Alexandru Lăpușneanul

- Caracterizare de Personaj –

Alexandru Lăpușneanul este personajul principal din nuvela istorică și romantică

„Alexandru Lăpușneanul”, scrisă de Costache Negruzzi, apărută la 30 ianuarie 1840
în primul număr al revistei „Dacia Literară”.
Statutul social al personajului nostru, pe lângă acela de personaj romantic și
eponim, este acela de protagonist cu atestare istorică, nuvela fiind inspirată din
„Letopisețul Țării Moldovei” de Grigore Ureche, unde ne este prezentată cea de-a
doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanu, care a durat cinci ani, începând în 1564 și
încheindu-se în 1569.
Statutul psihologic ne dezvăluie un tiran, un crud, cu voința puternică, ambiție și
fermitate, a cărui dorință de răzbunare îi este singura rațiune pentru care se urcă a
doua oara pe tronul Moldovei împotriva voinței tuturor: „Daca voi nu mă vreți, eu vă
vreu...”. Această replică este preluată aproape în totalitate din Letopisețul lui Ureche,
având valoare documentară, de unde se poate afirma că „Spiritul vindicativ” al lui
Lăpușneanul nu este o ficțiune, ci o trăsătură istorică.
Statutul moral ne surprinde un damnat romantic.
Prin intermediul caracterizării indirecte putem observa trăsături ale personajului
nostru, acestea reieșind din faptele, replicile, atitudinile și deciziile acestuia.
Replicile acestuia reflectă în mod indirect ura înverșunată ce se remarcă asupra
boierilor „Voi mulgeți laptele țării, dar au venit vremea să vă mulg și eu pe voi”.
Tot în mod indirect, însușirile personajului reies din episoadele în care este
prezent Moțoc. Inteligența și ipocrizia voievodului sunt susținute indirect de răbdarea
extraordinară și tenacitatea impresionantă de a-l ține pe Moțoc aproape, prefăcându-
se că nu observă cruzimea acestuia.
Prin intermediul caracterizării directe se pot deduce caracteristici ale lui
Lăpușneanul, acestea fiind extrase din caracterizarea făcută de narator, alte
personaje, sau din auto-caracterizare.
În mod direct, naratorul omniscient surprinde privirea protagonistului, ce scânteia
„ca un fulger” când i se propunea să renunțe la tron. Această privire denotă ardoarea
și ambiția pe care vodă o avea pentru a ajunge înapoi pe tronul Moldovei.
Cruzimea este trăsătura dominantă de caracter a lui Lăpușneanul, iar aceasta se
poate denota din anumite scene sau secvențe semnificative.
În capitolul „Capul lui Moțoc vrem...” vodă este diabolic de inteligent și ingenios, și
scapă de Moțoc, oferindu-l mulțimii care scanda moartea acestuia.
 Episodul uciderii celor 47 de boieri ilustrează firea sângeroasă și feroce, dar și
sadismul personajului, care lasă în urma sa o baie de sânge.
Moartea violentă prin otrăvire este o plată binevenită pentru cruzimea de care
Lăpușneanul dădea dovadă.
În concluzie, personajul Alexandru Lăpușneanul este un tiran, un domnitor
obsedat de răzbunare, și care cu o voință de răzbunare și o cruzime greu de descris
a luat viețile a zeci de oameni. Acesta reprezintă eroul excepțional în împrejurări
excepționale și este descris fantastic de Costache Negruzzi în opera sa.