Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eupneea:respiratia normala;
Amplitudinea:este dată de volumul de aer care pătrunde și se elimina din plamani la
fiecare respirație. Din acest punct de vedere, respirația poate fi: profundă sau
superficială.
Ritmul:pauzele egale între respirații. Respiratia este ritmica.
Zgomotele respiratorii:normal, respirația este linistita. În timpul somnului poate
deveni mai zgomotoasa (sforait);
Simetria miscarilor respiratorii:ambele hemitorace prezinta aceeasi miscare de
ridicare si coborare în timpul respiratiei si expiratiei;
Tipul de respirație. Sunt 3 tipuri de respirație:
- Costal superior – întâlnit la femei prin ridicarea părții superioare a cutiei toracice,
datorate maririi diametrului anteroposterior în timpul respiratiei;
- Costal inferior – intalnita la barbati prin marirea diametrului lateral al cutiei toracice;
- Abdominal – intalnita la copii și vârstnici prin mărirea diametrului vertical al cutiei
toracice.
Mucozitati:mucoasa respiratorie este umeda, secretii reduse, transpiratii dense.
Tusea:reprezinta o expiratie fortata prin care se elimina secretiile din căile
respiratorii. Este un fenomen de protectie al organismului.
Alterarea vocii:poate fi cauzata de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii
superioare (nas, faringe, laringe), dar și de prezenta alergenilor din mediul
înconjurător
Disfonie:tulburare a emisiunii vocale care interesează înălțimea, intensitatea și
timbrul vocii. Se poate manifesta sub forma de: raguseala, voce stinsa, voce aspră.
Afonie:imposibilitatea de a vorbi;
Senzatie de sufocare:lipsa de aer;
Sughitul:poate fi intalnit in afectiuni respiratorii ca: pleurezii, tumori pulmonare.
Sughitul este o inspirație forțată, contractie spasmodica, involuntara a diafragmei însoțită
de o contractie a glotei cu vibrația corzilor vocale cu emiterea unui sunet gutural. Apare
datorita excitarii nervului frenic.
Alterarea respiratiei prin dispnee:respiratie grea, anevoioasa; dificultate in
respirație tradusă de pacient ca „sete de aer”. Întotdeauna dispneea este însoțită de
anxietate.
Anxietatea.
Ortopneea:poziția forțată cu brațele atârnând pe langa corp, bolnavul stand in
poziție șezând la marginea patului, capul în hiperextensie;
Apnee:oprirea respiratiei;
Bradipnee:reducerea frecvenței respiratorii;
Tahipnee:creșterea frecvenței respiratorii;
Amplitudine modificata:respiratie superficiala sau profunda;
Hiperventilatie:pătrunderea unei cantități mai mare de aer în plămâni;
Hipoventilatie:pătrunderea unei cantități mai mici de aer în plămâni;
Tusea:o expirație forțată ce permite degajarea căilor respiratorii superioare de
secretiile acumulate.
Tipuri de tuse:
- Uscata, iritativa;
- Umeda (productiva);
- Chintoasa;
- Bitonala;
- Latratoare;
- Surdă (afectiuni laringiene);
- Emetizanta;
- Matinală;
- Vesperala (noaptea);
- De postura;
- Seacă;
Hemoptizie:hemoragie exteriorizata prin cavitatea bucală, sangele provenind de
la nivelul căilor respiratorii (plamani); hemoragie spumoasă.
Mucozitati (sputa):amestec de secretii din arborele traheobronsic formate din
mucus, puroi, celule descuamate +- sange (sputa hemoptoica);
Dispnee Cheyne-stokes:respirație caracterizată prin alternanța și periodicitatea
dintre polipnee si apnee (accese vasculare cerebrale, tumori cerebrale, uremii);
● Polipnee:frecvență foarte foarte ridicată de a respira peste 40 de resp/min
- respiratie din ce in ce mai frecvent ajunsa la un grad maxim dupa care frecventa scade
treptat și este urmată de o perioada de apnee apoi ciclul se reia.
● Dispnee Kusmaul:reprezinta o respiratie in 4 timpi: inspirație, pauza, expiratie,
pauza, apoi ciclul se reia (coma diabetica, hipertensiunea intracraniana);
● Dispnee Biot:ciclurile de respirație sunt intrerupte de apnee cu durata între 10-12
sec.
- Reprezinta respiratia agonica, constituind stadiul preletal. O intalnim în stari
comatoare, meningita.
● Dispneea Bauchut:ciclurile de respirație sunt inversate, inspirația prelungindu-se,
iar expiratia devine mai mica – bronhopneumonii;
● Dispneea de efort:în timpul efortului prin perturbarea circulatiei pulmonare;
determina insuficienta cardiaca și procese pleuropulmonare;
● Dispneea permanentă:o respirație permanentă determinată de insuficienta cardiaca
avansată, pneumotorax;
● Dispneea pneumotorax (de decubit) pacientul nu poate sta culcat fiind obligat sa
adopte poziția sezand;
● Dispneea paroxistică:reprezentată prin accese respiratorii repetate
Ziua,matinală:(astmul bronsic)
Vesperala (în timpul nopții):insuficientă ventriculara stanga, astm cardiac, EPA
(edem pulmonar acut)
Zgomotele respiratiei:sunt de diferite tipuri
- Romflante;
- Sibilante;
- Crepitante.
Cianoza:tegumente vinete la nivel extern (nas, buze, lobul urechii, unghii)
Durerea toracica:se poate prezenta sub forme de:
- Junghi toracic (pleurezii, pneumonii, pleurite)
- Durere vie:durere atroce, violenta care previne imobilizarea cutiei toracice și
oprirea respiratiei (embolie pulmonara, pneumotorax spontan);
- Durere prin compresiune:compresiunea punctului dureros produce accentuarea
durerilor;
- Durere prin iradiere:cauzată de o pleurita diafragmatica cu localizarea în umărul
drept;
- Durere amplificată:durere care la mișcarea respiratorie se amplifica în intensitate
(fracturi costale)
Obstructia cailor respiratorii:poate fi produsă de procesele inflamatorii ale
căilor respiratorii, dar și de prezenta unor corpi străini, patrunsi accidental în căile
respiratorii (la copii) că și deformări ale nasului.
Respiratia dificila pe nas:bolnavul respiră pe gura;
Secretii abundente nazale:mucoase, purulente, sanguinolente care împiedica
respirația;
Epistaxis: hemoragie nazala;
Deformări ale nasului:deviatie de sept, traumatisme;
Stranut:expirație forțată;
Aspirație pe nas;
Tuse cu caracter de tuse:uscata sau umeda, persistentă;
Cornaj:zgomot inspirator cu caracter de suieratura auzibil de la distanță;
Tiraj:depresiune inspiratorie a părților moi ale toracelui suprasternal, epigastru,
intercostal;
Pulsul – reprezinta expansiunea ritmica a sangelui arterial care se comprima pe un
plan osos si este sincrona cu sistola ventriculară.
Frecventa:reprezintă nr de pulsații pe min (p/min).
Ritm:reprezinta cursivitatea, regularitatea pulsatiilor si a pauzelor dintre ele. Pauzele
dintre pulsații sunt egale – pulsul este aritmic.
Amplitudinea:determinată de cantitatea de sange existența in vase. Este mai mare
cu cat vasele sunt mai aproape de inima. La arterele simetrice volumul pulsului este
egal.
Tensiunea pulsului:determinată de gradul de contractie a inimii si de forta necesara
în comprimarea arterei pentru că unda pulsatila sa dispara.
Celeritate:viteza de ridicare si coborare a undei pulsatile.
plus tard – plus celer.
Coloratia tegumentelor:sunt calde, de culoare roz inclusiv extremitățile;
Tensiunea arteriala:presiune exercitată de sângele circulat asupra pereților
arteriali.
T A sistolica:T A maximă, se obține în timpul sistolei ventriculare;
T A diastolica:TA minima, se obține în timpul diastolei:
Tensiunea diferentiala reprezinta diferenta dintre T A maxima si T A minima.
Menținerea raportului între T A maxima si T A minima.
Tegumente modificate:
- tegumente reci, palide datorită irigării insuficiente a pielii;
- tegumente cianotice.
Modificări de frecvență a pulsului:
Tahicardie:creșterea frecvenței pulsului ( mai mare de 100-150 p/min)
Bradicardie:scaderea frecventei pulsului ( mai mica de 40-60 p/min)
Modificări de volum ale pulsului:
- Puls filiform:puls cu volum foarte redus, abia perceput;
- Puls asimetric:volum diferit al pulsului la arterele simetrice.
Modificări de ritm ale pulsului:
- Puls aritmic:cu pauze inegale între pulsații;
- Puls dicrot:se percep 2 pulsații, una puternica și alta slabă urmată de pauza.
Modificări ale tensiuni arteriale:
- Hiper T A:creșterea T A peste valori normale;
- Hipo T A:scaderea T A sub valori normale;
- Modificări ale T A diferențiale = variațiile T A maxime și T A minime nu se fac
paralel;
- T A diferă la segmente simetrice (brat stang, braț drept).
Hipoxemie:scăderea cantității de Oxigen din sange;
Hipoxie:scăderea cantității de Oxigen din țesuturi.
HOMEOTERMIE:Temperatura corpului se menține constanta datorită echilibrului
dintre termogeneza si termoliza.
Termogeneza:funcția organismului de a produce de caldura. În termogeneză
intervin procesele biochimice, caldura fiind rezultatul proceselor oxidative din organism, mai
ales prin activitate musculară și glandulara.
Termoliza:proces fiziologic complex prin care organismul pierde surplusul de
căldura. În termoliză intervin mecanismele fizice, caldura pierzandu-se prin plamani (aerul
expirat), prin rinichi (urina eliminată), prin piele (transpiratie) si prin rect (fecale eliminate).
Termoliza se realizeaza prin:
Evaporare:pierderea caldurii datorita eliminarii transpiratiei si evaporarii ei prin
piele.
Ex.: Respirația antrenează o pierdere de căldură, iar de aici rezulta răcirea corpului;
Respirație = transpirație ușoară.
Radiație:pierderea caldurii sub formă de unde electromagnetice atunci când
temperatura mediului înconjurător este mai mica decat temperatura corpului;
Conducție:pierderea căldurii prin contactul direct al corpului cu obiecte reci (bai reci,
comprese reci, cuburi de gheata);
Convecție:pierderea caldurii printr-o circulatie de aer in jurul corpului (evantai,
ventilatoare, vânt rece).
Hipertemia:constă în creșterea temperaturii corporale peste limita normală. Poate
constitui un mecanism de apărare a organismului, deoarece în momentul invaziei
microbiene,determină producerea de anticorpi printr-o creștere a metabolismului.
Subfebrilitatea:menținerea temperaturii corporale între 37 - 38°C;
Febră moderată:menținerea temperaturii corporale între 38 - 39°C;
Febră ridicată:menținerea temperaturii corporale între 39 – 41°C;
Hiperpirexie:menținerea temperaturii corporale peste 41 - 42°C;
Frisoane:contracții musculare puternice;
Piele rosie, caldă, umedă:pielea la început este palidă, apoi roșie, caldă și transpirata;
Piloerectie:piele de găină, resimțită după senzația de frig;
Sindrom febril (febră):manifestarea org ca răspuns de apărare față de procesele infecțioase.
Curbatură:durere musculară însoțită de o stare de epuizare apărută în urma unei
viroze, gripe sau după un efort mare;
Oligurie:scaderea cantitatii de urina pe 24h sub 800 ml;
Hipovolemie:scăderea cantității de lichid circulant;
Erupții cutanate: macule, papule, vezicule (întâlnite în bolile infecțioase).
Febră continuă:menținerea temperaturii corporale în perioada de stare a bolii peste
37°C cu diferente sub 1°C între valorile înregistrate dimineața și seara.
Febră intermitentă:diferente de cateva grade între valorile înregistrate dimineața și
seara tot în perioada de stare a bolii, cele mai mici valori scăzând sub 37°C;
Febră remitentă:diferență de câteva grade între valorile înregistrate dimineața și
seara în perioada de stare a bolii, cele mai mici valori nu scad sub 37°C;
Febră recurentă:perioade febrile de 4– 6 zile ce alternează cu perioade de
afebrilitate de 4-6 zile, trecerile facându-se brusc;
Febră ondulantă:perioade febrile ce alternează cu perioade de afebrilitate, trecerile
făcându-se lent.
Hipotermia:reprezinta scaderea temperaturii corporale sub limite normale.
Este mai puțin nocivă decât hipertermia. Este cauzată de dezechilibru dintre
termogeneză și termoliză.
Degeraturi:leziuni de necroza la nivelul pielii determinate de temperaturi scăzute;