NUVELA PSIHOLOGICĂ Ioan Slavici (1848-1925)⚫ romancier, nuvelist, memorialist întâiul mare scriitor

modern al Transilvaniei, ilustrând constanta ardelenească a spiritualității româneşti” întemeietor de

şcoală şi direcție literară: realism poporan modernitatea epică: metoda analitică în investigarea din
interior a conştiinţelor, a psihologiilor umane; cultivă realismul bazat pe observaţia socială şi psihologică
(,,Studiul social e elementul meu, atmosfera mea spirituală "); CONCEPTIA despre artă: opera literară
trebuie să fie națională şi să aibă finalitate etică (rol moralizator): Pentru ca să fie frumos, un lucru trebuie
să fie, înainte de toate, bun şi adevărat". MOARA CU NOROC (■ 1880; republicată în volumul Novele din
popor", 1881): Specia literară: nuvelă realist- psihologică: „o nuvelă solidă cu subiect de roman"-
G.Călinescu. ■Capodoperă a nuvelisticii de observație socială şi de analiză psihologică a lui Slavici.
■Tema principală, a degradării umane generate de patima înavuţirii, se colorează romantic prin: tema
destinului (ce deschide şi încheie nuvela) tema fascinatiei răului (prezenţa malefică a lui Lică). Titlul:
Moara cu noroc" este numele hanului aşezat la răscruce de drumuri. Valoarea simbolică a acestui topos
se luminează în capitolul al II-lea, prin afirmația că moara a încetat a mai măcina şi s-a prefăcut în
cârciumă" şi prin imaginea celor două,,mori" moara adevărată, părăsită, cu lopețile rupte" şi hanul (motiv
frecvent în literatura română -valorizat negativ de Slavici: - închipuie, simbolic, răscrucea în destinele
eroilor; - închide în el o amară ironie, simbolizând un spațiu malefic intrat sub zodia unui,,noroc" înşelător,
efemer evidenţiază intenția moralizatoare a scriitorului, funcția modelatoare a operei. Naratiune
heterodiegetică / narator heterodiegetic, obiectiv; perspectivă narativă: omniscientă şi externă.
Compozitia este clasică; 17 capitole care se succed după principiul cronologic; construcția este perfect
armonizată, închizând drama existențială a eroilor între două cugetări ale personajului-reflector, bătrâna;
Structural, textul se organizează pe două planuri: • un plan exterior obiectiv, al existentei sociale, care
influențează fenomenologia vieții sufleteşti a eroilor. dinamizat de conflicte exterioare puternice:
economic (dorința de câştig a lui Ghiţă şi Lică); ⚫ de interese (sămădăul-stăpân în fapt al ținutului); ⚫
moral (triunghiul masculin: Ghiță-Lică-Pintea şi triunghiul feminin: Ana-bătrâna- femeia în negru); > un
plan interior, psihologic (plan analitic) în care se investighează sfera trăirilor de conştiinţă şi a celor emoții
tensionate; eroii sunt firi complicate, dilematice, cu patimi şi 137