Interoperabilitate

Interoperabilitatea este cea care ce ajută toate piesele și sistemele să se

potrivească și să funcționeze împreună și întrunit fără probleme, iar NATO s-a
străduit să îmbunătățească capacitatea forțelor luptătoare și a armatelor mebrilor
alianței nord atlantice de a lucra împreună de la înființarea acesteia în anul 1949.
NATO definește „interoperabilitatea” ca fiind capacitatea aliaților de a
acționa împreună coerent, eficient și eficace pentru a atinge obiectivele tactice,
operaționale și strategice. În mod specific, interoperabilitatea permite forțelor,
unităților și/sau sistemelor să funcționeze împreună, permițându-le să comunice și
să împărtășească doctrine și proceduri comune, împreună cu infrastructura și
bazele celuilalt. Interoperabilitatea reduce duplicarea, permite punerea în comun a
resurselor și produce sinergii între toți aliații și, ori de câte ori este posibil, cu țările
partenere.
Interoperabilitatea se referă la capacitatea diferitelor organizații militare de a
desfășura operațiuni comune. Aceste organizații pot fi de naționalități diferite sau
diferite servicii armate (forțe terestre, navale și aeriene) sau ambele.
Interoperabilitatea permite forțelor, unităților sau sistemelor să funcționeze
împreună. Le cere să împărtășească doctrina și procedurile comune, infrastructura
și bazele reciproce și să fie capabili să comunice între ei. Aceasta reduce
duplicarea într-o alianță de 26 de membri, permite punerea în comun a resurselor și
chiar produce sinergii între membri.
Interoperabilitatea nu necesită neapărat echipament militar comune. Ceea ce
este important este ca echipamentele să poată partaja facilități comune și să poată
interacționa, să se conecteze și să comunice, să facă schimb de date și servicii cu
alte echipamente.
Standardizarea are o contribuție vitală la eficacitatea operațională combinată
a forțelor militare ale Alianței și promovează oportunități pentru o mai bună
utilizare a resurselor economice. Se depun eforturi ample pentru a îmbunătăți
cooperarea și pentru a elimina duplicarea în cercetarea, dezvoltarea, producția,
achizițiile și suportul logistic al sistemelor de apărare, în primul rând prin
promulgarea acordurilor de standardizare NATO, cunoscute sub numele de
STANAG.
 Implementarea STANAG-urilor ajută națiunile să atingă nivelurile necesare
de interoperabilitate și să-și îndeplinească mai bine sarcinile strategice,
operaționale și tactice comune, să înțeleagă și să execute procedurile de comandă și
să utilizeze mai eficient tehnici, materiale și echipamente
Interoperabilitatea sprijină implementarea inițiativelor NATO prin mai multe
dimensiuni:
Pe partea tehnică (inclusiv hardware, echipamente, armament și sisteme),
interoperabilitatea dinstre membrii NATO se face într-un timp îndelungat deoarce
constituie achizițioanrea de echipamente cum ar fi mașini de luptă, armament,
sisteme de comincare etc. toate acestea fiind la fel utilizându-se aceeași tehnică
pentru ca toți membrii alianței să o poate folosi indifferent de țara cărui aparține
echipementul respectiv.
În partea de proceduri (inclusiv doctrine și proceduri), se încearcă a se stabili
aceleași doctrine, regulamente militare și procedure astfel încat în cazul unei
situații de luptă, a unui exercițiu militar sau a unui război militarii indiferent de
armată să poată acționa întrunit astfel încât rezultatele să fie maxime.
Pe partea de resurse umane (inclusiv terminologie și formare) toate țările
NATO încearcă a forma militar asemănător din toat punctele de vedere ponind de
la aspect fizic până la nivelul de instruire pentru a se crea termenul de armată
totunitară.
Informații (ca element transversal critic), informațiile ce vor circula în toate
sistemele de informații NATO să fie asemănătoare, corente, scurte, concise și să
aibă același cartier informativ.

Mecanisme de implementare a interoperabilității

Soluțiile interoperabile pot fi obținute numai prin utilizarea eficientă a
standardizării, formării, exercițiilor, lecțiilor învățate, demonstrațiilor, teste și
încercări.
Prin consolidarea relațiilor cu industria de apărare și securitate și prin
utilizarea standardelor deschise în cea mai mare măsură posibilă, NATO urmărește
interoperabilitatea ca multiplicator de forță și un flux de eforturi naționale.
 Evoluția interoperabilității
Militarii NATO au atins un nivel ridicat de interoperabilitate prin decenii de
planificare, instruire și exerciții comune. Mai recent, membrii Alianței și-au pus în
practică interoperabilitatea și au dezvoltat-o în continuare în cadrul operațiunilor și
misiunilor comune din Balcani, Marea Mediterană, Afganistan, Libia și din alte
părți. Aceste operațiuni au permis, de asemenea, țărilor partenere ale NATO să
îmbunătățească interoperabilitatea cu Alianța.
În plus, de-a lungul anilor, Alianța a dezvoltat programe specifice pentru a
spori interoperabilitatea, cum ar fi Inițiativa Forțelor conectate (CFI). Obiectivele
acestor programe sunt ca Alianța și Aliații să aibă un set coerent de forțe
dislocabile, interoperabile și durabile, echipate, instruite, exercitate și comandate
pentru a opera împreună și cu partenerii în orice mediu.
În vederea îndeplinirii misiunilor și atingerii nivelului militar de ambiție,
Forțele Armate Române trebuie să dezvolte și să posede capacități credibile și
durabile, definite prin procesul de planificare a apărării în următoarele domenii:
Comandă, control și comunicare, informații, angajare, proiecție de forțe, protecție
și susținere.
Dezvoltarea capabilităților Forțelor Armate Române se realizează în cele ce
urmează ordine de prioritate:
- Structuri cu statut permanent de pregătire pentru luptă; concepute pentru
supraveghere și avertizare timpurie; sprijin pentru serviciul de luptă; intervenție la
instalațiile militare, într-o criză teroristă și în situații de urgență;
- Structuri cu capacitate de răspuns imediat, alocate acțiunilor de luptă la
nivel național teritoriu prin reacție imediată, descurajare și dovadă de forță;
- Forțe alocate componentelor forței de reacție consolidate a NATO și celor
ale UE;
- Forțe angajate în cadrul procesului de planificare a apărării NATO prin
intermediul țintelor de capabilitate, prin Planul de dezvoltare a capabilităților UE și
prin capacitățile ONU de menținere a păcii folosindu-se sistemul de pregătire;
- Capabilități alocate pentru a participa la implementarea proiectelor,
programelor și inițiativelor de dezvoltarea într-un cadru multinațional NATO și
UE;
În vederea realizării interoperabilității forțelor se vor lua următoarele măsuri
în statele membre alianței: A a
 - Continuarea implementării standardelor esențiale ale NATO și extinderea
aplicabilității acestora la întreaga structură de forțe și în toate domeniile posibile;
- Menținerea nivelului de interoperabilitate a forțelor prin participarea la
formarea comună și activități de planificare, organizate în cadrul inițiativelor
NATO și UE, precum și prin procesul de afiliere la structura de forțe a NATO;
- Corelarea procesului de standardizare cu programele de achiziții pentru
forțe, precum și cu dezvoltarea și modernizarea echipamentelor și materialelor.
Procesul de realizare a interoperabilității în România a început a se face prin
mia multe modalități. Ca și tehnică militară România a achiziționat și contiună
procesul de achiziționare de transportoare militare PIRANHA IIIC și V, un
transportor ce se află în dotarea mai multor țări europene, atfel se poate face
schimbul de muniție între ele în cazul unui război sau actiuni militare întrunite.
Vehiculele PIRANHA V 8x8 din România sunt dotate cu un sistem tactic de
comunicații și informații (TacCIS), livrat de CSR și un sistem BMS livrat de ISW;
ambele din România. Purtătorii primari de comunicații utilizați pentru schimbul de
date includ: Radiourile Harris RF-7800V VHF; radiourile RF-7800M V/UHF.
Radiourile RF-7800H HF sunt, de asemenea, disponibile pentru comunicații
vocale. Radiourile RF-7800V și RF-7800M funcționează într-un domeniu de
securitate restricționat, care este prezent în toate variantele de vehicule 8x8. Astfel
datorită faptului că toate transportoarele funcțioanează cu acest tip de sistem
comunicare între vehicule indiferent de țara căreia aparțin se va realiza cu ușurință
în cadrul unui teatru de război.Q W E R T F D D T FS S

Tot pe partea de autovehicule România folsește ca și SUV usoare de asalt

următoarele mașini: VAMTAC, o mașină de origine spaniolă, fibilă primită de la
Armata Spaniolă și HUMVEE o mașimnă asemănătoare VAMTAC ului primită de
asemena din partea Armatei Statelor Unite ale Americii.

Armamentul României din prezent este constituit din copii românești ale
armelor cunoscute rusești având calibru mare de 7,62 mm. Deoarece armamentul
individual ușor de infanterie este destinat eliminării din luptă a inamicului, dar nu
și a uciderii acestuia calibrul internațional NATO s-a hotărât a fi cel de 5.45 mm
sau cel de 5.56 mm, mult mai mic decât cel al României. Pentru realizarea
interoperabilității și pe acest plan România a adoptat un program prin care
armamentul ușor de infanterie va fi supus unor modificări, precum și înlocuirea
unor piese esențiale pentru ca și calibrul ce îl va folosi după moficări să fie
conform regulamenteleor NATO.

În vederea îndeplinirii interoperabilității și în spațiul aerian România a

cumpărat și cumpără și în prezent avioane de vânătoare F-16 Fighting Falcon, cel
folosit de multe țări din alianță și trei tipuri de avioane cargo de transport militar și
echipamente militare Locheed C-130 Hercules construit de SUA, Alenia C-27J
Spartan construit de Italia și Autonov An-26 de fabricație ucraineană.

Pe lângă echipamente și tehnică România urmează a modifica, mai mult a

adapta la contextul actual regulamentele militare, doctrinele militare, procedurile și
tehnicile de instruire astfel încât toți militarii, în cazult unui exercițiu întrunit sau al
unei situații de război să fie capabilie să acționeze întrunit și asemănător în vederea
obținerii rezultatelor maxime și în vederea sporirii eficacității și eficienței.

În concluzie, părearea mea este că România este pe drumul cel bun în

vederea realizării interoperabilității actualele echipamente fiind aproape toate
conforme NATO și consider că în viitorul apropiat România va îndeplini pe drept
rolul de stat capabil de interoperabilitate și va fi considerată de către celalte puteri
NATO o forță militară demnă de pus baza în ea.