Importanța Artelor Creative În Educația Timpurie Durabilă

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ:
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT:
TIMIȘOARA
2021
UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE
PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ:
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR
IMPORTANȚA ARTELOR CREATIVE

ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE DURABILĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT:
TIMIȘOARA
2021
Cuprins
Abstract......................................................................................................................................................
CAPITOLUL I FUNDAMENTAREA TEORETICĂ............................................................................
1.2 Relevanța temei investigate.................................................................................................................
1.3 Scopul lucrării......................................................................................................................................
1.4 Descrierea conceptelor ( fundamentarea teoretică a lucrării)..........................................................
1.4.1 Conceptul de artă creativă...............................................................................................................
1.4.2 Conceptul de educație timpurie durabilă......................................................................................
1.4.3 Dezvoltarea abilităților de artă creativă la copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 5 ani................
1.4.4 Beneficiile artei creative.................................................................................................................
1.4.5 Valorificarea artelor creative în dezvoltarea educației timpurii durabile..................................
1.5 Sinteza literaturii de specialitate......................................................................................................
1.6 Ipotezele specifice urmărite..............................................................................................................
CAPITOLUL II METODOLOGIA CERCETĂRII.............................................................................
2.1 Designul cercetării.............................................................................................................................
2.2 Eșantionul de participanți.................................................................................................................
2.3 Obiectivele generale ale programului de formare...........................................................................
2.4 Descrierea activităților educaționale desfășurate în cadrul programului.....................................
2.5 Instrumentele de colectare a datelor................................................................................................
2.6 Procedura de colectare a datelor......................................................................................................
CAPITOLUL III REZULTATE............................................................................................................
3.1 Analiza descriptivă a rezultatelor.....................................................................................................
3.2 Prezentarea rezultatelor în raport cu ipotezele specifice................................................................
CAPITOLUL IV. DISCUȚII..................................................................................................................
4.1 Scopul cercetării şi prezentarea rezultatelor principale.................................................................
4.2 Interpretarea rezultatelor şi încadrarea lor în literatura de specialitate......................................
4.3 Limitele cercetării și sugestii viitoare de cercetare.........................................................................
4.4. Concluzii............................................................................................................................................
Bibliografie...............................................................................................................................................
Ionel Cristina Genoveva Abstract
Abstract
Arta este mai mult sau mai puțin o reprezentare conceptuală a gândurilor și
sentimentelor noastre. Creativitatea este obiectivul principal al artei. Conceptul de artă
creativă poate fi cel mai bine descris ca „arta de a combina lucrurile într-un mod nou”. În
acest context educatorul sprijină dezvoltarea copiilor susținând libertatea acestora de a
explora de la cele mai mici vârste.
Scopul acestui studiu constă în investigarea impactului artelor creative în educația
timpurie durabilă.
Obiectivul principal al studiului a fost să determin în ce măsură predarea cu ajutorul
artelor creative influențează educația durabilă a copiilor.
Studiul s-a desfășurat pe un eșantion de 30 de copii cu vârste între 5 și 6 ani, 15 copii
reprezentând eșantionul experimental și 15 copii reprezentând eșantionul de control. Designul
cvasi- experimental s-a desfășurat la grădinița Emys and Friends din Timișoara. Grupurile de
copii au fost alcătuite atât din băieți cât și din fete.
Pentru ca cvasi- experimentul să fie concludent, am conceput un chestionar adresat
părinților din ambele grupuri de copii pentru a afla modificările comportamentale civice ale
copiilor după activitățile care s-au desfășurat cu ajutorul artelor creative.
Cu ajutorul rezultatelor obținute la chestionarul adresat copiilor, am putut determina în
ce măsură copiii au înțeles sarcina didactică, astfel am putut determina influența artelor
creative în educația lor timpurie.
Cu ajutorul rezultatelor obținute la chestionarul adresat părinților, am putut determina
în ce măsură copiii care au parte de instruire cu ajutorul artelor creative suferă modificări de
comportament, dacă manifestă un comportament de protejare a mediului, dacă sunt mai atenți
cu natura sau dacă povestește despre acțiuni care protejează mediul înconjurător.
Rezultatele obținute, atât în rândul copiilor cât și în rândul părinților, au confirmat
ipotezele formulate, astfel că putem afirma că copiii care au fost instruiți cu ajutorul artelor
creative au manifestat un interes mai mare față de activitățile didactice, au fost mai receptivi
și mai curioși în rezolvarea sarcinilor didactice și au prezentat un comportament mai social,
manifestând interes fața de interacțiunea cu ceilalți copii, au cooperat mai ușor și au
comunicat mai ușor.
Cuvinte cheie: arte creative, educație timpurie, comportament, cooperare, influența artelor
creative
4
Ionel Cristina Genoveva Metodologia cercetării
CAPITOLUL I FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

1.1 Problematica studiată
Integrarea artistică implică învățarea subiectelor de conținut de bază (matematică,
lectură, limbă, știință, studii sociale) prin arte (dramă, dans, muzică, arte vizuale). Accentul
acestui studiu cade pe examinarea impactul artelor creative în educația timpurie durabilă.
Arta este o lucrare creativă care exprimă istoria, cultura și spiritul indivizilor. Este o
parte a comunicării și creativității (Jackman, 2012). Este cel mai eficient mod de educație în
stabilirea unității dintre percepție, gândire și cerere (Özsoy & Șahan, 2009). Funcțiile
generale și educaționale ale artei în acest sens fac necesară educația artistică.
Conform standardelor internaționale de educație artistică, cunoașterea artei și aplicarea
ramurilor artei stau la baza dezvoltării sănătoase (Fox & Schirrmacher, 2014).
Întâlnirea cu diferite ramuri ale artei prezentând diverse oportunități pentru o dezvoltare
sănătoasă a copiilor în educația timpurie este necesară în ceea ce privește susținerea abilitățile
artistice ale copiilor într-un mod integrat (Hardy, 2011).
Artele promovează creativitatea și inovația, angajează și promovează rezolvarea
problemelor, transferul și adaptarea cunoștințelor și abilităților și sunt fundamentale în
copilăria timpurie.
Artele susțin procesele cognitive (Russell-Bowie, 2009; Wright, 2012).
Artele pot fi, de asemenea, văzute ca un un mod suplimentar de cunoaștere, gândire și
inovare care cuprinde tărâmuri afective. (Wilson, 2010; Wright, 2012). Wilson evidențiază
legătura emoțională care apare prin fascinație, uimire și mirare adesea trăite atunci când
copilul este angajat în lumea înconjurătoare și în exprimarea ei prin arte. Ea descrie minunea
ca fiind „o emoție bazată pe înțelegerea intuiției și instinctului natural ”(Wilson, 2013, p. 8).
În copilăria timpurie învățarea este natural creativă în diferite tipuri de expresii artistice
cum ar fi povestiri, muzică, joc dramatic, dans și arte vizuale.
Arta este una dintre multele limbi pe care copiii le folosesc si se simt foarte confortabil
în exprimarea sentimentelor și ideile lor. Activitățile de artă sunt în esență puncte de plecare
pentru copii. Ei percep o eliberare folosind experiența senzorială a jocului cu arta utilizând
materiale precum vopsele, lut, creioane, nisip și apă. Acestea oferă modalități prin care copiii
își exprimă sentimentele. Pe măsură ce copiii cresc, ar putea chiar să folosească în continuare
materiale de artă pentru a ilustra povești. Ei ar putea explica idei și sentimente prin mijloace
de artă precum desen, pictură sau chiar sculptură.
5
Așa cum a explicat Garbarino (1990), ceea ce unii copii pot găsi dificil prin exprimarea
în cuvinte, poate fi exprimat prin simbolismul operei lor de artă.
Expresiile de artă din desen, pictură, modelare etc. provin în principal din experiențele
copiilor, dintre care niciuna nu vine ca o repetiție de experiențe. Cu alte cuvinte, copiii sunt
artiști autentici. Ca un artist adult, copiii aleg, de asemenea, din experiențele lor, ceea ce este
semnificativ pentru ei. Ei și-au transformat sau sporit realitatea doar prin imaginația lor; ca
Albert Einstein, citat în (Kevin Harris, 1995) "imaginația este mai importantă decat
cunoasterea". Într-adevăr, este așa, copiii se exprimă creativ în activități de artă vesele, cum
ar fi desenul, pictura etc.
În concluzie, atunci când copiii sunt implicați în activități care implică arta, ei tind să se
bucure atât de proces, cât și produse. În timp ce profesorul și alți adulți se concentrează mai
mult pe procese decât pe produse. Implicația aici este mai mult ca restricționarea bucuriei și
creativității copilului atunci când lucrează la artă.
1.2 Relevanța temei investigate

Activitățile integrate bazate pe povești educative și activitățile de pictura pe obiectele
reciclate desfășurate cu copiii preșcolari în sala de clasă m-au ajutat să realizez cercetarea
mea și anume, impactul artelor creative în educația timpurie durabilă.
În acest demers copiii au arătat entuziasm față de activitățile desfășurate, arta creativă
desfășurându-se în mod natural și firesc. Activitățile de pictură pe obiecte reciclate au
evidențiat dorința copiilor de a-și pune amprenta ca artiști.
După pregătirea zonei de lucru astfel încât copiii să poată lucra independent și să
experimenteze arta creativă prin pictarea obiectelor reciclate, copiii au participat activ și la
curățarea zonei de lucru. Această activitate a responsabilizat copiii, au înțeles necesitatea
păstrării unui mediu sănătos curățând spațiul de lucru și folosind obiectele reciclate pictate
pentru înfrumusețare.
Dorința și entuziasmul copiilor pentru artele creative continuă, de obicei, pe măsură ce
înaintează în vârstă.
Educația artistică servește o varietate de scopuri. În plus față de a-i ajuta pe copii să-și
dezvolte abilitățile artistice și abilitatea de a se concentra, instruirea în artă promovează o
apreciere pentru procesul creativ. De asemenea, permite copiilor să-și exprime sentimentele.
6
Scopul primordial al artelor creative din educația timpurie este de a pune bazele unei
plăceri de artă pe tot parcursul vieții.
Curiozitatea copiilor este naturală. Atunci cînd dețin controlul membrelor, sunt curioși
cum este lumea pentru a vedea cum funcționează totul. Eia exploreazăv, observăa și imită,
încercânda să-și dea aseama cum afuncționează lucrurileași cum să se controleze peaei aînșiși
și mediulalor. Aceastăt vexplorarez fără aarestricții îi ajutăăpe copii să-și formezex conexiuni
în creier3, îi ajută să învețe și este, de asemenea, distractiv u.
Arta este o activitate naturală pentru a susține acest joc gratuit la copii. Libertateaa de a
manipulad diferite materialer într-un mod organicv șianestructurat permite explorarea și
experimentarea. Aceste eforturi artistice și explorări auto-direcționate nu sunt doar
distractive, ci și educative. Arta permite tinerilor să practice o gamă largă de abilități care
sunt utile nu numai pentru viață, ci și pentru învățare.
1.3 Scopul lucrării

Scopul lucrării constă în investigarea impactului artelor creative în educația timpurie
durabilă. De asemenea, vom urmări și modificarea comportamentele civice ale copiilor după
programul educațional.
Acest demers s-a realizat printr-un cvasi-experiment cu ajutorul a 30 de copii preșcolari
de la o grădiniță privată din Timișoara.
1.4 Descrierea conceptelor ( fundamentarea teoretică a lucrării)

În această lucrare, principalele concepte folosite au fost: conceptul de arte creative și
educație timpurie durabilă, dezvoltarea abilităților de artă creativă la copiii cu vârsta cuprinsă
între 3 și 5 ani, beneficiile artei creative și valorificarea artelor creative în educația timpurie
durabilă.
7
1.4.1 Conceptul de artă creativă

Artele creative subliniază procesul, învățându-i pe copii într-o lume care este orientată
progresiv din ce în ce mai mult către produs, încât metoda prin care ajungi la destinație este la
fel sau mai semnificativă decât destinația în sine.
Când auzi cuvântul „creativ”, ce îți răsare în minte? Te gândești la artiști de orice tip și
disciplină - muzicieni precum Mozart și Michael Jackson, pictori precum Picasso și Jackson
Pollock, dansatori precum Misty Copeland, actori și regizori precum Harrison Ford și Woody
Allen și autori precum Jules Verne și J.K. Rowling? Vă imaginați opere de artă celebre -
lucrări precum Mona Lisa, O noapte înstelată, „Thriller”, Marșul turcesc, Marile așteptări,
Harry, Potter, Spărgătorul de nuci și Lacul lebedelor? Sau poate locurile în care puteți
vizualiza arta este ceea ce vizualizați când auziți cuvântul „C” - Carnegie Hall, Luvru,
Muzeul de Artă Metropolitan din New York .
Există un număr infinit de locuri, oameni, lucrări și idei la care s-ar putea gândi, dar
ceea ce mulți oameni nu conectează niciodată la cuvântul „creativ” sunt ei înșiși.
În ceea ce privește copiii, artele creative sunt activități care implică imaginația copilului
și pot include activități precum artă, dans, dramă, păpuși și muzică. Ei stimulează și îi ajută
pe copii să-și cultive abilitățile în aproape toate domeniile și sunt activități deschise, care
încurajează flexibilitatea minții. Și cel mai important dintre toate, artele creative subliniază
procesul, învățând copiii într-o lume care este orientată progresiv din ce în ce mai mult către
produs, că metoda prin care ajungi la destinație este la fel sau mai semnificativă decât
destinația în sine.
Dintre aceste ramuri de artă creativă care susțin dezvoltarea integrată a copiilor, arta
muzicală cuprinde activități precum cântatul, cântatul la un instrument, ascultatul muzicii,
compusul muzicii, activități muzicale, istoria muzicii și originea sa. Atunci când își creează
propria muzică, copiii descoperă sunetul și instrumentele și fac repetiții. În acest fel, se
urmărește ca ei să își îmbunătățească repertoriile de cântece, ritmuri și melodii. Încep să
folosească și să asculte muzică conștient. Ei învață cum să evalueze și să facă comentarii cu
privire la aplicațiile muzicale ale altora.
Arta vizuală este definită prin componente precum pictură, desen, imagine, sculptură,
arhitectură, grafică, fotografie și filmare. Arta vizuală este o activitate socială și
îmbunătățește, de asemenea, abilitățile lingvistice și de gândire. Copii dezvoltă
conștientizarea pentru a privi un studiu artistic, vorbind despre ceea ce văd, folosind
terminologia artei vizuale.
8
Arta kinestezică este definită ca fiind activitățile în funcție de mișcările corpului.

Datorită artei kinestezice, copiii învață cum părțile corpului lor se mișcă independent și
împreună. În plus, susține și îmbunătățește conștientizarea fizică și dezvoltarea cognitivă.
Copiii discută și ascultă opiniile celorlalți despre dansurile lor și ale celorlalți.
Arta dramatică este definită ca descoperire, reprezentare și influențare. Acest tip de artă
crește stima de sine a copiilor și îi susține în înțelegerea sentimentelor lor. Arta dramatică este
un fel de artă care urmărește să ofere copiilor expresie sentimentelor lor. Această abilitate
folosește abilitatea de a juca roluri, le oferă experiență prin simțurile lor și îi face să
dobândească noi abilități practice pentru problemele vieții reale. Copii descoperiți cunoștințe
și abilități prin jocuri de rol.
Toate ramurile educației artistice sunt importante la același nivel și sunt mult mai
eficiente atunci când sunt sunt integrate cu alte discipline. Experiența copiilor în diferite
ramuri ale artelor și cunoașterea lor despre arta creativă sunt importante pentru atingerea unei
perspective artistice și estetice. În ceea ce privește caracteristicile ramurilor de artă, aceste
caracteristici oferă idei pentru a aduce expresii cognitive și senzoriale în scopul de a face
copii să trasfere sentimentele și gândurile unul către celălalt. Făcând conexiunile și
stimulările, copiii ar putea atribui un sens personal asupra evenimentelor și se pot simți
autorizați să realizeze și să se cunoască pe ei înșiși (Hardy, 2011).
Ar putea ajuta la dezvoltarea unor abilități precum simțul sinelui la copii, raționament,
imaginație, creativitate, exprimare și comunicare și susține toate domeniile de dezvoltare.
Datorită acestor componente de susținere, educatorii sunt responsabili cu predarea
educației artistice integrate ca parte a programului în educația timpurie. Când este utilizată în
clasă, integrarea susține și îmbogățește calitățile și abilitățile din toate domeniile programului.
Din acest motiv, arta este componenta complementară a programelor educaționale generale
(Cevher Kalburan, 2012; Jackman, 2012).
Una dintre aceste abilități este abilitatea socială. Abilitățile sociale sunt cele care permit
începerea și continuarea relațiilor sociale pozitive cu alții, cum ar fi comunicarea, rezolvarea
problemelor, luarea deciziilor, relațiile intre persoane și gestionarea de situațiilor. Atingerea
abilităților sociale și transformarea acestora ca parte integrantă a vieții copilului ar putea fi
realizată prin repetarea acestor abilități în familie, școală și în comunitatea în care trăiește.
Profesorii ar putea folosi diferite strategii pentru a-i face pe copii să dobândească
abilitățile de a face conexiune cu colegii și să se adapteze la mediul înconjurător, să
îndeplinească o sarcină în grup, să facă față agresivității comportamentale, să elaboreze
planuri și să rezolve probleme. Profesorii îi sprijină pe copii să experimenteze abilități de
9
vorbire, respectarea drepturilor altora, așteptarea la coadă, soluționarea unui conflict,

rezolvarea problemelor sociale și simțul empatiei
(Özyürek, Begde & Ferah Yavuz, 2014). Din acest motiv, profesorul trebuie să includă
interacțiunea estetică și artistică în predarea artistică. Interacțiunile estetice ne informează
despre gândirea complexă, observarea, alegerea, diferențierea, vizualizarea, verificarea,
adaptarea, percepția și revizuirea, criticarea, reflectarea, compararea, analiza, sintetizarea și
evaluarea experiențelor artistice. Aceste interacțiuni îmbogățesc și măresc simțul
intercultural.
Faptul că lucrările artistice ale copiilor devin valoroase este un rezultat al exprimării
gândurilor lor asupra punctelor de vedere ale prietenilor și profesorilor despre arta lor.
Părerile despre lucrările lor artistice îi fac pe copii să dezvolte abilitățile necesare pentru a
îmbogăți și exprima experiențele lor artistice. Aceste experiențe dezvoltă abilitățile de limbă
și comunicare ale copiilor, le aprofundează viziunile asupra lumii și le îmbunătățesc
abilitățile sociale (Wong, 2007; Bell, 2012).
Din acest motiv, profesorii ar putea face activitățile artistice mai semnificative vorbind
cu copiii despre ceea ce fac în timpul activității, cum se simt în timp ce le fac etc. În plus,
stima de sine a copiilor se îmbunătățește atunci când profesorii vorbesc despre trăsăturile și
calitățile lucrărilor lor și învață cum să privească o operă artistică a altora, să vadă trăsăturile
estetice și discută despre ele. Lucrările de artă produse în grupuri oferă copiilor experiențe de
cooperare. În timp ce lucrează în cooperare, ei ar trebui să învețe abilități precum
împărtășirea de obiecte, să se asculte unii pe alții, cum și când să lucreze. Cu educația
artistică dată în acest mod, dezvoltarea multidirecțională și în special dezvoltarea abilităților
sociale este susținută (Ulutaș & Ersoy, 2004; Toy, 2006). Pentru a susține abilitățile sociale
ale copiilor, este de o mare importanță ca profesorii să ofere experiențe artistice calitative în
clasele lor și să folosească arta atât ca scop cât și ca instrument pentru cunoașterea educației
artistice. În această perspectivă, este de o importanță vitală ca aceste tipuri de activități
artistice dezvoltate la copiii să înceapă de la vârste mici astfel copiii ajung în viitor la
conștientizarea abilităților sociale.
Adesea, când copiii sunt implicați în activități de artă, ei prețuiesc libertatea de a-și
exprima creativitatea, precum și de a aștepta cu nerăbdare finalizarea produsului. Lucrează
„din greu” la proiectul lor de artă, astfel încât să fie demn de acesta admirație (după
standardul lor).
Dacă profesorul trebuie să atingă obiectivele predând arta, în special luând cunoștință
de stadiul învățării, preocuparea sa trebuie să fie procesul și produsele activității. Important,
10
de asemenea, copiii care învață ar trebui să aibă materiale adecvate și stimulative precum și
instrucțiuni corecte. O astfel de instrucțiune ar trebui să vină prin intermediul încurajărilor și
inspirației.
În mod semnificativ, arta este o cale care oferă copiilor posibilitatea de a dobândi
abilități intelectuale și sociale, care la rândul lor promovează capacitatea de a exprima sinele.
De fapt, atunci când copilul mic este angajat într-un proces satisfăcător de artă creativă, există
tendința ca intelectualul său, capacitatea senzorială, domeniile motorii și afective sunt
influențate pozitiv.
1.4.2 Conceptul de educație timpurie durabilă

Ce este sustenabilitatea?
Conform Dicționarului enciclopedic 1993-2009 :
SUSTENABILITATE (< engl. sustainable) s. f. „Calitate a unei activități antropice de a se
desfășura fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite
posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare. Conferința mondială asupra
mediului de la Rio de Janeiro din 1992 a acordat o atenție deosebită acestui concept, care
implică stabilirea unui echilibru între creșterea economică și protecția mediului și găsirea de
resurse alternative. Când se referă la dezvoltarea economică de ansamblu a unei țări sau
regiuni, este de obicei preferat termenul sinonim dezvoltare durabilă”
Sustenabilitatea, a cărei definiție în dicționar este „capacitatea de a fi susținută,
susținută, confirmată sau confirmată” este un concept larg. Este destul de dificil să descriem
acest termen cu unele limite, dar include nu numai mediul, ci și sănătatea și bunăstarea,
educația, justiția socială, cultura și mijloacele de trai economice. Dacă o activitate, o lucrare
sau un proces poate fi continuat, păstrându-și biodiversitatea și ecosistemele naturale astăzi
și, de asemenea, în viitor, acestea sunt considerate durabile. Fiecare națiune se gândește la
modul în care deciziile pe care le luăm astăzi vor afecta generațiile următoare ca o problemă
de durabilitate. Deciziile noastre care scad și risipesc resursele naturale peste capacitatea
regenerativă a pământului pot determina generațiile următoare să aibă mai puțină bucurie a
lumii decât o avem noi acum. În plus, schimbările climatice sunt definite ca fiind cea mai
mare problemă din prezent. Se spune că motivul pericolului schimbărilor climatice este
modul nesustenabil în care am folosit lumea. Putem spune că exploatăm resursele naturale și
mediul înconjurător și acestea nu sunt foarte importante pentru noi.
11
În decembrie 1983, Adunarea Generală a ONU a realizat că a existat o deteriorare

puternică a mediului uman și a resurselor naturale și, pentru a aduna la un loc țările să lucreze
și să urmărească dezvoltarea durabilă împreună, ONU a decis să înființeze Comisia
Brundtland. Cunoscută oficial sub numele de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare
(WCED), misiunea Comisiei Brundtland a fost de a uni țările pentru a continua dezvoltarea
durabilă împreună. Această comisie a pregătit un raport numit „Viitorul nostru comun” în
octombrie 1987, cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland. Acest document a inventat
și a definit semnificația termenului „Dezvoltare durabilă” ca „dezvoltare care satisface
nevoile prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface
nevoile”. Accentul este astfel încât perspectivele societății și ale naturii sunt egale cu cele ale
economiei.
Cu această definiție, sustenabilitatea subliniază faptul că economia și societatea fac
parte dintr-un sistem închis (Wikipedia.org, 2015). Toate activitățile umane sunt limitate cu
natura. Trebuie să echilibrăm ideea „a avea o viață bună” și limitele naturii la care ne va
permite. Mai mult, relația dintre bunăstarea noastră, protecția mediului și dezvoltarea
economică trebuie aranjată pentru a nu încălca drepturile generațiilor următoare.
Sustenabilitatea este interpretată ca o luptă pentru echilibrul între o viață bună și
integritatea naturii și deja acțiunile umane au avut un impact atât de mare încât „viața bună”
depășește limitele de mediu ale pământului și au supărat integritatea naturii (Unv. Islanda,
2012). După cum indică documentul de durabilitate și politică de mediu al Universității din
Islanda „Înseamnă că creșterea nu se poate extinde dincolo de limitele definite ale naturii.
Resursele de pe glob sunt limitate, iar capacitatea mediului de a menține procesele vitale este
ușor perturbată. Se acceptă în general că drumul actual al umanității poartă semne clare de
nesustenabilitate. Ideile oamenilor din părțile mai bogate ale lumii despre „viața bună” au dus
la consumul cu mult dincolo de ceea ce poate susține pământul. În timp ce o parte a omenirii
folosește resursele terestre în exces, altele primesc mai puțin decât partea lor ”(Unv. Islanda,
2012).
În 1987, Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare a descris dezvoltarea durabilă
ca „dezvoltare care răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea ca
generațiile viitoare să aibă nevoie de nevoile lor ”(1987, p.87).
Spre deosebire de ideile de dezvoltare umană ca în principal despre creșterea
economică care ignoră sau diminuează dimensiunile sociale și de mediu - sustenabilitatea este
un concept holistic care ia în considerare dimensiunile sociale, economice, politice, naturale.
În special, sustenabilitatea recunoaște că există limite ecologice pentru creștere și că acestea
12
au fost depășite. Deși nimeni nu știe cum ar putea arăta viața durabilă, este clar recunoscut
acest lucru, că este treaba tuturor și că educația are un rol important în realizarea ei.
Ce este educația durabilă?
Educația pentru durabilitate își are originile în educația de mediu.
Declarația Tbilisi din 1977 este considerată prima expresie reală a rolului esențial al
educației de mediu prin solicitarea ca mediu să fie „prioritatea priorităților” (Organizația
Națiunilor Unite pentru Știință și Cultură pentru Educație, UNESCO, 1990). De atunci,
practicienii au lucrat să înțeleagă ce este educația pentru mediu și cum poate fi eficientă în
mișcarea societăților axate pe mediu.
Ce este educația timpurie durabilă?
Educația timpurie durabilă este o sinteză a educației durabile și a educației timpurii, un
domeniu unic care acum se dezvoltă.
Alte sectoare educaționale, de exemplu școlile primare și grădinițele, au o istorie mult
mai lungă de implicare și cercetare în educație pentru mediu / educație durabilă.
Educația timpurie este un punct natural de plecare pentru educația durabilă pentru a
promova accesul educațional pentru toți oamenii în cadrul unui proces de dezvoltare de-a
lungul vieții.
1.4.3 Dezvoltarea abilităților de artă creativă la copiii cu vârsta cuprinsă

între 3 și 5 ani
În anii preșcolari, mulți copii prezintă o creștere extraordinară în abilitățile lor de artă
creativă. Educatorii copiilor pot sprijini dezvoltarea artistică a copiilor prin planificarea
activităților de artă care încurajează dezvoltarea abilităților artistice ale preșcolarilor.
Iată câteva repere de bază în dezvoltarea artei la preșcolari:
 Arta pentru copiii de 3 și 4 ani
Până la vârsta de 3 ani, mulți copii învață să-și controleze mai bine mișcările mâinilor și
ale încheieturii mâinii. Ei fac forme și obiecte care sunt aproape, dar nu chiar, recunoscute de
adulți. Cercurile, liniile și crucile sunt întotdeauna forme populare. Unii copii de 3 și 4 ani pot
începe să-și numească desenele. În mijlocul desenului, un copil poate arăta și spune ceva de
genul: „Acesta este un camion” sau „Aceasta este mami”. Denumirea lucrărilor de artă este
un pas important care arată că copilul a început să gândească în termeni de imagini mentale.
13
Nu contează că desenul are o asemănare mică sau deloc cu mami. Ceea ce contează este că
copilul a descoperit că desenul este mai mult decât ceva distractiv din punct de vedere fizic.
Este, de asemenea, o modalitate de a comunica idei.
Până la vârsta de 4 ani, unele dintre aceste forme au prins contur și adulții le pot
identifica ca oameni, case, mașini sau orice altceva intenționa să deseneze tânărul artist.
Desene tipice la această vârstă sunt imagini ale unor persoane formate din capete mari care
par să aibă brațe și picioare care cresc din ele. Există, de obicei, puține dovezi ale dimensiunii
relative în aceste desene. Din capetele uriașe răsar picioare mici. Un desen al unui fluture
poate fi de două ori mai mare decât un câine.
Orice este mai important pentru copil la momentul respectiv primește cel mai mare loc
de pe pagină; ceea ce nu este important poate fi pur și simplu lăsat deoparte. De aceea,
preșcolarii pot omite degetele, gâtul sau alte părți ale corpului. Copiii nu observă că oamenii
au degete; doar că degetele nu sunt importante pentru ei în momentul în care desenează.
În această etapă, copiii pot găsi culorile foarte interesant. Copiii nu sunt preocupați de
reprezentări coloristice realiste. Le place doar să folosească culoarea. Un copil poate face
roșu totul de pe pagină. Altul poate folosi fiecare culoare din cutie pe un desen. Educatorii nu
ar trebui să solicite copiilor să folosească anumite culori sau să încerce să citească orice
semnificații psihologice profunde în alegerea culorilor unui copil.
Copiii de cinci ani încep să includă mai multe elemente din viața reală în imaginile lor
și, între 5 și 6 ani, copiii devin mult mai preocupați de creațiile lor și vor să le păstreze.
Înainte de acest timp, majoritatea copiilor sunt interesați de distracția pură de a face o
activitate de artă, mai degrabă decât de calitatea produselor lor.
1.4.4 Beneficiile artei creative

Majoritatea dintre noi știm că arta este importantă pentru copiii noștri; pur și simplu
credem că este important deoarece ne-am văzut copiii profund implicați în artă. Dar, dincolo
de ceea ce simțim și credem, există multe informații factuale despre motivul pentru care arta
este importantă în dezvoltarea copiilor noștri, care este atât interesantă, cât și utilă de știut.
Crearea de artă extinde capacitatea unui copil de a interacționa cu lumea din jur și oferă un
14
nou set de abilități pentru auto-exprimare și comunicare. Nu numai că arta ajută la

dezvoltarea părții drepte a creierului, ci cultivă și abilități importante de care beneficiază
dezvoltarea unui copil. Dar arta depășește cu mult statisticile tangibile măsurate de studii -
poate deveni un mod esențial de auto-exprimare dezinhibată și uimire pentru un copil. Arta
contează la fel cum contează limbajul - sau felul în care respiră! Este o componentă
fundamentală a ceea ce ne face unic umani.
În timpul copilăriei timpurii, capacitățile socio-emoționale și cognitive sunt sporite prin
programe și activități adecvate din punct de vedere al dezvoltării concepute pentru o
dezvoltare completă. Unii educatori cred că acest lucru, cu ajutorul educației artistice.
Desenul, pictura și lucrul cu lutul sunt aspecte ale educației artistice pentru copiii mici. Nu se
limitează la artizanat manual și vizual, muzica este, de asemenea, un element semnificativ.
Avantajele educației artistice sunt universale, iar cercetătorii au identificat unele dintre
rezultatele cheie atunci când au fost incluse ca o caracteristică educațională în primii ani.
Copiii dezvoltă abilități de viață prin activități de artă
Arta poate părea distracție și jocuri - și este! - dar este posibil să nu ne dăm seama că
copilul învață de fapt multe lucruri prin explorarea artelor și activități de artă. Copiii vor
dobândi abilități de viață utile prin artă, așa că trebuie încurajați să devină creativi.
Motive pentru care artele sunt importante:
 Abilitățile motorii ale copiilor se dezvoltă cu ajutorul diferitelor forme de

artă. Abilitățile motorii sunt esențiale în multe activități, chiar scrierea de scrisori și cuvinte.
Folosirea unui instrument, modelarea lutului sau folosirea unei pensule dezvoltă o dexteritate
și control motor grosier și fin (Fox, 2008).
 Artele îi ajută pe copii să aprecieze numerotarea. Conceptele și
clasificarea numerelor pot fi introduse în timp ce copiii lucrează cu materiale simple de colaj
și mărgele. „Arta nu este doar despre emoție, culoare sau estetică, ci și despre modele și
rezolvarea problemelor” (Reyner, 2008). Acest lucru îi ajută pe copii să înțeleagă mai bine
conceptele din jurul calculației.
 Muzica, în special, poate accelera dezvoltarea creierului. Domeniile
dobândirii limbajului și abilităților de citire beneficiază enorm. Să înveți să cânți la un
instrument pentru a îmbunătăți învățarea matematică, pentru a spori memoria și chiar pentru a
duce la rezultate mai bune la testele academice (Bright Horizons, 2017).
 Educația estetică-creativă ajută la diminuarea stresului în rândul
persoanelor din medii defavorizate economic. Așa spune un studiu privind includerea lecțiilor
15
de muzică, dans și arte vizuale la 310 preșcolari din medii sărace (Society for Research in
Child Development, 2016). Știind că sărăcia duce la stres și că stresul este un factor care
ajută la înrăutățirea stării de sănătate, beneficiile educației artistice sunt în toate mediile.
 Artele construiesc stima de sine a copiilor, oferindu-le autonomia de a se
exprima. Ca activitate de grup, copiilor care lucrează împreună le oferă posibilitatea de a-și
oferi reciproc feedback, ceea ce ajută la învățarea cum să primească critici și laude de la alții
(Fox, 2008).
 Artele construiesc latura creativă a creierului. Sistemul Waldorf
Education se bazează pe legătura dintre artele creative și dezvoltarea creierului. În acest
sistem de educație, există o infuziea completă a artelor în experiența de predare și învățare.
Waldorf Education afirmă că copiii învață prin jocuri, muzică și artă și că această abordare
creează indivizi multidimensionali care sunt creativi și inovatori.
 Artele dezvoltă abilități de comunicare: atunci când un copil desenează o
imagine, pictează un portret sau atârnă butoane de pe un mobil oscilant, copilul respectiv
începe să comunice vizual. Un copil poate atrage pentru a documenta o experiență reală, cum
ar fi să se joace în parc, să elibereze sentimente de bucurie pictând culori învârtite sau să
împărtășească o experiență încărcată emoțional, cum ar fi trecerea unei persoane dragi prin
artă. Arta depășește limbajul verbal pentru a comunica sentimente care altfel nu ar putea fi
exprimate.
 Artele dezvoltă abilități de rezolvare a problemelor: Când copiii
explorează ideile de artă, ei testează posibilități și lucrează la provocări, la fel ca un om de
știință care experimentează și găsește soluții. Ar trebui să folosesc o bucată de fir mai scurtă
pentru a-mi echilibra telefonul mobil? Această bandă nu se menține - ce ar trebui să încerc în
schimb? Cum am făcut maro - am crezut că fac portocaliu? Artele creative îi învață pe copii
că o problemă are mai multe răspunsuri și le permite să își facă propriile evaluări. Creierului i
se oferă posibilitatea de descoperire „cum” și „de ce”, fără să urmeze reguli sau instrucțiuni
specifice. Când copiii experimentează sau învață cum să folosească materialele de artă în
mod eficient, ei întâmpină provocări, dar vin cu noi soluții de a gestiona rezultate neașteptate.
 Activitățile ce implică artele creative ajută la dezvoltarea abilităților socio-
emoționale: artatele îi ajutăă pe copii să se împacee cu ei înșiși și cu controlul pe care îl au
asupra eforturilor lor. Prin artă, ei practică, de asemenea, împărtășirea și luarea pe rând,
precum și aprecierea eforturilor reciproce. Arta promovează sănătateaa mintală pozitivă,
permițând unui copil să demonstreze unicitatea individuală, precum și succesul și realizarea,
toate acestea făcând parte dintr-un concept pozitiv de sine.
16
 Artele dezvoltă motricitatea fină a mâinilor: abilitățile motorii fine îl ajut

pe copil să facă lucruri delicate precum întoarcerea unei pagini de carte sau completarea
unei foi de hârtie cu cuvinte scrise. Să picteze semnele dorite ținând o pensulă, decupând
hârtia cu ajutorul foarfecelor în forme diferite, cu ajutorul creionului desenând sau modelarea
plastilinei, folosirea lipiciului strângând recipientul într-un mod controlat, aceste exerciții îl
ajută pe copil la dezvoltarea motricității fine și la un control mai bun al materialelor.
 Artele dezvoltă creativitatea. Copiii se exprimă prin artă la un nivel
fundamental. Uneori lucrările lor de artă reprezintă manifestarea acelei expresii, dar mai des,
procesul fizic de creare este expresia Crearea artei le permite copiilor să lucreze la sentimente
și emoții, iar referirea la o piesă de artă finită ajută un copil să vorbească despre sentimente
într-un mod nou și semnificativ. Creativitatea unui copil este dezvoltată cu ajutorul artelor..
În loc să li se spună ce să facă, răspunsurile și instrucțiunile vin de la copil. Activitățile
artistco-creative are nevoie de o gândire liberă, experimentaree și analiză - toate acestea fac
parte din creativitate.
Cu toate acestea, este important să separăm noțiunea de „talent” de „creativitate” - un
copil nu trebuie să creeze o capodoperă pentru a avea o experiență artistică semnificativă.
Arta este un proces, nu un produs. Este tentant să dorim ca arta copiilor noștri să fie perfectă
pentru a dovedi că au succes și sunt pe drumul cel bun. Este liniștitor să știm că ne putem
relaxa! În ceea ce privește arta, procesul de creare - explorare, descoperire și experimentare -
are cea mai mare valoare. Prin auto-exprimare și creativitate, abilitățile copiilor se vor
dezvolta în mod natural, iar capacitatea lor de a crea va crește.
Incorporarea artelor în copilăria timpurie are multe beneficii, iar implicarea copiilor în
programele și activitățile infuzate de artă își vor dezvolta abilitățile cognitive, creative,
sociale și emoționale, jucând un rol important în dezvoltarea lor optimă.
1.4.5 Valorificarea artelor creative în dezvoltarea educației timpurii

durabile
În actul de a crea artă, copiii privesc în interior și sunt în strânsă legătură cu trăirile lor
interioare. Acest lucru le permite să fie mai flexibili și mai deschiși în abilitățile lor de a-și
exprima emoțiile pe măsură ce acestea apar. Prin acest proces, conținutul afectiv al copiilor
este permis să iasă la suprafață și să fie exprimat; dezvoltă capacitatea de a experimenta și
17
exprima emoțiile. Copiii au nevoie de abilități afective și cognitive pentru a funcționa efectiv
în lume. Artele și experiențele creative cresc dezvoltarea modurilor afective de cunoaștere și
învățarea care sunt inerente la toate ființele umane.
Educatorii trebuie să analizeze implicațiile importante ale artei și educației estetice
pentru copii mici. Trebuie să fie conștienți de comportamentul copiilor atunci când aceștia
sunt angajați în eforturi artistice și se simt confortabil ca observator tăcut în timp ce
realizează impactul pe care procesul creativ îl are asupra dezvoltării și învățării copiilor.
În semnificația lucrărilor de artă ale copiilor accentul nu este pus pe arta „orientată spre
produs”, ci arta „orientată spre proces”. „Opera de artă a copiilor, ca una dintre diversele lor
reprezentări simbolice, poate fi un produs final, rezultat din experiența lor anterioară care a
inspirat modul lor unic de a citi lumea și le-a motivat impulsurile către
comunicare”(Booyeun, 2004, p. 483)
Muzică și mișcare: plăcere și valoare pentru copii

Copiii mici sunt orientați spre acțiune. Cântatul, mișcarea și dansul nu sunt doar
distracție, dar oferă, de asemenea, copiilor mici ocazii de a asculta, răspunde, imita folosindu-
și vocile, degetele, mâinile, brațele și corpurile în moduri creative și într-un mod unic al lor.
Deoarece copiii mici nu se pricep la liniște, au nevoie de libertatea de a face un zgomot
vesel cântând, cântând la instrumente și inventând cântece și cântări în timp ce joacă și
lucrează. Copiilor timizi ar trebui să li se ofere oportunități să se joace cu idei muzicale în
grupuri mici.
Scopul principal al includerii muzicii și mișcării în clasă este plăcerea.
Prin muzică și mișcare, copiii mici se exprimă, explorează spațiu, dezvolta abilități de
limbaj și comunicare, crește conștiința senzorială și exprimă ei înșiși prin ritm, gest, timp și
spațiu.
Copii mici tipici pot fi observați frecvent aplaudând, dansând sau defilând în jurul
camerei încercând diferite moduri de a trece la ritmuri muzicale. Copiii mici sunt sensibili la
sunetul muzical și răspund liber și bucuros la diferite tempo-uri și ritmuri. În același timp, ei
descoperă modalități noi și diferite de a-și folosi corpurile și vocile.
Dacă vrem să fim profesori dedicați dezvoltării tuturor inteligențelor unui copil, trebuie
să oferim muzică și activități de mișcare ca mijloc de încurajare a acestora domeniilor
importante ale potențialului uman. A face ceva mai puțin înseamnă a le nega copiilor o
oportunitate să funcționeze la maximum.
18
Muzica, mișcarea, dansul, conștientizarea fizică și activitățile fizice merită aceeași

asimilare naturală în programa educației timpurii la fel ca și povestirile și timpul de pui de
somn.
Copiii și procesul artistic

Adesea copiii desenează pentru că le lipsesc cuvintele pentru a comunica gândurile și
sentimentele lor, iar arta oferă un limbaj nonverbal pentru exprimare. Ei experimentează noi
moduri de a face lucrurile și de a afla despre proprietățile creioanelor și vopsea și alte
materiale. Desenul și pictura permit copiilor foarte mici să simtă, să atingă, să audă și să vadă
lumea în moduri care sunt o extensie directă a lor. Distracția și bucuria pentru copii poate
proveni din ceva la fel de simplu ca mirosul unei noi cutii de creioane sau modul alunecos de
vopsea ce se mișcă atunci când acestea stă în fața unui șevalet sau așează o perie plină de
vopsea pe o foaie de hârtie goală.
Răspunsul la întrebarea „De ce desenează copiii?” nu este la fel de important ca faptul
că desenează, vopsesc și lipesc lucruri împreună. Depinde de noi, profesorii lor, să ne
asigurăm că aceste încercări creative timpurii sunt valorizate și cultivate astfel încât nu vor
decide să se oprească din desen și vor dori să deseneze și mai mult.
Desenele pentru copii transmit repere semnificative în toate domeniile de dezvoltare,
fie
social, afectiv, fizic sau cognitiv. Primele lor încercări de a face semne aleatorii pe o
bucată de hârtie reprezintă adesea o încercare de a ne arăta cât de multe știu ei.
Arta este satisfăcătoare din punct de vedere emoțional pe măsură ce copiii exprimă
bucurie și fericire sau frică și frustrare prin vopsea fluidă, lucioasă. A face artă devine un act
social atunci când copiii împărtășesc responsabilitatea în timpul experiențelor de artă.
Periile și recipientele pentru vopsea trebuie să fie spălate, picturile trebuie să fie
identificate de artist, precum și materialele și consumabilele trebuie să fie repuse în locurile
lor adecvate. În zona de dezvoltare cognitivă, copiii folosesc artele vizuale pentru a le
reprezenta gândurile și ideile. Pe măsură ce copiii vorbesc între ei despre munca lor, ei
clarifică concepte, dezvoltă abilități de rezolvare a problemelor, își îmbunătățesc memoria și
abilitățile de observație și practică folosirea limbajul. Arta este fizică în sens că copiii își
folosesc mușchii mici atunci când încearcă să controleze și să manipuleze pensule și creioane.
Și, în cele din urmă, arta este creativă. Fiecare copil răspunde materialelor de artă în moduri
necunoscute și neexperimentate de nimeni altceva. Copiii își aduc propriile idei și puncte de
19
vedere asupra lumii lor prin experiență de artă și, în acest proces, cresc spre realizarea
propriul lor potențial creativ.
Rolul educatorului este unul semnificativ și trebuie conștientizat cât de important este.
Nu există desen corect sau greșit în încercări de reprezentare ale copiilor. Educatorul
trebuie să aibă grijă să nu impună standarde pentru adulți asupra lucrărilor de artă ale copiilor
sau să evalueze căile expresiei artistice. Desenul unui copil este o reprezentare a unui interior
special și trebuie tratat cu respect și demnitate.
Arta copiilor, desenele și picturile pe care le împărtășesc sunt importante deoarece
procesul creativ este o muncă serioasă pentru ei. Adesea produsele finale ale copiilor reflectă
creșterea și înțelegerea lumii din jurul lor. Doar atunci când copiii sunt presați să producă
reprezentări perfecte, potențialul creativ al copiilor se poate înăbuși. Educatorul trebuie să fie
blând cu copiii săi și să lucreze să le insuflețească ideea că eforturile lor creative sunt diverse,
importante și fiecare reprezentare artistică merită atenție.
Jocul și drama creativă în clasă

Jocul pentru copii este principalul vehicul care le permite să învețe despre ei înșiși și
despre ceilalți și despre lumea în care trăiesc.
Jocul îl ajută pe copil să-și încerce abilitățile sociale. Copiii au o mare nevoie de
obținere și să dăruiască dragoste. În jocul lor, copiii mici găsesc, de asemenea, modalități
pentru dorințe precum o dorință de a domina, distruge, afișa priceperea lor, a face zgomot sau
a face o mizerie. Copilul căruia în viața reală îi este greu să construiască, să repare daune, să
ajute sau să comunice cu ceilalți, pot găsi multe oportunități de a face acest lucru în joc. Nu
există cu adevărat nimic misterios în puterea jocului. Jocul este de bază pentru toți copiii
normali și sănătoși. Oferă plăcere și învățare și un minim de riscuri și penalități pentru
greșeli. Pentru că le permite să scape din constrângerile și frustrările din lumea reală, jocul
oferă copiilor mai mult oportunitatea de a experimenta și mai multe posibilități pentru
exercitarea deplină a imaginației.
Când copiii sunt implicați în drama creativă, ei interpretează sugestii, povești sau
evenimente folosind propriile acțiuni și dialogul. Costumele și decorurile formale sunt
inadecvate pentru drama creativă, deși recuzită simplă, precum pălării, eșarfe sau alte
elementele aflate deja în sala de clasă., pot fi utile pentru îmbunătățirea expresiei și acțiunii.
Când acestea sunt folosite, ele nu ar trebui să limiteze niciodată impulsurile creative ale
copiilor și nici nu ar trebui să sugereze niciun fel de producție formală.
20
Scopul dramaturgiei creative nu este de a interpreta pentru un public; mai degrabă este
pentru a îmbunătăți expresivitatea creativă a copiilor prin artistic, intelectual și social și să
împărtășească experiențe. Drama creativă este un mijloc de auto-exprimare care încurajează
mișcarea, gesturile și comunicarea verbală și nonverbală. Educatorii pot planifica experiențe
pentru a încuraja drama creativă.
În drama creativă, copiii își folosesc imaginația atunci când se îmbracă și se prefac să
fie altcineva sau când construiesc o lume în care inventează ritualuri elaborate și aventuri în
jurul unor povești familiare, situații reale sau situații imaginate.
Pantomima este adesea descrisă în termeni de ceea ce nu are: fără cuvinte și fără sunete.
Este limbajul tăcut al corpului prin care copiii folosesc gesturile să transmită celorlalți.
În improvizație, personajele vorbesc. Copiii își adaugă propriul dialog în timp ce ei
exprimă sentimentele și ideile în cuvinte. Pentru copiii foarte mici, dialogul este cel mai
probabil scurt la început, dar începe să curgă mai rapid odată ce copiii au avut oportunități de
a descoperi procesul.
În teatrul pentru copii, piesa prinde viață pe scenă. Deși poate fi benefic pentru copii cu
vârsta de 11 sau 12 ani, educatorii știu că există valoare și în producțiile formale pentru copii
mici și trebuie să își adapteze așteptările.
Copiii mici și arta tridimensională

Copiii se exprimă în modul lor propriul și unic și reflectarea materială a acestui proces
creativ poate fi vizibilă numai prin intermediul inimii copilului, creatorul. Acest lucru este
valabil mai ales atunci când copiii încep să sculpteze, să construiască sau să lipească aleatoriu
piese de materiale de artă împreună pentru a forma forme plăcute și satisfăcătoare.
Arta tridimensională oferă copiilor o multitudine de posibilități de realizare obținând
forme complexe dintr-un corp principal de materiale. Spre deosebire de pictură, care se vede
doar, arta tridimensională poate fi atinsă, simțită și privită dintr-o varietate de perspective. La
o vârstă fragedă, copiii încep să experimenteze forma tridimensională. Ei stivuiesc cuburi și
le transformă în vagoane și trenuri, sapă găuri în nisip și descoperă magia inversării unui
recipient cu nisip umed pentru a crea un castel de nisip. Copii construiesc structuri elaborate
cu Lego și Magna Tiles. Toate aceste activități de joacă oferă oportunități copiilor să
organizeze o formă sculpturală pentru a-și transmite propriile idei despre ceea ce știu și cum
văd ce știu.
Modelare și sculptare cu argilă
21
Lutul pare să ofere relația supremă între vedere și atingere. Poate fi aplatizat, împins și
rostogolit în reprezentări abstracte sau poate fi modelat în forme care sunt recunoscute și
utile.
Argila este un material excelent pentru copiii cu vârste cuprinse între doi și patru ani.
Atunci când aceștia manipulează acest material tridimensional, copiii își folosesc degetele și
mușchii pentru a bate lutul fără niciun scop vizibil. Ei primesc o mulțime de satisfacții de la
mângâiere, bătaie cu alte obiecte sau aplatizarea pe masă. Copiii de această vârstă pot da și
nume unei bucăți de lut, cum ar fi numirea de motocicletă, însoțind zgomote de „zoom,
zoom, zoom” și spunând „Aceasta este o motocicletă”.
Deoarece acestor copii le lipsește deseori dexteritatea necesară pentru a forma lutul în
obiecte, argila trebuie să aibă consistența adecvată, astfel încât copiii să o poată rostogoli sau
ciupi cu ușurință, să o exploreze și să o manipuleze.
Acest proces oferă copilului o plăcere senzorială (tactilă și vizuală) imediată.
Prin această activitate exploratorie, copilul foarte mic descoperă proprietățile și
potențialul pe care îl deține lutul. Deoarece este un proces exploratoriu, lutul nu ar trebui lăsat
să se întărească.
Între patru și șapte ani, copiii devin mai atenți în modelarea obiectelor și crearea lor și
caută să facă reprezentări ale obiectelor și ale lor.
Procesul de modelare și creare poate începe cu o imagine pe care o are copilul minte.
Imaginile sau ideile trec adesea prin multe transformări înainte ca copilul să fie în cele
din urmă mulțumit sau obosește să întindă și să strângă lutul.
Unii copii vor începe cu o bucată de lut și vor scoate bucăți mai mici din întregul nod
înainte de a începe încercările lor de reprezentare. Alții vor începe cu multe bucăți mici de lut
și le va pune împreună pentru a-și construi ideile într-un formă tangibilă.
Aceste obiecte, de asemenea devin parte a jocului copiilor pe măsură ce își decorează
formele cu scobitori, curățătoare de țevi, sau bastoane de ambarcațiuni.
Cutii, lemn și nisip
Argila nu este cu siguranță singurul material care poate fi manipulat pentru a forma artă
tridimensională. Copiii mici pot învăța să folosească lipici, bandă și cutii pentru a construi
modele tridimensionale, stabile și mobile. Câteva cutii mici de carton pot fi transformate în
forme tridimensionale care au sens personal pentru copii, cum ar fi mașini, trenuri, avioane
sau chiar oameni și animale.
Odată ce copiii și-au însușit tehnicile de utilizare a pastei, lipiciului și a benzii, vor avea
nevoie doar de încurajare și de îndrumări blânde pentru a intra în proces.
22
Jocul cu nisip este o altă formă de artă tridimensională mult mai veche de care copiii se
bucură. Copiilor le place să se joace cu nisip și de obicei, formează linii sau desene în nisipul
umed sau aranjează obiecte precum pietricele, scoici sau bețe în modele speciale.
Copiii se bucură de acest proces, deoarece sculptura în relief este reversul matriței.
În majoritatea activităților de artă tridimensională, accentul se pune pe elementele
senzoriale atingând, văzând și simțind deoarece artiștii simt mișcarea materialului și își
folosesc mâinile pentru a-l modela în obiecte care au sens. Când copiii experimentează cu
arta tridimensională, își folosesc degetele pentru a descoperi calități texturale. Ei își folosesc
imaginația și cunoștințele despre lume pentru a crea modele.
1.5 Sinteza literaturii de specialitate

În prima jumătate a secolului al XX-lea, mișcarea pedagogică de reformă a introdus
ideea de a educa întreaga personalitate a copilului și a remodelat educația artistică pentru a
include munca creativă în proiectare și construcții, precum și în arta tradițională. În multe
țări, educația pentru artizanat și design a fost integrată cu educația artistică. Modelul
pedagogic al lui Bauhaus a condus la experimentarea cu materiale și integrarea cu designul
industrial contemporan, precum și cu artele și meșteșugurile populare tradiționale (Legler
2011).
O altă sursă importantă de influență a fost educația franceză, artele vizuale fiind prima
formă de artă introdusă ca disciplină obligatorie care a avut un impact profund asupra
României de la sfârșitul anilor 1920 până la sfârșitul anilor 1970 (Holló 1929). Documentele
franceze care au ajuns în acest domeniu au subliniat abordări interdisciplinare care au creat
conexiuni între arte și alte discipline bazate pe similarități de structură, gen, conținut sau
dispoziție.
Această tendință a dus încet la o schimbare a accentului de la descrierea „realistă” a
naturii la studii structurale pe de o parte și creații „poliaestetice” folosind mijloace expresive
de muzică, dramă și artele vizuale pe de altă parte (Kárpáti și Gaul 1998 ; Muhi 2012).
Obiectivele curriculare subliniază expresia creativă, utilizând experiențele estetice ca
puncte de orientare și inspirație. Aceste ipoteze sunt susținute de un sondaj finalizat în cadrul
proiectului Rețeaua europeană de alfabetizare vizuală (ENViL), cu participarea a 37 de
experți din 20 de țări, inclusiv toți cei din Europa Centrală și de Est (Kirchner și Haanstra
2015). Pe baza răspunsurilor unor experți naționali recunoscuți în educația artistică, Kirchner
și Haanstra dezvăluie un puternic accent pus pe creație (realizarea operelor de artă în medii
23
bidimensionale). Obiectivele educației artistice devin treptat din ce în ce mai largi, incluzând
aprecierea și crearea de lucrări de artă creativă.
În țările în care au fost implementate politici de dezvoltare culturală prin intermediul
școlii, s-au derulat adesea și programe de evaluare a impactului respectivelor intervenții.
Amintim studiile evaluative pentru programul „La culture à l’école”, care a debutat în
2004 în Quebec și s-a adresat copiilor din învățământul preșcolar, primar și secundar (Côté,
2007) sau pentru programul „La Culture et l’Art au Collège”, iniţiat în 2009 în Franţa
(Bozec, Barrère & Montoya, 2013)”. Amintim, de asemenea, raportul de evaluare a educaţiei
artistice şi culturale în Islanda (Bamford, 2009), raportul privind evaluarea gradului de
implicare în educaţia culturală a şcolilor din Londra (Lord, Dawson, Featherstone & Sharp,
2012), raportul privind educaţia culturală în Austria (Putz-Plecko, 2008). În raportul de
evaluare a programului „Education et culture”, realizat de Centrul de evaluare culturală din
Zurich, se precizează faptul că acesta se întemeiază pe metode cantitative şi calitative de
evaluare. Implicarea artiştilor profesionişti în educaţia artistică duce la creşterea calităţii
predării şi învăţării artelor, încurajarea unei creativităţi deosebite, îmbunătăţirea deprinderilor
şi a încrederii profesorului în sine, precum şi înlesnirea accesului la o gamă mai extinsă de
resurse culturale (Bamford, 2006; NACCCE, 1999; Sharp & Le Métais, 2000). Calitatea
educaţieii artisticee este asociatăă cu calitatea parteneriatuluii care se coaguleazăă între şcoli
şi organizaţiilei comunitaree şi artistice din afara lor (Bamford, 2006).
Progresul copiilor este monitorizat la nivelul întregului curriculum, dar evaluarea în
arte reprezintă o provocare, deoarece performanţa nu este legată doar de rezolvarea de
probleme, pentru care există şabloane de evaluare, ci şi de capacitatea de a crea probleme şi
de dimensiunea identitară a individului. Prin urmare, metodele de evaluare trebuie să
surprindă atât diversele tipuri de învăţare experimentate de copil, cât şi ceea ce realizează el
în mod concret. În cercetările în domeniul evaluării artelor prezentate de Taggart et al.
(2004), autorii au observat că metodele de evaluare folosite de către profesori constă în
solicitarea elevilor să interpreteze o operă de artă sau să producă o lucrare pe o temă dată şi
vizează procesul de creaţie al elevilor.
În România, evaluarea beneficiilor educaţiei prin artă se află într-un stadiu incipient,
atât la nivelul educaţiei formale, cât şi al celei nonformale. De exemplu, profilul de formare
al absolventului de gimnaziu, aprobat prin OMENCS 3590/05.04.2016, defineşte nivelul
funcţional pentru competenţa „sensibilizare şi exprimare culturală” aşteptat la sfârşitul clasei
a VIII-a, dar încă nu s-a propus o metodologie prin care să se măsoare atingerea acelui nivel.
24
1.6 Ipotezele specifice urmărite

La finalizarea programului educațional, subiecții din grupa experimentală vor
consemna scoruri mai ridicate în ceea ce privește educația de mediu pe termen lung, copiii
vor recunoaște comportamente care protejează sau nu natura și vor aplica și în viața de zi cu
zi norme de protecție și îngrijire a naturii, în timp ce grupul de control va înregistra scoruri
mai scăzute.
La finalizarea programului educațional, subiecții din grupa experimentală au afirmat că copiii
au manifestat un comportament mai responsabil în ceea ce privește resursele mediului
înconjurător și au avut tendința de a proteja natura prin diferite acțiuni, în timp ce grupul de
control a înregistrat scoruri mai scăzute.
CAPITOLUL II METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1 Designul cercetării
Tipul studiului este cvasi-experimental fiind ideal pentru a testa ipotezele din acest
studiu. Cercetarea a fost efectuată cu ajutorul unui grup experimental și a unui grup de
control. Cele două grupuri au fost alcătuite din preșcolarii grădiniței Emys and Friends din
Timișoara și părinții acestora.
Scopul acestui studiu constă în investigarea impactului artelor creative în educația
timpurie durabilă. Mai precis vom urmări dacă la finalul programului educațional copiii vor
identifica un comportament nociv pentru mediul înconjurător, dacă vor ști să valorifice
resursele naturale și dacă vor aplica norme care protejează mediul înconjurător și resursele
naturale și în viața de zi cu zi.
Măsurarea impactului a fost efectuată prin pre-test, înainte de începerea programului
educațional și după implementarea acestuia, prin post-test, fiind folosite intrumente agreate și
validate din punct de vedere psihometric.
2.2 Eșantionul de participanți

Eșantionul acestui studiu este reprezentat din 30 de copii din grupa mare a grădiniței
Emys and Friends din Timișoara și părinții acestora. Copiii au 5 și 6 ani și sunt atât băieți cât
25
și fete. Grupul de control și grupul experimental sunt omogene, amândouă grupuri fiind
alcătuite din câte 15 copii.
Grupul experimental (Ge) este alcătuit din 9 băieți și 6 fete, 13 copii sunt din mediul
urban și 2 din mediul rural. Toți au naționalitate română.
Grupul de control (Gc) este alcătuit din 7 băieți și 8 fete, 14 copii fiind din mediul
urban și unul din mediul rural. Toți copiii au naționalitate română.
Părinții copiilor provin din același mediu din care provin și copiii, fără a ști însă vârsta
acestora. Mamele au fost cele au completat chestionarele, în toate situațiile.
Am ales aceste grupuri deoarece fac parte din aceeași grădiniță, clasele sunt omogene,
nu sunt mari diferențe între rezultate copiilor obținute la activitățile educaționale și nici între
mediile din care provin.
Tabel 2.1 Datele socio – demografice ale participanților ( N=30)
Caracteristică N %
Gen
Feminin 14 47
Masculin 16 53
Mediu de provenienţă
Rural 3 10
Urban 27 90
Vârsta
5 ani 8 27
6 ani 22 73
26
2.3 Obiectivele generale ale programului de formare
1. Crearea unui climat favorabil de interacțiune și comunicare, de valorificare a

resurselor personale și formarea abilităților de relaționare intra-grup, prin activități de
stimulare a muncii în echipă cu ajutorul artelor creative, în vederea dezvoltării abilităților
sociale.
2. Stârnirea interesului manifestat față de protejarea naturii prin activități desfășurate cu
ajutorul materialelor reciclate.
3. Conștientizarea comportamentelor manifestate pentru salvarea resurselor naturale.
2.4 Descrierea activităților educaționale desfășurate în cadrul programului

În timpul semestrului II al anului școlar 2021-2021, pe parcursul a 9 zile am
desfășurat programul educațional. În cadrul acestui program am citit povești și am facut
activități de reciclare și pictură. În cea de-a 10-a zi am oferit copiilor chestionarul.
Pretestarea a cuprins aplicarea unui chestionar care m-au ajutat să constat nivelul de
spirit civic al copiilor și familiaritatea copiilor cu protejarea mediului.
Aceleași chestionar a fost aplicat și după etapa experimentală după ce copiii au luat
parte la activități educative în care au aflat cum pot recicla lucruri folosind materiale
reciclate, au descoperit cum poluează omul natura dar cel mai important, cum pot fi
prietenoși cu natura.
Activitățile s-au desfășurat o dată pe săptămână și s-a alocat aproximativ 30-35 de
minute pentru fiecare activitate, pentru poveste și discuțiile despre aceasta și activitatea de
pictură cu materiale reciclate.
Activități desfășurate:
Ziua 1:
Poveste: Lasă-mă să îți spun un secret despre mediu
Autor: Direcția Generală Mediu (Comisia Europeană)
27
Data publicației: 2002-04-09

Subiect: copil, protecția mediului, măsuri de combatere a poluării, campanie de
sensibilizare a publicului
Activitate: Din farfurii de carton, împreună cu copiii am realizat o vulpe. După

realizarea machetei copiii au pictat vulpea.
Ziua 2:
Poveste: Somonul din izvorul roșu
Autor: Viot, Nicolas ; Coppée, Benoît
Subiect: copil, bibliotecă pentru copii, protecția mediului, poluarea căilor navigabile,
campanie de sensibilizare a publicului
Activitate: Din role de hârtie și carton, am realizat împreună cu copiii un peștisor, pe

care copiii l-au pictat.
Ziua 3:
Poveste: Frumoasele rândunici
Autor: Coppée, Benoît ; Viot, Nicolas
Subiect: copil, impact asupra mediului, protecția mediului, campanie de sensibilizare
a publicului, reciclarea deșeurilor
Activitate: Cu ajutorul sticlelor de plastic, copiii au construit căsuțe pentru păsări.

După finalizarea căsuțelor, copiii au avut sarcina și de a le picta.
Ziua 4:
Poveste: Arde pământul
Data: 2011-04-11
Subiect: schimbări climatice, efect de seră, campanie de sensibilizare a publicului
28
Activitate: Pe pătrate de aproximativ 15-18 cm colectate de la deșeuri, copiii au avut

sarcina didactică de a picta un peisaj de vară.
Ziua 5:
Poveste: Insula albastră
Data: 2007-06-06
Subiect: legislația de mediu, infracțiunea de mediu, politica de mediu, protecția
mediului, exploatarea resurselor, resursele mării
Activitate: Din cutii de plastic de la sosuri și cutii de carton, copiii au reallizat o

broscuță țestoasă. După realizarea acesteia, au aut sarcina didactică și de a o picta.
Ziua 6:
Poveste: Un cadou pentru Timmy
Data: 2008-06-19
Activitate: Din role de hârtie igienică, capace de plastic și cutiuțe de plastic de la

sosuri copiii au realizat și pictat un trenuleț.
Ziua 7:
Poveste: Străduța Floricăi
Data: 2009-06-15
Activitate: În boluri de supă din polistiren copiii au plantat flori și au pictat ghiveciul.
Ziua 8:
29
Poveste: Speranța poporului Kayakos

Data: 2010-06-04
Subiect: copil, defrișări, protecția mediului, populație indigenă, dezastru provocat de
om, campanie de sensibilizare a publicului, dezvoltare durabilă
Activitate: Din pahare de carton, paie de carton și baloane copiii au realizat un balon
cu aer cald.
Ziua 9:
Poveste: Benny este campion
Data: 2011-07-26
Subiect: copil, impact asupra mediului, protecția mediului, campanie de sensibilizare
a publicului, reciclarea deșeurilor
Activitate: Din bețe de la înghețată și farfurii de carton, copiii au avut sarcina de a

realiza biciclete și să le picteze.
2.5 Instrumentele de colectare a datelor

Pentru a putea măsura diferențele comportamentale ale copiilor, am conceput 2
chestionare. Unul adresat copiilor și unul adresat părinților.
Chestionarul adresat copiilor conține 4 exerciții, fiecare exercițiu cuprinzând un set de
imagini. Sarcina copiilor a fost să identifice imaginile care NU ajută la salvarea resurselor
naturale, să coloreze imaginile care transmit mesaje pozitive pentru protejarea mediului
înconjurător,să deseneze pământului o față veselă sau o față tristă, în funcție de ceea ce indică
imaginile și să încercuiască imaginea vehiculelor care NU poluează.
Exercițiul 1 conținea 4 imagini care au avut ca scop măsurarea gradului de înțelegere a
copiilor a sarcinii didactice, exercițiul 2 conținea tot 4 imagini care măsura creativitatea
30
copiilor, exercițiul 3 și 4 conținea câte 6 imagini care măsurau gradul de interes manifestat de
copii față de protejarea resurselor naturale.
Chestionarul adresat părinților a fost construit folosind Scala Likert și conținea 10
întrebări. Sarcina părinților a fost să identifice care sunt comportamentele civice ale copiilor.
Grila de răspuns a fost de la 1 la 3, unde 1 – Niciodată, 2 – Uneori iar 3 – Întotdeauna.
2.6 Procedura de colectare a datelor

Chestionarul adresat copiilor a fost tipărit și înmânat fiecărui copil. Am obținut
acordul educatoarelor și al părinților de a nota prenumele fiecărui copil și inițiala numelui de
familie.
Pentru aplicarea chestionarelor, am cerut consimțământul conducerii unității școlare,
explicând scopul investigației și am oferit asigurări în ce privește protejarea identității
subiecților implicați.
După înmânarea chestionarelor am explicat fiecare item cum trebuie rezolvat,
asigurându-mă că sarcina didactică a fost înțeleasă rugând, aleatoriu, un copil să reexplice
sarcina.
Chestionarul părinților a fost conceput în Google Forms și a fost trimis acestora pe
adresa de e-mail care se afla în baza de date a educatoarelor.
Copiii au avut de completat chestionar atât în faza inițială, de pretestare cât și în faza
finală de post-testare, la finalul programului educațional.
Părinții au completat chestionarul la finalul programului educațional.
Toate răspunsurile primite au fost notate și arhivate astfel încât să poată fi interpretate
și astfel să pot concluziona rezultatele studiului.
31
CAPITOLUL III REZULTATE

3.1 Analiza descriptivă a rezultatelor
În tabelul de mai jos, am raportat mediile, mediana şi abateriile standard pentru
fiecare scală de măsurare a variabilelor educația durabilă și comportamente civice, pentru
întreg eşantionul de participanţi.
Tabel 3.1 Mediile şi abaterile standard pentru fiecare scală de măsurare a fiecărei
dimensiuni în parte, pentru întreg eşantionul de participanţi ( N=15/N=15)
Variabila Min. Media Max Mediana Abaterea

standard
Educația durabilă 3
3,46 4,24 8,96 ,73 1,15
Comportamente civice 2,85 3,90 9,03 3,42 1,31
Notă: N=număr de participanţi; Min= valoarea minimă, Max= valoarea maximă;
Mean= media; Median= mediana
3.2 Prezentarea rezultatelor în raport cu ipotezele specifice
Ipoteza 1:
La finalizarea programului educațional, subiecții din grupa experimentală vor
consemna scoruri mai ridicate în ceea ce privește educația de mediu pe termen lung, copiii
vor recunoaște comportamente care protejează sau nu natura și vor aplica și în viața de zi cu
zi norme de protecție și îngrijire a naturii, în timp ce grupul de control va înregistra scoruri
mai scăzute.
32
Tabel 3.2 Rezultate testul t pentru variabila educație durabilă
Test Value = 0
95%
Confidence
Interval of the
Signifiance Mean Difference
t df One - Sided p Two - Difference Lower
Sided p
Etapa post- 12,13 15 ,000 ,000 2,770 2,31
test
5
Etapa pretest 29,65 15 ,000 ,000 61,475 57,33
8
Notă: t= valoare test statistic, df= df= grade de libertate ale testului statistic
Așa cum se observă în tabelul 3.2, există diferențe semnificative, la nivelul

testului ,între grupul de control și grupul experimental, deoarece valoarea testului t = 0,000, la
un prag de p>0,001. Acest lucru demonstrează că ipoteza 1 este confirmată.
Tabel 3.3 Statistica descriptivă pentru variabila educație durabilă ( N=15)
N
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
1
Grupul de control 15 1 8 2,77 1,783
Grupul 1
experimental 15 33 106 61,48 16,189
În urma prelucrarii descriptive am obtinut la un numar de 15 copii la grupul de control, media

de 2,77, iar abaterea standard de 1,783, iar grupul de control, format tot din 15 copii, media
de 61,48, iar abaterea standard de 16,189.
33
Ipoteza 2:
La finalizarea programului educațional, subiecții din grupa experimentală au afirmat că

copiii au manifestat un comportament mai responsabil în ceea ce privește resursele mediului
înconjurător și au avut tendința de a proteja natura prin diferite acțiuni, în timp ce grupul de
control a înregistrat scoruri mai scăzute.
Tabel 3.4 Rezultate testul t pentru variabila educație durabilă
Test Value = 0
95%
Confidence
Interval of the
Signifiance Mean Difference
t df One - Sided p Two - Sided Difference Lower
p
Opinia 32,404 15 ,000 ,000 10,000 9,34
părinților pre-
testare
Opinia 41,652 15 ,000 ,000 14,133 13,51
părinților post-
testare
Așa cum se observă în tabelul 3.4, din nou există diferențe semnificative, la nivelul
testului ,între grupul de control și grupul experimental, deoarece valoarea testului t = 0,000, la
un prag de p>0,001. Acest lucru demonstrează că și ipoteza 2 este confirmată.
Tabel 3.5 Statistica descriptivă pentru variabila educație durabilă ( N=15)
N
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Opinia părinților pre- 1
testare 15 10 1,195 3,57 .309
Opinia părinților 1
post-testare 15 14,33 1,125 50,40 .291
34
În urma prelucrarii descriptive am obtinut la un numar de 15 părinți la grupul de control,

media de 3,57, iar abaterea standard de .309, iar părinții la grupul de control, format tot din
15 copii, media de 50,40, iar abaterea standard de .291.
35
Ionel Cristina Genoveva Discuții
CAPITOLUL IV. DISCUȚII

4.1 Scopul cercetării şi prezentarea rezultatelor principale
Scopul lucrării a constat în investigarea impactului artelor creative în educația timpurie
durabilă. De asemenea, am urmărit și modificarea comportamentelor civice ale copiilor după
programul educațional. Acest studiu s-a desfășurat pe un număr de 30 de copii, grupul de
control având în componență 15 copii iar grupul experimental tot 15 copii, la grădinița
privată din Timișoara Emys and Friends. Copiii au avut vârste cuprinse între 5 și 6 ani.
Conform rezultatelor obținute între etapa post-testare a grupului experimental, am
observat că folosirea artelor creative în activitățile de învățare au avut un impact asupra
educației de durată, copiii reținând aspectele educației de mediu un timp îndelungat, dovedind
acest lucru în chestionarele aplicate în etapa pre-testare, în timp ce copiii din grupul de
control au înregistrat scoruri mai slabe.
De asemenea, observăm că răspunsurile părinților copiilor de la grupul experimental au
consemnat modificări comportamentale civice semnificative la copii lor. Modificări
comportamentale civice ușor sesizabile suferă și copiii de la grupul de control, dar acest lucru
nu se pune pe baza instruirii la sala de clasă în cadrul programului educațional ci este un fapt
al evoluției umane.
4.2 Interpretarea rezultatelor şi încadrarea lor în literatura de specialitate

Deoarece educația de mediu este un subiect actual, avem nevoie de metode de predare
actuale. Artele creative reprezintă o astfel de metodă.
Mulți oameni de știință au ajuns la concluzia că elevii au nevoie de abordări diverse atunci
când învață despre natură (Grey & Colucci-Grey, 2014).
Rezultatele obținute de elevii din grupul experimental care au participat la activități de
învățare cu ajutorul artelor creative demonstrează că acest lucru este valabil, în timp ce copiii
din grupul de control au obținut scoruri mai scăzute, ei neparticipând la programul
educațional.
Raven, 2002, p. 957, spune că avem nevoie de noi moduri de a gândi despre locul nostru în
lume și despre moduri în care ne raportăm la sistemele naturale pentru a putea dezvolta un
34
o lume durabilă pentru copiii și nepoții noștri.

Mai mulți cercetători afirmă că dotarea actuală în știința educației are nevoie de schimbare
pentru a putea îndeplini mai multe scopuri pentru un viitor globalizat (Grey & Colucci-Grey,
2014; Stern, 2000). Acest lucru a fost demonstrat și în cercetarea de față. Diversificând
metodele de predare, înlocuind metodele de predare tradiționale cu cele moderne, folosind
artele creative, am obținut scoruri ridicate în ceea ce privește implementarea educației de
mediu durabilă. Copiii au înțeles importanța ocrotirii mediului folosind materialele
reciclabile, au recunoscut comportamentele nocive pentru mediul din jur, aceste aspecte
influențându-le întreaga viață.
Problemele de bază referitoare la sustenabilitate sunt serioase și puternice și ne afectează pe
noi toți. Provocarea durabilității este reală iar implementarea cu succes a acestui concept
depinde de calitatea noastră de educatori și cât de bine reușim să mobilizăm copiii și să îi
facem parte integrantă a acestei acțiuni. Folosirea materialelor reciclate, poveștile ascultate și
discutate în timpul programului educațional a lărgit orizontul de cunoaștere al copiilor în ceea
ce privește educația de mediu și a influențat comportamentele civice ale acestora. Actele
doveditoare ale acestui aspect sunt rezultatele obținute în etapa post-testare a grupului
experimental, comportamentele civice îmbunătățite ale copiilor fiind confirmate de părinți.
Oportunitățile pentru educația de mediu sunt nelimitate. Această educație solicită integrarea
unei gândiri sistematice (Jackson, 2003; Walonick, 1993) și ar putea dizolva barierele dintre
educatori și copii, teorie și practică, precum și în toate disciplinele învăţare. Sustenabilitatea
include problemele complexe din prezent, probleme care reprezintă provocări din lumea
reală, fără răspunsuri simple. Fiecare problemă este unică; soluția nu este nici corectă, nici
greșită; și uneori nu știi că există o problemă până când nu apare soluția (Ferkany & Whyte,
2011; Rittel & Webber, 1973; Thompson și Whyte, 2011).
Sustenabilitatea poate fi văzută ca lupta pentru un echilibru între viața bună și integritatea
naturii, rezultând în acțiuni umane care intră adesea în conflict cu integritatea naturii și
trecerea limitelor de mediu ale pământului ca o dorință a oamenilor pentru o viață mai bună
(Háskóli Íslands, 2012; Sampford, 2010; Hattingh, n.d.). Acest aspect a fost conștientizat de
copii, folosind materiale reciclabile au înțeles că nu este nevoie de risipă, acest model de
gândire fiind implementat pentru mult timp cu aplicabilitate în viața de zi cu zi. Conform
rezultatelor obținute la chestionarul copiilor din grupul experimental observăm că ipoteza 1
se confirmă și anume copiii au recunoscut comportamentele care protejează natura și au
aplicat în viața de zi cu zi aceste norme și comportamente, acest lucru demonstrând că au
asimilat o educație durabilă de meniu.
35
Tot cu ajutorul rezultatelor obținute de la părinții copiilor din grupul experimental, am

observat că impactul programului educațional a fost semnificativ în rândul copiilor, aceștia
demonstrând că au suferit modificări în comportamentele lor civice, ceea ce confirmă și
ipoteza a doua care susținea că la finalul programului educațional, subiecții din grupa
experimentală au manifestat un comportament mai responsabil în ceea ce privește resursele
naturale și au avut tendința de a proteja natura prin diferite acțiuni, în timp ce grupul de
control a înregistrat scoruri mai mici.
În concluzie, folosind metode de predare moderne, în cazul nostru folosind artele creative,
putem lărgi orizontul de cunoaștere al copiilor, în acest mod implementăm o educație
durabilă. Folosind aceste metode nu doar că stârnim interesul copiilor dar sunt și dispuși să
folosească în viața de zi cu zi cele învățate.
4.3 Limitele cercetării și sugestii viitoare de cercetare

Întrucât cercetarea s-a desfășurat la grădiniță, cu copii între 5 și 6 ani, rezultatele
cercetării nu pot fi concludente 100% deoarece subiecții au răspuns și în funcție de
preferințele lor personale, nu neapărat în concordanță cu sarcina didactică. Spre exemplu,
mulți copii știu că mașina reprezintă un factor de poluare dar preferă mașina în detrimentul
bicicletei. Acest aspect având o influență directă asupra rezultatului studiului.
O altă limită în această cercetare a fost reprezentată de un număr relativ mic de
subiecți, clasele fiind deja formate cu un anumit număr de copii.
În consecință, în următoarele cercetări voi căuta să aplic cercetarea pe un număr cât
mai mare de subiecți pentru rezultate cât mai concludente și voi oferi subiecților un timp mai
mare dedicat etapei post-testare.
36
4.4. Concluzii
Educația de mediu nu este pur și simplu un program care predă despre lumea naturală și
modul în care funcționează ecosistemele, ci este mai degrabă un proces de recunoaștere a
valorilor și clarificarea conceptelor pentru a dezvolta abilități și atitudini necesare pentru a
înțelege și a aprecia relația dintre om, cultura sa și mediul său biofizic.
Educația pentru mediu nu poate fi privită ca un domeniu de studiu. Este un proces de-a lungul
vieții care este infuzat în diferite alte domenii de studiu. Educația pentru mediu ar trebui
privită printr-o perspectivă multidisciplinară.
În acest studiu am concluzionat, ajutată fiind de inteligența și curiozitatea copiilor că mediul
este văzut ca un subiect de investigație. Copiii descoperă, învață și aplică în viața de zi cu zi,
dincolo de barierele instituției de educație.
În urma programului educațional desfășurat, copiii au dezvoltat atitudini care generează
responsabilitate față de viața durabilă, s-a creat o preocupare pro-mediu.
Educația pentru mediu oferă în timp capacitatea și abilitățile de a analiza problemele de
mediu, de a se angaja în rezolvarea problemelor și de a lua măsuri pentru susținerea și
îmbunătățirea mediului. Drept urmare, copiii sunt mai capabili să cântărească diferite laturi
ale unei probleme de mediu pentru a lua decizii informate și responsabile. Acest program a
instruit copiii cum să cântărească diferitele părți ale unei probleme prin gândirea critică și a
îmbunătățit abilitățile lor de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor.
Consider că dobândirea de cunoștințe, perspicacitate, conștientizare, abilități, atitudini, valori
și schimbările în tiparele de comportament sunt principalele aspecte în realizarea unei
abordări holistice a educației de mediu.
Doar prin educație se poate crește gradul de conștientizare și cunoaștere a cunoștințelor
noastre cu privire la problemele de mediu actuale. Și cum putem face acest lucru dacă nu
direct cu generația tânără care în timp va educa la rândul său. Copiii au minți absorbante, sunt
dornici de cunoaștere și dau dovadă de creativitate nelimitată. Așadar, să le punem în mână
resursele necesare și vor schimba lumea.
37
Bibliografie
1. Bamford, A. 2006. The Wow Factor: Global Research Compendium on the Impact of
the Arts in Education.Waxmann Verlag GmbH, Germania
2. Booyeyn, L. (2004). Aesthentic discourses in early childhood settings: Dewey,
Steiner, and Vygotsky. Early Childhood Development and Care, 174(5), 473–486.
3. Cevher Kalburan, N. (2012). Creativity and art in early childhood period. Ankara:
Eğiten Books.
4. Hardy, W. L. (2011). Arts in early childhood education and the enhancement of
learning. Doctoral Thesis (Unpublished), Walden University, Umi Number: 3478542.
5. Fox, J. E., & Schirrmacher, R. (2014). Integrated early childhood art program (Ulutaş,
E. Pp. 168-183). Aral, N. ve Duman, G. (Eds.) Art & creative development for young
children (Seventh Edition). U.S.A.: Wadsworth Cengage Learning.
6. Garbarino, J. & Scott, F. (1990) What Children can Tell Us. San Francisco: Jossey-
Bass Publishers
7. Jackman, H. (2012). Early education curriculum: A child's connection to the world
(Fifth Edition). U.S.A.: Wadsworth Cengage Learning
8. Özyürek, A., Begde, Z., & Yavuz, N. F. (2014). The relation between the social
skills of preschool education children and the adult interactions around. Social
Sciences Journal, 16(2), 115-134.
9. Özsoy, V., & Şahan M. (2009). The effect of multi field art education method on the
student attitude in primary education, 6th grade Painting course Turkish Educational
Sciences Journal, 7(1), 205-227.
10. Ulutaş, İ., & Ersoy, Ö. (2004). Art education in preschool period. Gazi University
Kastamonu Educational Journal,
12(1), 1-12
11. Wong, B. K. (2007). Conceptions of art in Hong Kong preschool children.
Australian Journal of Early Childhood, 32(4),
31-36.
12. Côté, M. coord. 2007. Evaluation du programme culture à l’école. Québéc. Accesibil
la
http://www.education.gouv.qc.ca/fileadmin/site_web/documents/PSG/recherche_eval
uation/Rap_ Culture_Ecole.pdf
38
13. Bamford, A. 2009. Arts and Cultural Education in Iceland. Accesibil la

https://www.menntamalaraduneyti.is/media/MRN-pdf_reports/ann_bamford.pdf
14. Bozec, G.; Barrère, A.; Montoya, N. 2013. Les parcours „La Culture et l’Art au
Collège”: enquête sur un dispositif d’éducation artistique et culturelle, Laboratoire
CERLIS. Université Paris-Descartes. Accesibil la
https://www.seine-saint-denis.fr/IMG/pdf/ok_synth_c3_a8serapport_f_c3_a9vrier201
3-2.pdf
15. Bright Horizons Family Solutions (2017). Children and music: Benefits of Music in
Child Development. Retrieved from https://www.brighthorizons.com/family-
resources/e-family-news/2010-music-and-children-rhythm-meets-child-development
16. Fox, J (2008) Arts in Early Childhood: Curriculum Connections. The Professional
Resource for Teachers and Parents. Retrieved
from http://www.earlychildhoodnews.com/earlychildhood/article_view.aspx?
ArticleID=113
17. Lord, P.; Dawson, A.; Featherstone, G.; Sharp, C. 2012. London Schools Research:
Cultural Engagement. Slough: NFER. Accesibil la
https://www.nfer.ac.uk/publications/ANDL02/ANDL02.pdf.
18. Putz-Plecko, B. 2008. Rapport de fond Education culturelle: Promotion de la
connaissance culturelle, de la créativité et de la comprehénsion interculturelle à
travers l’éducation. Accesibil la http://dieangewandte.at/jart/
prj3/angewandte/resources/dbcon_def/uploads/Universitaet/Berichte/
FreportBparis0811.pdf
19. Reyner, A (2008) Art influences Learning: The Professional Resource for Teachers
and Parents. Retrieved from
http://www.earlychildhoodnews.com/earlychildhood/article_view.aspx?
ArticleID=509
20. Society for Research in Child Development (2016, December 6). Arts programming
may help lower stress in economically disadvantaged preschoolers. ScienceDaily.
Retrieved from www.sciencedaily.com/releases/2016/12/161206110315.htm
21. Taggart, G.; Whitby, K.; Sharp, C. 2004. Curriculum and Progression in the Arts: an
International Study. Final Report. Londra: National Foundation for Educational
Research. Accesibil la https://www.nfer.ac.uk/ publications/ CPQ01/CPQ01.pdf
39
40
Fotogr afii realizate în timpul activităților cu copiii
41
42
43
44
Această f
otografie
de Autor
necunosc
ut este
licențiată
în
condițiile
CC BY-SA
45
46

Importanța Artelor Creative În Educația Timpurie Durabilă

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Importanța Artelor Creative În Educația Timpurie Durabilă

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT:

IMPORTANȚA ARTELOR CREATIVE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT:

CAPITOLUL I FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

1.2 Relevanța temei investigate

1.3 Scopul lucrării

1.4 Descrierea conceptelor ( fundamentarea teoretică a lucrării)

1.4.1 Conceptul de artă creativă

Arta kinestezică este definită ca fiind activitățile în funcție de mișcările corpului.

vorbire, respectarea drepturilor altora, așteptarea la coadă, soluționarea unui conflict,

1.4.2 Conceptul de educație timpurie durabilă

În decembrie 1983, Adunarea Generală a ONU a realizat că a existat o deteriorare

1.4.3 Dezvoltarea abilităților de artă creativă la copiii cu vârsta cuprinsă

1.4.4 Beneficiile artei creative

nou set de abilități pentru auto-exprimare și comunicare. Nu numai că arta ajută la

 Abilitățile motorii ale copiilor se dezvoltă cu ajutorul diferitelor forme de

 Artele dezvoltă motricitatea fină a mâinilor: abilitățile motorii fine îl ajut

1.4.5 Valorificarea artelor creative în dezvoltarea educației timpurii

Muzică și mișcare: plăcere și valoare pentru copii

Muzica, mișcarea, dansul, conștientizarea fizică și activitățile fizice merită aceeași

Copiii și procesul artistic

Jocul și drama creativă în clasă

Copiii mici și arta tridimensională

1.5 Sinteza literaturii de specialitate

1.6 Ipotezele specifice urmărite

CAPITOLUL II METODOLOGIA CERCETĂRII

2.2 Eșantionul de participanți

Tabel 2.1 Datele socio – demografice ale participanților ( N=30)

2.3 Obiectivele generale ale programului de formare

1. Crearea unui climat favorabil de interacțiune și comunicare, de valorificare a

2.4 Descrierea activităților educaționale desfășurate în cadrul programului

Data publicației: 2002-04-09

Activitate: Din farfurii de carton, împreună cu copiii am realizat o vulpe. După

Activitate: Din role de hârtie și carton, am realizat împreună cu copiii un peștisor, pe

Activitate: Cu ajutorul sticlelor de plastic, copiii au construit căsuțe pentru păsări.

Activitate: Pe pătrate de aproximativ 15-18 cm colectate de la deșeuri, copiii au avut

Activitate: Din cutii de plastic de la sosuri și cutii de carton, copiii au reallizat o

Activitate: Din role de hârtie igienică, capace de plastic și cutiuțe de plastic de la

Poveste: Speranța poporului Kayakos

Activitate: Din bețe de la înghețată și farfurii de carton, copiii au avut sarcina de a

2.5 Instrumentele de colectare a datelor

2.6 Procedura de colectare a datelor

CAPITOLUL III REZULTATE

Variabila Min. Media Max Mediana Abaterea

3.2 Prezentarea rezultatelor în raport cu ipotezele specifice

Tabel 3.2 Rezultate testul t pentru variabila educație durabilă

Așa cum se observă în tabelul 3.2, există diferențe semnificative, la nivelul

Tabel 3.3 Statistica descriptivă pentru variabila educație durabilă ( N=15)

În urma prelucrarii descriptive am obtinut la un numar de 15 copii la grupul de control, media

La finalizarea programului educațional, subiecții din grupa experimentală au afirmat că

Tabel 3.5 Statistica descriptivă pentru variabila educație durabilă ( N=15)

În urma prelucrarii descriptive am obtinut la un numar de 15 părinți la grupul de control,

CAPITOLUL IV. DISCUȚII

4.2 Interpretarea rezultatelor şi încadrarea lor în literatura de specialitate

o lume durabilă pentru copiii și nepoții noștri.

Tot cu ajutorul rezultatelor obținute de la părinții copiilor din grupul experimental, am

4.3 Limitele cercetării și sugestii viitoare de cercetare

13. Bamford, A. 2009. Arts and Cultural Education in Iceland. Accesibil la

Fotogr afii realizate în timpul activităților cu copiii

S-ar putea să vă placă și