte, prin calcul, imaginea
radiologică a unui strat transversal al corpului examinat.
 Metoda a fost realizată în anul 1973 de inginerul englez Gotfray Hounsfield, care a
prezentat primele sale rezultate obţinute prin această metodă a examenului craniului şi a
creierului. Ulterior, tehnologia aparaturii a progresat în mod rapid şi a permis explorarea
întregului corp, fiind prezentat într-o continuă evoluţie.

Grosimea unui strat examinat prin această metodă poate varia, în raport cu aparatura
utilizată şi cu tehnica aleasă.

Principiul acestei metode este următorul:

Principiul tomografiei computerizate Din fasciculul de fotoni X emis de un tub radiogen este
utilizat numai un mic mănunchi de radiaţii centrale care, traversând perpendicular axa
longitudinală a corpului examinat, ajunge la un detector adică un dozimetru, care măsoară
doza emergentă şi o transformă într-o valoare numerică proporţională cu coeficientul de
atenuare medie a ţesuturilor explorate. Astfel computerul memorează un număr mare de
valori, divizează stratul explorat în numeroase suprafeţe cu secţiune pătrată. Pentru fiecare din
microvolumele realizate de aceste măsurători, computerul este capabil să aprecieze
coeficientul de atenuare şi să determine o valoare numerică de radioopacitate sau
radiotransparenţă.

Imaginea, reconstruită geometric de calculator, este transmisă pe un monitor şi pe o

memorie cu disc dau bandă magnetică. Astfel examinatorul are posibilitatea să studieze pe un
monitor imaginea construită de calculator, care este constituită din puncte mai întunecate la
nivelul structurilor mai radiotransparente şi din puncte mai luminoase la nivelul structurilor
mai radioopace.

T.A.C.-ul, în comparaţie cu radiografia tradiţională, permite evidenţierea unor structuri

a căror diferenţă de radioopacitate faţă de ţesuturile învecinate este atât de redusă încât ea nu
poate să fie evidenţiată prin examene radiologice tradiţionale.

Pantomografia

Pantomografia este o metodă de explorare radiologică prin care se obţine o imagine

panoramică a întregii danturi. Fasciculul de raze X este selectat printr-o fantă şi orientat spre
arcadele dentare, străbătând o altă fantă şi impresionând filmul radiografic. Bolnavul şi filmul
se rotesc în sens invers. Iradierea este minimă, numai la nivelul arcadelor dentare.