Cecitate:pierderea vederii;

Scaderea acuitatii vizuale:diminuarea vederii;

Surdidate:pierderea funcțiilor auditive;
Hipoacuzie:diminuarea auzului;
Pierderea /diminuarea gustului:se pierd combinațiile celor patru senzații gustative de bază
(dulce, sărat, acru, amar);
Anosmie:absența mirosului;
Hipoestezie:diminuarea sensibilității cutanate;
Hiperestezie:creșterea sensibilității cutanate;
Parestezii:senzatie de amorteli, furnicaturi, intepaturi.
Paralizia:dispariția totală a funcțiilor motorii musculare;
Paralizii periferice:scade tonusul muscular, mișcările pasive se realizeaza cu amplitudine
mai mare;
Paralizii centrale:tonusul muscular este păstrat sau chiar exagerat, mișcările pasive se pot
efectua cu amplitudine mai mica.
Monoplegia:paralizia unui singur membru
Hemiplegia:paralizia jumătății laterale a corpului;
Paraplegia:paralizia membrelor inferioare
Tetraplagia:paralizia tuturor celor 4 membre.
Afazia:incapacitatea de a se exprima corect, verbal sau scris;
Alexia:incapacitatea de a citi (incapacitatea de a înțelege cuvinte scrise);
Agrafia:incapacitatea de a scrie selectiv;
Anatria:incapacitatea de a articula cuvinte;
Dizartria:dificultate in articularea cuvintelor;
Afonia:pierderea vocii;
Acalculia:incapacitatea de a efectua calcule.
Neliniste:lipsa liniștii sufletești;
Inactivitate:incapacitatea de a acționa fizic sau intelectual
Anxietate:un sentiment profund de disconfort sau de tensiune pe care individul îl resimte în
fața vieții;
Halucinații:percepții fără obiect. În funcție de analizatori intalnim: halucinații auditive, vizuale,
gustative, olfactive:
Izolare:singuratate;
Amnezia:o tulburare de memorie caracterizată prin pierderea memoriei
-Amnezie de fixare (de reținere a faptelor noi)
-Amnezie de evocare (lipsa capacității de reproducere/ recunoaștere a unor fapte
anterioare)
Scăderea Capacității de judecată;
Vorbire incoerentă;
Confuzie/ obnubilare:dezorientare în timp, spațiu si referitor la propria persoana.
Agresivitate:manifestare compulsiva de a se certa, bate, a ataca pe cei din jur
Alienare mintală:incapacitatea individului de a deține controlul asupra propriilor
activități, nu poate să-și aprecieze nici suferință;
Devalorizare:percepția negativă pe care individului o are fata de valoare personală
sau competenta sa;
Apatie:indiferență fără de sine și ceea ce se petrece în jurul său;
Egocentrism:preocupare exagerată a individului fata de sine, fata de sanatate, de
imbracaminte, de ocupație, motiv pt care se crede persecutata;
Fobie:frica obsedantă directionata spre ceva de care bolnavul nu poate scapa;
(agorafobie:frica de spațiu deschis, claustrofobie:frica de spații închise, nomofobia:
frica de boala).
Euforia:stare de foarte buna dispoziție, dar fără obiect;
Delir:tulburări de gândire prin prezenta nemotivata, neconforma cu realitatea,
dublată de convingerea pacientului în verosimilitatea ei;
Halucinații:dezorientare temporo-spatiala și în legătură cu propria persoana;
Dezinhibitia unor acte fiziologice (defecatie/ mictiune în mijlocul salonului)
Emotivitate;
Timiditate.

Eupneea:respiratia normala;
Amplitudinea:este dată de volumul de aer care pătrunde și se elimina din plamani la
fiecare respirație. Din acest punct de vedere, respirația poate fi: profundă sau
superficială.
Ritmul:pauzele egale între respirații. Respiratia este ritmica.
Zgomotele respiratorii:normal, respirația este linistita. În timpul somnului poate
deveni mai zgomotoasa (sforait);
Simetria miscarilor respiratorii:ambele hemitorace prezinta aceeasi miscare de
ridicare si coborare în timpul respiratiei si expiratiei;
Tipul de respirație. Sunt 3 tipuri de respirație:
- Costal superior – întâlnit la femei prin ridicarea părții superioare a cutiei toracice,
datorate maririi diametrului anteroposterior în timpul respiratiei;
- Costal inferior – intalnita la barbati prin marirea diametrului lateral al cutiei toracice;
- Abdominal – intalnita la copii și vârstnici prin mărirea diametrului vertical al cutiei
toracice.
Mucozitati:mucoasa respiratorie este umeda, secretii reduse, transpiratii dense.
Tusea:reprezinta o expiratie fortata prin care se elimina secretiile din căile
respiratorii. Este un fenomen de protectie al organismului.
Alterarea vocii:poate fi cauzata de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii
superioare (nas, faringe, laringe), dar și de prezenta alergenilor din mediul
înconjurător
Disfonie:tulburare a emisiunii vocale care interesează înălțimea, intensitatea și
timbrul vocii. Se poate manifesta sub forma de: raguseala, voce stinsa, voce aspră.
Afonie:imposibilitatea de a vorbi;
Senzatie de sufocare:lipsa de aer;
Sughitul:poate fi intalnit in afectiuni respiratorii ca: pleurezii, tumori pulmonare.
Sughitul este o inspirație forțată, contractie spasmodica, involuntara a diafragmei însoțită
de o contractie a glotei cu vibrația corzilor vocale cu emiterea unui sunet gutural. Apare
datorita excitarii nervului frenic.
Alterarea respiratiei prin dispnee:respiratie grea, anevoioasa; dificultate in
respirație tradusă de pacient ca „sete de aer”. Întotdeauna dispneea este însoțită de
anxietate.
Anxietatea.
Ortopneea:poziția forțată cu brațele atârnând pe langa corp, bolnavul stand in
poziție șezând la marginea patului, capul în hiperextensie;
Apnee:oprirea respiratiei;
Bradipnee:reducerea frecvenței respiratorii;
Tahipnee:creșterea frecvenței respiratorii;
Amplitudine modificata:respiratie superficiala sau profunda;
Hiperventilatie:pătrunderea unei cantități mai mare de aer în plămâni;
Hipoventilatie:pătrunderea unei cantități mai mici de aer în plămâni;
Tusea:o expirație forțată ce permite degajarea căilor respiratorii superioare de
secretiile acumulate.
Tipuri de tuse:
- Uscata, iritativa;
- Umeda (productiva);
- Chintoasa;
- Bitonala;
- Latratoare;
- Surdă (afectiuni laringiene);
- Emetizanta;
- Matinală;
- Vesperala (noaptea);
- De postura;
- Seacă;
Hemoptizie:hemoragie exteriorizata prin cavitatea bucală, sangele provenind de
la nivelul căilor respiratorii (plamani); hemoragie spumoasă.
Mucozitati (sputa):amestec de secretii din arborele traheobronsic formate din
mucus, puroi, celule descuamate +- sange (sputa hemoptoica);
Dispnee Cheyne-stokes:respirație caracterizată prin alternanța și periodicitatea
dintre polipnee si apnee (accese vasculare cerebrale, tumori cerebrale, uremii);
● Polipnee:frecvență foarte foarte ridicată de a respira peste 40 de resp/min
- respiratie din ce in ce mai frecvent ajunsa la un grad maxim dupa care frecventa scade
treptat și este urmată de o perioada de apnee apoi ciclul se reia.
● Dispnee Kusmaul:reprezinta o respiratie in 4 timpi: inspirație, pauza, expiratie,
pauza, apoi ciclul se reia (coma diabetica, hipertensiunea intracraniana);
● Dispnee Biot:ciclurile de respirație sunt intrerupte de apnee cu durata între 10-12
sec.
- Reprezinta respiratia agonica, constituind stadiul preletal. O intalnim în stari
comatoare, meningita.
● Dispneea Bauchut:ciclurile de respirație sunt inversate, inspirația prelungindu-se,
iar expiratia devine mai mica – bronhopneumonii;
● Dispneea de efort:în timpul efortului prin perturbarea circulatiei pulmonare;
determina insuficienta cardiaca și procese pleuropulmonare;
● Dispneea permanentă:o respirație permanentă determinată de insuficienta cardiaca
avansată, pneumotorax;
● Dispneea pneumotorax (de decubit) pacientul nu poate sta culcat fiind obligat sa
adopte poziția sezand;
● Dispneea paroxistică:reprezentată prin accese respiratorii repetate
Ziua,matinală:(astmul bronsic)
Vesperala (în timpul nopții):insuficientă ventriculara stanga, astm cardiac, EPA
(edem pulmonar acut)
Zgomotele respiratiei:sunt de diferite tipuri
- Romflante;
- Sibilante;
- Crepitante.
Cianoza:tegumente vinete la nivel extern (nas, buze, lobul urechii, unghii)
Durerea toracica:se poate prezenta sub forme de:
- Junghi toracic (pleurezii, pneumonii, pleurite)
- Durere vie:durere atroce, violenta care previne imobilizarea cutiei toracice și
oprirea respiratiei (embolie pulmonara, pneumotorax spontan);
- Durere prin compresiune:compresiunea punctului dureros produce accentuarea
durerilor;
- Durere prin iradiere:cauzată de o pleurita diafragmatica cu localizarea în umărul
drept;
- Durere amplificată:durere care la mișcarea respiratorie se amplifica în intensitate
(fracturi costale)
Obstructia cailor respiratorii:poate fi produsă de procesele inflamatorii ale
căilor respiratorii, dar și de prezenta unor corpi străini, patrunsi accidental în căile
respiratorii (la copii) că și deformări ale nasului.
Respiratia dificila pe nas:bolnavul respiră pe gura;
Secretii abundente nazale:mucoase, purulente, sanguinolente care împiedica
respirația;
Epistaxis: hemoragie nazala;
Deformări ale nasului:deviatie de sept, traumatisme;
Stranut:expirație forțată;
Aspirație pe nas;
Tuse cu caracter de tuse:uscata sau umeda, persistentă;
Cornaj:zgomot inspirator cu caracter de suieratura auzibil de la distanță;
Tiraj:depresiune inspiratorie a părților moi ale toracelui suprasternal, epigastru,
intercostal;
Pulsul – reprezinta expansiunea ritmica a sangelui arterial care se comprima pe un
plan osos si este sincrona cu sistola ventriculară.
Frecventa:reprezintă nr de pulsații pe min (p/min).
Ritm:reprezinta cursivitatea, regularitatea pulsatiilor si a pauzelor dintre ele. Pauzele
dintre pulsații sunt egale – pulsul este aritmic.
Amplitudinea:determinată de cantitatea de sange existența in vase. Este mai mare
cu cat vasele sunt mai aproape de inima. La arterele simetrice volumul pulsului este
egal.
Tensiunea pulsului:determinată de gradul de contractie a inimii si de forta necesara
în comprimarea arterei pentru că unda pulsatila sa dispara.
Celeritate:viteza de ridicare si coborare a undei pulsatile.
plus tard – plus celer.
Coloratia tegumentelor:sunt calde, de culoare roz inclusiv extremitățile;
Tensiunea arteriala:presiune exercitată de sângele circulat asupra pereților
arteriali.
T A sistolica:T A maximă, se obține în timpul sistolei ventriculare;
T A diastolica:TA minima, se obține în timpul diastolei:
Tensiunea diferentiala reprezinta diferenta dintre T A maxima si T A minima.
Menținerea raportului între T A maxima si T A minima.
Tegumente modificate:
- tegumente reci, palide datorită irigării insuficiente a pielii;
- tegumente cianotice.
Modificări de frecvență a pulsului:
Tahicardie:creșterea frecvenței pulsului ( mai mare de 100-150 p/min)
Bradicardie:scaderea frecventei pulsului ( mai mica de 40-60 p/min)
Modificări de volum ale pulsului:
- Puls filiform:puls cu volum foarte redus, abia perceput;
- Puls asimetric:volum diferit al pulsului la arterele simetrice.
Modificări de ritm ale pulsului:
- Puls aritmic:cu pauze inegale între pulsații;
- Puls dicrot:se percep 2 pulsații, una puternica și alta slabă urmată de pauza.
Modificări ale tensiuni arteriale:
- Hiper T A:creșterea T A peste valori normale;
- Hipo T A:scaderea T A sub valori normale;
- Modificări ale T A diferențiale = variațiile T A maxime și T A minime nu se fac
paralel;
- T A diferă la segmente simetrice (brat stang, braț drept).
Hipoxemie:scăderea cantității de Oxigen din sange;
Hipoxie:scăderea cantității de Oxigen din țesuturi.
HOMEOTERMIE:Temperatura corpului se menține constanta datorită echilibrului
dintre termogeneza si termoliza.
Termogeneza:funcția organismului de a produce de caldura. În termogeneză
intervin procesele biochimice, caldura fiind rezultatul proceselor oxidative din organism, mai
ales prin activitate musculară și glandulara.
Termoliza:proces fiziologic complex prin care organismul pierde surplusul de
căldura. În termoliză intervin mecanismele fizice, caldura pierzandu-se prin plamani (aerul
expirat), prin rinichi (urina eliminată), prin piele (transpiratie) si prin rect (fecale eliminate).
Termoliza se realizeaza prin:
Evaporare:pierderea caldurii datorita eliminarii transpiratiei si evaporarii ei prin
piele.
Ex.: Respirația antrenează o pierdere de căldură, iar de aici rezulta răcirea corpului;
Respirație = transpirație ușoară.
Radiație:pierderea caldurii sub formă de unde electromagnetice atunci când
temperatura mediului înconjurător este mai mica decat temperatura corpului;
Conducție:pierderea căldurii prin contactul direct al corpului cu obiecte reci (bai reci,
comprese reci, cuburi de gheata);
Convecție:pierderea caldurii printr-o circulatie de aer in jurul corpului (evantai,
ventilatoare, vânt rece).
Hipertemia:constă în creșterea temperaturii corporale peste limita normală. Poate
constitui un mecanism de apărare a organismului, deoarece în momentul invaziei
microbiene,determină producerea de anticorpi printr-o creștere a metabolismului.
Subfebrilitatea:menținerea temperaturii corporale între 37 - 38°C;
Febră moderată:menținerea temperaturii corporale între 38 - 39°C;
Febră ridicată:menținerea temperaturii corporale între 39 – 41°C;
Hiperpirexie:menținerea temperaturii corporale peste 41 - 42°C;
Frisoane:contracții musculare puternice;
Piele rosie, caldă, umedă:pielea la început este palidă, apoi roșie, caldă și transpirata;
Piloerectie:piele de găină, resimțită după senzația de frig;
Sindrom febril (febră):manifestarea org ca răspuns de apărare față de procesele infecțioase.
Curbatură:durere musculară însoțită de o stare de epuizare apărută în urma unei
viroze, gripe sau după un efort mare;
Oligurie:scaderea cantitatii de urina pe 24h sub 800 ml;
Hipovolemie:scăderea cantității de lichid circulant;
Erupții cutanate: macule, papule, vezicule (întâlnite în bolile infecțioase).
Febră continuă:menținerea temperaturii corporale în perioada de stare a bolii peste
37°C cu diferente sub 1°C între valorile înregistrate dimineața și seara.
Febră intermitentă:diferente de cateva grade între valorile înregistrate dimineața și
seara tot în perioada de stare a bolii, cele mai mici valori scăzând sub 37°C;
Febră remitentă:diferență de câteva grade între valorile înregistrate dimineața și
seara în perioada de stare a bolii, cele mai mici valori nu scad sub 37°C;
Febră recurentă:perioade febrile de 4– 6 zile ce alternează cu perioade de
afebrilitate de 4-6 zile, trecerile facându-se brusc;
Febră ondulantă:perioade febrile ce alternează cu perioade de afebrilitate, trecerile
făcându-se lent.
Hipotermia:reprezinta scaderea temperaturii corporale sub limite normale.
Este mai puțin nocivă decât hipertermia. Este cauzată de dezechilibru dintre
termogeneză și termoliză.
Degeraturi:leziuni de necroza la nivelul pielii determinate de temperaturi scăzute;

Postură adecvată:este funcția corpului omenesc bazată pe acțiunea sinergică și

coordonată a elementelor aparatului locomotor și a sistemului nervos cu ajutorul cărora își
menține stabilitatea, echilibrul și raporturi constant între corp și mediu și între diferitele
segmente ale corpului.
ORTOSTATISM:poziția în picioare cu partea superioară a corpului cat mai dreaptă;
- Corpul trebuie sa fie înălțat și drept;
- Umerii nu trebuie sa atarne, deoarece cutia toracica in acest mod nu favorizeaza
respirația;
- Brațele pe lângă corp, șoldurile și gambele drepte;
- Genunchii bine întinsă, tălpile picioarelor stau paralele și ușor îndepărtate una de
cealaltă.
SEZAND:
- Spatele trebuie sa fie drept, chiar dacă nu este rezemat;
- Umerii mentinuti drept;
- Brațele sprijinite;
- Coapsele și gambele formează un unghi drept;
- Poziția sezand optimă este realizata atunci cand corpul se poate decontracta în mod real,
iar greutatea corpului este funcțional repartizata pentru a nu incarca peste normal
coloana vertebrală.
SEMISEZAND:
- culcat pe spate , toracele formează un unghi de 30-45 grade cu linia orizontală
CLINOSTATISM sau poziția DECUBIT sau poziția culcat:în aceasta pozitie pot fi
adoptate următoarele poziții:
a) decubit dorsal = culcat pe spate
b) decubit ventral = culcat pe burta
c) decubit lateral stang = culcat pe partea stanga
d) decubit lateral drept = culcat pe partea dreapta
ABDUCTIE:mișcarea de îndepărtare unui seg de corp fata de axul median al corpului.
ADDUCTIE:mișcarea de apropiere a unui segment de corp fata de axul median al
corpului;
FLEXIE și EXTENSIE:mișcarea de apropiere sau depărtare a doua segmente de
corp apropiate.
PRONAȚIE:mișcarea de rotație a mainii cu fata palmara ( palma ) in jos;
SUPINAȚIE:mișcarea de rotație a mainii cu fata palmara ( palma ) in sus;
CIRCUMDUCȚIE:mișcarea complexă care totalizeaza flexia, extensia, abductia și le
asociază cu turatia.
Exercițiile fizice:activități fizice efectuate cu scopul de a îmbunătăți randamentul muscular
și circulația.
Tipuri de exerciții:
- active:execuția este efectuata de către pacient;
- pasive:execuția este efectuata de către o alta persoana
- autopasive:execuția este efectuata de către pacient și operator;
- exerciții izometrice:care mențin aceleași dimensiuni pentru lungimea mușchiului, dar
crește tensiunea musculară/ contractia muschilor pentru mentinerea pozitiei gatului;
- exerciții de rezistență:care au drept scop creșterea tonusului muscular;
- exerciții izotonice:marirea muschiului diferă și tensiunea este constanta.
Imobilitatea:reprezintă o diminuare sau o restricție a mișcării, fiind recomandată,
adesea, ca metoda terapeutica sau poate fi cauzata de traumatisme și boli organice sau
funcționale
PAREZA:diminuarea tonusului musc și reducerea drastică a mișcărilor la acest nivel;
PARALIZIA:absența totală a mișcării , tonus muscular 0;
MONOPAREZA sau MONOPLEGIE: interesează un membru;
HEMIPAREZA sau HEMIPLEGIE:interesează jumătate de corp;
PARAPAREZA sau PARAPLEGIE:sunt interesate membrele inferioare;
TETRAPAREZA sau TETRAPLEGIE:sunt interesate toate cele 4 membre;
Contractura musculară:reprezintă contracția involuntară și permanentă a unuia sau
mai multor mușchi care determină o poziție inadecvată.
Crampă musculară:este o contracție spasmodică involuntară și dureroasă a unuia
sau mai multor mușchi cauzată de o poziție incomodă , de compresiunea unui nerv,
sau de deficitul de calciu. (de scurta durata ).
Atonie musculară:absența totală a tonusului muscular;
Hipotonie musculară:diminuarea tonusului muscular;
Atrofie musculară:absența volumului muscular și a tonusului muscular
Hipotrofie musculară:scaderea volumului muscular și a tonusului muscular
Anchiloza:imposibilitatea mișcării unei articulații;
Râs sardonic:(apare in tetanos):contractia muschilor masticatori determina
trismusul și rasul sardonic.
Escare:leziune tegumentară care apare datorită interpunerii tegumentului între 2
planuri dure (pat și os). sau = distrugeri tisulare ca urmare a unui deficit de nutritie
locală , de obicei prin leziuni vasculare sau prin compresiune continua.
Hiperactivitatea:consta în creșterea ritmului mișcărilor și a activităților individului ,
determinată de instabilitatea emoțională și de pierderea ideilor .
Spasme:contractia involuntara a unuia sau mai multor muschi;
Ticuri:mișcări necoordonate, involuntare, convulsive ale ochilor, ale gurii, ale unui
brat sau ale unui picior
Euforie:stare de buna dispoziție nejustificată;
AUTOAGRESIVITATE:se lovește pe el;
HETEROAGRESIVITATE:îi lovește pe alții;
AKINEZIE:absența mișcărilor voluntare, lipsa sau diminuarea mișcărilor normale;
ATAXIE:tulburări de coordonare ale mișcărilor active voluntare;
Tremurături:secuse repetate, involuntare a unei părți a corpului (mana, cap) sau
ale întregului corp;
Convulsii:contracții repetate, involuntare ale unui muschi, urmate de relaxare;
Postura inadecvată:reprezintă orice poziție anatomica care nu respecta principiile
poziției anatomice a corpului și care predispune individual la diferite deformări.
Oboseala musculara:scaderea temporara a capacitatii functionale a muschilor
datorită activității excesive ,prelungite;
CIFOZĂ:deformarea coloanei vertebrale la diferite nivele cu convexitatea în afara
LORDOZĂ = SCOLIOZĂ:deformarea coloanei vertebrale la diferite nivele
cu concavitatea în fața area laterala a coloanei vertebrale la orice nivel al ei .
GENU VALGUM:genunchii sunt apropiati , iar picioarele depărtate;
GENU VARUM:genunchii sunt indepartati și picioarele apropiate
PICIOR ECVIN:sprijinit pe degete
PICIOR TALUS:sprijinit pe calcai
PICIOR VARUS:sprijinit pe partea externă
PICIOR VALGUS:sprijinit pe partea internă
PICIOR PLAT:bolta plantara prabusita
LUXAȚIE:ieșirea capului femural din articulatia coxofemurala.
Pozitia ginecologica:pacienta sta pe spate cu genunchii flectati, depărtați, coapsele
flectate pe abdomen;
Poziția genupectorala:pieptul pe un plan orizontal, pacientul sprijinindu-se pe
genunchi, utilizata la rectoscopie, tuseu rectal;
Trendelenburg:trunchiul, membrele inferioare mai sus decat capul (poziția asigura
circulatia sangelui la creier);
OPISTOTONUS:sprijin pe calcaie si extremitatea cefalica, corpul fiind în extensie (în
tetanos )
PLEUROSTOTONUS:sprijin pe marginea laterala a plantei și umăr, corpul fiind în
extensie
Poziția “COCOȘ de PUȘCĂ”:capul în hiperflexie , iar membrele inferioare flectate pe
coapse , iar coapsele pe abdomen;( ÎN MENINGITĂ)
Semisezand în pat:pacientul cu dispnee;
Decubit ventral:poziție adecvată cand pacientul nu-si poate schimba singur
poziția.
TORTICOLIS ( gât intepenit ):înclinarea capului într-o parte datorită contracturii
musculaturii gâtului .
Batatura( clavus ):hipercheratoză ușor reliefată , netedă, care apare datorită
suprasolicitării mecanice.
Caşexie:slăbire extremă care apare în faza terminală a unor boli cronice sau în caz de
malnutriţie, subnutriţie.
Anorexie:diminuarea sau lipsa poftei de mâncare;
Disfagia:dificultate de a înghiţi;
Limbă saburală:limbă încărcată cu un depozit alb- galben;
Glosită:inflamatia limbii;
Malnutriţie:stare de nutriţie nesatisfăcătoare, rezultată din subalimentaţie, alimentaţie
dezechilibrată sau asimilare incompletă caşexie.
Regurgitaţie:intoarcerea alimentelor din stomac sau esofag în gură, fără greaţă sau efort;
Aerofagie:înghiţire de aer, care se acumulează în stomac; apare mai ales la persoanele care
înghit saliva fără alimente, la persoanele nervoase.
Pirozis:senzaţie de arsură retrosternală, asociată cu un gust acru;
Polifagia:nevoia exagerată de a mânca cu absenţa sentimentului de saţietate;
Bulimia:senzaţia exagerată de foame: mănâncă fără control (apare în nevroze şi
psihoze).

MICTIUNE:emisiune de urina, actul fiziologic conștient de eliminare a urinei.

DIUREZA:cantitatea de urina eliminată din organism in 24h.
Ischiurie:retentia urinara, incapacitatea vezicii urinare de a-si goli conținutul;
Incontinenta urinara:emisie involuntara.
Poliurie:reprezinta eliminarea unei cantitati de urina mai mare de 2500 ml/zi
- poate fi: trecătoare, durabilă sau permanentă.
Oliguria:reprezinta elminarea unei cantitati de urina sub 500-800 ml/zi
- Poate fi determinate de cauze renale sau extrarenale;-
Anuria:reprezinta lipsa urinei in vezica (suprmarea secretiei urinare – afectarea foarte grava
a pacientului; trebuie anuntat de urgenta medical.
Polakiuria:reprezinta o senzatie de mictiune foarte frecventa;
- Cantitatea de urina emisă este foarte mica.
Disuria:reprezinta eliminarea urinei cu durere si mare efort;
Piurie:reprezinta prezenta puroiului in urina.
NICTURIE:mictiuni mai frecvente noaptea;– reprezinta inversarea raportului dintre numărul
mictiunilor și cantitatea de urina emisă în timpul zilei fata de cea emisă în cursul nopții.
HEMATURIA:prezenta sangelui în urina;
ALBUMINURIE:prezenta proteinelor din urina;
GLICOZURIE:prezenta glucozei in urina;
HIPERSTENURIE:urina foarte concentrată (densitate mare);
HIPOSTENURIE:urina foarte diluata (densitate mica);
IZOSTENURIE:densitate urinara scăzută, constanta;– reprezinta urina cu densitate mica ce
se menține în permanență la aceleași valori indiferent de regim.
Incontinenta urinara:emisii de urina involuntare și inconstiente;
ENUREZIS:emisie de urina involuntara și inconstienta, noaptea, intalnita mai frecvent la
copii cu tulburări nevrotice după varsta de 3 ani;
DEFECATIE:eliminarea materiilor fecale prin anus.
Tenesmele:senzația de defecare însoțită de arsura si tensiune dureroasa;
Diareea: tranzit intestinal accelerat (eliminarea mai multor scaune moi/lichide în 24h);
Constipatia:eliminarea intarziata a scaunelor la 3-4 zile;
Ileus:lipsa completa a eliminarii fecalelor si gazelor;
Flatulenta:eliminarea frecventa de gaze.
Incontinenta de materii fecale:emisie de materii fecale involuntar și inconștient;
DIAREEA:= tranzit intestinal accelerat, cu scaune frecvente apoase sau moi provoacă
diareea. Cand numărul scaunelor este prea mare, au loc pierderi importante de apă și
electroliți -un dezechilibru hidroelectrolitic și starea de diaree se prelungește.
Crampe:contractii dureroase, involuntare și pasagere ale muschilor abdominali;
Colica:durere cauzate de mișcări peristaltice exagerate;
CONSTIPATIA:este caracterizată prin frecvență scăzută a scaunelor, 1 la 2-4 zile sau mai
rare, uneori chiar cu un ritm regulat,dar la interval mai mari decat cele fiziologice.
Meteorism:acumulare de gaze in intestine datorat absorbtiei lor insuficiente, producerii în
cantități exagerate în urma unei alimentatii bogate in celuloza sau în urma aerofobiei.
Flatulenta:eliminarea frecventa a gazelor din intestin.
Tenesme:senzatie dureroasa de defecare, fara eliminare de materii fecale;
Fecalom:acumulare de materii fecale în rect;
DIAFOREZA:transpiratie în cantitate abundentă.
EXPECTORATIA:reprezinta eliminarea sputei din caile respiratorii.
SPUTA:reprezinta secretia eliminată de la nivelul arborelui bronsic după un acces de tuse.
HEMOPTIZIE= expectoratie sanguinolenta, spumata, aerate.
VOMICA:eliminarea unei cantități masive de puroi sau exudat – abces pulmonar, chist
hidatic.
VARSATURILE:reprezinta evacuarea prin cavitatea bucala a continutului stomacal.
HEMATEMEZA:varsatura cu sange.
MENSTRA:- reprezinta evacuarea prin cavitatea bucală a conținutului stomacal și dispare la
menopauza si în timpul sarcinii.
Amenoreea:lipsa menstruației.
Dismenoreea:durerea care apare înaintea și în timpul menstruatiei;
Metroragia:hemoragie care apare intre 2 menstre successive, neregulate si aciclice;
Menoragia:hemoragie menstruala prelungită;
Oligomenoreea:intervale lungi între menstre;
Polimenoreea:interval scurte între menstre;
Hipomenoreea:cantitate scăzută;
Hipermenoreea:cantitate crescută.
LEUCOREE patologica:atunci cand secretia devine abundenta si se exteriorizează sub
forma unei scurgeri iritante în cantități variate.
HIDROREE:secretie vaginala abundenta 200-400 ml;
Eritem:pata congestiva datorită vasodilatației (roseate);
Excoriatii:zgarieturi; pierdere de substanță superficială apărute în urma unor
traumatisme (frecvent după prurit – mancarime);
Cruste:leziune elementara secundara datorata uscarii unei serozitati provenite dintr-o
ulceratie (vezicula, flictena). Se prezinta c amici depozite de fibrin provenita din
plasma sangvina;
Vezicule:ridicaturi ale epidermului (basici) rotunde, de dimensiuni mici pline cu
lichid clar, însoțite de prurit și durere de cele mai multe ori;
Pustule: abces minuscule la suprafața tegumentului, localizat la rădăcina firului de
par și constituind leziunile de foliculita (cosuri). Acestea pot fi primitive sau secundare
prin infectarea veziculelor care se pustuleaza;
Papule:leziuni caracterizate printr-o ridicatura circumscrisă și solidă la suprafața
pielii;
Fisuri:întreruperi liniare ale continuității tegumentului;
Descuamatie:desprinderea celulelor cornoase, superficială, din epiderma;
Acnee:pustula determinată de un agent patogen specific;
Furuncule: infectie specifica foliculului polisebaceu, produsa de stafilococul auriu;
Intertrigo:micoza cutanata situate la nivelul plicilor și interdigital, caracterizată prin
eritem pruriginos, apoi decolorarea epidermica, secretie si depozit albicios prin
macerarea epidermei cornoase, cu fisurarea fundului pliului;
Vitiligo:leuco-melano-dermie de natura neuroendocrina, caracterizată prin pete
acromice, marginita de o zona hiperpigmentata;
Ulceratii:pierdere de substanță rezultand dintr-un proces patologic ce actioneaza
asupra pielii; ulceratia poate fi superficială (eroziune) sau profundă (exulceratie sau
ulceratie propriu-zisa);
Edeme:acumulare de lichid seros în țesuturi;
Varice:dilatari permanente ale venelor superficiale, însoțită de insuficienta
valvulelor peretelui venos. Sensul circulatiei sangvine este inversat în ortostatism;
Hemoroizi:afectiuni ale plexurilor venoase anale și din partea terminala a rectului,
constand in dilatarea acestor vene, cu apariția de procese inflamatorii și trombotice;
Ulcere varicoase:erodare a tesuturilor pe teren varicose;
Alopecie:lipsa parțială sau totala a părului.
Insomnia:dificultatea de a dormi sau de a te odihni dormind.
Pavor nocturn:stare de spaimă intensă , care apare în timpul somnului, mai frecvent la
copii;
Hipersomnie:ore excesive de somn, prelungirea duratei şi intensificarea profunzimii
somnului. De cele mai multe ori, hipersomnia se întâlneşte în patologie.
Somnolenţa (accese de somn diurn):aţipiri; pacientul aude cuvintele rostite tare, poate
răspunde cu oarecare brutalitate, laconic.
Letargia:hipersomnie continuă, mai profundă; poate fi trezit pentru scurtă vreme prin excitaţii
violențe, păstrând un grad de obnubilare şi torpoare intelectuală. Poate dura ore, zile, luni
Narcolepsia:supranumită şi sindrom narcoleptic se consideră că ar fi o tulburare nevrotică şi
se manifestă prin perioade scurte de adormire, de câteva ori pe zi, imposibil de învins.
Aceste „accese de somn” apar brusc, în plină activitate şi sunt cauzate se pare, de alterarea
somnului.
Catalepsia:este o stare de prăbuşire a tonusului muscular, de obicei în timpul emoţiilor, fără
pierderea stării de conştienţă. Bolnavul este spectator conştient la atacul paralitic.
Apneea de somn:fenomen de oprire a respirației in timpul somnului. Apneea centrală are
originea în centrii respiratori de la nivelul trunchiului cerebral. Apneea obstructivă apare atât
pe perioada somnului paradoxal, cât şi a somnului cu unde lente.
Enurezisul nocturn poate fi considerat un tic neurovegetativ.
Atunci când pacientul se află sub tratament cu diverse droguri care induc starea de somn, se
modifică organizarea somnului, dar şi ritmul circadian veghe-somn.