Metodologia

cercetării în
științele
administrative
CURSUL 3
Întrebările de
cercetare
 Cum se scrie o întrebare de cercetare

Procesul dezvoltării întrebării de cercetare urmează mai mulți pași:

1. Alegerea unui subiect larg

2. Documentarea preliminară pentru a afla despre dezbateri și probleme de

actualitate

3. Restrângerea la o nișă specifică pe care se dorește concentrarea

4. Identificarea unei probleme de cercetare practică sau teoretică care se va aborda

5. Când problema este clar definită, trebuie să se formuleze una sau mai multe
întrebări. Trebuie știu exact ce se dorește să se știe și cum va contribui la
rezolvarea problemei.
Exemplu de problemă Exemplu de
de cercetare întrebăre de
cercetare
Profesorii de la Ce tehnici practice pot
școala X nu au folosi profesorii de la
abilitățile necesare de școala X pentru a
a recunoaște sau identifica și ghida mai
ghida în mod bine copiii supradotați?
corespunzător copiii
supradotați în clasă.
Toate întrebările de cercetare ar trebui:

să se concentreze pe o singură problemă sau chestiune;

să folosească surse primare și / sau secundare în cercetare pentru răspuns;

să se poată răspundă la ele în termenul stabilit în cercetare și având în vedere

constrângerile practice;

să fie specifice pentru un răspuns detaliat;

să fie complexe pentru a dezvolta răspunsul pentru întreaga cercetare;

să fie relevante și originale pentru domeniul de studiu.

-să se Criteriu Explicație
concentreze Se concentrează Întrebarea centrală de cercetare ar trebui să rezulte din
pe o pe un singur problema de cercetare pentru a concentra munca. Dacă
singură subiect/problem sunt mai multe întrebări, toate ar trebui să se raporteze la
problemă ă acest obiectiv central.
sau
chestiune; Petru răspuns se Trebuie să se găsească un răspuns colectând date
folosesc date cantitative și / sau calitative sau citind surse științifice
primare sau despre subiect pentru a dezvolta un argument. Dacă
- să secundare aceste date sunt imposibil de accesat, va trebui regândită
folosească întrebarea și formulată mai concret.
surse Nu se cere o Trebuie evitate cuvintele subiective precum bune, rele, mai
primare și / judecată de bune și mai rele, deoarece acestea nu dau criterii clare
sau valoare pentru a răspunde la întrebare. Dacă întrebarea
secundare subiectivă evaluează ceva, folosiți termenii cu definiții măsurabile.
în cercetare NU: X sau Y este o politică mai bună?
pentru Da: Cât de eficiente sunt politicile X și Y la reducerea
răspuns ratelor Z?
Nu se întreabă Întrebările de ce sunt de obicei prea deschise/generale
de ce? pentru a servi drept întrebări bune de cercetare. Există
adesea atât de multe cauze posibile încât un proiect de
cercetare nu poate da un răspuns detaliat. Trebuie să
folosiți întrebări cu ce, care sau cum.
NU: De ce apare X?
Da: Care sunt principalii factori care contribuie la X?
Da: Cum este influențat X de Y?
-să se poată Criteriu Explicație
răspundă la Răspuns în limitele Asigurarea că există suficient timp și resurse
ele în practice pentru a face cercetările necesare pentru a
termenul răspunde la întrebare. Dacă nu este posibil, a
stabilit în se lua în considerare restrângerea întrebării ca
cercetare și fiind mai specifică.
la
constrânger Utilizarea de concepte Toți termenii folosiți în întrebarea de cercetare
ile practice; specifice, bine definite ar trebui să aibă semnificații clare. A se evita
limbajul vag și ideile largi.
- să fie NU: Ce efect are social media asupra minții
specifice oamenilor?
pentru un DA: Ce efect are utilizarea zilnică a Twitter-
răspuns ului asupra atenției persoanelor sub 16 ani?
detaliat; A nu se solicita o Cercetarea este despre informare, nu
soluție, o politică instruire. Chiar dacă proiectul este axat pe o
sau un curs de problemă practică, acesta ar trebui să vizeze
acțiune concludent mai degrabă îmbunătățirea înțelegerii și
sugerarea posibilităților, decât să ceară o
soluție pregătită.
NU: Ce ar trebui să facă guvernul în ceea ce
privește prezența scăzută la vot?
DA: Care sunt cele mai eficiente strategii de
comunicare pentru creșterea participării la vot
-să fie complexe Criteriu Explicație
pentru a dezvolta
Nu se poate Întrebările care răspund la da sau nu sunt
răspunsul pentru
răspunde cu da prea simple pentru a funcționa ca
întreaga cercetare;
sau nu întrebări de cercetare bune - nu oferă
suficient spațiu pentru investigații și
discuții.
- să fie relevante
NU: A existat o creștere a persoanelor
pentru domeniul
fără adăpost în Marea Britanie în ultimii
de studiu.
zece ani?
DA: Cum au afectat factorii economici și
politici politica de locuințe în Marea
Britanie în ultimii zece ani?
Nu se poate Dacă se răspunde la întrebare printr-o
răspunde cu fapte căutare Google sau citind o singură carte
și cifre ușor de sau articol, probabil că nu este complexă.
găsit O întrebare de cercetare bună necesită
date originale, sinteza mai multor surse,
interpretare și / sau argument pentru a
oferi un răspuns.
Oferă posibilități Răspunsul la întrebare nu trebuie să fie
de dezbatere și doar o simplă declarație de fapt: trebuie
deliberare să existe spațiu pentru a discuta și
interpreta ceea ce s-a găsit. Acest lucru
-să fie complexe Criteriu Explicție
pentru a dezvolta Abordează o Întrebarea de cercetare ar
răspunsul pentru problemă trebui dezvoltată pe baza
întreaga cercetare; relevantă documentării inițiale în jurul
domeniului temei alese și ar trebui să se
axeze pe abordarea unei
- să fie relevante și probleme sau a unui decalaj
originale pentru în cunoștințele existente.
domeniul de studiu.
Contribuie la o Întrebarea ar trebui să
dezbatere urmărească să contribuie la o
socială sau dezbatere existentă - în mod
academică de ideal, una actuală în domeniu
actualitate sau în societate în general. Ar
trebui să producă cunoștințe
pe care viitorii cercetători sau
practicieni se pot baza.
Nu s-a răspuns Nu trebuie să se ceară ceva
deja la întrebare inovator la care nimeni nu s-a
gândit până acum, dar
întrebarea ar trebui să aibă un
aspect original.
Într-o lucrare de cercetare sau un eseu, se formulează de obicei o singură
întrebare de cercetare. Răspunsul dezvoltat este afirmația sau poziția centrală
care va susține lucrarea.

Într-un proiect de cercetare mai mare, cum ar fi o teză sau o disertație, se poate
să existe mai multe întrebări de cercetare, dar toate ar trebui să fie clar
conectate și concentrate în jurul unei probleme centrale de cercetare.
 Tipuri de întrebări de cercetare
Atât cercetarea calitativă, cât și cea cantitativă necesită întrebări de cercetare.

Tipul de întrebare utilizat depinde de ceea ce se dorește a se afla și de tipul de

cercetare dorit a se face. Întrebările conturează proiectul de cercetare.

Tabelul de pe slide-ul următor prezintă unele dintre cele mai frecvente tipuri de
întrebări de cercetare.

A se reține că multe întrebări de cercetare academică vor fi mai

dezvoltate/cuprinzătoare decât aceste exemple, combinând adesea două sau mai
multe tipuri.
Tip de întrebare de cercetare
Cercetare descriptivă
Cercetare comparativă
Cercetări corelaționale
Cercetări exploratorii
Cercetări explicative
Cercetare de evaluare
Cercetări de acțiune
Formulare
Care sunt caracteristicile lui X?
Care sunt diferențele și
asemănările dintre X și Y?
Care este relația dintre variabila X și
variabila Y?
Care sunt principalii factori în X?
Care este rolul lui Y în Z?
X are efect asupra lui Y? Care este
impactul lui Y asupra lui Z? Care
sunt cauzele lui X?
Care sunt avantajele și
dezavantajele lui X? Cât de bine
funcționează Y? Cât de eficient
sau de dorit este Z?
Cum se poate realiza X? Care
sunt cele mai eficiente strategii
pentru îmbunătățirea lui Y?
Ipoteze
 Ipoteze și întrebări de cercetare

I. sunt exprimari explicite cu privire la modul in care

cercetatorul crede ca fenomenele de interes sint legate intre ele;
- presupuneri despre modul in care variabilele independente le
influenteaza pe cele dependente.
Exprima modul in care variatia variabilei dependente poate fi
explicata prin cea a variabilei independente.
Forma generala este:

H: A il determina pe B (intr-un anumit fel)

Caracteristici ale ipotezelor bune
1. Au un caracter empiric si nu normativ: sint despre ce este si nu
despre ce ar trebui sa fie.

2. generalitate: afirmatii nu despre un senator, dar despre senatori

in general, nu despre o tara dar despre tari in general, nu despre un
razboi ....

3. plauzibilitate

4. consistente cu datele

5. sint testabile

6. este precizata relatia dintre variabile: sens, forma, intensitate.

VARIABILE: estimari (masuri) ale unor proprietati empirice .

Ex: sex, virsta, proprietatea de a raspunde intr-un anumit fel la o intrebare (da, foarte
mult...), numarul de cuvinte dintr-un articol, mortalitatea infantila a unei tari, numar de
conflicte armate intr-o regiune intr-o perioada, rata de participare la vot pe sectii de
votare.

variabila, cazuri, valori. Variabila se refera la o multime de obiecte (oameni, raspunsuri

ale unor oameni, tari, conflicte armate) - pe care le numim cazuri - si la un atribut
comun tuturor aceste obiecte. Pentru fiecare caz variabila ia o valoare.

Ex. 1000 de persoane sint intrebate:

in ce masura sinteti de acord cu afirmatia: Guvernul este eficient in reducerea coruptiei.
1. complet de acord 2. oarecum de acord 3.nu prea sint de acord 4. deloc de acord.

variabila independenta: masuri ale unor fenomene despre care se crede (se presupune)
ca influenteaza, afecteaza, cauzeaza alte fenomene.
variabila dependenta: var. despre care se incearca sa se arate ca este influentata de
var.ind.
Tipuri de variabile
1. Nominale: cazurile sunt impartite in categorii intre care nu
exista o relatie de ordine
ex. Etnie, Sex, Numele unui ziar
2. Ordinale: cazurile sunt impartite in categorii intre care exista o
relatie de ordine, insa numerele care desemneaza categoriile
nu pot fi incluse in operatii algebrice
ex. Tip de localitate (1 rural, 2 orase sub <10 mii, 3 orase
peste 10 mii), Nivel de educatie (1 fara liceu, 2 liceu, 3 studii
superioare), varsta in categorii de venit.
3. De interval/rapoarte: numerele care desemneaza categoriile
pot fi folosite pentru adunari, scaderi dar nu si pentru impartiri.
pot fi facute impartiri—”Variabila X are o valoare de doua ori
mai mare pt. cazul A1 decat pentru A2”.
ex. Venit, varsta in ani impliniti.
 Ce este
statistica?
 Ce este
statistica?

• Subdomeniu al matematicii dedicat culegerii, prelucrării

analizei și vizualizării datelor
Tipuri de „statistică”
1. Statistică descriptivă
Statisticile descriptive se mulțumesc să spună ceva despre
obiectele, indivizii sau fenomenele care au fost măsurate.
- S.D. face măsurători și ne spune ceva despre indivizii
(cazurile) analizați/e
- nu este generalizatoare (Ce înseamnă „generalizare”?)
- poate fi redusă la reprezentări grafice și tabelare, precum și la
valori agregate
- Nu prelucrează prea mult datele, dar oferă o imagine ușor de
înțeles, pentru diferite tipuri de publicuri
Tipuri de „statistică”
1. Statistică inferențială
- Statistici inferențiale sau inductive (complexe)
- Au la bază asumpții teoretice matematice și au ca principal scop
testarea ipotezelor
- Își propun să generalizeze rezultatele pentru grupuri de indivizi
sau obiecte

„Teorema fundamentală a statisticii”

- Rezultatele măsurătorii ce se fac pe un anumit eșantion se pot,
în anumite condiții, generaliza la nivelul întregii populații