METODICA DESFASURARII JOCULUI DIDACTIC

Elaborarea proiectului didactic pentru desfasurarea jocului didactic ridica unele probleme aparte fata de celelalte activitati.
De pilda, stabilind scopul activitatii, se includ si problemele referitoare la prima caracteristica a jocului didactic si anume la continut care
nu apare separat, ci este inclus in scopul activitatii.
Iar scopul activitatii ce se desfasoara sub forma jocului didactic, in ansamblu (la grupa respectiva), nu trebuie confundat cu continutul
jocului didactic, care este primul element structural al acestuia.
Mentionand in proiectul de activitate sarcina didactica (care este adresata copiilor si indeplinita integral de ei, reprezentand mobilul
intregului joc), educatoarea are in vedere gradarea ei judicioasa in timp (adica de la un joc la altul), cat si in cadrul aceluiasi joc.
Adecvate scopului si sarcinii didactice, educatoarea precizeaza, in proiect, regulile jocului si elementele concrete de joc, care se
formuleaza chiar, in succesiunea intrarii lor in actiune, cu intentia de a contribui la mentinerea, pe tot parcursul activitatii, a caracterului ei de joc,
tinand seama de particularitatile de varsta ale copilului, precum si de principiul succesiunii si al gradarii.
Reflectand profund asupra sarcinii didactice, a regulilor si elementelor de joc se poate trece la intocmirea proiectului de activitate care
da siguranta in actiune.

1. INTRODUCEREA IN ACTIVITATE
Inainte de a incepe activitatea, se foloseste, de obicei, o scurta introducere cu caracter pregatitor si care in acelasi timp are menirea de
a crea o atmosfera cat mai prielnica desfasurarii jocului.
In general, se pot folosi povestiri scurte, ghicitori, versuri, convorbiri si prezentarea copiilor a materialului care va fi utilizat in activitate.
Povestirile folosite sa fie scurte (pentru a nu rapi prea mult din timpul activitatii), sa familiarizeze copiii cu tema jocului, stimulandu-le
curiozitatea fata de materialul care urmeaza sa fie prezentat sau fata de actiunea jocului ("Sa servim papusa". "Ce-a gasit ursuletul?", "Ghici cum
face?"). Se mai poate folosi surpriza (sub forma sosirii personajelor si a prezentarii lor), vorbirea soptita, batai in usa, aducerea saculetului
fermecat, s.a., scurte convorbiri (utilizate cu scopul de a actualiza cunostintele copiilor) in legatura cu continutul jocului, fie de a face trecerea la
tema jocului care urmeaza sa fie predat. Este important ca, inca din introducere, sa se prefigureze sarcina pe care o implica jocul didactic
respectiv, astfel incat "sa se creeze premisele unui fond problematizat pe care sa se desfasoare jocul.

2. PREZENTAREA SI INTUIREA MATERIALULUI

Dupa partea introductiva, este necesar sa se prezinte copiilor si sa se intuiasca materialul care va fi in joc (in cazul in care nu s-a facut
acest lucru in introducere).
Materialul poate fi intuit in intregime sau numai partial, in functie de natura, de calitatea si de dificultatea manuirii lui in joc.

3. ANUNTAREA TEMEI ACTIVITATII

Educatoarea anunta copiilor titlul jocului, simplu si concis formulat, la nivelul lor de intelegere, cu multa claritate, sugerand actiunea
jocului: ("Gaseste un cartonas la fel", "Eu spun una, tu spui multe"), sau materialul ce va fi folosit in joc: (Panglicutele").

4. EXPLICAREA JOCULUI
Este o sarcina mai dificila care revine educatoarei.
Explicarea jocului, metodele si procedeele la care recurge educatoarea pentru a-l face inteles variaza dupa natura si complexitatea lui,
ca si dupa posibilitatile grupei.
Explicatia trebuie facuta in mod precis si concis, evitandu-se excesul de vorbire, cuvintele de prisos care ar ingreuna intelegerea celor
aratate. Educatoarea trebuie sa foloseasca, in acelasi timp, un limbaj simplu, insotit de gesturi si mimica adecvata.
Cele mai frecvente metode folosite sunt demonstrarea si explicarea jocului, ca etape distincte, separate de executarea jocului. Cu
ajutorul acestor metode, educatoarea arata in amanunt felul cum decurge actiunea jocului si regulile care trebuie respectate. Sunt jocuri la care
actiunea poate fi prezentata paralel cu regulile ("Cine face asa?").
Jocurile bazate pe o anumita actiune cu material distributiv trebuie demonstrate mai intai, iar dupa aceea se trece la precizarea regulilor
("Sa impodobim bradul").
In alte jocuri, tot la grupa mare, educatoarea poate recurge la o cale deductiva, si anume arata copiilor regulile si apoi exemplifica sau
demonstreaza partial, acele aspecte ale jocului care ar putea sa fie intelese mai greu de ei. Tot la grupa mare, educatoarea poate descrie la
inceput fazele actiunii jocului si apoi sa treaca la precizarea regulilor.
In alte jocuri, cu o actiune mai complicata, educatoarea poate sa esaloneze explicatia in mai multe etape sau poate sa precizeze o serie
de reguli si in timpul desfasurarii jocului.
Indiferent de grupa la care lucreaza, de grupa la care se face explicatia si de mediul in care decurge, ea trebuie sa cuprinda
urmatoarele:
 descrierea actiunii jocului, in succesiunea lui fireasca;
 indicatii cu privire la folosirea materialului;
 precizarea sarcinilor copiilor;
 formularea clara a regulilor jocului, precum si a rezultatului urmarit.
Pentru buna desfasurare a jocului, educatoarea trebuie sa se asigure daca toti copiii si-au insusit corect regulile jocului. In cazul in care
copiii nu au inteles regulile jocului, educatoarea intervine cu unele sublinieri la sfarsitul explicatiei, inainte de a incepe jocul propriu-zis. Cand
acesta este mai dificil, fixarea regulilor se poate face prin intermediul "Jocului de proba" in desfasurarea caruia educatoarea dirijeaza si explica
copiilor fiecare actiune.
Educatoarea demonstreaza si explica concomitent, cele doua metode completandu-se reciproc, aportul lor in intelegerea jocului fiind, in
aceeasi masura, de aceeasi valoare.
Didactica moderna evidentiaza, din ce in ce mai pregnant, necesitatea ca explicarea si demonstrarea sa favorizeze participarea activa a
copiilor la deducerea regulilor jocului, la elaborarea lui, ca si cum nu ar fi fost creat.

5. EXECUTAREA JOCULUI DIDACTIC

Etapa principala a activitatii, momentul de participare efectiva a copiilor la realizarea sarcinii didactice propuse, cat si de verificare a
modului in care jocul a fost inteles si acceptat de copii.
 In aceasta etapa, care are loc sub conducerea educatoarei, trebuie sa se urmareasca mai multe probleme:
 indeplinirea actiunilor in succesiunea data;
 respectarea regulilor;
 reamintirea lor atunci cand este necesar;
 indeplinirea corecta a sarcinilor didactice;
 atragerea in joc a tuturor copiilor;
 sprijinirea celor care nu reusesc sa efectueze corect sarcinile;
 imbinarea armonioasa a elementelor de joc cu cele educative;
 asigurarea unui ritm vioi de joc;
 asigurarea unei atmosfere corespunzatoare;
 mentinerea disciplinei;
 pregatirea copiilor pentru autoconducerea jocului;
 introducerea unor noi variante de joc;
 complicarea lor;
 stimularea spiritului de independenta al copiilor.
Educatoarea intervine ori de cate ori constata abateri, cerandu-le copiilor sa repete actiunile respective pentru a le indeplini corect.
Sarcinile, si ele trebuie gradate, la inceput mai usoare (in perioada de acomodare), apoi le complica in limitele cerute de joc.
La grupa mica, educatoarea sau un anumit personaj este intotdeauna conducatorul jocului, carora le revin sarcini importante:
 antrenarea tuturor copiilor in actiune;
 supravegherea respectarii regulilor jocului;
 corectitudinea raspunsurilor;
 sanctionarea greselilor;
 aprecierea raspunsurilor corecte.
La aceasta grupa se accepta si raspunsurile in cor, asociindu-le cu miscari multe (de brate, de corp), mimica - lucru care le place si
totodata ii ajuta la rezolvarea cu bine a sarcinilor de limbaj propuse de fiecare data.
Atunci cand se transmit cuvinte noi (denumiri de culori, forme, pozitii spatiale), educatoarea este aceea care denumeste prima, apoi
repeta accentuand in mod intentionat asupra diferitelor parti de cuvant pentru a fi percepute corect de catre copiii. Apoi, se cere copiilor, in mod
individual, repetarea acestora, asociindu-le de concretul obiectual.
La grupa mijlocie, poate sa fie introdusa spre sfarsitul anului ca un stimulent al rapiditatii formularii raspunsurilor, al calitatii vorbirii si
intrecerea intre copii.
La grupa mare se acorda o atentie deosebita jocului, care sa constituie ca o rezultanta a mai multor factori:
 activizarea corecta, prompta a cuvintelor;
 schimbarea lor corecta din punct de vedere gramatical;
 rapiditatea inchegarii raspunsului;
 intonatia adecvata;
 modularea intensitatii vocii.
In desfasurarea jocului, se alterneaza momentele care apartin conducatorului jocului - educatoarea (in prima etapa) si copil (cand se
repeta), iar intrecerea se poate declara frontal, intre toti copiii si intre doua sau mai multe echipe.
Punctajul se realizeaza fie din aportul fiecarui membru al echipei, fie din aportul reprezentantului echipei. Se recomanda consemnarea
rezultatelor obtinute in grafice, pentru a fi mai evident clasamentul final, care vizeaza calitatea muncii depuse.
Educatoarea, prin intrebari, replici, gesturi si mimica va orienta si diviza jocul copiilor in directia necesara, va incuraja incercarile
nesigure ale copiilor timizi, va tempera pe cei neretinuti, va lauda pe cei care au obtinut succese.

In timpul jocului, se va vorbi cu copiii simplu si natural; prin atitudinea si comportamentul sau, educatoarea va fi si va constitui un
exemplu de urmat. Educatoarea trebuie sa urmareasca felul cum rezolva copiii sarcina didactica si respecta regulile de joc.
Ritmul si intensitatea jocului trebuie sa creasca treptat; se impune evitarea pauzelor si interventiilor inutile.

6. INCHEIEREA JOCULUI
Pentru ca incheierea sa nu scada brusc dispozitia copiilor, mai ales cand este vorba de cei mici, este bine sa se foloseasca procedee
atractive prin care sa se anunte incetarea jocului.
Procedeele cele mai frecvent folosite in incheierea jocului didactic sunt:
 miscari imitative cu sau fara jucarii;
 stabilirea castigatorilor jocului, aplaudarea celor care au obtinut rezultate bune;
 folosirea unei ghicitori sau a unui cantec adecvat;
 aprecieri asupra rezultatelor obtinute pe plan verbal sau comportamental;
 aprecieri cu caracter stimulativ, recompense;
 analiza aportului fiecarui copil, declararea castigatorilor participanti la joc.
In concluzie, putem sublinia faptul ca pentru buna pregatire, organizare si desfasurare a jocului didactic, educatoarea trebuie sa creeze
cele mai bune conditii de realizare, astfel incat, jocul didactic sa-si pastreze specificitatea si sa-si mareasca eficienta.
Jocul didactic, indrumat rational de catre adult, contribuie la dezvoltarea multilaterala a personalitatii copilului: fizica, intelectuala,
sociala, morala si estetica.