Alexandru Lăpușneanul

-Relația dintre Doua Personaje-

Opera „Alexandru Lăpușneanul” este o nuvelă istorică, scrisă de Costache

Negruzzi, publicată în revista „Dacia Literară” la 30 ianuarie 1840, fiind prima nuvelă
istorică din literatura română.
Tema nuvelei este lupta pentru putere, cea de-a doua domnie a lui Alexandru
Lăpușneanu, care a început în 1564 și s-a încheiat în 1569. Naratorul este unul
omniscient.
Acțiunea nuvelei se învârte în jurul unor personaje foarte bine conturate, care au
caractere puternice, lucru ce este scos în evidență de evoluția conflictului dintre
domnitor și boieri.
Alexandru Lăpușneanul și Doamna Ruxanda sunt personaje istorice despre care
Negruzzi se inspiră din Letopisețul lui Grigore Ureche, deși schimbă unele date,
pentru ca personajele să reprezinte în nuvelă două tipuri umane complet opuse.
Alexandru Lăpușneanul este eroul excepțional în împrejurări excepționale, este
personajul principal, protagonistul, fiind tipul domnitorului tiran și crud.
Doamna Ruxanda este personajul secundar, acesta fiind tipul romantic, construit
în antiteză cu Lăpușneanul, ea fiind blândă, în comparație cu domnitorul tiran, având
un caracter slab, în timp ce al domnitorului este unul tare. Aceasta nu acționează din
voință proprie nici când cere soțului să înceteze cu crimele, nici când îl otrăvește.
Caracterul ei slab scoate în evidență, prin contrast, caracterul tare și voința lui
Lăpușneanul.
Conflictul nuvelei scoate în evidență personalitatea puternica a personajului
principal. Principalul conflict este cel politic – lupta pentru putere între domnitor și
boieri. În această luptă, Ruxanda se situează în opoziție cu soțul ei, nefiind de acord
cu cruzimea acestuia. Prin acțiunile lor, cele două personaje se situează pe poziții
diferite, Lăpușneanul, fiu de boier, luptă împotriva boierilor, iar doamna Ruxanda,
fiică de domnitor, obligată să se mărite cu Lăpușneanul, este de partea celorlalți
boieri.
Scenele care prezintă relația dintre cele doua personaje redau lupta pentru
impunerea autorității, deoarece cruzimea lui Lăpușneanul contrastează cu blândețea
doamnei Ruxanda. Relația lor este construită pe antiteza romantica angelic-
demonică. Atitudinile lui Lăpușneanul față de Ruxanda reflectă falsitatea lui. Se
căsătorise cu ea „că să atragă inimile norodului …”. Gesturile și cuvintele rostite de
domnitor în scena discuției cu doamna Ruxanda, evidențiază falsitatea lui. Mai întâi
îi sărută mâna, apoi se întristează și reacționează violent la rugămintea ei, ducând
mâna la pumnal, dar se stăpânește și îi promite ”un leac de frica”. Se bucură cu
cruzime de spaima doamnei care leșinase la vederea capetelor boierilor uciși:
”Femeia tot femeie, zise Lăpușneanul zâmbind, în loc să se bucure, ea se sperie”.
În ultimul capitol, insistențele boierilor și amenințarea soțului că îi va ucide fiul, o
determină pe doamna Ruxanda să îl otrăvească pe Lăpușneanul, acest lucru scoate
în evidență faptul că aceasta are un caracter slab și poate fi manipulată de boieri în
situații limită, când viața fiului său este în pericol.
Personajele din cuplu sunt caracterizate direct, de către narator, de alte
personaje, autocaracterizare și indirect prin fapte, limbaj, gesturi, atitudine,
comportament și relații cu alte personaje.
Naratorul realizează, în mod direct, portretul fizic al domnitorului prin descrierea
vestimentației specifice timpurilor „Purta coroana Paleologilor, și peste dulam
poloneză de catifea stacojie, avea cabăniță turcească”. Îmbrăcămintea doamnei
reflectă statutul social specific epocii „era încinsă cu un colan de aur, ce se inchia cu
mari paftale de matostat, împregiurate cu pietre scumpe…”.
Caracterizarea indirectă se realizează prin limbaj, în scena rugăminții doamnei
către domnitor de a înceta cu omorurile, se observă același contrast între cele două
personaje, doamna are o atitudine blândă și supusă, se adresează soțului cu „bunul
meu domn” în timp ce domnitorul răspunde violent spunându-i ”muiere nesocotită”.
În proza romantică, tensiunile exterioare plasează personajele într-o relație de
antiteză, din acest punct de vedere se poate vorbi despre contrastul dintre
Lăpușneanul, personaj istoric ce încălca orice principii religioase și morale în scopul
de a păstra puterea, și doamna Ruxanda, blânda soție care dă dovadă de bunătate
și compasiune față de cei aflați în suferință.