SUBIECTE TIB LABORATOR AN 2 SEMESTRUL 1

• 1.Injectarea intramusculara de Moldamin 1000000 U.I la adult

Cate ceva despre:

MOLDAMIN, 1 flacon contine 1.200.000 UI, flacon injectabil
Moldaminul este o forma de penicilina depozit pentru administrare parenterala.

Mod de actiune
Moldaminul are un spectru de activitate anti-microbiana asemanator celui dat
de sarea de potasiu a penicilinei G cristalizata. Datorita solubilitatii sale scazute (0,02%) administrarea
Moldaminului asigura: O resorbtie lenta si prelungita dar utila timp de mai multe zile, proprietati care-i
confera calitatea de penicilina depozit. Aceasta penicilinemie prelungita nu este insa destul de crescuta ceea
ce il face indicat in special in infectii cu germeni foarte sensibili si constant sensibili la penicilina: streptococ
beta-hemolitic si Treponema Palidum.

Tehnica de administrare
Administrarea Moldaminului se face numai la indicatia si sub supravegherea medicului.
Modul de preparare a suspensiei apoase: se agita flaconul pentru a dispersa bine pulberea. Se sterge cu alcool
dopul flaconului si se perforeaza foarte incet cu un ac de seringa sterilizat, lasand aerul sa patrunda in flacon.
Cu un alt ac, de asemenea sterilizat, adaptat la o seringa sterilizata, se extrag 5 ml dintr-o fiola de apa distilata
si se introduc in flacon. Se desface apoi seringa de ac, ambele ace ramanand in dop. Se agita puternic flaconul,
pentru omogenizarea suspensiei. Se adapteaza seringa la acul (10x10 mm) cu care se face injectia, se introduc
6 cm3. de aer, se rastoarna flaconul si se aspira suspensia.

Alt mod de preparare:

Se introduc in fiola 3-4 ml solutie izotona de clorura de sodiu sterila sau apa distilata, se agita puternic si se
obtine o suspensie care se injecteaza cu ajutorul unui ac gros profund intramuscular pentru a evita reactiile
locale.

Reactii adverse
Chiar daca injectiile se fac corect, profund si strict intramuscular, pot aparea unele reactii proprii acestei forme
de penicilina. Incidente: durerea la locul injectarii este de obicei moderata si dispare in cateva ore. Febra nu
este exceptionala, insotind obisnuit reactiile dureroase prelungite; ea dispare dupa
cel mult 24 de ore. In caz de reaparitie a febrei la injectiile urmatoare se va reduce doza la 600000 UI,
scurtandu-se intervalul de timp dintre injectii. Daca reactia febrila persista se impune sa se treaca la Penicilina
V. Mai pot aparea:
eruptii de intensitate mica, urticarie, edem angioneurotic discret si trecator (rar).
Accidente: extrem de rare. Hemoragii si necroze loco-regionale, indeosebi la copii intre 3 si 7 ani mai ales in
cursul profilaxiei reumatismului Bouillaud, generate uneori de injectarea intravasculara. Soc anafilactic brutal,
tulburari de ritm cardiac, semne de ischemie - leziune coronariana - la copiii si adolescentii
cu cardiopatii reumatice grave si in cursul profilaxiei reumatismului Bouillaud.
Edem angio-neurotic sever, un sindrom asemanator bolii serului.

Ceea ce trebuie retinut despre Moldamin este ca acul trebuie schimbat: cu un ac se trage in seringa, cu altul se
injecteaza, altfel e o mare probabilitate sa precipite pe ac (adica sa il infunde).
Daca il injectezi lent se infunda acul si trebuie schimbat, deci trebuie sa suporti o noua intepatura.
Alte probleme sunt: necesitatea de a fi facut strict im, riscul de barbotare, adica aparitia unor bule de aer ca la
spuma in seringa (de aceea solventul trebuie prelins pe interiorul peretilor flaconului de pudra si nu `stropit ca
la stropitoare`. Toate acestea, si inca altele, fac ca injectia cu Moldamin sa fie reputata ca dificila fata de alte
injectii intramusculare, preferabil fiind facuta de o asistenta calificata.
Nu se recomanda introducerea de xilina, care ar putea modifica cinetica Moldaminului (adica face in asa fel
incat efectul sa nu mai dureze minim o saptamana, ci mai putin).
De asemenea, amestecarea in seringa cu gluconatul de calciu e problematica.
Desigur, se poate folosi apa distilata ca solvent. Daca e vorba de Moldamin de 1.2 Mega UI, se folosesc cel
putin 4 ml si cel mult 10 ml de apa distilata. La mai putin de 4 ml e mai dureros, la mai mult de 10 ml nu se
recomanda nicio injectie intramusculara in general.

• Bandajarea bontului de amputatie

• 2. Efectuarea IDR la PPD-tuberculina purificata

= constă în introducerea medicamentului în derm.

Scop:
diagnostic: explorator - IDR la tuberculină, Casoni;
terapeutic: anesteziant (infiltraţia dermică cu novocaină, adrenalină), desensibilizarea în afecţiuni alergice ;
profilactic:vaccinare BCG
Avantaje: acţiune locală prelungită.
Dezavantaje: dureroasă,absorbţie redusă.

I: soluţii izotone, uşor resorbabile, cu densitate mică.

CI: soluţii hipotone.

Le: faţa antero-internă a antebraţului (testări,IDR, 1/3medie);faţa externă a braţului şi a coapsei(desensibilizări). regiunea
deltoidiană a braţului stang (vaccinare BCG).regiunea din jurul leziunii (în infiltraţiile anestezice)

Mn: materiale pentru administrarea parenterală + ace fine, cu vârful tăiat scurt.

Pp:psihică: explicarea necesităţii tehnicii; fizică: poziţie decubit dorsal, cu mâna în extensie/sezând

Tehnica:

➢ după tehnica generală a administrării parenterale

➢ se întinde şi se imobilizează tegumentul (după dezinfecţie) cu policele şi indexul sau degetul mediu al mâinii stângi;
➢ se introduce vârful acului în grosimea tegumentului tangenţial pe suprafaţa pielii, cu bizoul în sus, până dispare
complet orificiul;
➢ se injectează lent lichidul din seringă;
➢ trebuie să apară o papulă (aspect de coajă de portocală);
➢ se retrage brusc acul fără a tampona locul injecţiei.

IDR LA TUBERCULINĂ

✓ i.d.: 0,1ml PPD (purified protein derivative/tuberculină purificată) 1/3 medie a antebraţului stâng
✓ ! la controlarea soluţiei (valabilitate, calitate) şi la modul cum se realizează tehnica injecţiei - cu apariţia cojii de
portocală
✓ după 72 ore se măsoară diametrul maxim al zonei de induraţie
✓ peste 10mm reacţie pozitivă
✓ reacţia pozitivă = infecţie cu TBC, cu micobacterii saprofite, după vaccinare BCG
✓ reacţia negativă = vaccinări recente cu virusuri vii, boli infecţioase, virale, bacteriene, micotice concomitente, boli cu
scăderea imunităţii: neo, SIDA, tratament cu citostatice, corticoizi, malnutriţie

! Nu se aseptizează tegumentul cu alcool dacă se face intradermoreacţia la tuberculină/se dezinfectează şi se lasă să se

evapore alcoolul.

• Infasurarea cotului
 • 3. Aspirarea secretiilor nazo-faringiene.

- se va lubrifia capatul cateterului in apa si se va insera usor cateterul in nara pina in faringele posterior
- se va pre-oxigena pacientul intotdeauna si se va re-oxigena daca este necesar
- daca se intilneste o obstructie sau daca este declansat reflexul de tuse al pacientului, se va retrage cateterul
- se va aplica aspiratia si se va extrage usor cateterul folosind o miscare rotativa; se va aspira doar 5-10 secunde
odata, deoarece se aspira atit oxigen cit si secretii
- se va incuraja pacientul sa respire profund si sa tuseasca singur intre aspiratii
- se va curata cateterul prin aspirarea unei cantitati de apa
- se va repeta procedura si in cealalta nara.

• Bandajarea soldului
• 4.Oxigenoterapia prin cateter nazal

Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce în nară până în faringe, schimbându-se de la o nară
la alta.

oxigenul trebuie umidificat prin interpunerea unui barbotor

sonda trebuie scoasă o dată/zi, curăţată şi introdusă în cealaltă nară,

va fi mobilizată la fiecare 2-3 ore

permite alimentarea pacientului în timpul oxigenării (avantaj)

Tehnica: se dezobstruează căile aeriene .se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narină la tragus .se introduce
cateterul cu mişcări blânde paralel cu palatul osos şi perpendicular pe buza superioară .se fixează sonda cu
leucoplast

• Bandajarea mediusului
• 5. Administrarea fraxiparinei postoperator la adult.

Fraxiparina: seringi preumplute negradate (0,3-0,4 ml) sau gradate (0,6 -0,8 ml)

În cazul seringilor preumplute nu se elimină bula de aer şi se va menţine pliul cutanat.

Tratamentul se efectuează sub ctrl. clinic şi de laborator (parametrii coagulării). Poate asigura un efect prelungit
(dacă administrarea se face sub formă de pelete - implantate sub piele - efectul este şi mai îndelungat);introducerea
medicamentului în ţesutul conjunctiv subcutanat.Trebuie administrate cantităţi mici de substanţe (sub 2 ml);E
relativ dureroasă; Absorbţia se face relativ lent.

Locuri de elecţie:

faţa externă a braţului,regiunea deltoidiană,regiunea subclaviculară,regiunea supra şi subspinoasă a omoplatului,

,regiunea pectorală,flancurile peretelui abdominal, fosele iliace, faţa supero-externă a coapsei

Se cutează cu policele şi indexul mâinii o porţiune de tegument, fixând-o şi ridicând-o de pe planurile profunde;în
cazul insulinei, a fraxiparinei unghiul e de 90º;

• Bandajarea genunchiului.
• 6.Tehnica sondajului urinar la femeie- montare sonda permanenta ‚’a demeure’’
 = introducerea unei sonde, prin uretră, în vezica urinară, realizând o comunicare între interiorul vezicii şi mediul
extern

Pregătire P -Psihic: informare, explicare necesitate, respectarea pudorii (se încearcă ca sondajul să fie efectuat
de către o femeie la F şi de către un bărbat la B)

Fizic: Izolare cu paravan, protejarea patului.Dezbrăcarea zonei.Toaleta organelor genitale externe ; îndepărtarea
materialelor de toaletă

✓ Asigurarea poziţiei:Femei – DD cu genunchii flectaţi şi coapsele îndepărtate.Aşezarea unei tăviţe renale între
coapsele P. Spălare pe mâini + dezinfectare

Verificarea şi pregătirea materialelor – se desfac ambalajele a.î. materialele să nu fie desterilizate.Se lubrifiază
sonda (turnare/spray/gel) ; se îmbracă mănuşi de protective.Dezinfectarea meatului urinar:Se preia cu pensa o
compresă sterilă care se va îmbiba în dezinfectant prin turnare.Ordinea dezinfecţiei – labii mari, labii mici, meat
urinar (tampon nou).Îndepărtarea mănuşilor de protecţie şi îmbrăcarea mănuşilor sterile.Preluarea sondei cu mâna
dreaptă, a.î. să nu se desterilizeze (!mâna dominantă va fi păstrată sterilă).Îndepărtarea labiilor cu mâna stângă şi
introducerea sondei prin meatul urinar (blând) ; capătul sondei poziţionat în sus ; ± umflare balonaş.

Drenaj (operaţii, incontinenţe,etc): sondaj “a demeure”.Se ataşează la capătul sondei punga colectoare.Se fixează
tubulatura pe coapsă.Se plasează punga decliv, a.î. să se scurgă urina ; ! La cudarea tubilor.

• Bandajul palmei
• 7.Tehnica sondajului urinar la barbat-evacuare in glob vezical

B – Tiemann, Nelaton, Foley cu vârf de Tiemann/ simplă), tampoane de tifon/comprese, pensă, seringi de diferite
capacităţi, lubrifiant, mănuşi, eprubete;

Alte materiale: pentru toaleta externă ; tăviţă renală, leucoplast, punga colectoare, dezinfectante (oxicianură de
Hg/cloramină soluţie slabă pentru mucoase / soluţie iodată pentru mucoase)

Pregătire P-Psihic: informare, explicare necesitate, respectarea pudorii (se încearcă ca sondajul să fie efectuat de
către o femeie la F şi de către un bărbat la B)

Fizic: Izolare cu paravan, protejarea patului,Dezbrăcarea zonei,toaleta organelor genitale externe ; îndepărtarea
materialelor de toaletă,Asigurarea poziţiei:

Bărbaţi – DD cu coapsele îndepărtate-Aşezarea unei tăviţe renale între coapsele P

Dezinfecţia se va face după decalotare, dinspre meat , înspre baza glandului.Penisul se menţine la început în poziţie
verticală, decalotat cu mâna stângă.Sonda Tiemann se introduce cu varful orientat în sus ; mişcări blânde.Sonda se
introduce aproximativ 20 cm).Extragerea sondei - cu blândeţe, după dezumflarea balonaşului.!!! În caz de nereuşită,
se solicită ajutorul unui coleg experimentat

În globul vezical – se lasă să se scurgă 40-50 ml (în tăviţa renală/punga colectoare) apoi sonda se pensează ; drenajul
se face lent (capacitatea v.u = 250-300 ml) pentru prevenirea hemoragiei prin decompresie bruscă;

• Bandaju mainii
• 8.Oxigenoterapia prin ochelari de oxigen.

Ochelarii: pentru oxigen se fixează după urechi şi prezintă 2 mici sonde de plastic care pătrund în nări. Se
recomandă la copii şi bolnavi agitaţi.Sunt bine suportaţi de către pacient şi permit alimentarea şi hidratarea acestuia
 • Efectuarea pansamentului absorbant.Indicatii,tehnica.

Indicaţii: plăgi secretante, plagi drenate .Compresele care acopera plaga trebuie sa depaseasca marginile
plagii.Constă în aplicarea unui strat de comprese pe plagă (după îngrijirea acesteia), apoi aplicarea unui strat
absorbant (vată sterilă sau comprese sterile), apoi încă un strat de comprese sterile. Fixare prin mijloacele
cunoscute.

Nu se aplică tinctură de iod, alcool iodat, alcool în plagă;Nu se aplică vată direct pe plagă;Nu se toarnă soluţii
antiseptice în plăgile perforante;Se aseptizează pielea şi se aplică pansament steril;Nu se explorează plaga în afara
unui serviciu de specialitate nu se execută manevre de extragere a corpurilor străine, fragmente de os sau chiar
agentul vulnerant decât la spital, îndepărtarea acestora putând provoca hemoragii grave;Îngrijirile la locul
accidentului vor fi acordate întotdeauna în funcţie de gravitatea plăgilor - P gravi au prioritate

• 9.Pregatirea P si tehnica spalaturii gastrice in scop de pregatire preoperatorie.

Spălătura = introducerea de lichid într-o cavitate cu scopul îndepărtării substanţelor ce se găsesc în acea cavitate.

= evacuarea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei de exudate şi substanţe străine depuse (sinonim: lavaj
gastric).Pregătire preoperatorie pentru intervenţii pe stomac

Contraindicaţii:intoxicaţii cu substanţe caustice,hepatite cronice - varice esofagiene, afectiuni cardio-pulmonare

decompensate, ulcer gastric dureros, cancer gastric.

MN – la fel ca la sondaj, cu următoarele menţiuni:Se pregăteşte sonda Faucher (diametru mare), pâlnie, lichid de
spălătură (apă călduţă - 25-26 °C), recipient de colectare cu capacitate mare (găleată, lighean)

Tehnica

Se introduce sonda Faucher cf. etapelor sondajului gastric (!!! doar pe cavitatea bucală).Se verifică temperatura
lichidului de spălătură.Se ataşează pâlnia la sondă – poziţia sondei să fie în dreptul epigastrului.Se introduce lichidul
de spălătură.Se ridică sonda deasupra capului şi, înainte de a se goli complet, se va coborî sub nivelul stomacului
(30-40 cm), golindu-se în recipientul pregătit (sifonaj).Se repetă operaţiunea până ce lichidul devine clar,
transparent.

!!! Cantitatea iniţială de lichid care poate fi introdusă, depinde de conţinutul stomacului (! La anamneză) ; maxim
400 – 500 ml

• Bandajarea palmei.
• 10. Oxigenoterapia pe masca de oxigen.

Masca simplă: pentru oxigen se fixează acoperind gura şi nasul. În general este greu suportată de bolnav datorită
hamului de etanşeizare.

trebuie îndepărtată în timpul hidratării sau alimentării.se aşează masca pe piramida nazală şi apoi pe gură .când
bolnavul s-a obişnuit cu masca, se aşează cureaua de fixare în jurul capului

d. Masca cu balon - rezervor

• Infasurarea cotului.
• 11.Tehnica clismei evacuatorii simple. MN.

MN – în funcţie de scop: De protecţie – muşama, aleză, paravan, mănuşi Sterile – canula rectală (rigidă la clisma
simplă ; flexibilă la clisma înaltă şi cea prin sifonaj), pară de cauciuc (copii), comprese, seringi de diferite capacitate.
Alte materiale – pentru toaleta externă, bazinet, tăviţă renală, irigator cu tub prelungitor(L 1,5-2 m, diametrul 1 cm)
şi robinet, lubrifiant (vaselină, ulei parafină, ricin,) Lichidul de clismă: apă caldă la 35-370 (500- 1000 ml pentru
adulţi, 250 ml pentru adolescenţi, 150 ml pentru copil, 50-60 ml pentru sugari) + sare 1 linguriţă la 1 litru apă sau ulei
4 linguri/ litru de apă sau glicerină 80 gr/litru de apă sau săpun 1 linguriţă rasă /litru de apă, Medicamentele indicate

Tehnica – în funcţie de scop: Clisma evacuatoare simplă: asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează, îmbracă
mănuşi de protecţie ,se fixează canula metalică sterilă sau cea de unică utilizare la tubul irigatorului şi se închide
robinetul; se prepară soluţia, se verifică temperatura, se umple irigatorul, se evacuează aerul şi prima coloană de
apă, lubrifiază canula (prin turnare / cu ajutorul unei comprese îmbibate în lubrifiant) ; ! Nu se foloseşte vată, se
fixează punga pe stativ/se ridică irigatorul cu mâna dr. îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă, introduce
canula prin anus în rect, cu vârful îndreptat înainte în direcţia vezicii urinare, 10-12 cm, după ce vârful canulei a
trecut de sfincter se ridică extremitatea externă şi se îndreaptă vârful în axul ampulei rectale, se deschide robinetul
şi se reglează viteza de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 -100cm deasupra patului
pacientului, pacientul e rugat să respire adânc, să-şi relaxeze musculatura abdominală, să reţină soluţia 10-15 min.,
se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de scurgere; se îndepărtează canula şi se
aşează în tăviţa renală, pacientul e adus în poziţie de DLD, apoi DD pentru a uşura pătrunderea apei la o adâncime
mai mare, se captează scaunul la pat sau la toaleta.

• Administrarea nitroglicerinei in angina pectoral.

Administrare de NTG sublingual ( dacă nu cedează după prima tb se mai poate adm 1 tb după 5 minute...)

• 12.Tehnica clismei evacuatorii inalte,MN.

MN – în funcţie de scop-> De protecţie – muşama, aleză, paravan, mănuşi . Sterile – canula rectală (rigidă la clisma
simplă ; flexibilă la clisma înaltă şi cea prin sifonaj), pară de cauciuc (copii), comprese, seringi de diferite capacitate.
Alte materiale – pentru toaleta externă, bazinet, tăviţă renală, irigator cu tub prelungitor(L 1,5-2 m, diametrul 1 cm)
şi robinet, lubrifiant (vaselină, ulei parafină, ricin,)

Clisma evacuatoare înaltă: se procedează la fel cu menţiunile: canulă flexibilă (30-40 cm), irigatorul se ridică la
1,5m., presiune mai mare; temperatura apei va fi mai scăzută (15-160C), 2-3litri, indicată în: pregătire preoperatorie
pe intestin, colon, înaintea irigoscopiei, pregătirea pentru radiografie pe bazin, uter, rinichi, vezică biliara.

• Bandajarea umarului.
• 13.Oxigenoterapia prin cort de oxigen.

Cortul de oxigen este format din material plastic, transparent, fixat pe un suport metalic,acoperă tot patul sau
numai extremitatea cefalică a pacientului,oxigenul nu necesită umidificare prin barbotare, ci doar trecerea printr-un
vas umplut cu gheaţă care îl răceşte înainte de introducerea în cort,trebuie îndepărtat periodic deoarece
incomodează pacientul (determinând un sentiment de izolare - ! la claustrofobi) şi nu permite alimentarea şi
hidratarea.

• Tehnica spalaturii vaginale in scop de pregatire preoperatorie.

De protecţie – muşama, aleză, paravan .Sterile – canula vaginală, vată. Alte materiale – pentru toaleta externă ;
irigator, termometru,tăviţă renală, mănuşi . Soluţia de spălătură - apă oxigenată(microspălături), cloramină 1% (4tb
la 1 l apă fiartă şi răcită), acid boric 3%, bicarbonat de sodiu 1% ( 1 linguriţă la 1 l apă fiartă şi răcită), septovag,
permanganat de potasiu 0,5‰,oxicianură de mercur 0,25‰, sublimat 1%.

Tehnica :spălarea şi dezinfectarea mâinilor, îmbrăcare mănuşi, se adaptează canula la irigator, se verifică
temperatura soluţiei, se elimină aerul lăsând să curgă apa din tubul irigatorului în ploscă, se ridică irigatorul la 50-75
cm de simfiza pubiană a pacientei, se îndepărtează cu degetele mâinii stângi labiile, se reperează orificiul de intrare
în vagin, se deschide robinetul şi se introduce canula odată cu curentul de lichid, până în fundul de sac posterior al
vaginului, se spală bine fundul de sac posterior şi apoi se plimbă canula pe toată suprafaţa vaginului prin mişcări de
rotaţie, se retrage canula înainte ca irigatorul să se goleasca.

• 14.Participarea AM la intubatia oro-traheala si supravegherea P cu sonda IOT.

SONDE DE INTUBAŢIE PENTRU VENTILAŢIE CE PERMIT ASPIRAŢIA SUBGLOTICĂ - Sonde cu un lumen adiţional
integrat în peretele tubului pentru evacuarea sau drenajul secreţiilor acumulate în spaţiul subglotic datorită
intubării îndelungate.

SONDE DE INTUBAŢIE PENTRU VENTILAŢIE DE LUNGĂ DURATĂ CU BALONAŞ PENTRU MENŢINEREA CONSTANTĂ A
PRESIUNII - sonde de intubatie care reduc riscul traumatizării traheei datorită intubaţiei pe termen lung. Valva Lanz
menţine presiunea constantă în balon.

Fizică: poziţie de DD cu capul în hiperextensie,adm.medicamente,testare

Tehnică:! executată de medici anestezişti sau de urgenţă.Administrare de oxigen înainte de intubaţie pe mască sau
sondă nazală.

asistenta medicală:monitorizează funcţiile vitale, fixează cât mai netraumatic sonda, menţine sonda în poziţie cât
mai corectă în timpul transportului şi mobilizării bolnavului.La bolnavii agitaţi contribuie la imobilizarea acestora
astfel încât să prevină extubarea spontană.Curăţă cavitatea bucală, aspiră secreţiile din cavitatea bucală şi sonda de
intubaţie.Dezumflă balonaşul sondei 10-15min. la fiecare 3-4 ore

ÎU: supravegherea pacientului

I.A:plăgi de limbă, buze, esofag, trahee,fracturi şi avulsii dentare,leziuni laringiene - plăgi, hematom, dezinserţie de
corzi vocale,epistaxis, fracturi de cornete nazale,fractură, luxaţie cervicală,luxaţia articulaţiei temporo-
mandibulare,crearea de căi false.

• Bandajarea bontului de amputatie.

• 15.Participarea AM la toracocenteza (LE,PP,TEHNICA,IU)

DEFINIŢIE = stabilirea unei legături între cavitatea pleurală şi mediul exterior prin intermediul unui ac LE - >
se alege în fcţ. de conţinutul pleural: pleurezie neînchistată - în spaţiu VII-VIII intercostal pe linia axilară posterioară
sau scapulară, pleurezie închistată - în zona de matitate, pentru extragerea aerului - spaţiul II intercostal pe linia
medio-claviculară, !!! colecţiile purulente şi tuberculoase - cât mai aproape de nivelul lor superior puncţia se face
deasupra marginii superioare a coastei inferioare, indiferent de locul puncţiei

MN: Nesterile - > de protecţie, pentru dezinfecţie, aspiratoare, tăviţa renală, recipiente pt colectarea lichidului;
romplast. Sterile - > ace, trocare, seringi, pense, mănuşi, câmp chirurgical, tampoane, comprese,
eprubeteMedicamente - atropină, morfină, tonice-cardiace, soluţii anestezice, xilină 1%, novocaină 1% .Pt reacţia
Rivalta - pahar conic de 200 ml, 50 ml apă distilată, soluţie de acid acetic, pipete

PREGĂTIRE P

Psihică – informare, necesitate, colaborare

Fizică: se administrează cu 30 min. înaintea puncţiei 1 fiolă atropină (scade excitabilitatea generală şi a nervului
pneumogastric) + 1 fiolă diazepam, Fizică: efectuarea unei radiografii pentru localizarea colecţiei pleurale
LE - > se alege în fcţ. de conţinutul pleural:

pleurezie neînchistată - în spaţiu VII-VIII intercostal pe linia axilară posterioară sau scapulară,

pleurezie închistată - în zona de matitate,

pentru extragerea aerului - spaţiul II intercostal pe linia medio-claviculară,

!!! colecţiile purulente şi tuberculoase - cât mai aproape de nivelul lor superior

puncţia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare, indiferent de locul puncţiei

TEHNICA

Medicul se spala pe mâini, le dezinfectează; stabileşte locul puncţiei; îmbracă mănuşile sterile; efectuează anestezia,
aşteaptă efectul anesteziei ; aşează câmpul chirurgical în jurul toracelui sub locul puncţiei; execută puncţia, aspiră
lichidul; introduce soluţiile medicamentoase; retrage acul de puncţie

AM 1 - îşi spală mâinile, le dezinfectează;pregăteşte radiografia pacientului; serveşte medicul cu mănuşi sterile;

serveşte seringa cu anestezic, mănuşile chirurgicale sterile, apoi câmpul chirurgical; serveşte acul de puncţie și
seringa, preia seringa cu lichid şi îl introduce în eprubete; serveşte aparatul aspirator;

AM 1 - serveşte seringa cu soluţie medicamentoasă în funcţie de scopul puncţiei, dezinfectează locul şi îl comprimă
cu un tampon steril, aplică pansament uscat fixat cu romplast, ajută pacientul, cu mişcări blânde, să se aşeze în pat,
înveleşte pacientul.

AM 2 - îşi spală mâinile, le dezinfectează,administrează o fiolă atropină cu 30 minute înaintea puncţiei; aşează
muşamaua, aleza, pe masa de puncţie;dezbracă toracele pacientului; aşează pacientul în poziţie corespunzătoare
locului ales; menţine pacientul, îl supraveghează, îl îndrumă să-şi reţină tusea, observă culoarea feţei şi respiraţia

Poziţie: şezând la marginea patului sau a mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe un scăunel, cu mâna de
partea bolnavă ridicată peste cap până la urechea opusă sau cu trunchiul uşor aplecat în faţă, cu antebraţele flectate
pe braţe, cu mâinile la ceafă, coatele înainte/ pe un scaun cu spătar, antebraţele fiind sprijinite pe spătarul
scaunului/ decubit lateral, pe partea sănătoasă, la marginea patului.

ÎU repaus la pat; se supraveghează periodic pulsul, tensiunea arterială, respiraţia, culoarea tegumentelor, se
informează imediat medicul în cazul modificărilor de tipul: cianozei, dispneei, tahicardiei, secreţiilor bronșice, se
urmăreşte locul puncţionat/drenajul.

• Bandajarea sanului.
• 16.Participarea AM la traheostomie si supravegherea P cu traheostoma.

= intervenţie chirurgicală prin care se realizează o comunicare între trahee şi exterior

Scop – terapeutic

Indicaţii:obstrucţia căilor aeriene superioare prin corpi străini, edem infecţios sau anafilactic, tumori cervicale,
traumatism facial sever,apnee în caz de leziune a coloanei cervicale,ventilaţie mecanică de lungă durată,intervenţii
chirurgicale pe laringe.
Materiale necesare:soluţie antiseptică, mănuşi, mască şi halat sterile, câmpuri sterile,trusă de intubaţie traheală,
aparat de narcoză,soluţie de xilină sau procaină 1%,bisturiu, foarfecă, 2 depărtătoare Farabeuf, 2 pense chirurgicale,
2 pense Kocher, Deschamps, pense hemostatice Pean, sondă canelată,canulă de traheostomie

Poziţie de decubit dorsal, cu un sul sub umeri şi capul în hiperextensie

Tehnică:! executată de medici

necesită incizia regiunii, pregătirea zonei respective, aspirarea sângelui şi secreţiilor din trahee, introducerea canulei
şi etanşeizarea acestuia, fixarea canulei la tegument

canula de traheostomie trebuie schimbată periodic datorită obturării cu secreţii; necesită:

aspirarea secreţiilor pe canulă, secţionarea meşei, extragerea canulei

pacientul e invitat să expire puternic şi să tuşească

inserarea unei canule noi

• Efectuarea pansamentului protector –indicatii,tehnica

Indicaţii: plăgi superficiale (escoriatii), plăgi suturate neinflamate, plăgi nesecretante, nedrenate. Se curaţă plaga cu
apă oxigenată si cloramină, betadina sol 10% . Se aplică un pansament protector sau compresiv în cazul în care nu
este necesară sutura ; se bandajează .Constă în aplicarea unui strat de comprese sterile pe plagă, apoi un strat de
vată sterilă, apoi compresă (după îngrijirea acesteia) şi fixare cu leucoplast sau bandajare.

• 17.Ingrijirea plagii suturate neinflamate.

Spălare pe mâini, îmbrăcare mănuşi de protective.Îndepărtarea leucoplastului şi a pansamentului vechi (compresa

rămasă pe plagă se îndepărtează cu pensa după prealabila înmuiere).Ştergerea urmelor de leucoplast/pasta adezivă
cu un tampon îmbibat în acetonă ;Inspecţia plăgii şi a tegumentelor din jur (evoluţie, complicaţii)

Dezinfectarea tegumentelor din jurul plăgii de la interior spre exterior în spirală ; antrenarea florei cutanate de la
exteriorul plăgii spre centru trebuie evitată.Dezinfectarea plăgii printr-o singură stergere cu un tampon îmbibat în
betadină / alcool 90°. Pansare şi fixare pansament (leucoplast şi/bandaj).Pansament zilnic în spital şi la 2- 3 zile în
ambulator dacă nu apar supuraţii (febră, durere locală, secreţii).În ziua a 7-a de la operaţie se scot firele de sutură (
sau la alt interval recomandat).Nu este nevoie de pansament după scoaterea firelor.

• Bandajarea umarului
• 18.Ingrijirea plagii suturate inflamate.

Tegumentele din jur se îngrijesc la fel

Se scot 1-2 fire de sutură (sau mai multe) din zona inflamată ; cu sonda canelată sau stiletul butonat se pătrunde
uşor în zona de incizie încercând a găsi zona purulentă (medic).Se tratează regiunea ca o plagă deschisă – deschidere
largă – iar restul regiunii ca precedenta.

• Bandajarea gleznei.
• 19.Ingrijirea plagii septice.

Dacă pacientul resimte dureri puternice se administrează un analgezic.Spălare pe mâini şi imbracarea mănuşilor de
unică folosinţă.Îndepărtarea leucoplastului şi a pansamentului de fixare. Compresele se îndepărtează cu o pensă
sterilă şi se aruncă în sac.Examinarea plăgii şi a tegumentelor din jur.
Recoltarea secreţiilor pentru examen bacteriologic, la nevoie.Tegumentele din jurul plăgii se curăţă în spirală,
dinspre exterior spre interior cu a doua pensă.Plaga se curaţă şi aseptizează; se folosesc antiseptice corespunzătoare
evoluţiei plăgii. Dacă este necesar se excizează ţesuturile necrozate. Plaga se spală cu jet de soluţii antiseptice: apă
oxigenată, cloramină, soluţie Betadină 5-10% etc.Plaga se poate meşa cu meşe îmbibate în soluţie
antiseptică.Aplicarea compreselor – cu o a 3-a pensă .Fixarea punsamentului.Spălare pe mâini .

• Bandajarea palmei
• 20.Ingrijirea plagilor drenate.

Drenurile = sisteme artificiale de conducere, introduse într-o cavitate sau la nivelul ţesuturilor cu scopul evacuării
secreţiilor, sângelui, puroiului şi a lichidului de spălătură.

Tipuri de dren:

a. Pasiv - tub de dren (polietilenă/cauciuc) SAU meşă

Folosit în plăgi purulente( abcese, furuncule, muşcături).Dezinfecţia tegumentelor din jur la fel ca la plaga deschisă,

Pentru plaga drenată cu tub (profunde) – se spală plaga prin tubul de dren cu apă oxigenată sau cloramină

Pentru plaga meşată – se îndepărtează meşa veche şi se introduce una nouă, îmbibată în cloramină sau apă
oxigenată şi schimbare de câte ori este necesar.Se face pansamentul.

b. Aspirativ ( drenaj Redon)

Se montează în finalul unei operaţii în ţesutul subcutanat şi se fixează la piele. Tubul se termină î ntr-un recipient
steril cu vid.Acest tip de drenaj funcţionează după principiul presiunii negative (ca la vacutainer)

Drenajul aspirativ are rolul de a evita persistenţa în plaga a cheagurilor, menţine marginile plăgii apropiate şi
favorizează aderarea şi cicatrizarea.

Se îngrijeşte tegumentul din jurul tubului de dren şi se aplică o compresă sterilă; tubul de dren va fi supravegheat (
permeabilitate, curăţire exterioară, cantitate lichid drenat) şi NU se va introduce nicio substanţă pe tubul de dren!!!

-Dezinfectarea tegumentelor din jurul tubului(Betadină).Se aplică o compresă în jurul tubului şi se fixează cu
leucoplast.La schimbarea recipientului colector sunt necesare următoarele măsuri:îndepărtarea pungii
,dezinfectarea tubului de legatură pe o lungime de aproximativ 3 cm. recipientul colector să se potrivească exact la
deschiderea tubului de dren.îndepărtarea în condiţii igienice a conţinutului recipientului colector, pentru a preveni
răspândirea germenilor.

La schimbarea recipientului colector sunt necesare următoarele măsuri:este interzisă ridicarea recipientului colector
deasupra nivelului tubului de dren, fără pensarea acestuia, deoarece există riscul refluării secreţiilor în cavitatea
drenată.secreţiile vâscoase care pot obstrua tubul se elimină prin compresiuni succesive pe tub sau prin rularea
acestuia.dacă nu are loc dezobstrucţia, tubul de dren se va spăla cu o seringă, în condiţii de asepsie perfectă (ser
fiziologic steril, mănuşi sterile, dezinfectarea capătului extern al tubului deconectat)- doar la indicaţia medicului.

La schimbarea recipientului colector sunt necesare următoarele măsuri:tuburile lungi se fixează de pat pentru a
evita formarea de bucle, îndoituri care periclitează fluxul aspirat.!!! Toate manevrele se execută în condiţii stricte de
asepsie.

• Bandajarea sanului.
• 21.Aerosoloterapia.
Aerosol este termenul care definește un ansamblu de particule, solide sau lichide, aflate în dispersie într-un mediu
gazos.

-Aerosoloterapia = metodă terapeutică prin care se administrează substanţe medicamentoase sub formă de aerosoli

Scop: terapeutic

MN: aparat de aerosoli sau nebulizatoare; medicamente - asmopent, bronhodilatin, corticoizi, cromoglicat de sodiu
– intal

Pregătirea P -psihică:i se explică necesitatea tehnicii, este calmat, încurajat, să nu strângă în gură piesa bucală să
inhaleze uşor şi adânc dând drumul la şarja de aerosoli odată cu inhalarea, nu înainte

fizică:asigurarea unui mediu relaxant, liniştit, având o temperatură adecvată

Tehnica

se scoate capacul de protecţie,se agită bine flaconul,se testează funcţionalitatea prin eliberarea unei doze în aer.Se
prinde flaconul între două degete: indexul la bază şi policele în dreptul piesei bucale; flaconul se ţine vertical cu baza
în sus;se expiră profund; buzele se strâng ferm în jurul piesei bucale;se inspiră lent şi profund pe gură; la începutul
inspirului se apasă baza flaconului pentru eliberarea unei doze de aerosol;după inhalarea dozei de aerosol, se scoate
din gură piesa bucală şi se menţine apnee voluntară postinspir aproximativ 10 sec,după care se expiră lent pe nas;
administrarea unui al doilea puf se face după un interval de 1-2 min.

ÎU:după întrebuinţare se pune la loc capacul de protecţie al piesei bucale.piesa bucală va fi spălată cu apă caldă.dacă
se foloseşte săpun sau detergent, se va clăti bine cu apă curată.! flaconul aflat sub presiune nu trebuie expus la
temperaturi mai mari de 500C şi nu trebuie deschis forţat.

• Bandajarea indexului.
• 22.Igiena bronsiilor.

igiena bronşiilor (managementul secreţiilor bronşice):

a. tuse eficientă şi respiraţie adâncă

necesită cooperarea pacientului pentru realizarea respiraţiei diafragmatice pacientul în poziţie şezândă, cu
genunchii flectaţi, susţinuţi în regiunea poplitee cu o pătură rulantă; mâinile sunt plasate pe abdomen; respiră pe
nas, cu gura închisă, contractând muşchii abdominali ,se efectuează timp de 5-10 min. de 3-4 ori/zi

b. drenaj postural

foloseşte forţa gravitaţiei,! la apariţia dispneei şi a aritmiilor respiratorii

contraindicaţii: afecţiuni ce merg cu creşterea presiunii intracraniene, după mese, în timpul alimentaţiei pe sondă, în
incapacitatea de a tuşi, hipoxia, variaţiile tensionale mari, operaţii oculare

poziţii: decubit ventral cu faţa spre lumină, cu un sul sub torace şi abdomen (astfel încât acesta să facă cu patul un
unghi de 30-450C)- pentru drenarea lobului postero-inferior incapacitatea de a tuşi, hipoxia, variaţiile tensionale
mari, operaţii ocular. Decubit lateral stg cu abdomenul şi toracele inferior ridicate pentru a face cu patul un unghi
de 30-450C- pentru drenarea segmentului infero-lateral din plămânul opus. Decubit dorsal cu abdomenul ridicat la
30-450C- pentru drenarea segmentului antero-inferior al plămânului. Sezând sau semişezând - pentru drenarea
câmpurilor pulmonare superioare şi favorizarea tusei. Decubit lateral drept cu abdomenul ridicat la 30-450C- pentru
drenarea lobilor inferiori din plămânul stâng.
c. Mobilizarea secreţiilor

Prin:hidratare adecvată - 2l/zi .Umidificarea aerului (recipiente cu apă pe sursa de căldură).Percuţia toracelui (! la
pacienţii cu osteoporoză, fracturi costale, tulburări de coagulare) = tapotaj thoracic.

• Bandajul palmei.
• 23.Ingrijirea plagii drenate,supravegherea P si a drenajului.

Dezinfectarea tegumentelor din jurul tubului(Betadină).Se aplică o compresă în jurul tubului şi se fixează cu
leucoplast.La schimbarea recipientului colector sunt necesare următoarele măsuri:îndepărtarea pungii
,dezinfectarea tubului de legatură pe o lungime de aproximativ 3 cm. Recipientul colector să se potrivească exact la
deschiderea tubului de dren.Indepărtarea în condiţii igienice a conţinutului recipientului colector, pentru a preveni
răspândirea germenilor. La schimbarea recipientului colector sunt necesare următoarele măsuri:

este interzisă ridicarea recipientului colector deasupra nivelului tubului de dren, fără pensarea acestuia , deoarece
există riscul refluării secreţiilor în cavitatea drenată.

secreţiile vâscoase care pot obstrua tubul se elimină prin compresiuni succesive pe tub sau prin rularea acestuia.

dacă nu are loc dezobstrucţia, tubul de dren se va spăla cu o seringă, în condiţii de asepsie perfectă (ser fiziologic
steril, mănuşi sterile, dezinfectarea capătului extern al tubului deconectat)- doar la indicaţia medicului. La
schimbarea recipientului colector sunt necesare următoarele măsuri:tuburile lungi se fixează de pat pentru a evita
formarea de bucle, îndoituri care periclitează fluxul aspirat.!!! Toate manevrele se execută în condiţii stricte de
asepsie.

SUPRAVEGHEREA DRENAJULUI

Cantitatea, aspectul, mirosul secreţiilor evacuate trebuie notate permanent.Poziţionarea confortabilă şi

corespunzătoare a pacientului pentru menţinerea fluxului şi permeabilităţii drenului.Observarea apariţiei durerii,
datorită obstructiei, dislocării sau tracţionării tubului de dren.Observarea tegumentelor din jurul drenului şi la
apariţia semnelor de infecţie: înroşire, secreţii purulente .Atenţie la tracţionare, poziţie, obstrucţie, îndoire,
etanşeitatea sistemului de conectare.

• Bandajarea policelui.
• 24.Perfuzia intravenoasa.

I: soluţii izotone, hipertone. CI: substanţe uleioase.

Le: venele epicraniene; venele jugulare (internă, externă); venele subclaviculare, venele supraclaviculare; vena
cefalică, vena bazilică, vena mediană; venele antebratului; venele de pe faţa dorsală a mâinii; venele femurale;
venele safene (mare şi mică); venele maleolare interne; reţeaua venoasă dorsală a piciorului.

• Bandajarea genunchiului
• 25.Clisma prin sifonaj

Indicații: îndepărtarea mucozităţilor, puroiului, exsudatelor sau toxinelor microbiene de pe suprafaţa mucoaselor; în
ocluzia intestinală,foloseşte o canulă de 30-40cm. lungime ca pentru clisma înaltă, diametrul de 1,5cm, din cauciuc
semirigid, prevăzut cu orificii largi,sonda se introduce până la colonul sigmoid. In locul rezervorului se adaptează la
capătul sondei o pâlnie de 1,5l; ce se umple cu apă la 350,pâlnia se ridică până la 1 m de la nivelul patului, iar după
introducerea apei, înainte ca pâlnia să se golească complet, se coboară pâlnia sub nivelul colonului,se goleşte pâlnia
într-un recipient,operaţiunea se repetă de 5-6 ori până ce lichidul de întoarcere e limpede.
 • Bandajarea ochilor.
• 26.Hemocultura –indicatii ,tehnica de recoltare.

Bacteriologice – HEMOCULTURA

Când?în primele ore de la internare,în plin puseu febril ( 390C),înaintea începerii tratamentului cu
antibiotic,septicemia,în orice moment al zilei

Cum? Materiale necesare: sterile – seringi de capacitate mare, ace, mănuşi,tampoane sau comprese, pensă,medii de
cultură (balon cu bulion citrat = mediu aerob şi eprubetă cu geloză semilichidă = mediu anaerob); nester ile:
muşama,aleză,garou; substanţe antiseptice: soluţie iodată şi alcool sanitar

Pregătire P: psihic: informare +necesitate ; fizic: alege vena (prin aplicarea garoului pe care apoi îl desface) spălarea
zonei cu apă şi săpun pe o suprafaţă mare şi ştergere cu prosop curat, aşezare în poziţie corespunzătoare

Tehnica: AM se spală pe mâini cu apă şi săpun, verifică materialele şi le transportă lângă P

Deschide fără să desterilizeze: compresele sterile, pensa, recipientul cu soluție iodată, apoi execută dezinfecția
regiunii; ULTERIOR desface mănușile, seringa și acul, îndepărtează capacul protector al recipientului, aplică garoul,
îmbracă mănușile, palpează, puncționează și recoltează 12 ml adult şi 1-2 ml copil, desface garoul, retrage acul,
comprimă locul puncţiei.Introducerea S în flaconul cu mediu de cultură se va face cu un alt ac

Atașează dispozitivul la recipient

Aruncă materialele, apoi după ce sângerarea a încetat, îndepărtează urmele de iod cu un tampon îmbibat în alcool
sanitar

Precizări:Hemocultura este indicată in bacteriemii, septicemii, boli febrile trenante. Numărul de recoltări se
stabileşte în funcţie de afecţiunea bănuită, astfel: în endocardita lentă - 3-6 , în cea subacută - 5-8 hemoculturi/ zi în
bruceloză, febra tifoidă o hemocultură pozitivă asigură diagnosticul.

• Bandajarea antebratului.
• 27.Oxigenoterapia hiperbara.

Oxigenul hiperbar:se administrează în camere hiperbare, la presiuni de 2-3atm ,comprimarea şi decomprimarea

oxigenului în aceste camere se vor face progresiv ,poate determina convulsii epileptiforme când se depăşeşte
presiunea atmosferică, mai rar sub aceasta presiune ,administrarea concomitentă de pentobarbital sodic previne
acest effect ,oxigenoterapia hiperbară se indică în cazurile grave (come) de intoxicaţie cu CO.

• Pansamentul absorbant-indicatii ,tehnica.

Indicaţii: plăgi secretante, plagi drenate ,compresele care acopera plaga trebuie sa depaseasca marginile plagii.
Constă în aplicarea unui strat de comprese pe plagă (după îngrijirea acesteia), apoi aplicarea unui strat absorbant
(vată sterilă sau comprese sterile), apoi încă un strat de comprese sterile. Fixare prin mijloacele cunoscute.

• 28. IDR la PPD

• Bandajul umarului.
• 29.Participarea AM la drenajul thoracic.

= montarea unor sisteme speciale de drenaj în organe cavitare, în cavităţi sau traiecte naturale, care să permită
aspirarea secreţiilor sau administrarea medicamentelor.Dren de căi bliare (dren Kehr) .Pleură (aspirare de sânge,
lichid seros, puroi, aer).Intestin (jejuno-, ileo-, ceco-, sigmoidostomie).Stomac (gastrostomie)
 • Recoltarea de urina.

RECOLTAREA URINII PENTRU EXAMENUL SUMAR DE URINĂ

Când? - în orice moment al zilei când situaţia o impune, dar de preferinţă dimineaţa

Cum? – într-un recipient de sticlă sau material plastic cu o capacitate de 10-20 ml, curat, fără urme de zahăr , dintr-o
micţiune spontană

Cât? – 10-20 ml din prima micţiune ( sau dacă recoltarea are loc în alt moment al zilei decât dimineaţa, 10-20 ml din
urina emisă de P). Se cercetează:Densitate – normal 1003 -1030.Culoare – normal, galben ca ‘lămâia’.modificări de
culoare: incoloră ( diabet insipid, scleroză renală) ; lăptoasă ( piurie); roşie ( hematurie, ingestie de piramidon);
galben-portocaliu ( boli febrile); cenuşie ; brună ca berea ( icter)

pH – normal 4,6-8; poate fi modificat în stări fiziologice: mai acid în cazul unei alimentaţii acidifiante, mai alcalin într-
una bogată în alimente alcalinizante; în stări patologice: acid ( diaree abundentă, acidoze), alcalin ( infecţii urinare,
alcaloze). Se cercetează:miros – fad; miros modificat, amoniacal în insuficienţa renală

sediment urinar : celule epiteliale - normal rare; patologic frecvente( inflamaţii); dacă au aspect anormal = cancer;
leucocite – normal absente; patologic frecvente ( inflamaţii); hematii – normal absente; patologic prezente (
traumatisme, infecţii sau neoplasme); cilindrii – normal absenţi; nu apar decât în afectare renală; cristale acide:
uraţi, oxalaţi de Ca, sulfaţi de Ca; cristale alcaline: fosfaţi, carbonaţi de Ca.

Recoltare:După ajungerea sondei în v.u., se pensează ; se pregăteşte recipientul steril, se îndepărtează capacul cu
grijă, se poziţionează sonda deasupra şi se colectează 5-7 ml urină ; se închide recipientul

Se mai poate înţepa sonda cu ac şi seringă sterilă,cât mai aproape de meat şi numai după dezinfecţie prealabilă a
sondei (! să fie urină).

2. RECOLTAREA URINII PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE

Cercetează albumina, glucoza, urobilinogenul, pigmenţi biliari, amilaza, acetona ( în mod normal absente),diureza,
ionograma. Se colectează urina din 24 de ore, într-un borcan gradat . Pacientul va fi educat să:urineze în urinar sau
ploscă ,să utilizeze numai bazinetul/urinarul gol şi curat,să urineze fără defecaţie,să verse imediat urina în borcanul
colector de urină (cel gradat),să nu urineze în timpul toaletei efectuată pe basinet.

Cum?

la ora stabilită P urinează la toaletă ,urina de la celelalte micţiuni, timp de 24 de ore, este colectată tot în borcanul
gradat ce va fi păstrat la rece ,a doua zi, la sfârşitul celor 24 de ore, se iau 500 ml de urină omogenizată care vor fi
trimişi la laborator cu următoarele date( pe lângă cele uzuale): volumul de urină/24 ore, volumul de lichide ingerate,
medicamentele luate sau particularităţile de tratament, analiza cerută.

3. RECOLTAREA URINII PENTRU EXAMENUL BACTERIOLOGIC ( UROCULTURA)

Urocultura cercetează prezenţa bacteriilor în urină, de aceea se impune ca recoltarea să se realizeze în condiţii de
perfectă asepsie.

Când? -înaintea începerii tratamentului cu AB sau după 3-5 zile de la întreruperea lui ,în timpul tratamentului pentru
controlul eficienţei ( la 72 de ore) ,dimineaţa sau la 3-4ore de la urina precedentă

În orice moment al zilei în caz de urgenţă(şi chiar dacă P a început un tratament cu AB) . Se poate recolta şi la P
sondat, în acest caz, se pensează sonda cu 1 oră înainte; se îndepărtează capacul recipientului, se detașează sonda
de la pungă, se depensează, se lasă să se scurgă câteva picături în bazinet, apoi se poziționează deasupra eprubetei
și se recoltează (! Nu se recoltează din punga colectoare); în cazuri excepţionale recoltarea se poate face şi prin
puncţie vezicală ,produsul recoltat se trimite imediat la laborator.

4.RECOLTAREA URINII PENTRU PROBA ADDIS –HAMBURGER

Cercetează prezenţa hematiilor şi leucocitelor / minut.Se colectează urina acumulata in vezica pe parcursul a 3 ore
(180minute).

Cum?

se trezeşte P la ora 4; va urina toată cantitatea de urină în WC/basinet ,în următoarele 3 ore, va sta în repaus, nu va
ingera lichide, nu va fuma, nu va urina,la ora 7 ( după cele 3 ore), toată urina pe care o va emite va fi colectată într-
un recipient curat

Valori normale : hematii: 100 – 1000/min ,leucocite: 2000/min

5. DACĂ ÎN ACEEAŞI ZI SUNT INDICATE UROCULTURA, SUMARUL DE URINĂ ŞI PROBA ADDIS - HAMBURGER

la ora 4 P va fi instruit să-şi facă o toaletă riguroasă, va începe să urineze într-un recipient de capacitate mai mare,
curat ,la mijlocul jetului va recolta urina în recipientul pentru urocultură ,va continua urinarea în borcan, apoi in WC/
basinet ,de la ora 4 la 7 va sta în repaus, nu va urina, nu va consuma lichide ,la ora 7 recoltează toată urina în alt
recipient pentru proba Addis – Hamburger.

• 31.Participarea AM la drenajul thoracic

• Recoltarea de sputa.

Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se expulzează din CRI prin tuse.Recoltarea se face în
scop explorator, pentru examinări macroscopice, citologice, bacteriologice, parazitologice, în vederea stabilirii
diagnosticului.

Când?-dimineaţa pe nemâncate, fără a consuma lichide, fără a se spăla pe dinţi, fără a utiliza ape de gură, fără a
fuma, înainte de a-şi pune proteza

Cum?-materiale necesare: cutie Petri sterilă, de unică folosinţă, pahar conic, scuipătoare specială sterilizată( fără
substanţă dezinfectantă), mănuşi chirurgicale, mască, pahar cu apă, şerveţele sau batiste de unică întrebuinţare

P va fi instruit să-şi sufle nasul, să-şi debaraseze secreţiile din cavum, să scuipe secreţia bucală, după care îşi va clăti
gura şi va face gargară repetată cu apă fiartă şi răcită sau ser fiziologic steril, după care, în urma unui efort de tuse,
secreţia “ ruptă din piept” va fi eliminată în cutia Petri sau pahar. Sputa poate fi recoltată şi prin spălătură gastrică
(la P care înghit sputa): se introduc prin sonda 200 ml apă distilată, bicarbonatată, calduţă, care este evacuată
imediat sau extrasă cu seringa; lichidul recoltat se trimite urgent la laborator deoarece germenii căutaţi pot fi
distruşi dacă stau mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului gastric. La P cu TBC cavitară care nu pot
expectora se poate recolta astfel: se introduc într-un recipient pentru aerosoli 5 ml ser fiziologic sau 4 ml soluţie
teofilină 3% cu 1 ml soluţie stricnină 1%; P inhalează de câteva ori prin inspiraţii adânci, repetate, urmate de
expiraţii scurte; se face o scurtă pauză, de 4 –5 secunde şi se repetă până ce se aerosolizează întreaga cantitate de
lichid ; P va începe să tuşească; sputa expectorată se recoltează într-un recipient steril; recoltarea se repetă zilnic, în
următoarele 4 zile, în recipiente separate ,sputa se mai poate recolta prin spălătură bronşică.

• 32. EKG-tehnica
= înscriere grafică cu ajutorul unui aparat - electrocardiograful - a fenomenelor bioelectrice produse în timpul
activităţii cardiace. Pe orizontală se înscrie timpul, pe verticală se înscrie sensul pozitiv - în sus şi negativ în jos şi
amplitudinea fenomenului electric.

T: montarea electrozilor:

6 precordial orientaţi după linia medioclaviculară şi axilară anterioară

V1 – spaţiul IV intercostal drept parasternal;

V2 – spaţiul IV intercostal stâng parasternal;

V3 – la jumătatea distanţei dintreV2 şi V4;

V4 – spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară (apexul);

V5 - spaţiul V intercostal stâng,pe linia axilară anterioară;

V6 - spaţiul V intercostal pe linia axilară mijlocie.

4 electrozi pe părţile moi ale extremităţilor membrelor (roşu- MSD, galben – MSS, verde – MIS, negru – MID)

Prin poziţiile electrozilor fiecare derivaţie ECG “vede”semnalul ECG din unghiuri diferite: Derivaţiile membrelor culeg
activitatea ,electrică în planul frontal;Derivaţiile precordiale culeg activitatea electrică în planul transversal.

Circuitul este închis prin dispositive specializate - electrocardiografe,care înregistrează semnalele, de obicei,pe
hârtie.

Se înregistrează câteva revoluţii cardiace; se opreşte; se repetă procedura, comuntându-se pe rând pe poziţiile
(derivaţii):D1,D2,D3 (standard – bipolare - > ambii electrozi sunt plasaţi în câmpul electric al inimii)
aVR, aVL, aVF (membre – unipolare - > un electrod este plasat în câmpul electric iar celălat în planul de potenţial 0)
V1,V2,V3, V4,V5,V6 (precordiale/ toracice - unipolare)

la sfârşit se îndepărtează electrozii de pe P se notează pe EKG: numele, vârsta,(înălţime,G), data şi ora înregistrării
+semnătura celui care a făcut înregistrarea .

• Aerosoloterapia.

Aerosol este termenul care definește un ansamblu de particule, solide sau lichide, aflate în dispersie într-un mediu
gazos.Aerosoloterapia = metodă terapeutică prin care se administrează substanţe medicamentoase sub formă de
aerosoli

Scop: terapeutic

MN: aparat de aerosoli sau nebulizatoare; medicamente - asmopent, bronhodilatin, corticoizi, cromoglicat de sodiu
– intal

• 33.Ingrijirea plagii deschise supurata.

Plaga se spală cu jet de soluţii antiseptice: apă oxigenată, cloramină, soluţie Betadină 5-10% etc.Plaga se poate meşa
cu meşe îmbibate în soluţie antiseptică.Aplicarea compreselor – cu o a 3-a pensă .Fixarea punsamentului.Spălare pe
mâini .

• Bandajarea genunchiului.
 • 34.Spirometria.

= metodă volumetrică de explorare funcţională pulmonară

Scop - > cercetarea capacităţii vitale (CV) şi fracţiunilor sale: VIR ( volum inspirator de rezervă), VC (volumul curent),
VER (volum expirator de rezervă)

Indicaţii - > BPOC, astm bronşic, pneumopatii interstiţiale,bronşite, angajări, ctrl periodic, boli profesionale

MN - > spirometru .P va sta în aceeaşi poziţie se şterge cu alcool extremitatea tubului spirometrului se pensează
nările (pensă nazală) .P efectuează un I amplu, expiraţia va fi de viteză medie, efortul expirator mărindu-se spre
sfârşitul expiraţiei (corect – expiraţie maximă şi liniştită) .pt o determinare corectă proba se face de mai multe ori (
aceeaşi zi/zile diferite ; valoarea cea mai mare reprezintă CV reală a P)

ÎU - > supraveghere P

I.A - > ameţeli, tuse

• Bandajul umarului
• 35.Oxigenoterapia,debite ,presiuni,concentratii.

Scop: terapeutic

îmbogăţirea aerului cu oxigen în scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea redusă a ţesuturilor) ,ameliorarea
concentraţiei de oxigen în sânge (hipoxemie)

Hipoxia poate fi: anemică prin reducerea hemoglobinei ,histotoxică prin blocarea la nivelul celulelor (celula nu
utilizează oxigenul), circulatoare prin tuburări de circulaţie (hipoxia de stază).

Indicaţii: hipoxii circulatorii (insuficienţă cardiacă, edem pulmonar, infarct miocardic) ,hipoxie respiratorie (şoc,
anestezii generale, complicaţii postoperatorii, nou născuti,BPOC) ,hipoxie anemică.

Surse de oxigen: staţie centrală de oxigen sau microstaţie ,butelie de oxigen (de 300-10.000l oxigen comprimat la
150atm).Pentru a se putea administra, presiunea se reglează cu reductorul de presiune (debitmetrul, care indică
volumul în litri de oxigen pe minut) şi se modifică cu ajutorul barbotorului.

Administrarea oxigenului se face cu: sonda sau cateter nazal,ochelari, mască, cort de oxigen ,balon Ambu sau Ruben

Debite,presiuni şi concentraţii:

oxigenul se administrează în concentraţii de până la 60%, izobar (presiune sub 0,6atm.)De regulă debitul este de 6-8
l / min.Debite mai mari se administrează în:IRA – 16-18 l / min ,EPA la înecaţi – 10–12 l / min

intoxicaţia cu CO, oxigenul este antidotul acestei intoxicaţii – se va administra în concentraţie mare (100%) cu un
debit de 10 – 15 l /min.

În BPOC - P prezintă hipoxemie, hipoxie şi hipercapnie cronică; centrii respiratori la hipercapnici NU mai sunt
sensibili la CO2, singurul stimulent rămînînd hipoxemia (scaderea pO2 în sânge)= > înlăturarea bruscă a hipoxemiei
prin administrarea de cantităţi mari de oxigen (debite mari) va duce la deprimarea centrilor respiratori şi agravarea
hipoventilaţei alveolare = > administrarea se va face cu prudenţă, cu un debit de 1 -2 l/minut şi sub supraveghere
atentă.

Oxigenoterapia iraţională poate produce:

a.asupra respiraţiei şi membranei alveolo-capilare

deprimarea centrilor respiratori la pacienţii cu BPOC, în cazul administrării unei cantităţi mari sau de oxigen cu
concentraţie mare, administrarea în concentraţie mare sau timp îndelungat poate determina leziuni ale mucoasei
bronşice hiperoxigenarea poate determina leziuni toxice ale membranei alveolo-capilare, cu permeabilizarea
acesteia şi/sau un proces de fibroză; leziunile preexistente pot favoriza acţiunea toxică a oxigenului

b. asupra hemoglobinei

oxigenoterapia prelungită şi în concentraţie mare determină o scădere moderată a hemoglobinei reduse care joacă
rol de substanţă tampon în acţiunea de fixare a CO2; consecinţa este provocarea hipercapniei.

Incidente. Accidente

distensia abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag ,emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza
gâtului prin fisurarea mucoasei.explozii şi incendii ,traumatizarea mucoasei nazale ,necroze locale (mască aplicată
prea strâns),uscăciunea mucoaselor ,traheobronşită,plămânul de şoc (oxigenare insuf., crește rezistența pulmonară,
edem interstițial pulmonar).

De reţinut:

să se verifice ritmul de administrare conform prescripţiei medicului ,să verifice borcanul cu apă (barbotorul), ce
menţine umiditatea aerului inspirat şi să fie bine fixat deoarece prin răsturnare împinge apa în căile respiratorii ale
bolnavului ,nu se unge cateterul cu substanţe grase (pericol de explozie şi pneumonie) ,bombele de oxigen se
fixează pe un port butelie, orizontal pentru a evita loviturile , oxigenul nu se foloseşte fără manometru ,Să anunţe
doctorul dacă apar unul din următoarele simptome: respiră cu greutate, neregulat ,cianoză ,se concentrează cu
dificultate, e difuz ,somnolenţă anormală.

• Bandajul capului.