CURS NR.

5
FORJAREA MATERIALELOR
• DEFINIREA OPERAȚIEI DE FORJARE
• UTILAJE DE FORJARE
• MATERIALE PRELUCRATE PRIN FORJARE

• TIPURI DE FORJARE
 Definiția FORJĂRII

Prin forjare se înţelege procedeul de

prelucrare a unui semifabricat metalic prin
deformare plastică la cald, fără fisurare, prin
intermediul forţelor statice sau dinamice
exercitate de prese sau ciocane.
 Istoria forjării
- 4500 B. C.
- Vulcan – zeul roman dedicat forjării
- Sec. X –XII – forjare hidraulică

http://www.steelforge.com/literature/history-of-forgings/illustrationforging_the_spear_head/
http://www.deanweb.info/history4.html
Atelier de forjare
 Utilaje de forjare

Ciocane de forjare

Ciocane gravitaționale Ciocane pneumatice

Energie Energie Energie de Viteza de lucru cuprinse între

potențială cinetică deformare 3 – 9 m/s

Cadența 60 -150 lovituri pe minut

Viteza de lucru cuprinse între 3,6 – 4,8 m/s
Prese de forjare
- forțe până la 60 000 tone
Prese hidraulice - viteze de lucru cuprinse între 0,06 – 0,3 m/s

Prese mecanice - viteze de lucru cuprinse între 0,06 – 1,5 m/s

 Materiale utilizate la forjare

Ridicată Metal/Aliaj Interval de temperatură de forjare ( ° C)

Aliaje de Al 400 - 550
Aliaje de Mg 250 - 350
Aliaje de Cu 600 - 900
Forjabilitate

Oțeluri carbon și slab aliate 850 - 1150

Oțeluri inoxidabile martensitice 1100 - 1250
Oțeluri inoxidabile austenitice 1100 - 1250
Aliaje de Ti 700 - 950
Superaliaje pe bază de Fe 1050 - 1180
Superaliaje pe bază de Co 1180 - 1250
Aliaje de Ta 1050 - 1250
Aliaje de Mo 1050-1350
Superaliaje pe bază de Ni 1050 - 1200
Scăzută
Aliaje de W 1200 - 1300
 Tipuri de forjare
Forjarea liberă Forjarea în matriță
Avantaje:
Avantaje:
✓ nu necesită scule speciale (care implică timpi de fabricaţie
✓ microstructura este optimă;
mari şi costuri mari);
✓ orientarea fibrelor se poate face în direcţia optimă;
✓ se poate folosi pentru produse de forme relativ simple.
✓ permite prelucrarea pieselor de forme complicate;
Probleme:
✓ prelucrabilitatea după formare este mai redusă;
- costuri ridicate cu prelucrarea prin aşchiere a pieselor forjate;
✓ folosirea eficientă a materialului.
- folosirea materialului nu este optimă (adaosuri mari de
Probleme:
prelucrare);
- costurile ridicate ale sculelor.
- orientarea fibrelor nu este optimă.
Aplicaţii:
Aplicaţii:
- pentru producţia de serie mare;
- pentru producţia de serie mică şi unicate;
- piese care necesită rezistenţă şi tenacitate ridicate;
- prelucrarea pieselor care necesită durate reduse de
- piese pentru aplicaţii care impun o siguranţă ridicată.
fabricaţie;
Aliaje prelucrate:
- pentru testarea pe epruvete şi prototipuri.
- materiale cu rezistenţă la deformare medie şi ridicată.
Aliaje prelucrate:
- materiale cu rezistenţă la deformare de la mediu la ridicat.
 Forjarea liberă
Forjarea liberă este procedeul de deformare plastică a materialelor metalice prin lovire (cu forţe de
şoc) sau prin presare, la care modificarea formei semifabricatului se realizează prin curgerea
materialului dirijată de către operator prin intermediul sculelor de deformare.
 Operaţiile de bază la forjarea liberă

Refularea este operaţia prin care, în timpul deformării se

reduce înălţimea semifabricatului şi se măreşte
suprafaţa secţiunii transversale. Piesele obţinute prin
refulare au o structură compactă şi caracteristici
mecanice superioare.

Întinderea este operaţia de forjare prin care se

obţine creştera lungimii semifabricatului şi
micşorarea secţiunii transversale. Întinderea se
realizează fie prin rotirea semifabricatului cu 90°
după fiecare lovitură), fie prin rotire în spirală, în
funcţie de deformabilitatea materialului.
Întinderea se aplică la forjarea pe dorn a
inelelor cu diametru mare, la forjarea pieselor
tubulare lungi.
Lățirea este asemănătoare cu întinderea, dar
lungimea sculei de acțiune fiind mai mare în
direcția axei longitudinale a barei, pe baza
legii rezistenței minime, va crește în primul rând
lățimea semifabricatului.
Întindere simplă Lățire
 Operaţiile de bază la forjarea liberă
Găurirea este operaţia ajutătoare la întindere. Se poate aplica pe o singură faţă a piesei, pe două
feţe opuse sau la un capăt. Semifabricatele de înălţime mică se găuresc pe o parte iar
semifabricatele cu înălţimi mai mari se găuresc pe ambele părţi.

Îndoirea are loc cu modificări de secţiune, care se produc fără ca acestea să reprezinte scopul
operaţiei. Prin îndoire se obţin piese ca: bride, colţare, corniere, cleme, cârlige.
 Operaţiile de bază la forjarea liberă

Răsucirea este operaţia prin care o porţiune a unei piese este rotită în jurul axei sale faţă de altă
porţiune a aceleiaşi piese care rămâne fixă.

Răsucire pentru
Răsucirea realizarea unui
unei bare arbore cotit

Tăierea este operaţia de detaşare a unei părţi din piesa forjată sau separarea a două piese forjate
împreună.
 Forjarea în matriță
Forjarea în matriţă sau matriţarea este procedeul de deformare plastică în care materialul curge
în interiorul unor cavităţi efectuate în sculele de deformare numite matriţe.
Are avantajul obtinerii
pieselor fara bavura;
Închise Nu necesita debavurare;
Nu exista pierderi de material
prin bavura.

Procedeu complex;
Instalatii complexe;
Nu se poate aplica decat
anumitor categorii de piese.

Matrițe
Două părți simple, sau
forme simple

Deschise

Obiecte mari, cantități

mici, preformare pentru
formarea în matrițe închise
Forjarea în matriță deschisă
Matriță deschisă

1-semimatrita superioara;
2-semimatrita inferioara;
3-cavitatea semimatritei superioare;
4-cavitatea semimatritei inferioare;
5-canalul de bavura;
6-canalul de refulare;
7-prinderea semimatritei superioare;
8-prinderea semimatritei inferioare;
9-elemente de ghidare (știfturi);
10-planul de separare.
Forjarea în matriță închisă

1-corpul matritei;
2-semimatrita stanga;
3-poanson (al 3-lea element de
inchidere)
4-semimatrita dreapta;
5-materialul supus deformarii;
6-cutit de taiere.
 Realizarea capurilor șuruburilor și niturilor (Căpuire/Nituire)

Extractor Matriță
Semifabricat

Poanson

Cap format în
poanson

Cap format
în matriță
 Viteza de încălzire

Prin viteză de încălzire se înţelege creşterea temperaturii semifabricatului în unitatea de timp.

• viteza de încălzire tehnic posibilă , care depinde de instalaţia de încălzire

• viteza de încălzire admisibilă, care poate fi atinsă la un semifabricat dat
• viteza de încălzire reală, care se realizează în timpul încălzirii.

Criteriul Biot (Bi) α - coeficient de transmitere al căldurii

R – raza cilindrului (sau semilatura pătratului) semifabricatului
λ - conductivitatea termică

Bi<0,25 - semifabricatul se considera”subtire” si se poate introduce direct in cuptorul incalzit la

temperatura finala(incalzire intr-o singura treapta)

Bi>0,5 - semifabricatul se considera”gros” si incalzirea trebuie facuta in mai multe trepte

0,25<Bi<0,5 reprezinta un domeniu de trecere in care se incadreaza piesele de marime mijlocie.

Viteza de încălzire
 Diagrama de încălzire - prelucrare

1, 2 – etapa de incalzire a materialului;

3 – etapa de mentinere pentru omogenizarea temperaturii in material;
4 – etapa prelucrarii;
5 – reincalzirea materialului daca prelucrare nu a fost terminata;
6 – etapa mentinerii pentru o noua omogenizare a temperaturii;
7 – o noua prelucrare a materialului pentru a fi adus la forma si dimensiunile
finale;
- etapele 5, 6, 7 se reiau de cate ori este nevoie;
- ideal ar fi ca prelucrarea sa poata avea loc intr-un singur ciclu;
8 – racirea finala a semifabricatului cu o viteza care sa-i confere proprietatile
dorite.

Incalzirea are loc in doua faze 1 si 2

❑Incalzirea din prima etapa este lenta pentru a evita aparitia unor tensiuni din cauza diferentei de temperatura dintre zona
exterioara si miezul materialului (materialul fiind rigid neavand o plasticitate corespunzatoare deformarii).
❑In a doua etapa incalzirea se face rapid pentru evitarea oxidarii pronuntate a materialului si cresterea grauntilor cristalini
(materialul are plasticitatea necesara deformarii sub actiunea tensiunilor interne generate de diferenta de temperatura).
❑Incalzirea se face sub linia solidus (cu aprox. 30-50 grC) pentru evitarea aparitiei unor faze lichide si a cresterii pronuntate a
grauntilor sau a arderii materialului (oxidare intercristalina).
Studiu de caz

Tijă de conexiune
Studiu de caz: Obținerea unui arbore cotit