Componentele jocului didactic

Negoiță Anca-Roxana
Școala Gimnazială, comuna Florești, județul Prahova

O cerinţă sau un exerciţiu poate deveni joc didactic dacă respectă următoarele:
 urmăreşte un scop sau realizează o sarcină didactică;
 sunt folosite elemente de joc pentru ducerea la îndeplinire a sarcinii didactice propuse;
 conţinutul folosit este atractiv şi accesibil tuturor participanţilor;
 regulile utilizate în joc sunt cunoscute şi respectate de toţi participanţii.
Realizarea jocului didactic presupune mai multe etape:
 pregătirea jocului;
 pregătirea materialului ce urmează a fi folosit;
 desfăşurarea jocului.
Pregătirea jocului didactic presupune studierea atentă a conţinutului acestuia, a structurii sale, pregătirea
materialului (confecţionarea sau procurarea lui) şi elaborarea planului jocului didactic. Organizarea jocului constă în
împărţirea corespunzătoare a elevilor din clasa respectivă în funcţie de acţiunea jocului, de particularităţile
jocului, de materialul didactic utilizat. De asemenea, mobilierul din clasă poate fi reorganizat în funcţie de
grupele de elevi participante şi de numărul acestora pentru a se asigura o bună desfăşurare a jocului.
Trebuie să se ţină seama şi de materialul necesar şi de distribuirea acestuia participanţilor la joc.
Distribuirea materialului se face de la începutul jocului pentru a se asigura cu toate cele necesare şi pentru ca să
se ofere toate explicaţiile necesare pentru desfăşurarea activităţii.
Desfăşurarea jocului include următoarele etape:
 introducerea în joc (discuţii pregătitoare);
 crearea unei atmosfere propice jocului;
 anunţarea titlului/denumirii jocului şi a scopului acestuia;
 prezentarea materialului;
 explicarea şi demonstrarea regulilor jocului;
 fixarea regulilor;
 executarea jocului;
 complicarea jocului pentru introducerea unei noutăţi (nu este obligatorie însă);
 încheierea jocului şi evaluarea conduitei în timpul jocului (aprecierile necesare).
Introducerea în joc îmbracă forme variate în funcţie de tema jocului. Ea urmăreşte crearea unei atmosfere
favorabile şi trezirea interesului şi a curiozităţii elevilor pentru ceea ce urmează să se desfăşoare. Uneori
activitatea poate să înceapă printr-o discuţie cu efect motivator, alteori se poate realiza în maniera surprizei, prin
intermediul unei ghicitori, unor versuri cunoscute sau al unui personaj cunoscut de elevi. Discuţia sau expunerea
are rolul de a creşte interesul şi atenţia elevilor.
În alte jocuri, introducerea în joc se poate face prin prezentarea materialului, care la rândul său poate fi
prezentat în maniera surprizei, ori ca material de lucru ce nu atrage atenţia asupra lui în mod expres. Copiii îi vor
cunoaşte aşadar caracteristicile şi se vor familiariza cu acesta. De logica materialului este legată întreaga acţiune
a elevilor. Materialul este pus în plicuri, coşuleţe, săculeţe, este aşezat pe mesele de lucru ori de câte
propunătorul jocului, ori de un elev desemnat să facă acest lucru. Momentul în care elevul primeşte materialul
este ales în funcţie de tipul de joc. Poate fi la începutul jocului sau în timpul jocului.
Jocul poate începe şi dacă se anunţă de la început titlul, introducerea nefiind neapărat obligatorie.
Anunţarea titlului jocului şi a scopului se face scurt şi sugestiv, în termeni precişi şi fără cuvinte inutile.
Denumirea jocului trebuie să sintetizeze esenţa jocului. Titlul poate fi considerat un laitmotiv de-a lungul
desfăşurării acţiunii. În acest moment se poate da şi o explicare a titlului.
Explicarea şi demonstrarea jocului au un rol hotărâtor pentru buna desfăşurare a activităţii. Rolul
coordonatorului este extrem de important aici pentru că elevii trebuie ajutaţi să înţeleagă regulile şi sarcinile care
le revin, trebuie să li se prezinte conţinutul jocului şi principalele lui etape, să li se dea indicaţii cu privire la
folosirea materialului primit. Când acţiunea jocului este mai complicată, este necesară o subliniere a regulilor.
Mai exact, profesorul are de îndeplinit următoarele sarcini, şi acum, dar şi în executarea jocului:
 să-i ajute pe copii să înţeleagă sarcinile ce le revin;
 să precizeze regulile jocului, asigurându-se că au fost înţelese corect şi că sunt bine reţinute de copii;
 să prezinte conţinutul jocului şi principalele momente de realizare ale acestuia;
 să facă precizări concrete şi coerente privind folosirea materialului şi să se asigure că acestea sunt bine
reţinute de copii;
 să formuleze cerinţele ce trebuie îndeplinite pentru a câştiga;
 să imprime jocului un anumit ritm deoarece timpul este limitat;
 să păstreze atmosfera de joc şi să menţină trează atenţia elevilor, ajutând la evitarea momentelor de
monotonie şi repaus;
 să verifice permanent dacă elevii rezolvă sarcina didactică primită conform regulilor stabilite;
 să urmărească comportamentul dintre elevi şi să încurajeze relaţiile dintre ei consolidând astfel spiritul de
echipă şi modul corect de colaborare;
 să activizeze toţi elevii în joc, fără excepţii, găsind modalităţi potrivite pentru antrenarea celor mai timizi
dintre aceştia;
 să stabilească modalităţile de complexificare treptată şi de dozare a efortului intelectual si fizic al copiilor.
Executarea jocului începe în momentul în care conducătorul jocului anunţă acest lucru şi se desfăşoară
sub directa îndrumare a acestuia, care intervine mai des în joc, reamintind regulile şi succesiunea etapelor
jocului, dând şi indicaţii ce ţin de organizare. Conducerea jocului se poate face direct, de către profesor, acesta
având rolul de coordonator al jocului sau indirect, conducătorul participând activ la joc, fără a îndeplini rolul de
conducător. Cele două tipuri de conducere pot alterna pe parcursul jocului.
Complicarea jocului se poate realiza după ce se verifică dacă elementele jocului au fost executate corect.
Se pot introduce elemente noi de joc, materiale noi sau sarcinile jocului se pot complica prin introducerea unor
situaţii problemă. De-a lungul jocului pot interveni şi elemente noi: elevii devin conducători ai jocului sau
schimbă materialul între ei pentru a rezolva probleme cât mai diferite.
În încheierea jocului, conducătorul face aprecierile finale, formulează concluzii asupra modului în care s-a
desfăşurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile şi au fost executate sarcinile de către fiecare elev
sau fiecare grupă. Comportamentul elevilor este analizat făcându-se recomandări şi evaluări atât individual, cât
şi în mod general. Se stabilesc câştigătorii şi, eventual, aceştia sunt recompensaţi. O încheiere plăcută, prin
 bucuria succesului şi prin satisfacţia imediată pe care o dă copilului, sporeşte interesul elevilor pentru
jocurile didactice. În cele din urmă, se stabilesc sarcini concrete privind refacerea curăţeniei şi restabilirea
ordinii în sala de clasă.
Reuşita jocului didactic presupune proiectarea şi organizarea judicioasă, desfăşurarea metodică,
respectarea unor cerinţe de bază de către propunător, luarea unor măsuri organizatorice şi menţinerea atmosferei
de joc. Propunătorul trebuie să ştie să realizeze o concordanţă deplină între toate elementele definitorii ale
jocului. În acest sens, el are de urmărit câteva cerinţe de bază:
 pregătirea judicioasă a jocului;
 respectarea evenimentelor jocului didactic;
 asigurarea atmosferei prielnice de joc;
 folosirea unei varietăţi de elemente de joc cum ar fi întrecerea, competiţia, cooperarea, recompensa,
penalizările, surprizele, cuvintele stimulatoare;
 stimularea elevilor în participarea activă la joc.
Jocurile didactice devin mijloace de antrenare pentru elevi, mobilizând şi elevii cu rezultate slabe la
învăţătură şi ajutând la creşterea încrederii în propriile capacităţi, deblocându-le practic potenţialul. Ele se
dovedesc a fi forme utile de învăţare, consolidare şi verificare a cunoştinţelor elevilor. Considerându-l mijloc de
verificare a cunoştinţelor, putem şti exact ce lacune au elevii şi astfel se impune intervenţia pentru eliminarea lor.
În concluzie, planificarea jocurilor didactice trebuie să se facă ţinând seama de sarcina didactică urmărită
şi de ansamblul activităţilor care se desfăşoară. Experienţa ce o vor acumula copiii pe parcursul jocurilor, precum
şi materialul bogat şi variat folosit contribuie substanţial la dezvoltarea cantitativǎ şi cali tativă a cunoştinţelor.
Jocul didactic, îndrumat corect de către conducătorul său, contribuie la dezvoltarea fizică, intelectuală, socială,
morală şi estetică a personalităţii copilului.